52007DC0391

Carte albă - Cartea albă privind sportul {SEC(2007) 932} {SEC(2007) 934} {SEC(2007) 935} {SEC(2007) 936} /* COM/2007/0391 final */


[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 11.7.2007

COM(2007) 391 final

CARTE ALBĂ

CARTEA ALBĂ PRIVIND SPORTUL

(prezentată de Comisie){SEC(2007) 932}{SEC(2007) 934}{SEC(2007) 935}{SEC(2007) 936}

1. INTRODUCERE

" Sportul face parte din patrimoniul oricărui bărbat şi al oricărei femei, iar absenţa acestuia nu poate fi nicicând compensată.” – Pierre de Coubertin[1].

Sportul[2] este un fenomen social şi economic în continuă dezvoltare, cu o contribuţie importantă la obiectivele strategice ale Uniunii Europene referitoare la solidaritate şi prosperitate. Idealul olimpic de dezvoltare a sportului în vederea promovării păcii şi înţelegerii între naţiuni şi culturi, precum şi a educaţiei celor tineri, s-a născut în Europa şi a fost susţinut de Comitetul Olimpic Internaţional şi de Forul Olimpic European.

Sportul îi atrage pe cetăţeni, dintre care majoritatea participă în mod regulat la activităţi sportive. Acesta generează valori importante precum: spiritul de echipă, solidaritatea, toleranţa şi fair play-ul, contribuind la dezvoltarea şi împlinirea personală. De asemenea, sportul promovează contribuţia activă a cetăţenilor UE la societate şi, în acest sens, sprijină cetăţenia activă. Comisia recunoaşte rolul esenţial al sportului în cadrul societăţii europene, mai ales la momentul de faţă, când este necesar să se apropie de cetăţeni şi să se ocupe de aspecte de care aceştia sunt direct interesaţi.

Cu toate acestea, sportul se confruntă cu pericole şi provocări nou apărute în societatea europeană, precum presiunea comercială, exploatarea tinerilor sportivi, dopajul, rasismul, violenţa, corupţia şi spălarea banilor.

Această iniţiativă marchează momentul în care Comisia abordează pentru prima dată într-un mod cuprinzător aspectele legate de sport. Obiectivul său general este de a da rolului pe care sportul îl are în Europa o orientare strategică, de a încuraja dezbaterile pe tema unor probleme specifice acestuia, de a îmbunătăţi gradul de vizibilitate a domeniului sportiv în cadrul politicilor elaborate la nivelul UE şi de a sensibiliza opinia publică cu privire la necesităţile şi aspectele specifice acestui sector. Iniţiativa are drept scop de a ilustra aspecte importante precum punerea în aplicare a legislaţiei UE în domeniul sportiv şi îşi propune, de asemenea, să stabilească în continuare noi acţiuni legate de domeniul sportului la nivelul UE.

Prezenta Carte albă nu porneşte de la zero. Sportul se înscrie în sfera de aplicare a acquis-ului comunitar , iar politicile europene deja au avut un impact considerabil şi din ce în ce mai puternic asupra sportului, într-o serie de domenii diferite.

Rolul important al sportului în societatea europeană şi caracterul său specific au fost recunoscute în decembrie 2000 prin intermediul declaraţiei Consiliului European privind caracteristicile specifice ale sportului şi funcţia sa socială în Europa, acestea fiind elemente care trebuie luate în considerare în punerea în aplicare a politicilor comune („declaraţia de la Nisa”). Aceasta specifică faptul că organizaţiilor sportive şi statelor membre le revine în primul rând responsabilitatea de a gestiona aspectele legate de domeniul sportiv, federaţiile sportive având un rol decisiv în acest sens. De asemenea, declaraţia clarifică faptul că organizaţiile sportive trebuie să îşi ducă la îndeplinire sarcina ce le revine de a-şi organiza şi promova propriile sporturi „odată cu respectarea legislaţiei comunitare”. În acelaşi timp, aceasta recunoaşte faptul că, „deşi nu are prerogative directe în acest domeniu, Comunitatea trebuie, în activitatea sa derulată în temeiul diferitelor dispoziţii ale Tratatului, să aibă în vedere funcţiile sociale, educaţionale şi culturale inerente sportului şi să îl trateze în mod special, pentru a respecta şi proteja codul etic şi solidaritatea esenţiale conservării rolului social.” Instituţiile europene au recunoscut specificitatea rolului pe care sportul îl are în cadrul societăţii europene, prin intermediul structurilor bazate pe voluntariat, în domenii precum sănătatea, educaţia, integrarea socială şi cultura.

Parlamentul European a urmărit cu interes diversele provocări cu care sportul se confruntă la nivel european şi pe parcursul ultimilor ani s-a ocupat în mod regulat de aspecte referitoare la domeniul sportiv.

În pregătirea prezentei Cărţi albe, Comisia a organizat numeroase consultări cu părţile interesate din domeniul sportiv, cu privire la probleme de interes comun şi la consultarea on-line. Aceste consultări au demonstrat faptul că există un nivel considerabil de aşteptări cu privire la acţiunile ce trebuie întreprinse în acest domeniu la nivel european şi la nivelul UE.

Prezenta Carte albă se axează pe rolul social al sportului, pe dimensiunea economică a acestuia şi pe modul în care este organizat în Europa, precum şi pe acţiunile de continuare a acestei iniţiative. Propunerile concrete de acţiuni viitoare ale UE sunt reunite într-un plan de acţiune ce poartă numele lui Pierre de Coubertin şi care conţine activităţile ce urmează a fi puse în aplicare sau a fi sprijinite de către Comisie. Un document de lucru al Comisiei conţine cadrul şi contextul propunerilor, inclusiv anexele referitoare la sport şi normele UE privind concurenţa, la sport şi libertăţile pe piaţa internă, precum şi la consultarea factorilor implicaţi.

2. ROLUL SOCIAL AL SPORTULUI

Sportul este un domeniu de activitate umană care prezintă un grad înalt de interes pentru cetăţenii Uniunii Europene şi care deţine un potenţial imens de a-i reuni şi de a se adresa tuturor, indiferent de vârstă sau origine socială. În conformitate cu un sondaj Eurobarometru efectuat în noiembrie 2004[3], aproximativ 60% dintre cetăţenii europeni participă în mod regulat la activităţi sportive organizate în cadrul sau în afara a circa 700 000 cluburi sportive care fac parte, la rândul lor, dintr-o serie de asociaţii şi federaţii. Marea majoritate a activităţilor sportive se desfăşoară în cadrul unor structuri non-profesioniste. Sportul profesionist are o importanţă din ce în ce mai mare şi contribuie, de asemenea, la dezvoltarea rolului social al sportului. În afara aspectului de îmbunătăţire a sănătăţii cetăţenilor europeni, sportul are şi o dimensiune educaţională şi un rol social, cultural şi de recreere. Rolul social al sportului poate sprijini şi consolidarea relaţiilor externe ale Uniunii.

2.1 Îmbunătăţirea sănătăţii publice prin intermediul activităţilor fizice

Lipsa de activitate fizică duce la excesul de greutate, favorizează apariţia obezităţii şi a unor afecţiuni cronice precum bolile cardio-vasculare şi diabetul, care afectează calitatea vieţii, pun în pericol viaţa persoanelor şi creează probleme economiei şi bugetului alocat sănătăţii.

Cartea albă a Comisiei „Strategie pentru Europa privind problemele de sănătate legate de alimentaţie, excesul de greutate şi obezitate”[4] subliniază importanţa adoptării de acţiuni pro-active în vederea contracarării declinului înregistrat în privinţa activităţilor fizice, iar acţiunile sugerate în cele două Cărţi în privinţa activităţilor fizice se vor completa reciproc.

Ca instrument de sprijinire a activităţilor fizice menite să îmbunătăţească sănătatea, mişcarea sportivă exercită o influenţă mai importantă decât oricare altă mişcare socială. Sportul reprezintă o activitate atractivă pentru oameni şi beneficiază de o imagine pozitivă. Cu toate acestea, potenţialul recunoscut al mişcării sportive de sprijinire a activităţilor fizice menite să îmbunătăţească sănătatea adesea nu este folosit pe deplin şi trebuie să fie dezvoltat.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) recomandă cel puţin 30 de minute de activitate fizică ce necesită un efort moderat (inclusiv activităţi sportive, dar nu numai) pe zi pentru adulţi şi 60 de minute pentru copii. Autorităţile publice şi organizaţiile private din statele membre ar trebui să contribuie la atingerea acestui obiectiv. Unele studii recente arată faptul că progresele înregistrate până în prezent în acest domeniu nu sunt suficiente.

(1) Comisia propune elaborarea în cooperare cu statele membre, până la sfârşitul anului 2008, a unor noi orientări referitoare la activităţile fizice. |

Comisia recomandă promovarea la nivel ministerial a unei cooperări consolidate între sectoarele sănătăţii, al educaţiei şi al sportului în statele membre, în vederea definirii şi a punerii în aplicare a unor strategii coerente de reducere a incidenţei excesului în greutate, a obezităţii şi a altor riscuri pentru sănătate. În acest context, Comisia încurajează statele membre să examineze modul în care promovează conceptul de viaţă activă prin intermediul sistemelor naţionale de educaţie şi de formare, inclusiv prin formarea profesorilor.

Organizaţiile sportive sunt încurajate să aibă în vedere potenţialul propriu de încurajare a activităţilor fizice menite să îmbunătăţească sănătatea şi să întreprindă acţiuni în acest scop. Comisia va facilita schimbul de informaţii şi de bune practici, în special cu privire la tineret, cu accent pe nivelul începător.

(2) Comisia va sprijini o reţea pentru Activităţile Fizice de Îmbunătăţire a Sănătăţii (HEPA) la nivelul UE şi dacă este cazul, mai multe reţele specializate, de dimensiuni mai mici, care să se ocupe de aspecte specifice legate de acest subiect. (3) Comisia va transforma activităţile menite să îmbunătăţească sănătatea într-un element cheie al activităţilor sale legate de sport şi va încerca să acorde o atenţie sporită acestui domeniu prioritar în privinţa instrumentelor financiare corespunzătoare, inclusiv: Cel de-al şaptelea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică (aspecte legate de stilul de viaţă, care sunt relevante din punct de vedere al sănătăţii); Programul privind sănătatea publică pentru perioada 2007-2013; Programele Tineret şi Cetăţenie (cooperare între organizaţii sportive, şcoli, societatea civilă, părinţi şi alţi parteneri de la nivelul local); Programul de învăţare continuă (de formare a profesorilor şi de cooperare între şcoli). |

- 2.2 Unirea forţelor în lupta împotriva dopajului

Dopajul reprezintă o ameninţare pentru sport în întreaga lume, inclusiv pentru sporturile practicate la nivel european. Acesta subminează principiul competiţiei deschise şi corecte. Dopajul reprezintă un factor descurajant pentru practicarea sporturilor, în general şi îi expune pe sportivii profesionişti la un stres nejustificat. Acesta afectează în mod semnificativ imaginea sportului şi prezintă probleme serioase pentru sănătatea persoanelor. La nivel european, lupta împotriva dopajului trebuie să ia în considerare atât aplicarea legii, cât şi dimensiunea sănătăţii şi pe cea a prevenirii.

(4) Se pot dezvolta parteneriate între agenţiile de aplicare a legii din statele membre (poliţia de frontieră, cea de la nivel naţional şi local, vămile etc.), laboratoarele acreditate de Agenţia Mondială Antidoping (WADA) şi INTERPOL în vederea asigurării, într-un cadru de siguranţă, a unui schimb oportun de informaţii referitoare la substanţele şi la practicile de dopaj. UE ar putea sprijini astfel de eforturi prin organizarea de cursuri de formare şi prin crearea de reţele între centrele de formare a poliţiştilor. |

Comisia recomandă ca, pe întregul teritoriu al UE, comerţul cu substanţe dopante ilicite să fie tratat în aceeaşi modalitate în care este tratat comerţul cu droguri ilicite.

Comisia cere tuturor factorilor cu responsabilitate în domeniul sănătăţii publice să aibă în vedere riscurile pe care dopajul le prezintă pentru sănătate. De asemenea, aceasta solicită organizaţiilor sportive să elaboreze norme de bună practică în vederea asigurării unei mai bune informări şi educări a tinerilor sportivi şi sportive cu privire la substanţele dopante, reţetele medicale care ar putea conţine astfel de substanţe, precum şi cu privire la implicaţiile pe care aceste substanţe le au asupra sănătăţii.

UE ar putea beneficia de o abordare mai bine coordonată a aspectelor legate de lupta împotriva dopajului, în special prin definirea unei poziţii comune în relaţiile cu Consiliul Europei, WADA şi UNESCO şi prin schimbul de informaţii şi bune practici între guverne, organizaţiile naţionale antidopaj şi laboratoare. Punerea în aplicare corespunzătoare în statele membre a Convenţiei UNESCO împotriva dopajului în sport reprezintă un element extrem de important în acest context.

(5) Comisia va avea un rol de facilitare, de exemplu prin sprijinirea reţelei de organizaţii naţionale antidopaj din statele membre. |

2.3 Sporirea rolului deţinut de sport în educaţie şi formare

Prin rolul pe care îl deţine în educaţia formală şi nonformală, sportul contribuie la îmbogăţirea capitalului uman la nivel european. Valorile transmise prin intermediul sportului ajută la dezvoltarea cunoştinţelor, a motivaţiei, aptitudinilor şi a pregătirii pentru efortul individual. Timpul petrecut în practicarea activităţilor sportive la şcoală şi la facultate produce efecte benefice pentru sănătate şi educaţie, efecte care trebuie să fie consolidate.

Pe baza experienţei acumulate în cursul Anului european al educaţiei prin sport 2004, Comisia încurajează sprijinirea activităţilor sportive şi fizice prin intermediul diferitelor iniţiative politice în domeniul educaţiei şi al formării, inclusiv prin dezvoltarea de aptitudini sociale şi civice, în conformitate cu Recomandarea din 2006 privind competenţele cheie pentru învăţarea continuă[5].

(6) Sportul şi activitatea fizică pot fi sprijinite prin intermediul programului pentru Învăţarea Continuă. Promovarea participării la oportunităţile educaţionale prin intermediul sportului reprezintă în acest sens o prioritate pentru parteneriatele între şcoli, sprijinite prin programul Comenius, pentru acţiunile structurate în domeniul învăţământului şi formării profesionale sprijinite prin programul Leonardo da Vinci, pentru reţelele tematice şi mobilitatea din domeniul învăţământului superior, sprijinite prin programul Erasmus, precum şi pentru proiectele multilaterale din domeniul formării adulţilor, sprijinite prin programul Grundtvig. (7) Se poate solicita sprijin pentru sectorul sportiv şi prin intermediul cererilor individuale de propuneri privind punerea în aplicare a Cadrului european al calificărilor (EQF) şi a Sistemului european de credite pentru învăţământul şi formarea profesională (ECVET). Sectorul sportiv a fost implicat în dezvoltarea EQF şi a fost selectat în 2007/2008 ca beneficiar al asistenţei financiare. Având în vedere mobilitatea profesională ridicată a sportivilor şi fără a aduce atingere Directivei 2005/36/CE privind recunoaşterea calificărilor profesionale, acest sector ar putea fi de asemenea desemnat ca sector pilot pentru punerea în aplicare a ECVET, în vederea sporirii gradului de transparenţă a sistemelor naţionale pentru aptitudini şi calificare. (8) Comisia va introduce acordarea etichetei europene acelor şcoli care sunt implicate în mod activ în sprijinirea şi promovarea activităţilor fizice în mediul şcolar. |

În vederea asigurării reintegrării sportivilor profesionişti pe piaţa muncii la sfârşitul carierei sportive a acestora, Comisia subliniază importanţa de a se lua în considerare din timp necesitatea de a asigura tinerilor sportivi şi sportive o formare pentru „o dublă carieră” şi de a dispune la nivel local de centre de formare de un înalt profesionalism, capabile să protejeze interesele de ordin moral, educaţional şi profesional ale acestor tineri.

Comisia a lansat un studiu privind formarea tinerilor sportivi şi sportive din Europa, rezultatele acestuia putând fi folosite în elaborarea politicilor şi programelor menţionate anterior.

Promovarea şi investiţiile în pregătirea în condiţii corespunzătoarea a tinerilor sportivi şi sportive cu calităţi deosebite reprezintă un element crucial pentru dezvoltarea durabilă a sportului, la toate nivelurile. Comisia subliniază faptul că sistemele de formare a tinerilor sportivi şi sportive cu aptitudini remarcabile ar trebui să fie deschise participării tuturor, fără discriminări în privinţa naţionalităţii cetăţenilor UE.

(9) Regulile prin care se solicită echipelor să includă o anumită cotă de sportivi care au fost formaţi la nivel local ar putea fi acceptate, ele fiind compatibile cu dispoziţiile Tratatului referitoare la libera circulaţie a persoanelor, dar numai cu condiţia ca acestea să nu ducă la niciun fel de discriminare directă bazată pe naţionalitate şi ca orice eventuale efecte ale unei discriminări indirecte care ar putea deriva din aplicarea acestor reguli să poată fi justificate ca fiind proporţionale cu un obiectiv legitim urmărit, precum intensificarea şi protejarea pregătirii şi dezvoltării tinerilor sportivi talentaţi. Studiul aflat în desfăşurare privind formarea tinerilor sportivi şi sportive din Europa va oferi informaţii utile acestei analize. |

2.4 Promovarea voluntariatului şi a cetăţeniei active prin intermediul sportului

Participarea la o echipă, principiile de fair play, respectare a regulilor jocului, respect faţă de ceilalţi, solidaritate şi disciplină, precum şi organizarea de activităţi sportive adresate amatorilor cu sprijinul cluburilor sportive non-profit şi al voluntariatului sunt elemente menite să consolideze cetăţenia activă. Voluntariatul în cadrul organizaţiilor sportive oferă numeroase oportunităţi pentru educaţia nonformală, aceste oportunităţi trebuind a fi recunoscute şi consolidate. Sportul oferă, de asemenea, posibilităţi atractive pentru implicarea şi angajamentul tinerilor în societate şi poate avea un efect benefic în contracararea delincvenţei.

Există, cu toate acestea, noi tendinţe referitoare la modul în care este practicat sportul, în special de către tineri. Se remarcă o tendinţă ascendentă de practicare a sporturilor individuale, mai curând decât a celor colective şi cu o structură organizată, ceea ce duce la reducerea numărului de voluntari pentru cluburile sportive destinate amatorilor.

(10) Împreună cu statele membre, Comisia va identifica provocările cheie cu care se confruntă organizaţiile sportive nonprofit, precum şi principalele caracteristici ale serviciilor asigurate de aceste organizaţii. (11) Comisia va sprijini sportul practicat la nivel începător prin intermediul programului „Europa pentru cetăţeni”. (12) Comisia va propune, de asemenea, încurajarea tinerilor să se implice în activităţi sportive prin intermediul programului „Tineretul în acţiune”, în domenii precum schimburile de tineri şi oferirea de asistenţă pe bază de voluntariat în cursul evenimentelor sportive. (13) Comisia va dezvolta în continuare schimbul de informaţii şi bune practici cu privire la voluntariat în sport cu implicarea statelor membre, a organizaţiilor sportive şi a autorităţilor locale. (14) Pentru a înţelege mai bine cerinţele şi necesităţile specifice ale sectorului sportiv pe bază de voluntariat în cadrul elaborării de politici la nivel european şi naţional, Comisia va lansa un studiu european privind voluntariatul în sport. |

2.5 Utilizarea potenţialului sportului cu privire la incluziunea socială, integrarea şi şansele egale

Sportul are o contribuţie importantă la coeziunea economică şi socială, precum şi la formarea unor societăţi mai bine integrate. Toţi locuitorii trebuie să aibă acces la sport. În acest sens, este necesară abordarea necesităţilor specifice şi a situaţiei grupurilor insuficient de bine reprezentate, iar rolul special pe care sportul îl poate avea pentru tineri, pentru persoanele cu handicap şi pentru cei ce aparţin unor categorii defavorizate trebuie să fie luat în considerare. Sportul poate facilita, de asemenea, integrarea în societate a imigranţilor şi a persoanelor de origine străină şi poate sprijini dialogul intercultural.

Sportul promovează sentimentul apartenenţei comune şi al participării şi poate, în acest sens, reprezenta un instrument important pentru integrarea imigranţilor. În acest context, punerea la dispoziţie a spaţiilor destinate practicării sporturilor şi sprijinirea activităţilor legate de domeniul sportiv sunt importante în vederea facilitării interacţiunii pozitive dintre imigranţi şi societatea care îi găzduieşte.

Comisia consideră că este posibilă o mai bună utilizare în cadrul politicilor, al acţiunilor şi al programelor Uniunii Europene şi al statelor membre, a potenţialului sportului ca instrument de incluziune socială. Aceasta include contribuţia sportului la crearea de locuri de muncă şi la creşterea economică, precum şi la revitalizare, în special în zonele defavorizate. Activităţile nonprofit care contribuie la coeziunea şi incluziunea socială a grupurilor vulnerabile pot fi considerate ca servicii sociale de interes general.

Metoda deschisă de coordonare a protecţiei sociale şi a incluziunii sociale va continua să includă sportul ca instrument şi indicator. Studiile, seminariile, conferinţele, propunerile de politici şi planurile de acţiune vor include accesul la sport şi/sau apartenenţa la structuri sportive sociale ca element cheie pentru analiza fenomenului excluziunii sociale.

(15) Comisia va sugera statelor membre să aibă în vedere sprijinirea prin intermediul programului PROGRESS, precum şi prin programul de învăţare continuă şi programele „Tineretul în acţiune” şi „Europa pentru cetăţeni”, a acţiunilor de promovare a incluziunii sociale prin sport şi de combatere a discriminării în sport. În contextul politicii de coeziune, statele membre ar trebui să ia în considerare rolul sportului în domeniul incluziunii sociale, al integrării şi al şanselor egale, ca parte integrantă a activităţilor de programare aferente Fondului Social European şi Fondului European de Dezvoltare Regională, şi sunt încurajate să promoveze acţiuni în cadrul Fondului European de Integrare. |

Comisia încurajează statele membre şi organizaţiile sportive să adapteze infrastructura sportivă pentru a putea lua în considerare necesităţile persoanelor cu handicap. Statele membre şi autorităţile locale ar trebui să se asigure de faptul că locaţiile şi dispozitivele destinate activităţilor sportive sunt accesibile şi persoanelor cu handicap. Trebuie să se adopte criterii specifice în vederea asigurării accesului echitabil la activităţile sportive pentru toţi copiii şi în mod special pentru cei cu handicap. Se va promova formarea supraveghetorilor, a voluntarilor şi a personalului de primire din cluburile şi organizaţiile sportive în vederea bunei întâmpinări a persoanelor cu handicap. În cadrul consultaţiilor purtate cu factorii implicaţi în domeniul sportiv, Comisia are în vedere în mod special menţinerea dialogului cu reprezentanţii sportivilor cu handicap.

(16) Comisia, în planul său de acţiune privind Strategia Uniunii Europene pentru persoanele cu handicap, va lua în considerare importanţa sportului pentru persoanele cu handicap şi va sprijini acţiunile întreprinse în acest domeniu de către statele membre. (17) În cadrul Foii de parcurs privind egalitatea între femei şi bărbaţi pentru perioada 2006 – 2010, Comisia va încuraja abordarea integratoare a problemelor referitoare la egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi în cadrul tuturor activităţilor sale legate de sport. Foaia de parcurs va pune accent în mod special pe accesul la activităţile sportive pentru femeile imigrante şi cele care aparţin unor minorităţi etnice, precum şi pe accesul femeilor la funcţii de decizie în domeniul sportiv şi pe publicarea în mijloacele media de materiale referitoare la femeile ce practică activităţi sportive. |

2.6 Consolidarea activităţilor de prevenire şi combatere a rasismului şi violenţei

Violenţa în timpul evenimentelor sportive, în mod special pe stadioanele de fotbal, rămâne o problemă îngrijorătoare, care poate îmbrăca diverse forme. Această problemă a depăşit limitele stadioanelor, cuprinzând şi zonele orăşeneşti. Comisia s-a angajat să contribuie la prevenirea incidentelor prin promovarea şi facilitarea dialogului cu statele membre, organizaţiile internaţionale (ex. Consiliul Europei), organizaţiile sportive, serviciile de ordine publică, precum şi cu ceilalţi factori implicaţi (ex. organizaţiile de suporteri şi autorităţile locale). Autorităţile de aplicare a legii nu se pot ocupa în mod special de cauzele implicite ale violenţei în sport.

Comisia încurajează, de asemenea, schimbul de bune practici şi de informaţii operaţionale cu privire la grupurile de suporteri ce prezintă un risc de agresivitate şi violenţă între forţele de poliţie şi/sau autorităţile din domeniul sportului. Se va acorda o importanţă deosebită formării profesionale a poliţiştilor în privinţa gestionării mulţimilor şi a huliganismului.

Sportul presupune participarea tuturor cetăţenilor, indiferent de sex, vârstă, handicap, religie şi credinţă, orientare sexuală şi cadru social sau economic. Comisia a condamnat în mod repetat orice manifestare de rasism şi xenofobie, acestea fiind incompatibile cu valorile UE.

(18) Cu privire la atitudinea rasistă şi xenofobă, Comisia va continua să promoveze dialogul şi schimbul de bune practici în cadrul reţelelor de cooperare existente, precum „Fotbal Împotriva Rasismului în Europa” (FARE). |

Comisia recomandă federaţiilor sportive să dispună de proceduri de acţiune împotriva abuzurilor de natură rasistă din timpul meciurilor, pe baza iniţiativelor existente. Aceasta recomandă, de asemenea, consolidarea dispoziţiilor privind discriminarea în acordarea licenţei de funcţionare pentru cluburile sportive (a se vedea secţiunea 4.7).

Comisia: (19) Va promova, în conformitate cu normele naţionale şi cu cele UE aplicabile, schimbul de informaţii operaţionale şi de cunoştinţe practice şi experienţă în prevenirea incidentelor de violenţă şi rasism între forţele de aplicare a legii, inclusiv cu organizaţiile sportive. (20) Va analiza posibilităţile de elaborare a unor instrumente legislative şi a altor standarde cu aplicare la nivelul UE în vederea prevenirii dezordinii publice în timpul evenimentelor sportive. (21) Va promova o abordare multidisciplinară de prevenire a comportamentului antisocial, cu accent pe acţiuni socio-educative precum pregătirea suporterilor (activitate de lungă durată, de dezvoltare a unei atitudini pozitive şi nonviolente în rândul suporterilor); (22) Va consolida cooperarea regulată şi structurată în rândul serviciilor de aplicare a legii, al organizaţiilor sportive şi al celorlalte părţi implicate; (23) Va încuraja utilizarea următoarelor programe în vederea contribuirii la prevenirea şi combaterea violenţei şi a rasismului în sport: „Tineretul în acţiune”, „Europa pentru cetăţeni”, DAPHNE III, „Drepturi fundamentale şi cetăţenie” şi „Prevenirea şi combaterea criminalităţii”; (24) Va organiza o conferinţă la nivel înalt, cu participarea factorilor implicaţi, în vederea discutării măsurilor de prevenire şi combatere a violenţei în timpul evenimentelor sportive. |

2.7 Difuzarea valorilor noastre în întreaga lume

Sportul poate avea un rol în privinţa unor diverse aspecte ale relaţiilor externe ale UE: ca element al programelor de asistenţă externă, ca element de dialog cu ţările partenere, precum şi în cadrul activităţilor de diplomaţie publică ale UE.

Prin intermediul unor acţiuni concrete, sportul deţine un potenţial considerabil de a reprezenta un instrument de promovare a educaţiei, sănătăţii, dialogului intercultural şi dezvoltării şi păcii.

(25) Comisia va promova utilizarea sportului ca instrument în cadrul politicii sale de dezvoltare. În special, aceasta va: Promova sportul şi educaţia fizică drept elemente esenţiale pentru o educaţie de calitate şi ca modalităţi de a spori gradul de atractivitate şi de frecventare a şcolilor. Direcţiona acţiunile întreprinse către îmbunătăţirea accesului fetelor şi femeilor la educaţie fizică şi sport, cu obiectivul de a le ajuta să câştige încredere, de a îmbunătăţi gradul de integrare socială, a depăşi prejudecăţile şi a promova un stil de viaţă sănătos, precum şi accesul femeilor la educaţie; Sprijini promovarea sănătăţii, precum şi campaniile de sensibilizare prin intermediul sportului. |

- În elaborarea politicilor sale de dezvoltare, atunci când va aborda tema sportului, UE va depune toate eforturile necesare în crearea de sinergii cu programele existente ale Naţiunilor Unite, statelor membre, autorităţilor locale şi organismelor private. Aceasta va pune în aplicare acţiuni care sunt complementare sau inovative cu privire la respectarea programelor şi a acţiunilor existente. Memorandumul de înţelegere semnat de Comisie şi FIFA în 2006 pentru a transforma fotbalul într-o forţă de dezvoltare a ţărilor din Africa, Caraibe şi Pacific reprezintă un exemplu în acest sens.

(26) UE va include în dialogul politic şi de cooperare cu ţările partenere, oricând va fi cazul, problemele referitoare la sport precum transferurile internaţionale de jucători, exploatarea sportivilor minori, dopajul, spălarea banilor prin intermediul sportului, precum şi aspectul securităţii în timpul evenimentelor sportive majore organizate la nivel internaţional. |

Procedurile de acordare rapidă a vizelor şi cele privind facilitarea imigraţiei, în special în cazul sportivilor de performanţă din ţările din afara UE sunt elemente importante în vederea sporirii gradului de atractivitate pe care îl prezintă UE la nivel internaţional. În afara procesului actual de încheiere a unor acorduri de facilitare a vizelor cu ţări terţe şi de consolidarea regimului vizelor aplicabil membrilor familiei olimpice pe parcursul Jocurilor olimpice, UE va trebui să dezvolte (temporar) mecanisme de primire a sportivilor proveniţi din ţări terţe.

Comisia va acorda o atenţie specială sectorului sportiv: (27) În implementarea Comunicării emise recent privind migraţia circulatorie şi parteneriatele pentru mobilitate între Uniunea Europeană şi ţările terţe; (28) În elaborarea unor scheme armonizate de primire, din motive economice, a unor diverse categorii de cetăţeni ai unor ţări terţe, în baza Planului de acţiune privind migraţia legală. |

2.8 Sprijinirea dezvoltării durabile

Practicarea sportului, echipamentele şi evenimentele sportive au un impact semnificativ asupra mediului înconjurător. Este importantă promovarea unei gestionări ecologice raţionale, capabilă să abordeze, printre altele , problemele legate de achiziţiile ecologice, de emisiile de gaze cu efect de seră, eficienţa energetică, depozitarea deşeurilor şi tratarea solului şi a apei. Organizaţiile sportive europene şi organizatorii de evenimente sportive ar trebui să adopte obiective legate de mediul înconjurător în vederea asigurării unei dezvoltări durabile a activităţilor sale din punct de vedere al protecţiei mediului. Prin intermediul îmbunătăţirii credibilităţii de care beneficiază cu privire la problemele de mediu, organizaţiile responsabile ar putea să se aştepte la anumite avantaje oferite de participarea la găzduirea de evenimente sportive, precum şi la beneficii de ordin economic legate de utilizarea raţională a resurselor naturale.

Comisia: (29) Va utiliza dialogul structurat pe care îl poartă cu organizaţiile internaţionale şi europene, precum şi cu alţi factori implicaţi în domeniul sportiv, pentru a-i încuraja, împreună cu membrii acestora, să participe la Schema de eco-management şi audit (EMAS) şi la cea de acordare a etichetei ecologice comunitare şi să promoveze aceste scheme voluntare în timpul principalelor evenimente sportive; (30) Va promova achiziţiile ecologice în cadrul dialogului său politic cu statele membre şi cu alte părţi interesate; (31) Va sensibiliza, prin intermediul unor orientări elaborate în cooperare cu părţile implicate relevante (factorii de decizie, IMM-uri, comunităţile locale), cu privire la necesitatea de a conlucra în cadrul unor parteneriate stabilite la nivel regional, în vederea organizării durabile a evenimentelor sportive; (32) Va considera sportul ca o parte integrantă a componentei „Informare şi comunicare” din cadrul noului program LIFE+. |

3. DIMENSIUNEA ECONOMICĂ A SPORTULUI

Spotul reprezintă un sector dinamic, cu o dezvoltare rapidă şi un impact macro-economic subestimat, un sector care poate contribui la atingerea obiectivelor stabilite în Agenda de la Lisabona cu privire la creşterea economică şi la crearea ne locuri de muncă. Acesta poate fi utilizat drept instrument de dezvoltare locală şi regională, de regenerare urbană sau de dezvoltare rurală. Sportul beneficiază de sinergii cu sectorul turistic şi poate stimula modernizarea infrastructurii, precum şi încheierea de noi parteneriate de finanţare a dispozitivelor sportive şi recreative.

Cu toate că, în general, lipsesc date precise şi comparabile cu privire la ponderea sportului în economie, importanţa acestuia este confirmată de studii şi analize privind conturile naţionale, aspectele economice implicate de evenimentele sportive de mare anvergură, precum şi costurile implicate de lipsa activităţii fizice, inclusiv pentru persoanele în vârstă. Un studiu prezentat în cursul preşedinţiei austriece din 2006 a sugerat faptul că sportul a generat, într-un sens mai larg, o valoare adăugată de 407 miliarde de euro în anul 2004, reprezentând 3,7% din PIB-ul UE şi a creat locuri de muncă pentru 15 milioane de persoane, reprezentând 5,4% din forţa de muncă[6]. Această contribuţie a sportului ar trebui să fie mai bine evidenţiată şi promovată în cadrul politicilor UE.

O parte din ce în ce mai semnificativă a valorii economice a sportului este legată de drepturile de proprietate intelectuală. Aceste drepturi sunt legate de dreptul de autor, de comunicările comerciale, de mărcile înregistrate, precum şi de drepturile privind imaginea şi cele de difuzare. Într-un sector care este din ce în ce mai globalizat şi mai dinamic, aplicarea eficace în întreaga lume a drepturilor de proprietate intelectuală devine o parte esenţială a funcţionării corespunzătoare a aspectelor economice legate de sport. Este, de asemenea, important ca beneficiarii să aibă garanţia posibilităţii de a avea acces de la distanţă la evenimentele sportive la nivel transfrontalier în cadrul UE.

Pe de altă parte, cu toate că sportul are în general o pondere importantă în cadrul economiei, vasta majoritate a activităţilor sportive se desfăşoară în cadrul unor structuri nonprofit, dintre care multe depind de sprijinul public pentru a asigura accesul tuturor cetăţenilor la activităţi sportive.

3.1 Orientarea către politici în domeniul sportului care să fie sprijinite cu date

Lansarea acţiunilor politice şi cooperarea sporită la nivelul UE pe tema sportului trebuie să fie susţinute de o bază solidă de cunoştinţe. Calitatea şi comparabilitatea datelor trebuie să fie îmbunătăţite pentru a permite o planificare strategică mai bună şi adoptarea de decizii adecvate în domeniul sportiv.

Factorii implicaţi la nivel guvernamental şi nonguvernamental au solicitat în mod repetat Comisiei să asigure o definiţie statistică europeană a sportului şi să coordoneze pe baza acesteia eforturile depuse în vederea producerii de statistici sportive şi în domenii conexe sportului.

(33) Comisia, în cooperare strânsă cu statele membre, va face demersurile necesare pentru a dezvolta o metodă statistică europeană de măsurare a impactului economic al sportului ca bază a conturilor naţionale statistice aferente sportului, care ar putea duce, în timp, la crearea unui cont satelit european pentru sport. (34) În plus, sondaje specifice domeniului sportiv ar trebui să fie organizate în continuare, cu o frecvenţă de câţiva ani (ex. sondajele „Eurobarometru”), în mod special în vederea asigurarea informaţiilor care nu pot fi furnizate pe baza conturilor naţionale statistice aferente sportului (ex. ratele de participare, datele privind voluntariatul, etc.). (35) Comisia va lansa un studiu de evaluare a contribuţiei directe a sectorului sportiv (din punct de vedere al PIB-ului, al creşterii economice şi al ocupării forţelor de muncă) şi a celei indirecte (prin intermediul educaţiei, al dezvoltării regionale şi al unui grad sporit de atractivitate al UE) cu privire la obiectivele incluse în Agenda de la Lisabona. (36) Comisia va organiza schimbul de bune practici între statele membre şi federaţiile sportive cu privire la organizarea de evenimente sportive de mare anvergură, în vederea promovării creşterii economice durabile, a competitivităţii şi ocupării forţelor de muncă. |

3.2 Crearea unei cadru mai sigur pentru subvenţiile publice acordate sectorului sportiv

Organizaţiile sportive dispun de numeroase surse de venit, printre care taxele de club şi vânzarea de bilete, publicitatea şi sponsorizarea, drepturile de difuzare, redistribuirea venitului în cadrul federaţiilor sportive, activităţile comerciale, subvenţiile publice etc. Cu toate acestea, unele organizaţii sportive beneficiază de un acces mai rapid la resursele oferite de agenţii economici decât celelalte organizaţii, în ciuda faptului că, în unele cazuri, există un sistem de redistribuire care funcţionează în mod corespunzător. În sportul practicat la un nivel începător, şansele egale şi accesul liber la activităţile sportive poate fi garantat numai prin intermediul unei participări publice corespunzătoare. Comisia recunoaşte importanţa subvenţiilor publice pentru sportul practicat la nivel începător, precum şi pentru activităţile sportive deschise participării tuturor şi se pronunţă în favoarea acordării acestor subvenţii, cu condiţia ca acestea să fie acordate în conformitate cu legislaţia comunitară.

În multe state membre, sportul este parţial finanţat prin intermediul unei taxe sau al unui impozit asupra jocurilor de noroc sau a serviciilor de loterie organizate de stat sau autorizate de acesta. Comisia invită statele membre să încerce să elaboreze modalităţi optime de menţinere şi dezvoltare a unui model de finanţare mai durabil prin intermediul căruia să se acorde un sprijin pe termen lung organizaţiilor sportive

(37) Pentru a contribui la elaborarea modelului de finanţare a sportului, Comisia va efectua un studiu independent referitor la finanţarea, atât din partea sectorului public cât şi a celui privat, a sportului practicat la nivel începător şi a activităţilor sportive deschise participării tuturor în statele membre şi la impactul schimbărilor actuale din acest domeniu. |

În domeniul impozitării indirecte, legislaţia UE cu privire la TVA este stabilită în Directiva 2006/112/CE a Consiliului, al cărei scop este de a asigura faptul că aplicarea legislaţiei statelor membre cu privire la TVA nu denaturează concurenţa şi nu împiedică libera circulaţie a bunurilor şi serviciilor. Această directivă stipulează posibilitatea ca statele membre să aplice scutirea de TVA pentru anumite servicii legate de sport, precum şi cea de a aplica rate reduse, în cazurile în care scutirea menţionată anterior nu poate fi aplicată.

(38) Având în vedere rolul important pe care sportul îl are în societate, precum şi ancorarea acestuia în mediul local, Comisia va susţine menţinerea posibilităţii actuale de practicare a unor rate reduse ale TVA în cazul sportului. |

4. ORGANIZAREA SPORTULUI

Dezbaterea politică pe tema sportului în Europa acordă adesea o importanţă considerabilă aşa-numitului „model sportiv european”. Comisia consideră că anumite valori şi tradiţii ale sportului european ar trebui să fie promovate. Având în vedere diversitatea şi complexitatea structurilor sportive europene, aceasta consideră totuşi că ar fi nerealist să se încerce definirea unui model unic de organizare a sportului în Europa. De asemenea, evenimentele sociale şi economice înregistrate în majoritatea statelor membre (creşterea nivelului de comercializare, provocările cu care se confruntă cheltuielile publice, creşterea numărului de participanţi în timp ce personalul voluntar rămâne constant) au adus cu sine noi provocări cu care se confruntă organizaţiile sportive din Europa. Apariţia unui nou factor implicat (participanţii din afara disciplinelor organizate, a cluburilor sportive profesioniste etc.) ridică noi semne de întrebare cu privire la guvernare, democraţie şi reprezentare a intereselor în cadrul mişcării sportive.

Comisia poate avea un rol de încurajare a partajării bunelor practici în domeniul guvernării sportului. Aceasta poate, de asemenea, sprijini dezvoltarea unui set comun de principii de bună guvernare în sport, precum transparenţa, democraţia, responsabilitatea şi reprezentarea factorilor implicaţi (asociaţii, federaţii, sportivi, cluburi, ligi, suporteri etc.). În acest sens, Comisia va utiliza rezultatul acţiunilor deja întreprinse[7]. Trebuie acordată atenţie şi reprezentării femeilor în cadrul funcţiilor de administrare şi conducere.

Comisia recunoaşte autonomia organizaţiilor sportive şi a structurilor reprezentative (precum ligile). De asemenea, Comisia recunoaşte faptul că guvernarea este, în principal, un element ce intră în responsabilitatea organismelor de guvernare a domeniului sportiv şi doar într-o anumită măsură în responsabilitatea statelor membre şi a partenerilor sociali. Cu toate acestea, dialogul cu organizaţiile sportive a adus în atenţia Comisiei anumite domenii care sunt abordate în cele ce urmează. Comisia consideră că majoritatea provocărilor întâmpinate pot fi abordate prin intermediul unei autoreglementări care să ia în considerare principiile bunei guvernări, cu condiţia ca legislaţia UE să fie respectată şi este dispusă să asigure un rol de facilitare sau, dacă este cazul, să întreprindă acţiuni.

4.1 Specificitatea sportului

Activităţile sportive intră sub incidenţa legislaţiei UE. Acest lucru este specificat, în detaliu, în Documentul de lucru al Comisiei şi în anexele acestuia. Legea concurenţei şi dispoziţiile privind piaţa internă se aplică în domeniul sportiv în măsura în care acesta este văzut ca o activitate economică. Sportul face, de asemenea, obiectul unor aspecte importante ale legislaţiei UE, precum interzicerea discriminării din pricina naţionalităţii, dispoziţiile referitoare la cetăţenia persoanelor din Uniunea Europeană şi la egalitatea între femei şi bărbaţi din punct de vedere al ocupării forţelor de muncă.

În acelaşi timp, sportul prezintă câteva caracteristici specifice, care sunt adesea menţionate sub denumirea de „specificitate a sportului”. Specificitatea sportului european poate fi abordată din două puncte de vedere:

- Specificitatea activităţilor sportive şi a regulilor sportului, precum competiţiile organizate în mod separat pentru bărbaţi şi femei, limitarea numărului de participanţi, sau necesitatea de a păstra incertitudinea cu privire la rezultatele competiţiilor, precum şi de a menţine un echilibru concurenţial între cluburile participante la aceeaşi competiţie;

- Specificitatea structurii sportive, luând în considerare în special autonomia şi diversitatea organizaţiilor sportive, o structură piramidală a competiţiilor începând cu nivelul începător şi până la cel de performanţă şi mecanisme de solidaritate organizată între diferitele niveluri şi operatori, organizarea activităţilor sportive la nivel naţional, precum şi principiul existenţei unei singure federaţii pentru fiecare sport în parte;

Jurisprudenţa instanţelor europene şi deciziile Comisiei Europene arată faptul că specificitatea sportului a fost recunoscută şi luată în considerare şi oferă orientări cu privire la modul în care legislaţia UE se aplică în domeniul sportului. În conformitate cu jurisprudenţa stabilită, specificitatea sportului va continua să fie recunoscută, dar nu va putea fi interpretată într-un astfel de mod încât să justifice derogarea de la aplicarea legislaţiei UE.

Conform explicaţiilor detaliate din documentul de lucru al Comisiei şi anexele acestuia, există norme de organizare a activităţilor sportive care – pe baza obiectivelor legitime urmărite – foarte probabil nu vor aduce atingere dispoziţiilor anti-trust prevăzute în Tratatul CE, cu condiţia ca efectele anti-concurenţiale ale acestora, în cazul în care se produc astfel de efecte, să fie inerente şi proporţionale cu obiectivele urmărite. Exemple de astfel de norme ar fi „regulile jocului” (ex. regulile ce stabilesc durata meciurilor sau numărul de jucători de pe teren), regulile privind criteriile de selecţie pentru competiţiile sportive, regulile aplicabile „pe teren propriu şi în deplasare”, regulile ce interzic proprietatea cumulativă în cadrul competiţiilor organizate la nivel de club, regulile referitoare la componenţa echipelor naţionale, regulile anti-dopaj şi cele referitoare la perioadele de transfer.

Cu toate acestea, în privinţa aspectelor normative ale sportului, evaluarea compatibilităţii dintre anumite reguli sportive şi legislaţia UE privind concurenţa poate fi realizată numai de la caz la caz, după cum a fost confirmat recent de către Curtea Europeană de Justiţie prin sentinţa sa din cazul Meca-Medina.[8] Curtea a furnizat o clarificare referitoare la impactul legislaţiei UE asupra normelor sportive. Aceasta a respins noţiunea de „reguli pur sportive” ca fiind irelevantă pentru aspectul aplicabilităţii regulilor concurenţiale UE în sectorul sportiv.

Curtea a recunoscut faptul că specificitatea sportului trebuie să fie luată în considerare în sensul că efectele restrictive asupra concurenţei, care sunt inerente organizării şi desfăşurării corespunzătoare a sportului de competiţie, nu aduc atingere regulilor concurenţiale UE, cu condiţia ca aceste efecte să fie proporţionale cu interesul sportiv legitim urmărit. Necesitatea verificării proporţionalităţii implică nevoia de a lua în considerare caracteristicile individuale ale fiecărui caz. Această necesitate nu permite formularea unor orientări generale privind aplicarea legislaţiei concurenţiale în sectorul sportiv

4.2 Libera circulaţie şi naţionalitatea

Organizarea activităţilor sportive şi a competiţiilor la nivel naţional aparţine de cadrul istoric şi cultural în care se înscrie abordarea europeană a sportului şi corespunde exigenţelor cetăţenilor europeni. În mod special, echipele naţionale au un rol esenţial nu numai din punct de vedere al identităţii ci şi în vederea asigurării solidarităţii cu activităţile sportive practicate de începători şi din acest motiv sunt demne a fi sprijinite.

Discriminarea pe motive de naţionalitate este interzisă prin Tratate, care stabilesc dreptul oricărui cetăţean al Uniunii de a circula liber şi a se stabili pe teritoriul statelor membre. Tratatele au drept scop, de asemenea, eliminarea oricărei discriminări bazate pe naţionalitate a persoanelor ce lucrează în statele membre, din punct de vedere a ocupării, remunerării şi a altor condiţii de muncă şi de angajare. Aceleaşi interdicţii sunt aplicate pentru discriminarea bazată pe naţionalitate în cazul furnizării de servicii. În plus, apartenenţa la cluburile sportive în calitate de membru şi participarea la competiţii sunt factori relevanţi de promovare a integrării rezidenţilor în societatea ţării care îi găzduieşte.

Tratamentul echitabil se referă şi la cetăţenii statelor care au semnat acorduri cu UE conţinând clauze nondiscriminatorii şi care sunt angajaţi în mod legal pe teritoriul statelor membre.

(39) Comisia invită statele membre şi organizaţiile sportive să trateze problema discriminării bazate pe naţionalitate în cadrul tuturor sporturilor. Aceasta va combate discriminarea în sport prin intermediul dialogului politic cu statele membre, al recomandărilor, dialogului structurat cu factorii implicaţi în domeniul sportiv, precum şi al procedurilor de încălcare a dreptului comunitar, dacă este cazul. |

Comisia îşi reafirmă intenţia de acceptare a unor restricţii limitate şi proporţionale (în conformitate cu dispoziţiile Tratatului UE referitoare la libera circulaţie şi cu sentinţele Curţii Europene de Justiţie) cu principiul liberei circulaţii, în mod special cu referire la:

- Dreptul de a selecta atleţi naţionali pentru participarea la competiţiile destinate echipelor naţionale;

- Necesitatea de a limita numărul participanţilor într-o competiţie;

- Stabilirea de termene limită pentru transferul jucătorilor în cazul sporturilor de echipă.

(40) În ceea ce priveşte accesul persoanelor de naţionalitate străină la competiţiile individuale, Comisia intenţionează să lanseze un studiu prin care să se analizeze toate aspectele acestei probleme complexe. |

4.3 Transferurile

În absenţa regulilor privind transferul, recrutarea de către cluburi a unor jucători pe parcursul unui anumit sezon de competiţii în scopul învingerii competitorilor poate afecta integritatea competiţiilor sportive. În acelaşi timp, orice regulă privind transferul de jucători trebuie să respecte legislaţia UE (dispoziţiile privind concurenţa şi normele privind libera circulaţie a lucrătorilor).

În anul 2001, în contextul investigaţiilor referitoare la un caz de presupuse atingeri aduse legislaţiei CE privind concurenţa şi în urma unor discuţii purtate cu Comisia, autorităţile din domeniul fotbalului şi-au asumat sarcina de a revizui regulamentele FIFA privind transferurile interne de fotbalişti, pe baza unor compensaţii acordate pentru costurile de antrenament acoperite de cluburile sportive, crearea unor perioade de transfer, protejarea educaţiei şcolare a jucătorilor minori şi garantarea accesului la instanţele judecătoreşti naţionale.

Comisia consideră că un astfel de sistem constituie un exemplu de bune practici care asigură un echilibru concurenţial între cluburile sportive şi care au în vedere, în acelaşi timp, exigenţele legislaţiei UE.

Transferul de jucători aduce în discuţie şi preocupările legate de legalitatea circuitelor financiare implicate. În vederea sporirii gradului de transparenţă a circuitelor financiare legate de transferuri, o soluţie eficace ar putea fi cea a existenţei unui sistem de informare şi verificare referitor la transferuri. Comisia consideră că un astfel de sistem ar trebui să îndeplinească numai o funcţie de control; tranzacţiile financiare ar trebui să fie efectuate în mod direct de părţile implicate. În funcţie de sport, sistemul ar putea fi gestionat de organizaţia sportivă europeană implicată, sau prin intermediul sistemelor de informare şi verificare din statele membre.

4.4 Agenţii de jucători

Dezvoltarea unei pieţe cu adevărat europene destinate jucătorilor şi creşterea salariilor jucătorilor în anumite sporturi a dus la dezvoltarea activităţilor efectuate de agenţii de jucători. Din pricina complexităţii din ce în ce mai pronunţate a cadrului legal, mulţi jucători (dar şi multe cluburi sportive) solicită serviciile unor agenţi în vederea negocierii şi semnării contractelor.

Există rapoarte cu privire la practicile defectuoase ale unor agenţi, acestea ducând la cazuri de corupţie, spălare a banilor şi exploatare a jucătorilor minori. Aceste practici dăunează sportului în general şi aduc în discuţie probleme grave de gestionare. Sănătatea şi siguranţa jucătorilor, în special a celor ce nu au ajuns la vârsta majoratului, trebuie să fie protejate şi trebuie să se acţioneze împotriva tuturor formelor de infracţionalitate.

În plus, activitatea agenţilor din diferite state membre intră sub incidenţa unor regulamente diferite. Unele state membre au introdus o legislaţie specifică referitoare la agenţii de jucători, în timp ce în alte state membre legislaţia aplicabilă este, în general, cea referitoare la agenţiile de ocupare a forţei de muncă, dar care include şi referiri la agenţii de jucători. În plus, unele federaţii internaţionale (FIFA, FIBA) au adoptat propriile lor regulamente.

Din aceste motive, a fost solicitat în repetate rânduri Uniunii Europene să reglementeze activitatea agenţilor de jucători prin intermediul unei iniţiative legislative UE.

(41) Comisia va efectua o evaluare a impactului în vederea furnizării unei imagini clare a activităţilor desfăşurate de agenţii de jucători în UE, precum şi o evaluare a necesităţii adoptării de acţiuni la nivelul UE, în acest fel analizându-se diferitele opţiuni posibile. |

4.5 Protecţia minorilor

Exploatarea tinerilor jucători este un fenomen ce continuă să se manifeste. Cea mai gravă problemă este cea a copiilor care nu sunt selectaţi să participe la competiţii şi care sunt abandonaţi într-o ţară străină, adesea aceştia ajungând astfel într-o situaţie de ilegalitate care favorizează exploatarea. Cu toate că, în majoritatea cazurilor, acest fenomen nu se înscrie în cazurile tipice de trafic de persoane, aşa cum sunt ele definite în legislaţie, el este inacceptabil din punct de vedere al valorilor fundamentale recunoscute de UE şi de statele membre. Acesta contravine, de asemenea, valorilor sportului. În cadrul legislaţiei statelor membre privind imigraţia, trebuie să fie aplicate cu rigurozitate măsuri de protecţie referitoare la minorii neînsoţiţi. Abuzurile sexuale şi hărţuirea minorilor în domeniul sportului sunt, de asemenea, fenomene care trebuie să fie combătute.

(42) Comisia va continua să monitorizeze punerea în aplicare a legislaţiei UE, în special a Directivei privind protecţia tinerilor la locul de muncă. Comisia a lansat recent, în completarea monitorizării pe care o efectuează asupra punerii în aplicare a directivei, un studiu privind munca depusă de copii. În elaborarea acestui studiu va fi abordată şi problema tinerilor jucători care intră sub incidenţa directivei menţionate anterior. (43) Comisia va propune statelor membre şi organizaţiilor sportive să coopereze în domeniul protecţiei integrităţii morale şi fizice a tinerilor prin intermediul diseminării de informaţii cu privire la legislaţia în vigoare, al stabilirii de standarde minime şi al schimbului de bune practici. |

4.6 Corupţia, spălarea banilor şi alte forme de criminalitate financiară

Corupţia, spălarea banilor şi alte forme de criminalitate financiară afectează sportul la nivel local, naţional şi internaţional. Având în vedere desfăşurarea frecventă de activităţi sportive la nivel internaţional, corupţia din acest sector are adesea un caracter transfrontalier. Problemele legate de corupţie la nivel european trebuie să fie abordate la acelaşi nivel. Mecanismele UE de combatere a spălării banilor ar trebui să fie aplicate şi în sectorul sportiv.

(44) Comisia va sprijini parteneriatele între sectorul public şi cel privat atunci când acestea sunt în favoarea sportului, precum şi activitatea autorităţilor din domeniul combaterii corupţiei, care vor identifica acele aspecte ale sectorului sportiv care constituie părţi vulnerabile din punct de vedere al corupţiei. Aceasta va oferi, de asemenea, asistenţă în privinţa elaborării de strategii eficace de prevenire şi de combatere a corupţiei. (45) Comisia va continua să monitorizeze punerea în aplicare a legislaţiei UE de combatere a spălării banilor în statele membre, cu privire la sectorul sportiv. |

4.7 Sisteme de acordare a licenţelor pentru cluburi

Comisia recunoaşte utilitatea existenţei unor sisteme corespunzătoare de acordare a licenţelor pentru cluburile profesioniste la nivel european şi naţional, ca şi instrumente de promovare a unei bune gestionări a sectorului sportiv. Aceste sisteme trebuie să fie conforme cu dispoziţiile referitoare la concurenţă şi la piaţa internă şi nu pot depăşi limitele acţiunilor necesare pentru realizarea unui obiectiv legitim privind organizarea şi gestionarea corectă a sectorului sportiv.

Eforturile trebuie să se concentreze asupra punerii în aplicare şi a consolidării sistemelor de acordare a licenţelor. În cazul fotbalului, domeniu pentru care în viitorul apropiat un sistem de acordare a licenţelor va deveni obligatoriu în vederea înscrierii cluburilor în competiţiile europene, acţiunile întreprinse trebuie să se concentreze asupra promovării şi încurajării utilizării sistemelor de acordare a licenţelor la nivel naţional.

(46) Comisia va promova dialogul cu organizaţiile sportive în vederea abordării aspectului punerii în aplicare şi al consolidării sistemelor autonome de acordare a licenţelor. (47) Începând cu domeniul fotbalului, Comisia intenţionează să organizeze o conferinţă cu UEFA, EPFL (Liga profesionistă europeană de fotbal), Fifpro, asociaţiile naţionale şi ligile naţionale pe tema sistemelor de acordare a licenţelor precum şi a celor mai bune practici în acest domeniu. |

4.8 Mijloace de comunicare

Aspectele legate de relaţia dintre sectorul sportiv şi mijloacele de comunicare în masă cu privire la sport (în mod special televiziunea) au căpătat o importanţă crucială deoarece drepturile de televizare acordate canalelor TV reprezintă prima sursă de venit pentru sportul profesionist din Europa. Pe de altă parte, drepturile de difuzare a evenimentelor sportive reprezintă o sursă importantă de conţinut pentru materialele difuzate de mulţi operatori din domeniul comunicării.

Sportul a reprezentat o forţă motrice ce a facilitat apariţia unor noi mijloace de comunicare, precum şi a serviciilor de televiziune interactive. Comisia va continua să sprijine dreptul la informare şi accesul liber al cetăţenilor la evenimentele sportive difuzate, acestea reprezentând un element cu un interes deosebit şi o importanţă majoră pentru societate.

Aplicarea dispoziţiilor privind concurenţa stipulate în Tratatul CE în cazul vânzării drepturilor de difuzare a evenimentelor sportive ia în considerare anumite caracteristici specifice acestui domeniu. Drepturile de difuzare a evenimentelor sportive sunt uneori vândute în mod colectiv de către o asociaţie sportivă în numele unor cluburi individuale (spre deosebire de comercializarea drepturilor în mod individual de către cluburi). Deoarece vânzarea colectivă a drepturilor de difuzare pune în discuţie probleme legate de concurenţă, Comisia a acceptat aplicarea acestui tip de comercializare, sub rezerva unor condiţii. Vânzarea colectivă se poate dovedi a fi importantă în redistribuirea veniturilor şi poate fi, în acest sens, un instrument de creare a solidarităţii în cadrul disciplinelor sportive.

Comisia recunoaşte importanţa unei redistribuiri echitabile a veniturilor între cluburi, incluzându-le şi pe cele de mici dimensiuni, precum şi între sportul profesionist şi cel destinat amatorilor.

(48) Comisia recomandă organizatorilor de evenimente sportive să acorde atenţia cuvenită creării şi menţinerii mecanismelor de solidaritate. În domeniul drepturilor de difuzare a evenimentelor sportive prin mijloacele de comunicare în masă, aceste mecanisme pot apărea sub forma unui sistem de vânzare colectivă a drepturilor de difuzare sau, în mod alternativ, a unui sistem de vânzare individuală de către cluburi, în ambele cazuri aceste sisteme fiind legate de un mecanism de solidaritate corespunzător. |

5. CONTINUARE

Comisia va asigura continuarea iniţiativelor menţionate în prezenta Carte albă prin intermediul punerii în aplicare a unui dialog structurat cu factorii implicaţi în domeniul sportiv, prin cooperarea cu statele membre şi promovarea dialogului social în sectorul sportiv.

5.1 Dialogul structurat

Sportul european se caracterizează printr-o multitudine de structuri complexe şi diversificate care beneficiază de un statut juridic diferit, precum şi de diverse niveluri de autonomie în statele membre. Spre deosebire de alte sectoare şi datorită caracteristicilor proprii sportului organizat, structurile sportive europene sunt, de regulă, mai puţin dezvoltate decât structurile sportive de la nivelul naţional şi internaţional. În plus, sportul european este organizat, în general, în conformitate cu structurile continentale şi nu la nivelul UE.

Factorii implicaţi sunt de acord cu faptul că, din punct de vedere al contribuţiei la dezbaterea purtată la nivel european pe tema sportului, Comisia poate avea un rol important prin furnizarea unei platforme de dialog cu factorii implicaţi în domeniul sportiv. Consultarea amplă a „părţilor interesate” constituie una din îndatoririle Comisiei, conform dispoziţiilor Tratatelor.

Având în vedere cultura sportivă complexă şi diversificată din Europa, Comisia intenţionează să asigure implicarea în dialogul structurat îndeosebi a următorilor factori:

- Federaţiile sportive europene;

- Organizaţiile tutelare sportive europene, în mod special Forul Olimpic European (EOC), Comitetul Paralimpic European (EPC) şi organizaţiile sportive nonguvernamentale europene;

- Organizaţiile tutelare sportive naţionale şi comitetele paralimpice şi olimpice naţionale;

- Alţi factori implicaţi în domeniul sportului care sunt reprezentaţi la nivel european, inclusiv partenerii sociali;

- Alte organizaţii europene şi internaţionale, în mod special structurile din domeniul sportului instituite în cadrul Consiliului Europei şi al organismelor Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum UNESCO şi OMS.

(49) Comisia intenţionează să organizeze dialogul structurat după cum urmează: Forumul sportiv UE: o reuniune anuală a tuturor părţilor interesate din domeniul sportiv; Discuţii tematice purtate cu un număr limitat de participanţi. (50) Comisia va avea în vedere, de asemenea, promovarea unui grad mai înalt de vizibilitate în cadrul evenimentelor sportive. Comisia sprijină dezvoltarea continuă a iniţiativei privind Capitalele europene ale sportului. |

- 5.2 Cooperarea cu statele membre

Cooperarea la nivelul UE pe tema sportului între statele membre se desfăşoară în cadrul unor reuniuni ministeriale informale, precum şi la nivelul administrativ, prin intermediul reuniunilor la care participă directorii responsabili de domeniul sportiv. În 2004, miniştrii europeni cu portofolii în domeniul sportului au adoptat o ordine de zi recurentă, prin care sunt definite temele prioritare de discuţie între statele membre cu privire la sport.

(51) În vederea abordării aspectelor menţionate în prezenta Carte albă, Comisia propune consolidarea cooperării existente între statele membre şi Comisie. |

Pe baza unei propuneri din partea Comisiei, statele membre ar putea intenţiona să consolideze mecanismul ordinii de zi recurente, de exemplu:

- Să definească, de comun acord, priorităţile pentru cooperarea în domeniul sportului;

- Să aducă în mod regulat la cunoştinţa miniştrilor UE cu portofoliu în domeniul sportului informaţii cu privire la evoluţiile înregistrate.

O cooperare mai strânsă va necesita organizarea în mod regulat a unor reuniuni la care să participe miniştrii cu portofoliu în domeniul sportului şi directorii responsabili de acest sector, în cadrul fiecărei preşedinţii, această necesitate trebuind să fie avută în vedere în cadrul preşedinţiilor ce se vor succeda pe parcursul următoarelor 18 luni.

(52) Comisia va raporta, prin intermediul mecanismului ordinii de zi recurente, cu privire la punerea în aplicare a planului de acţiune „Pierre de Coubertin”. |

5.3 Dialogul social

Având în vedere provocările din ce în ce mai numeroase cu care se confruntă gestionarea sportului, dialogul social la nivel european poate contribui la soluţionarea preocupărilor comune ale angajatorilor şi sportivilor, inclusiv în privinţa acordurilor referitoare la relaţiile de angajare şi condiţiile de muncă din acest sector, în conformitate cu dispoziţiile Tratatului CE.

Comisia sprijină proiecte de consolidare a dialogului social în sectorul sportiv, în general, precum şi în sectorul fotbalului. Aceste proiecte au creat o bază pentru dialogul social la nivel european şi consolidarea organizaţiilor existente la nivel european. Comisia poate institui, în urma unei cereri comune din partea partenerilor sociali, un Comitet sectorial pentru dialog social. Comisia consideră că dialogul social la nivel european în sectorul sportiv sau în subsectoarele acestuia (ex. fotbal) reprezintă un instrument care ar putea permite partenerilor sociali să contribuie într-un mod activ şi participativ la definirea relaţiilor de angajare şi a condiţiilor de muncă. În acest domeniu, dialogul social ar putea facilita şi stabilirea de comun acord a unor coduri de conduită sau a unor carte, prin care ar putea fi abordate aspecte legate de formare, de condiţiile de muncă sau de protecţia tinerilor.

(53) Comisia încurajează toate eforturile care pot contribui la instituirea unui Comitet sectorial pentru dialog social în sectorul sportului. Aceasta va continua să acorde sprijin atât angajatorilor cât şi angajaţilor şi va purta un dialog deschis pe această temă cu toate organizaţiile sportive. |

Sprijinul pe care statele membre ar trebui să-l acorde prin intermediul Fondului Social European la construirea capacităţii şi efectuarea de activităţi comune ale partenerilor sociali în regiunile de convergenţă ar trebui să fie utilizat şi în vederea construirii capacităţii partenerilor sociali din sectorul sportului.

6. CONCLUZIE

Cartea albă prevede acţiuni ce urmează a fi puse în aplicare sau sprijinite de către Comisie. Toate aceste acţiuni alcătuiesc împreună planul de acţiune „Pierre de Coubertin”, care va orienta, pe parcursul anilor următori, activităţile Comisiei legate de domeniul sportului.

Cartea albă a beneficiat pe deplin de posibilităţile oferite de Tratatele în vigoare. Consiliul European din iunie 2007 a stabilit mandatul Conferinţei interguvernamentale, în care este prevăzut faptul că o dispoziţie a Tratatului este consacrată sportului. Dacă va fi necesar, Comisia poate reveni asupra acestui aspect şi indica măsurile suplimentare ce vor trebui adoptate în contextul unei noi dispoziţii a Tratatului.

Comisia va organiza în toamna anului 2007 o conferinţă de prezentare a Cărţii albe către factorii implicaţi în domeniul sportului. Concluziile elaborate în urma acestei conferinţe vor fi prezentate, până la sfârşitul anului 2007, miniştrilor UE cu portofoliu în domeniul sportului. Cartea albă va fi, de asemenea, prezentată Parlamentului European, Comitetului Regiunilor şi Comitetului Economic şi Social.

[1] Pierre de Coubertin (1863-1937), pedagog şi istoric de origine franceză, fondator al Jocurilor Olimpice moderne.

[2] Din motive de claritate şi simplitate, în prezenta Carte albă privind sportul se va utiliza definiţia „sportului” care a fost stabilită de Consiliul Europei: „toate formele de activităţi fizice care, printr-o participare mai mult sau mai puţin organizată, au drept obiectiv expresia sau ameliorarea condiţiei fizice şi psihice, dezvoltarea relaţiilor sociale sau dobândirea unor rezultate pozitive în competiţiile de toate nivelurile.”

[3] Eurobarometru special (2004): Cetăţenii Uniunii Europene şi sportul.

[4] COM(2007) 279 definitivă la 30.5.2007

[5] Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competenţele cheie pentru învăţarea continuă (Jurnalul Oficial 394 din 30.12.2006).

[6] D. Dimitrov / C. Helmenstein / A. Kleissner / B. Moser / J. Schindler: Die makroökonomischen Effekte des Sports in Europa , Studie im Auftrag des Bundeskanzleramts, Sektion Sport, Wien, 2006

[7] Ex. conferinţa intitulată „Regula jocului”, organizată în 2001 de FIA (Federaţia Internaţională de Automobilism) şi EOC (Forul Olimpic European), precum şi studiului independent privind sportul european efectuat în 2006.

[8] Cazul C-519/04P, Meca Medina v. Comisie , ECR 2006, I-6991. Pentru mai multe detalii, a se consulta documentul de lucru al Comisiei.