[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 19.10.2007

COM(2007) 621 final

COMUNICARE A COMISIEI

Agenda pentru un turism european durabil şi competitiv

COMUNICARE A COMISIEI

Agenda pentru un turism european durabil şi competitiv

1. INTRODUCERE

Recunoscând rolul fundamental al turismului în economia Uniunii Europene, Comisia a adoptat în martie 2006 o nouă politică în materie de turism[1], al cărei obiectiv principal este de a contribui la „sporirea caracterului competitiv al industriei europene a turismului şi la lărgirea şi îmbunătăţirea ofertei de locuri de muncă prin intermediul dezvoltării durabile a turismului în Europa şi la nivel global”. De asemenea, Comisia a recunoscut în mod explicit faptul că „obiectivul prioritar al creşterii şi ocupării forţei de muncă trebuie să fie însoţit de promovarea obiectivelor sociale şi a obiectivelor în materie de mediu” şi a anunţat pregătirea unei Agende 21 Europene pentru turism pe baza rezultatelor Grupului pentru un turism durabil[2] (TSG), prezentate în cadrul raportului „ Acţiuni pentru un turism european mai durabil ”[3], publicat în februarie 2007.

Turismul reprezintă într-adevăr una dintre activităţile economice cu cel mai semnificativ potenţial pentru a genera creştere şi locuri de muncă în UE. În accepţiune restrânsă[4], turismul contribuie în prezent cu aproximativ 4% la BIP-ul UE, variind între 2% într-o serie de noi state membre şi 12% în Malta. Contribuţia indirectă a turismului la PIB este mult mai mare, acesta generând indirect mai mult de 10% din PIB-ul UE şi asigurând aproximativ 12% din locurile de muncă.

Turismul are o importanţă deosebită în ceea ce priveşte oferta de locuri de muncă destinate tinerilor, care sunt de două ori mai numeroşi în sectorul turismului decât în restul economiei[5]. În ultimii ani, creşterea ocupării forţei de muncă în sectorul turismului a fost mult mai mare decât în restul economiei, turismul aducându-şi în mod semnificativ contribuţia la obiectivul de la Lisabona de a crea locuri de muncă mai numeroase şi mai bune. Importanţa turismului în cadrul economiei comunitare ar trebui să continue să crească, aşteptându-se în următorii ani o creştere anuală a cererii în materie de turism de peste 3%[6].

A găsi echilibrul adecvat între dezvoltarea autonomă a destinaţiilor şi protejarea mediului în care se găsesc acestea, pe de o parte, şi dezvoltarea unei activităţi economice competitive, pe de altă parte, poate constitui o provocare. Cu toate acestea, activitatea Grupului pentru un turism durabil a confirmat faptul că turismul poate, mai mult decât oricare altă activitate economică, dezvolta sinergii în strânsă interacţiune cu mediul şi societatea. Aceasta este cu putinţă datorită faptului că dezvoltarea destinaţiilor turistice este strâns legată de mediul natural al acestora, de caracteristicile culturale, interacţiunea socială, securitatea şi bunăstarea populaţiilor locale. Aceste caracteristici fac din turism motorul principal al conservării şi dezvoltării destinaţiilor - în mod direct, prin sensibilizarea cu privire le acestea şi prin ajutorul pentru venit şi, în mod indirect, prin oferirea unei justificări economice pentru furnizarea de sprijin din alte surse.

Tendinţele globale şi priorităţile se schimbă: mai mult ca oricând, marea provocare pentru sectorul turismului este de a fi în continuare competitiv, dar şi durabil, recunoscând faptul că, pe termen lung, competitivitatea depinde de durabilitate. În mod special, schimbările climatice constituie în prezent un aspect fundamental care impune, de asemenea, industriei turismului să îşi reducă contribuţia la emisiile de gaze cu efect de seră, iar destinaţiilor să se adapteze la cerere şi la tipurile de turism pe care le oferă.

Pe viitor, turismul european se va axa pe calitatea experienţei turiştilor – aceştia vor realiza că destinaţiile care acordă o atenţie sporită mediului, angajaţilor şi comunităţilor locale sunt cele care, foarte probabil, vor manifesta mai multă grijă pentru turişti. Integrând aspectele privind durabilitatea în cadrul activităţii lor, părţile interesate din domeniul turismului vor proteja avantajele concurenţiale care fac din Europa cea mai atractivă destinaţie turistică din lume – vor proteja diversitatea sa intrinsecă, precum şi varietatea peisajelor şi a culturilor. De asemenea, abordând preocupările privind dezvoltarea durabilă într-o manieră responsabilă din punct de vedere social[7], industria turismului va putea oferi produse şi servicii inovatoare, de o calitate şi valoare sporită.

„ Agenda pentru un turism european durabil şi competitiv ” expusă în prezenta comunicare reprezintă îndeplinirea unui angajament pe termen lung al Comisiei Europene[8], angajament sprijinit în continuare de către celelalte instituţii europene[9]. Aceasta se bazează pe raportul Grupului pentru un turism durabil şi pe rezultatele consultării publice ulterioare[10]. Agenda reprezintă o nouă contribuţie la punerea în aplicare a Strategiei de la Lisabona revizuite pentru creştere şi locuri de muncă[11] şi a Strategiei revizuite de dezvoltare durabilă[12].

2. AGENDA PENTRU UN TURISM EUROPEAN DURABIL şI COMPETITIV

Pentru a stabili un echilibru adecvat între bunăstarea turiştilor, nevoile mediului natural şi ale mediului cultural, precum şi dezvoltarea şi competitivitatea destinaţiilor şi a întreprinderilor, este necesară o abordare politică integrată şi globală, în cadrul căreia toate părţile interesate să împărtăşească aceleaşi obiective.

2.1. Obiective privind durabilitatea turismului european şi provocări care urmează a fi abordate

Cadrul comunitar existent pentru dezvoltarea politicilor economice, sociale şi de mediu, bazat pe Parteneriatul pentru creştere şi locuri de muncă, precum şi pe Strategia de dezvoltare durabilă, constituie contextul adecvat pentru realizarea obiectivelor prezentei „agende”: prosperitate economică, egalitate şi coeziune socială, protecţie a mediului natural şi a culturii[13].

Aceste obiective ar trebui, de asemenea, să ghideze părţile interesate din cadrul turismului european în politicile şi acţiunile lor care influenţează impactul turismului emitor european şi în sprijinirea turismului ca instrument al dezvoltării durabile în ţările gazdă.

În vederea atingerii acestor obiective, trebuie abordate o serie de provocări[14] specifice sectorului turismului. Acestea includ în principal conservarea şi gestionarea durabilă a resurselor naturale şi culturale, reducerea la minimum a utilizării resurselor şi a poluării în cadrul destinaţiilor turistice, inclusiv producerea de deşeuri, gestionarea schimbării în interesul bunăstării comunităţii, reducerea caracterului sezonier al cererii, studierea impactului asupra mediului pe care îl are transportul local implicat în turism, crearea unui turism accesibil tuturor fără discriminare şi îmbunătăţirea calităţii locurilor de muncă din sectorul turismului, abordând, de asemenea, în cadrul politicii Comisiei privind migraţia[15], problema angajării unor resortisanţi din ţări terţe a căror şedere este ilegală. Garantarea siguranţei şi securităţii turiştilor şi a comunităţilor locale din zonele turistice reprezintă o altă provocare şi, de asemenea, o condiţie esenţială pentru dezvoltarea cu succes a turismului[16].

Aceste priorităţi pot varia în spaţiu sau în timp. Prioritatea care li se va acorda, modalitatea în care vor fi abordate, precum şi şansele pe care le pot oferi variază de la caz la caz.

Părţile interesate trebuie să continue să anticipeze şi să monitorizeze schimbările. Politicile şi acţiunile trebuie să ţină seama de modul în care cererea şi oferta vor fi afectate de provocările în materie de mediu - cum ar fi schimbările climatice[17] şi deficitul de apă[18] -, de dezvoltările tehnologice sau de alte aspecte politice, economice şi sociale de actualitate. Prin urmare, ansamblul provocărilor va fi actualizat în mod periodic, în colaborare cu toate părţile interesate.

2.2. Cadru de acţiune

Îndeplinirea obiectivelor prezentei agende şi abordarea provocărilor menţionate anterior vor necesita o acţiune coerentă care poate fi sprijinită de politici publice adecvate: gestionarea durabilă a destinaţiilor, integrarea preocupărilor în materie de durabilitate în cadrul mediului de afaceri şi sensibilizarea turiştilor cu privire la durabilitate.

Gestionarea durabilă a destinaţiilor este esenţială pentru dezvoltarea turismului, în special prin planificarea utilizării eficiente a spaţiului şi a terenului, precum şi prin controlul dezvoltării şi prin deciziile de a investi în infrastructură şi servicii. Garantând faptul că noua dezvoltare a turismului este, ca scară şi tip, adecvată nevoilor comunităţii locale şi mediului natural, gestionarea durabilă poate consolida pe termen lung performanţele economice şi poziţia concurenţială a unei destinaţii. Aceasta necesită un cadru de sprijin care să implice toate părţile interesate de la nivel regional şi local, precum şi o structură eficientă care să faciliteze parteneriatul şi conducerea eficace.

O cerinţă de bază pentru întreprinderi este de a rămâne competitive. Acţiunile întreprinse în acest scop ar trebui considerate ca parte a procesului de creare a unui caracter durabil, ceea ce reprezintă unul dintre cele mai importante avantaje concurenţiale. Prin urmare, pentru a-şi asigura competitivitatea, viabilitatea şi prosperitatea pe termen lung, întreprinderile ar trebui să pună mai mult accent pe integrarea deplină a preocupărilor privind durabilitatea în cadrul procesului decizional şi în cadrul practicilor şi instrumentelor de gestiune ale acestora. Un rol important în acest proces îl au serviciile şi asociaţiile de sprijinire a întreprinderilor.

În cele din urmă, pentru a înregistra un progres vizibil, cererea, atât din partea pieţei activităţilor recreative, cât şi a întreprinderilor, ar trebui să trimită semnale mai puternice şi mai coerente. Este necesară sensibilizarea turiştilor pentru a-şi putea dezvolta şi consolida capacitatea de a face alegeri în favoarea dezvoltării durabile. Sensibilizarea cu privire la durabilitate şi etică poate facilita apariţia unor atitudini şi practici individuale responsabile din partea turiştilor. Înţelegerea crescândă a consumatorilor în ceea ce priveşte durabilitatea ar putea influenţa întreprinderile să manifeste interes în această direcţie şi să acţioneze în consecinţă.

2.3. Principii de urmat pentru realizarea unui turism competitiv şi durabil

Pentru a atinge obiectivul unui turism competitiv şi durabil, Comisia invită toţi actorii să respecte următoarele principii[19]:

- O abordare globală şi integrată - În planificarea şi dezvoltarea turismului, ar trebui să se ţină seama de totalitatea impacturilor pe care acesta le are. De asemenea, turismul trebuie să fie bine echilibrat şi integrat în cadrul activităţilor care au un impact asupra societăţii şi mediului.

- Planificarea pe termen lung - Dezvoltarea durabilă se referă la protejarea nevoilor generaţiilor viitoare, precum şi ale prezentei generaţii. Planificarea pe termen lung necesită abilitatea de a susţine acţiuni de-a lungul timpului.

- Găsirea unui ritm adecvat pentru dezvoltare - Nivelul, ritmul şi forma dezvoltării ar trebui să reflecte şi să respecte caracterul, resursele şi nevoile comunităţilor gazdă şi ale destinaţiilor.

- Implicarea tuturor părţilor interesate - O abordare durabilă necesită participarea amplă şi angajată în procesul de luare a deciziilor şi de punere în aplicare din partea tuturor părţilor vizate de rezultate.

- Utilizarea celor mai bune cunoştinţe disponibile - Politicile şi acţiunile ar trebui să fie elaborate pe baza celor mai bune şi recente cunoştinţe disponibile. În întreaga Europă, ar trebui împărtăşite informaţiile privind tendinţele şi efectele turismului, precum şi competenţele şi experienţele.

- Reducerea şi gestionarea riscurilor (principiul precauţiei) - În cazul în care există incertitudini cu privire la rezultate, ar trebui realizată o evaluare completă şi luate măsuri de prevenire pentru a evita producerea de efecte dăunătoare asupra mediului sau a societăţii.

- Repercutarea efectelor asupra costurilor (utilizatorul şi poluatorul plătesc) -Preţurile ar trebui să reflecte costurile reale pentru societate generate de activităţile de consum şi de producţie. Această măsură nu vizează numai poluarea, ci şi utilizarea de echipamente care generează costuri semnificative de gestiune.

- Stabilirea şi respectarea limitelor, acolo unde este cazul - Ar trebui recunoscută capacitatea limită a anumitor situri şi regiuni, iar acolo unde este cazul, ar trebui să existe voinţa şi capacitatea de a limita dezvoltarea turismului şi numărul turiştilor.

- Realizarea unei monitorizări continue - Durabilitatea presupune înţelegerea efectelor şi vigilenţa cu privire la acestea, pentru a putea aduce schimbările şi îmbunătăţirile necesare.

3. PROGRESE COMUNE

Mai multe părţi interesate au recunoscut deja importanţa durabilităţii şi depun eforturi pentru a-şi îmbunătăţi prestarea. În ciuda acestor eforturi, este necesar a se realiza progrese în continuare. Pentru a obţine rezultate mai semnificative, iniţiativele existente şi cele viitoare ar trebui să conlucreze în mod mai vizibil şi sinergic.

Prezenta „Agendă” urmăreşte consolidarea unui astfel de proces voluntar şi continuu. Acesta ar trebui încurajat de către toate părţile interesate din domeniul turismului din Europa: diferitele niveluri ale administraţiei – autorităţi locale, organizaţii de gestionare a destinaţiilor, regiuni, state membre – precum şi Comisia Europeană, întreprinderile, turiştii şi orice alt organism[20] pot stimula, sprijini şi influenţa turismul.

Domeniul turismului implică o multitudine de părţi interesate din sectorul privat şi din cel public ale căror competenţe sunt descentralizate. Prin urmare, este foarte importantă respectarea principiului subsidiarităţii şi folosirea unei abordări verticale, de la bază spre vârf, care să implice acele părţi interesate care au competenţa şi puterea de a acţiona şi care contribuie în mod voluntar la punerea în aplicare a Agendei.

Acesta este motivul pentru care se va pune accentul pe acţiunea comună la nivelul destinaţiilor, desfăşurată însă în cadrul unor politici şi acţiuni naţionale şi comunitare de sprijinire.

3.1. Rolul părţilor interesate

Grupul pentru un turism durabil a creat un cadru de acţiune atribuind responsabilităţi vaste[21] şi atribuţii specifice[22] unor diferite grupuri de părţi interesate de punerea în aplicare a agendei în ceea ce priveşte cele trei elemente esenţiale menţionate anterior – destinaţii durabile, întreprinderi durabile şi turişti responsabili – şi provocările identificate.

Părţile interesate din sectorul turismului sunt solicitate să accepte responsabilităţile respective şi sunt invitate să profite de posibilităţile pe care le oferă durabilitatea în calitate de potenţial motor pentru inovare şi creştere.

Părţile interesate ar trebui să-şi împărtăşească cunoştinţele comunicând rezultatele pozitive şi negative obţinute, în vederea consolidării legăturii dintre obţinerea şi difuzarea cunoştinţelor şi punerea în aplicare a practicilor durabile şi competitive. În acest scop, părţile interesate ar trebui să stabilească o cooperare structurată şi periodică la nivelurile la care activează cel mai mult – fie la nivelul destinaţiilor, fie la nivel regional, naţional, european sau internaţional – şi să discute cu privire la durabilitate în cadrul acestor structuri de cooperare. Un exemplu al acestui tip de cooperare îl reprezintă dialogul social dintre angajatori şi angajaţi şi organizaţiile care îi reprezintă.

Întreprinderile mici şi microîntreprinderile joacă un rol fundamental în turismul european, însă riscă, datorită dimensiunii lor, să fie mai puţin pregătite să integreze aspecte privind dezvoltarea durabilă şi să le lanseze pe piaţă ca parte integrantă a activităţii lor. Prin urmare, se solicită intermediarilor relevanţi să transmită mesajele esenţiale ale prezentei Agende către întreprinderile mici şi microîntreprinderi şi să faciliteze contribuţia acestora la punerea în aplicare a Agendei.

3.2. Rolul Comisiei Europene

Comisia îşi recunoaşte responsabilitatea de a acţiona şi va pune în aplicare iniţiative la scară europeană în cadrul unei abordări progresive, prin furnizarea unei valori adăugate la nivel european către părţile interesate din sectorul turismului, în acelaşi timp respectând pe deplin repartiţia competenţelor, astfel cum este prevăzută în Tratat.

Prezenta Agendă va orienta activităţile viitoare ale Comisiei în domeniul turismului şi în toate celelalte domenii de acţiune care au impact asupra turismului şi caracterului său durabil. În acest scop, Comisia se bazează pe Grupul pentru un turism durabil.

Comisia va continua cooperarea în domeniul turismului cu ţările vecine (Europa de Est şi regiunea MED) şi cu ţările din cadrul PEV (Politica Europeană de Vecinătate) şi va sprijini în continuare ţările în curs de dezvoltare cu venituri mici şi medii prin intermediul investiţiilor străine directe ale Uniunii Europene şi a societăţilor mixte în sectorul turismului.

3.2.1. Mobilizarea actorilor pentru a obţine şi împărtăşi cunoştinţe

Comisia Europeană are ca obiectiv îmbunătăţirea vizibilităţii şi a recunoaşterii bunelor practici de către cetăţenii europeni şi societate, precum şi stimularea cunoaşterii şi înţelegerii practicilor care asociază în mod sinergic durabilitatea şi competitivitatea.

Comisia organizează deja conferinţe şi întreprinde studii de cercetare pentru a spori gradul de conştientizare cu privire la anumite provocări, cum ar fi facilitarea deplasării tinerilor, a persoanelor în vârstă şi a celor cu nevoi speciale prin intermediul unor iniţiative cu caracter social şi accesibile din domeniul turismului, precum şi cu privire la metodele de lucru care ar putea fi aplicate la nivel local şi regional (de exemplu, un studiu privind impactul marilor evenimente culturale şi sportive asupra IMM-urilor axate pe turism). În special, manualul privind spaţiul de profesionalizare în turism reprezintă o iniţiativă practică menită să sprijine implicarea instituţiilor bazate pe cunoaştere în cadrul unei abordări construite pe consens care vizează îmbunătăţirea prestării IMM-urilor şi a potenţialului uman din sectorul turismului la nivelul destinaţiilor.

Comisia va continua să atragă atenţia actorilor creatori de cunoaştere (de exemplu, universităţi, institute de cercetare, observatori publici şi privaţi) asupra provocărilor durabilităţii turismului european. Aceasta va facilita cooperarea actorilor şi va încuraja educaţia formală şi non-formală în domeniul turismului. Va încuraja mobilitatea în întreaga Europă prin sprijinirea formării şi angajării transnaţionale, a schimburilor şi dezvoltării de metode, materiale şi conţinuturi de formare, inclusiv integrarea principiilor durabilităţii în cadrul programelor de formare.

Angajamentul la nivel local şi regional va fi sprijinit prin intermediul stabilirii de alianţe între diverse tipuri de destinaţii (de exemplu, destinaţii rurale, de coastă, de munte, urbane) dedicate gestionării durabile instituite de precursori şi deschise participării tuturor celorlalte părţi interesate. Comisia Europeană va sprijini consolidarea sau crearea de platforme – utilizând, de asemenea, noile tehnologii – care vor permite schimbul de învăţăminte în urma bunelor sau relelor practici, precum şi îmbunătăţirea colaborării dintre sectorul turismului şi alte sectoare conexe. Încurajarea schimbului de bune practici în materie de gestionare durabilă a destinaţiilor (de exemplu, abordarea problemei caracterului sezonier şi a prelungirii sezonului turistic) poate contribui în mod semnificativ la competitivitatea destinaţiilor turistice. Aceste platforme ar putea permite o abordare mai specifică care să reflecte caracteristicile teritoriale şi economice ale destinaţiilor.

Forumul european anual privind turismul oferă, de asemenea, o platformă pentru schimbul de opinii şi consolidarea colaborării dintre toate părţile interesate în ceea ce priveşte aspectele legate de relaţionarea durabilităţii şi a competitivităţii turismului european.

Pentru a consolida colaborarea cu şi dintre statele membre, rapoartele anuale trimise de acestea Comitetului consultativ pentru turism[23] vor fi utilizate pentru a facilita schimbul şi difuzarea de informaţii privind, de asemenea, modul în care politicile şi acţiunile lor protejează durabilitatea turismului.

Nevoia de a cunoaşte mai bine şi mai rapid evoluţia turismului în Europa poate fi satisfăcută, pe de o parte, prin culegerea şi furnizarea de date statistice şi geografice[24], iar, pe de altă parte, prin activitatea observatorilor existenţi sau a unor noi observatori. Astfel de informaţii ar putea facilita monitorizarea provocărilor esenţiale, în special a celor importante pentru IMM-uri în relaţie cu angajarea forţei de muncă şi caracterul sezonier.

În cele din urmă, Comisia invită organizaţiile internaţionale (UNWTO, UNEP, UNESCO etc.) să contribuie la acest proces prin identificarea sinergiilor dintre câmpul lor de activitate şi Agenda Europeană.

3.2.2. Promovarea destinaţiilor de excelenţă

Comisia va continua să pună în aplicare proiectul pilot „Destinaţii europene de excelenţă” (EDEN). EDEN promovează noile destinaţii europene şi oferă sprijin destinaţiilor care urmăresc dezvoltarea turismului într-o manieră în care să asigure durabilitate socială, culturală şi de mediu. În fiecare an, se alege o temă diferită pentru atribuirea premiului. Comisia va facilita crearea de reţele între destinaţiile premiate, cu scopul de a înlesni schimbul de bune practici la nivel european şi a încuraja alte destinaţii să adopte modele similare de dezvoltare turistică durabilă.

De asemenea, Comisia va consolida imaginea şi modul în care este percepută Europa ca destinaţie turistică de o excelentă calitate şi caracterizată de durabilitate. În acest scop, Comisia va colabora cu Comisia europeană a turismului şi organizaţiile naţionale de turism pentru a elabora o strategie adecvată care să implice şi utilizarea site-ului internet dedicat destinaţilor turistice europene[25].

3.2.3. Mobilizarea instrumentelor financiare comunitare

Comisia europeană recunoaşte necesitatea de a acorda sprijin financiar părţilor interesate pentru a favoriza punerea în aplicare a Agendei. Există deja la nivel european oportunităţi în acest sens, cum ar fi posibilitatea ca statele membre şi toate regiunile să finanţeze proiecte în domeniul turismului prin intermediul Fondului European de Dezvoltare Regională. Practicile durabile şi inovatoare din sectorul turismului constituie deja criterii prioritare în cadrul obiectivelor diferitor instrumente financiare europene – în special, fondurile politicii de coeziune (Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul Social European), Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, Fondul European pentru Pescuit, Al şaptelea program-cadru CE pentru cercetare, dezvoltare tehnologică şi demonstraţie (în cadrul căruia prioritatea esenţială privind schimbările climatice include impactul asupra turismului) – precum şi în cadrul programului Leonardo da Vinci prin introducerea unei măsuri specifice pentru ucenici şi tinerii implicaţi în învăţământul profesional şi un proiect în desfăşurare, care analizează şi dezvoltă calificările din sectorul turismului. Programul-cadru pentru competitivitate şi inovare (CIP) sprijină, de asemenea, competitivitatea întreprinderilor din UE şi, în special, a IMM-urilor [26]. Comisia va facilita popularizarea modalităţilor în care instrumentele financiare comunitare existente au fost şi pot fi utilizate în acest scop de către diferite părţi interesate din domeniul turismului.

3.2.4. Integrarea durabilităţii şi competitivităţii în cadrul politicilor Comisiei

O serie de politici şi acţiuni europene existente pot avea o influenţă puternică asupra turismului şi a caracterului său durabil şi pot contribui în mod semnificativ la abordarea provocărilor esenţiale. Impactul politicilor generale, precum politica în materie de mediu, transport, angajare sau cercetare, poate fi diferit de la un teritoriu la altul datorită caracteristicilor specifice fiecărui teritoriu. Comisia ia şi va lua în continuare în considerare nevoile diferitelor teritorii.

Participarea amplă a părţilor interesate la procesul de consultare privind viitoarea politică maritimă a UE a demonstrat interesul şi sprijinul acestora pentru acţiune la nivel european în direcţia unui turism maritim şi de coastă mai durabil şi mai competitiv. Ca răspuns la preocupările manifestate, abordarea integrată a politicii maritime va constitui baza pentru elaborarea acţiunii de consolidare a durabilităţii şi competitivităţii sectorului. Ca prim pas, Comisia se va concentra asupra sectorului turismului de coastă şi va evalua efectele segmentelor cu dezvoltare rapidă, cum ar fi turismul de croazieră, prin examinarea relaţiilor dintre industria croazierelor, echipamentele portuare, porturile de agrement şi alte industrii maritime, precum şi efectele problemelor legate de concurenţa dintre exploatările terestre şi cele maritime din zonele de coastă.

Zonele montane necesită politici prospective de dezvoltare rurală care să integreze atât cerinţele de conservare a acestui mediu natural deosebit, cât şi bunăstarea durabilă a locuitorilor[27]. Comisia recunoaşte nevoia de a conserva moştenirea naturală bogată a multor zone montane vulnerabile.

Zonele rurale investesc în turism pentru a-şi diversifica economiile, necesare creşterii, ocupării forţei de muncă şi dezvoltării durabile. Acestea oferă adevărate posibilităţi, fie în calitate de locuri atractive în care se poate trăi şi locui, fie în calitate de rezervor de resurse naturale sau ca peisaje de o deosebită valoare. În acest context, se impune asigurarea coerenţei politicilor comunitare, crearea de sinergii între acestea, conservarea mediului natural şi protejarea zonelor rurale.

Turismul poate contribui, de asemenea, la dezvoltarea durabilă a zonelor urbane prin sporirea competitivităţii întreprinderilor, satisfacerea nevoilor sociale şi conservarea mediului cultural şi a mediului natural. Pentru a înregistra succese în toate zonele, destinaţiile urbane trebuie să adopte o abordare globală bazată pe principiile dezvoltării durabile şi recunoscută şi sprijinită de politicile publice la toate nivelurile, inclusiv la nivel european.

4. CONCLUZII

Prezenta comunicare reprezintă lansarea şi confirmarea oficială a unei Agende pe termen mediu-lung în cadrul căreia toate părţile interesate ar trebui să întreprindă acţiunile necesare pentru a spori contribuţia practicilor durabile la favorizarea competitivităţii Europei în calitate de cea mai atractivă destinaţie turistică.

Comisia Europeană se bazează pe sprijinul politic acordat prezentei iniţiative de către celelalte instituţii europene şi va prezenta în 2011 evaluarea progresului înregistrat.

[1] COM(2006) 134 final 17.3.2006.

[2] A se vedea COM(2003) 716 final şi COM(2006) 134 final pentru detalii privind componenţa şi rolul acestuia.

[3] http://ec.europa.eu/enterprise/services/tourism/tourism_sustainability_group.htm

[4] Furnizori tradiţionali de călătorii şi de servicii de turism (hoteluri, restaurante, cafenele, agenţii de turism, servicii de închirieri auto, companii aeriene etc.) care oferă în mod direct bunuri şi servicii vizitatorilor.

[5] A se vedea „Promovarea participării depline a tinerilor în domeniul educaţiei, al ocupării forţei de muncă şi în societate” COM(2007) 498 final din 5.9.2007.

[6] Consiliul mondial al călătoriilor şi al turismului (WTTC) - Rapoartele regionale TSA - Uniunea Europeană 2007.

[7] A se vedea, de asemenea, „Oportunitate şi responsabilitate. Modalitatea de a sprijini mai mult întreprinderile mici pentru ca acestea să integreze aspectele sociale şi de mediu în activităţile lor”, ianuarie 2007.

[8] Acest angajament a fost prezentat pentru întâia oară în COM(2001) 665 final din 13.11.2001 (Măsura 8) şi confirmat ulterior în COM(2003) 716 final din 21.11.2003 şi COM(2006) 134 final.

[9] Rezoluţia Consiliului din 21.5.2002 privind viitorul turismului european (2002/C 135/01), concluziile Consiliului privind caracterul durabil al turismului european (8194/05, 19.4.2005), Rezoluţia Parlamentului European privind noi perspective şi provocări ale turismului european durabil (2004/2229 INI).

[10] A se vedea http://ec.europa.eu/enterprise/services/tourism/index_en.htm

[11] COM(2005) 24 final 2.2.2005.

[12] Strategia UE revizuită de dezvoltare durabilă, astfel cum a fost adoptată de către Consiliul European la 15/16 iunie 2006.

[13] Aceste obiective sunt detaliate în Raportul TSG (p. 3).

[14] Aceste provocări esenţiale au fost prezentate în detaliu în raportul TSG (pp. 8-17) şi sunt în relaţie cu cele şapte provocări identificate în Strategia revizuită de dezvoltare durabilă.

[15] A se vedea, de asemenea, propunerea de directivă de stabilire a sancţiunilor la adresa angajatorilor de resortisanţi din ţări terţe cu şedere ilegală, COM(2007)249, p.2; Raportul de evaluare a impactului SEC(2007)603, p.7.

[16] Statele membre ar putea beneficia de pe urma identificării şi împărtăşirii de bune practici privind protecţia anumitor situri şi evenimentele de anvergură prin intermediul Programului european de protecţie a infrastructurii critice care ar permite o coordonare adecvată a acţiunilor relevante.

[17] A se vedea, de asemenea, Cartea Verde „Adaptarea la schimbările climatice în Europa - posibilităţile de acţiune ale Uniunii Europene” COM(2007) 354 final din 29.6.2007.

[18] A se vedea, de asemenea, „Rezolvarea problemei deficitului de apă şi a secetei în Uniunea Europeană” COM(2007) 414 final din 18.7.2007.

[19] Raport al Grupului pentru un turism durabil „Acţiuni în vederea unui turism european mai durabil” (Action for more sustainable European Tourism), februarie 2007, pp. 3-4.

[20] Printre altele: unităţi educaţionale şi de cercetare, sindicate, asociaţii ale consumatorilor, ONG-uri şi organizaţii internaţionale.

[21] Raportul TSG, pp. 27-30.

[22] Raportul TSG, Tabelele 1a şi 1b, pp. 31-39.

[23] Decizia 86/664/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986.

[24] De exemplu, prin revizuirea directivei privind statisticile din turism şi/sau prin iniţiativa GMES (Global Monitoring of Environment and Security/Monitorizare Globală pentru Mediu şi Securitate) care furnizează servicii de informaţii geospaţiale uniforme în întreaga Europă.

[25] www.visiteurope.com

[26] A se vedea, de asemenea, COM(2006) 134 final, pp. 6-7.

[27] Protocolul privind turismul la Convenţia alpină reprezintă un exemplu de instrument-cadru capabil să stimuleze şi să coordoneze contribuţia părţilor interesate la nivel regional şi local.