[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 4.7.2007

COM(2007) 374 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CĂTRE CONSILIU, CĂTRE COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN ŞI CĂTRE COMITETUL REGIUNILOR

Evaluare intermediară a politicii industriale O contribuţie la strategia UE pentru creştere şi locuri de muncă {SEC(2007) 917}

CUPRINS

1. Introducere 3

2. Situaţie economică şi provocări 4

3. Program de lucru pentru politica industrială 5

3.1. Evaluarea progresului înregistrat şi situaţia actuală 5

3.2. Planificare 7

3.3. Valorificarea activităţilor în curs şi rezolvarea noilor provocări 7

4. Concluzii 15

1. INTRODUCERE

În comunicarea din 2005[?], Comisia a stabilit pentru prima dată o abordare integrată pentru politica industrială, bazată pe un program de lucru concret de iniţiative orizontale şi sectoriale. Această politică - pilon important al Strategiei de la Lisabona - este ancorată în eforturile UE de a asigura o piaţă internă[?] care să funcţioneze bine, pieţe deschise şi competitive în lume, precum şi de a răspunde provocărilor din domeniul mediului. Atât Consiliul[?], cât şi Parlamentul European[?] au aprobat abordarea, solicitând Comisiei să pună în aplicare iniţiativele politice şi să prezinte în 2007 o evaluare a progresului înregistrat şi să propună noi iniţiative.

Obiectivul prezentei comunicări are trei aspecte:

- Mai întâi, descrierea situaţiei economice actuale a industriei UE şi identificarea provocărilor majore cu care aceasta se confruntă;

- în al doilea rând, realizarea unui bilanţ al progresului înregistrat în acţiunile orizontale şi sectoriale prezentate în Comunicarea privind politica industrială din 2005;

- şi, în al treilea rând, stabilirea măsurilor pentru perioada 2007-2009, în raport cu cifrele şi provocările actuale şi cu progresul înregistrat.

Rolul principal al politicii industriale la nivelul UE constă în asigurarea în mod proactiv a condiţiilor cadru adecvate pentru dezvoltarea întreprinderilor şi inovare în vederea transformării UE într-un loc atractiv pentru investiţiile în industrie şi crearea de locuri de muncă, luând în considerare faptul că majoritatea întreprinderilor este reprezentată de întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri).

O politică industrială comunitară eficientă şi funcţională trebuie să se bazeze pe eforturile coerente şi coordonate la nivel naţional şi european, după cum se prevede la articolul 157 din Tratatul CE. La nivel naţional sunt stabilite numeroase elemente care deţin un impact major asupra competitivităţii industriei europene. Cu toate acestea, provocări majore, precum instituirea unei pieţe unice deschise şi competitive, dar şi răspunsul politicii industriale la agenda privind energia şi schimbările climatice nu pot sau pot într-o măsură insuficientă să fie rezolvate numai la nivel naţional. Astfel, acestea necesită, de asemenea, luarea de acţiuni la nivel european.

2. SITUAţIE ECONOMICă şI PROVOCăRI

Deşi situaţia diferă de la un sector la altul[?], în general, industria se află într-o formă bună şi dinamică, contribuind în mod substanţial la creştere şi locuri de muncă la nivel comunitar. Industria este în continuare un stimulent important al economiei europene[?]. În mod direct, industria reprezintă aproximativ o cincime din producţia UE şi, în ultimii doi ani, a înregistrat o creştere medie de 2,6%. Industria deţine un rol fundamental pentru inovarea la nivel european, angajând 81% din cheltuielile aferente C&D din sectorul privat şi asigurând un număr crescând de posturi pentru personalul cu înalte calificări, ceea ce îi conferă un rol central în transformarea Europei într-o economie bazată pe cunoaştere. În ultimii trei ani, ocuparea forţei de muncă în industrie a rămas relativ constantă, după o perioadă de declin cu aproape 5% între 2000-2004[?]. În mod indirect, industria este responsabilă pentru dinamismul a numeroase sectoare de servicii care contribuie semnificativ la creşterea ocupării forţei de muncă. În anumite sectoare precum TIC, ingineria electrică şi mecanică s-a înregistrat o creştere constantă şi de durată a valorii adăugate, care a cunoscut chiar o intensificare în ultimii ani.[?] În 2006, Comunitatea a reuşit, de asemenea, să atragă mai multe investiţii directe străine, care au crescut cu 42% în comparaţie cu o creştere a ieşirilor de 35%.[?]

Cu toate că industria funcţionează bine în prezent şi beneficiază din plin de ciclul favorabil de afaceri, în următorii ani este posibilă o intensificare a globalizării, a progreselor tehnologice şi a provocărilor în domeniul mediului.

UE a înregistrat o bună performanţă în ceea ce priveşte comerţul de bunuri, în cadrul căruia procentajul aferent exporturilor s-a stabilizat la 15% din comerţul mondial. Totuşi, globalizarea nu se mai referă în mod exclusiv la comerţul cu bunuri. În ultima perioadă, a crescut seria de activităţi pe care companiile le comercializează şi le externalizează, dat fiind că TIC, inovaţiile organizaţionale şi competenţele în curs de dezvoltare din India şi China permit companiilor să divizeze lanţul factorilor implicaţi în etapele producţiei şi să externalizeze elementele şi sarcinile intermediare. În acest mediu în schimbare, avantajul competitiv constă în optimizarea lanţului valoric global. Astfel, companiile trebuie să controleze părţile importante ale lanţului valoric, precum inovarea şi produsele specifice, uneori prin grupuri care fixează capacitatea inovativă în Europa. De asemenea, companiile oferă din ce în ce mai multe soluţii integrate care constau într-o serie de servicii şi activităţi de manufactură.

Progresele rapide ştiinţifice şi tehnologice creează oportunităţi pentru companiile manufacturiere de a se adapta şi de a folosi noile posibilităţi tehnice. Cu toate acestea, industria manufacturieră la nivel comunitar este în continuare specializată în sectoarele de tehnologie medie şi nu a profitat încă de avantajul oferit de creşterea rapidă din anumite sectoare ale înaltei tehnologii şi nici nu a folosit din plin potenţialul de integrare a domeniului TIC. Reglementările complicate în materie de produse din anumite pieţe au tendinţa de a împiedica modernizarea necesară a industriei. Standardele, DPI (drepturile de proprietate intelectuală), precum şi practicile în domeniul achiziţiilor ar putea, de asemenea, să sprijine mai mult industriile inovatoare. Cu toate că îmbunătăţirea cererii este importantă pentru capacitatea inovatoare a industriei, dezvoltarea anumitor industrii este împiedicată de structurile de piaţă nefavorabile. Lipsa unei pieţe vaste şi unificate împiedică realizarea întregului potenţial al acestor sectoare şi astfel reduce beneficiile la întregul nivel al economiei UE. Într-o anumită măsură, aceasta se aplică, de asemenea, în cazul sectorului farmaceutic.

UE a stabilit obiective ambiţioase în domeniul mediului destinate să sporească eficienţa energetică şi să reducă emisiile de gaze cu cel puţin 20% până în 2020, precum şi să promoveze sursele de energie regenerabilă[?]. Până în prezent, industria europeană a înregistrat deja progrese semnificative în ceea ce priveşte ameliorarea eficienţei energetice. De asemenea, aceasta se bucură de o poziţie favorabilă pentru folosirea oportunităţilor legate de apariţia industriilor din domeniul mediului. Industriile europene din domeniul mediului se situează pe primul loc la nivel global în ceea ce priveşte tehnologiile şi generează o cifră de afaceri de aproximativ 2,2% din PIB al UE, asigurând locuri de muncă pentru 3,4 milioane de persoane. Pentru a depăşi obstacolele de ordin reglementar, precum şi de alte tipuri care pot, totuşi, să împiedice valorificarea integrală a noilor oportunităţi de piaţă, va fi necesară o serie de instrumente politice, şi anume instrumente bazate pe piaţă, precum şi reglementări bine concepute. În cadrul procesului de realizare a acestor instrumente politice, trebuie să se acorde o atenţie cuvenită poziţiei competitive a acelor industrii cu consum ridicat de energie care sunt expuse la concurenţa internaţională.

3. PROGRAM DE LUCRU PENTRU POLITICA INDUSTRIALă

3.1. Evaluarea progresului înregistrat şi situaţia actuală

Comunicarea din 2005 a anunţat o serie de iniţiative politice orizontale şi sectoriale. În ceea ce priveşte majoritatea acestora, s-au înregistrat deja progrese apreciabile[?]. În toate cazurile, consultările au avut un rol important de jucat.

Iniţiativele care au oferit deja rezultate au avut un impact semnificativ asupra dezvoltării politicii industriale. Acestea au contribuit la reunirea, uneori prin intermediul grupurilor la nivel înalt, a unei game vaste de factori interesaţi, responsabili pentru diferite domenii politice, care constituie cadrul pentru activitatea industrială. În egală măsură, iniţiativele au contribuit la ajungerea la un acord cu privire la aspectele esenţiale, precum şi la parcursul ulterior.

- Acest lucru se aplică cu precădere în cazul Grupului la nivel înalt pentru competitivitate, energie şi mediu care a contribuit la fuzionarea a trei orientări politice diferite şi şi-a adus un aport semnificativ, de exemplu la dezbaterea care a precedat pachetul Comisiei pentru energie şi schimbări climatice, cât şi la elaborarea unei politici industriale durabile.

- De asemenea, aceeaşi situaţie este valabilă în cazul iniţiativei CARS21, ale cărei recomandări au format baza pentru comunicarea Comisiei privind cadrul de reglementare pentru autovehicule şi a dus la înaintarea unor propuneri legislative importante, precum propunerea privind sistemul european de omologare de tip completă a vehiculului şi privind simplificarea.

- Grupul la nivel înalt pentru textile a deţinut un rol major în sprijinirea identificării priorităţilor politice şi, dintr-o perspectivă practică, la instituirea unei platforme la nivelul tuturor industriilor pentru cercetare şi dezvoltare.

- Iniţiativa EnginEurope privind ingineria mecanică şi grupul de lucru pentru competitivitatea în domeniul TIC au întocmit rapoarte care au contribuit la definirea politicii noastre industriale.

- Grupul la nivel înalt LeaderSHIP 2015 a elaborat o serie de recomandări care au contribuit la transformarea industriei maritime europene – altădată strâns dependentă pentru activităţile sale operaţionale de ajutoarele de stat – într-o industrie dinamică şi competitivă. Numai şantierele navale beneficiază de ajutoare pentru inovaţie ale căror valori sunt astfel concepute încât să reflecte şi să răsplătească riscurile asumate în mod inteligent, precum şi să impulsioneze evoluţia tehnologică.

- Alte grupuri, precum Forumul farmaceutic şi Forumul industriei de apărare, au prezentat rezultate parţiale, dar activitatea acestora este încă în curs de desfăşurare. În scurt timp, Grupul la nivel înalt pentru produse chimice îşi va începe activitatea.

- Atât iniţiativele privind drepturile de proprietate intelectuală (DPI), cât şi cele privind competenţele[?] au arătat faptul că aceste politici reprezintă componente esenţiale ale strategiei pentru competitivitatea industrială. Iniţiativa privind DPI a condus la câteva acţiuni, printre care Strategia comună de acţiune UE/S.U.A. privind DPI şi contrafacerea şi dialogurile pe tema DPI cu ţările prioritare în vederea aplicării DPI. Iniţiativa privind competenţele abordează printr-o serie de acţiuni, lipsa competenţelor şi neadecvarea acestora în sectorul industriei.

Politica de coeziune şi-a adus, de asemenea, o contribuţie semnificativă la îmbunătăţirea competitivităţii industriei. În acord cu orientările strategice comunitare pentru perioada 2007-2013, statele membre îşi concentrează investiţiile din cadrul Fondului European de Restructurare şi Dezvoltare şi al Fondului Social European în domenii strâns legate de agenda pentru creştere şi locuri de muncă, în special în domenii care vizează mărirea capitalului uman, cercetarea, inovarea, antreprenoriatul, precum şi pentru asistenţă pentru IMM-uri.

În plus, Comisia a realizat o strategie matură[?] privind competitivitatea pe plan extern a industriei UE în vederea valorificării beneficiilor globalizării şi a asigurării unui mediu internaţional mai favorabil pentru companiile din UE.

Cea mai mare parte a iniţiativelor orizontale şi sectoriale prezentate în comunicarea din 2005 sunt proiecte pe termen lung care vor continua în perioada 2007-2009.

În rezumat, evoluţiile economice recente, cât şi experienţele şi reacţiile privind pilonii majori ai politicii industriale în 2005 indică faptul că nu este necesară o modificare fundamentală a acestei politici.

3.2. Planificare

Pe baza evaluării situaţiei actuale şi a valorificării realizărilor începând din 2005, Comisia preconizează consolidarea unora dintre iniţiativele în curs, precum şi lansarea unor noi iniţiative ca răspuns la provocările recente.

Anexa 1 oferă o prezentare detaliată a iniţiativelor orizontale şi sectoriale şi prezintă provocarea care este considerată a fi prioritatea absolută pentru fiecare sector în parte. Punerea în aplicare va fi precedată de o evaluare a impactului, dacă este cazul. Plecând de la informaţiile recente, prezentarea o actualizează pe cea din comunicarea din 2005 care a avut la bază consultarea amplă dintre statele membre şi factorii interesaţi.

Acţiunile politice care stimulează competitivitatea industrială sunt realizate parţial la nivel comunitar şi parţial la nivelul statelor membre, dar legătura dintre politica industrială comunitară şi politica naţională este în continuare slabă. Noua strategie de la Lisabona oferă un bun prilej pentru consolidarea acestor interacţiuni, în special datorită faptului că orientările integrate adoptate de Consiliu includ o orientare privind politica industrială. Statele membre ar trebui să prezinte, în rapoartele lor anuale de activitate, acţiuni politice referitoare la competitivitatea industrială, care sunt legate de provocările majore cu care se confruntă statele membre. În ceea ce priveşte anumite aspecte, Comisia ar conlucra cu statele membre pentru a identifica bune practici şi a le comunica celorlalte state membre. Aceasta ar permite, de asemenea, Comisiei să integreze mai bine dimensiunile naţionale ale procesului de elaborare de politici în iniţiativele orizontale şi sectoriale anunţate în prezenta comunicare.

3.3. Valorificarea activităţilor în curs şi rezolvarea noilor provocări

Deşi concepţia generală a politicii industriale în 2005 pare încă adecvată, unele provocări rămân în continuare, iar altele au o importanţă sporită. Factori precum globalizarea, schimbările tehnologice şi climatice exercită per ansamblu presiuni asupra economiei noastre pentru a se adapta întocmai: un proces care conduce la desfăşurarea de resurse în cazurile în care acestea aduc un grad maxim de valoare.

3.3.1. Iniţiative orizontale

1. Simplificarea şi îmbunătăţirea mediului de reglementare, cât şi reducerea obligaţiilor administrative care revin întreprinderilor vor constitui în continuare o prioritate absolută pentru Comisie, precum şi nevoia de a asigura definirea normelor astfel încât să promoveze „inovaţia ecologică” şi modele de consum şi producţie mai durabile. În viitor, Comisia va depune eforturi sporite şi va acorda o atenţie specială domeniilor precum construcţiile, statistica întreprinderilor, sănătate şi securitate, relaţii de muncă, transport şi aspecte fiscale/TVA. De asemenea, Comisia se angajează să ducă mai departe acţiunea de urmărire a costurilor administrative şi de reducere a obligaţiilor administrative.

Un exemplu concret în acest sens într-un sector specific este continuarea iniţiativei CARS21 prin care Comisia va încerca să simplifice cadrul de reglementare pentru industria autovehiculelor printr-o aplicare constantă a principiilor unei mai bune reglementări. Priorităţile majore ale Comisiei sunt următoarele: începând din 2007, înlocuirea anumitor directive CE cu regulamente internaţionale; introducerea autotestelor şi testelor virtuale în anumite domenii; dezvoltarea legislaţiei pentru îndeplinirea unor standarde ambiţioase în ceea ce priveşte emisiile, inclusiv realizarea până în 2012 a ratei de 120g/Km CO2 de emisii, printr-o abordare integrată[?]; introducerea unor îmbunătăţiri privind securitatea în construcţia de autovehicule, precum controlul electronic al stabilităţii (2008).

Această abordare ar putea constitui un exemplu pentru alte sectoare şi prezintă o importanţă deosebită pentru IMM-uri. IMM-urile, prin structura lor simplă şi capacitatea specifică de a interacţiona cu mediul în care se află, sunt bine pregătite să ofere soluţii inovatoare şi să transforme provocările în oportunităţi de afaceri. Acestea reprezintă deopotrivă un element esenţial al grupurilor de întreprinderi menţionate mai jos. Însă, în acelaşi timp, IMM-urile sunt mai puţin bine pregătite să facă faţă obligaţiilor de natură reglementară şi administrativă care adesea generează costuri care nu sunt în raport direct cu mărimea întreprinderii. În egală măsură, IMM-urile sunt proporţional mai mult afectate de măsurile care necesită investiţii fixe, precum cele asociate cu introducerea unor standarde de mediu mai stricte pentru procesele de producţie sau pentru produsele finale.

2. O serie suplimentară de iniţiative orizontale provine din faptul că inovarea, cât şi răspunsul la evoluţia rapidă a tehnologiilor nu pot fi stimulate numai printr-un cadru de reglementare. Deşi programele comunitare de finanţare[?], precum şi platformele europene de tehnologie actuale şi cele preconizate şi iniţiativele comune în domeniul tehnologiei creează parteneriate deschise şi încurajează inovarea, sunt deopotrivă necesare alte forme de răspuns proactiv.

O inovaţie reuşită care are un domeniu de aplicare global ocazionează anumite avantaje competitive pentru „ piaţa pilot ”, precum randamente ale investiţiei în timp mai scurt şi astfel stimulenţi mai puternici pentru investiţiile private ulterioare în sectorul C&D; avantaje pentru C-D privind localizarea infrastructurii şi infrastructura de producţie; un nivel ridicat de productivitate şi exporturi sau un grad sporit de creştere şi ocupare a forţei de muncă.

Obiectivul iniţiativei pieţei pilot este de a contribui la deschiderea potenţialului pieţei pentru produsele şi serviciile inovatoare prin eliminarea obstacolelor care împiedică dezvoltarea de noi pieţe printr-o abordare viitoare coordonată şi orientată a instrumentelor de reglementare şi a celorlalte instrumente politice pentru a permite adaptarea rapidă a unei serii variate de tehnologii şi modele de întreprinderi inovatoare la cerere, într-o perspectivă globală. Printre instrumente se numără cadrul juridic şi de reglementare, încurajarea mecanismelor de inovare, normele, practicile în sectorul achiziţiilor publice, protecţia proprietăţii intelectuale sau disponibilitatea capitalului de risc. În cursul acestui an, Comisia va propune un document politic prin care va propune punerea în aplicare a abordării pieţei pilot.

3. După cum se propune în documentul de la Lahti[?], un mijloc suplimentar de accelerare a procesului de inovare constă în folosirea normelor care nu sunt numai elemente care facilitează accesul la pieţe al produselor, serviciilor şi proceselor inovatoare, dar care acţionează în acelaşi timp ca un mecanism de diseminare a unei bune părţi din cunoştinţele acumulate în cadrul sectorului C&D. În plus, prin asigurarea coerenţei în ceea ce priveşte calitatea şi securitatea noilor produse şi furnizarea de servicii, normele promovează modele de consum mai fiabile şi mai durabile, iar rentabilitatea în ceea ce priveşte creşterea este amplificată.

Iniţiativele privind normele vor viza facilitarea pătrunderii rezultatelor din sectorul C-D pe piaţă şi înlesnesc, de exemplu, introducerea noilor tehnologii cu emisie redusă de carbon şi eficiente din punct de vedere energetic. Cu toate acestea, ritmul evoluţiei tehnologiei şi convergenţa tehnologiilor impune organizaţiilor europene de normalizare să-şi adapteze procedurile astfel încât să poată să ofere la timp produse corespunzătoare. De asemenea, acestea trebuie să dezvolte în continuare standarde globale. Dar se poate profita din plin de aceste avantaje numai dacă toţi factorii interesaţi sunt implicaţi în procedura de stabilire a normelor şi acestea sunt deopotrivă utilizate la nivel general. Este necesar să se depună eforturi sporite pentru implicarea IMM-urilor şi a comunităţii de cercetători. În acest scop, spre sfârşitul lui 2007, Comisia va prezenta o comunicare privind intensificarea contribuţiei normalizării la inovare şi va propune măsuri de abordare a aspectelor menţionate anterior.

4. Globalizarea conduce la transformări structurale. Acest lucru necesită stabilirea de relaţii şi alianţe transfrontaliere noi şi puternice. Reţelele de colaborare, precum polii de inovare şi grupurile axate pe cercetare pot reprezenta stimulenţi puternici pentru dezvoltarea economică regională, precum şi pentru inovare. Procesul acesta se află în strânsă legătură cu nevoia unui grad mai ridicat de specializare regională în cercetare şi dezvoltare tehnologică în cadrul unui spaţiu european pentru cercetare, competitiv la nivel global. Iniţiativa Institutului European pentru Tehnologie (IET) are la bază şi duce mai departe polii şi grupurile de inovare transnaţionale. Misiunea sa este de a reuni cei mai buni factori europeni din educaţie, cercetare şi inovare pentru a oferi soluţii concrete provocărilor majore de ordin social, economic şi de mediu.

Iniţiativa „grupuri” va evalua modul în care acţiunile concertate ale statelor membre şi ale Comisiei care sprijină grupurile şi cooperarea dintre acestea pot contribui la structurarea progresivă a spaţiului european de cunoştinţe în calitate de reţea puternică a grupurilor competitive la nivel mondial care încurajează competitivitatea industriei şi serviciilor.

5. Industria europeană se bucură deja de o situaţie favorabilă pentru a valorifica poziţia puternică pe care o deţine pe piaţa de produse, servicii şi proceduri, pe baza tehnologiilor ecologice. În plus, companiile europene sunt din ce în ce mai sensibile la performanţele în domeniul mediului, ca parte a abordărilor acestora în ceea ce priveşte asumarea responsabilităţii sociale a întreprinderilor.

Pentru a valorifica aceste puncte tari şi pentru a ajuta industria să beneficieze de apariţia noilor pieţe în sectorul tehnologiilor de mediu, se preconizează o nouă iniţiativă privind politica industrială durabilă . Principiul director esenţial este transformarea eventualelor oportunităţi în oportunităţi pentru industria UE în vederea orientării spre tranziţia către o economie cu o emisie redusă de carbon şi eficientă din punctul de vedere al resurselor. Astfel, se va contribui la îndeplinirea obiectivelor pachetului pentru energie şi schimbări climatice adoptat de către Consiliul European din martie 2007.

De asemenea, Comisia va elabora un plan de acţiune suplimentar pentru a promova producţia şi consumul durabile în UE. Planul de acţiune va răspunde cererii adresate Comisiei în cadrul strategiei revizuite privind dezvoltarea durabilă a UE.

Cele trei principii de bază ale politicii industriale durabile care vor fi urmate de un plan de acţiune la începutul lui 2008 sunt următoarele:

Stimularea dezvoltării şi comercializării tehnologiilor, produselor şi serviciilor cu o emisie redusă de carbon şi eficiente din punct de vedere energetic , de exemplu prin încurajarea pieţelor pilot şi crearea de stimulente pentru întreprinderile pioniere. Aceasta poate necesita existenţa unor instrumente de finanţare adecvate şi dezvoltarea de instrumente bazate pe piaţă care să încurajeze introducerea produselor şi serviciilor care respectă mediul, inclusiv printr-o mai bună internalizare a costurilor legate de mediu, fără a se aduce atingere normelor privitoare la ajutoarele de stat.

Crearea unei pieţe interne dinamice : Cu ocazia analizei în curs a legislaţiei care reglementează piaţa internă, Comisia va dezvolta o politică puternică privind produsele şi va îndepărta obstacolele din piaţa internă. Aceasta va include cerinţe minime realiste şi treptat mai ambiţioase, cărora să li se asocieze, dacă este cazul, norme şi stimulente pilot voluntare, precum etichetarea, în vederea intensificării performanţelor. O directivă extinsă a PE care vizează să promoveze proiectarea ecologică a celor mai importante produse va reprezenta piatra de temelie a acestei abordări. Sistemele de gestionare ecologică şi serviciile ecologice de energie pentru companii şi gospodării vor fi în egală măsură promovate şi sprijinite printr-un cadru simplu şi uşor de utilizat.

Crearea unor pieţe globale pentru tehnologiile, produsele şi serviciile cu emisie redusă de carbon şi eficiente din punct de vedere energetic: O adoptare mai accelerată a tehnologiilor şi standardelor ecologice pentru tehnologii, produse şi servicii mai durabile în cadrul UE poate pregăti calea către dezvoltarea de standarde internaţionale care integrează mai bine aspectele legate de mediu, folosind o abordare bazată pe durata ciclului de viaţă. Astfel, companiile europene pot beneficia de avantajele „primului sosit” în competiţia globală. Acordurile sectoriale industriale pentru industriile cu un consum ridicat de energie oferă un potenţial semnificativ pentru a stabili puncte de referinţă globale pentru eficienţa energetică şi a resurselor şi încurajează tehnologiile care sunt în conformitate cu aceste puncte de referinţă. Acordurile sectoriale respective, care trebuie să respecte regulile concurenţei şi obiectivele de mediu, ar sprijini instituirea de pieţe de export pentru tehnologiile, serviciile şi produsele europene de vârf. În completarea acestor acorduri se pot încheia acorduri internaţionale sau bilaterale privind distribuirea şi utilizarea tehnologiilor de mediu, prin facilitarea folosirii instrumentelor flexibile de la Kyoto, precum şi prin politica din domeniul comerţului şi dezvoltării.

6. După cum s-a recunoscut în cadrul Consiliului European[?], industriile cu un consum ridicat de energie vor necesita o atenţie specifică. Este nevoie de măsuri eficiente din punctul de vedere al costurilor în vederea îmbunătăţirii atât a competitivităţii, cât şi a impactului asupra mediului al acestor industrii europene. În toamnă, Comisia va publica un document politic care stabileşte modalităţile optime posibile de realizare a acestui obiectiv.

7. Pe lângă acestea, accesul la resurse naturale şi la materii prime este esenţial pentru industria europeană. Ar trebui să se dezvolte măsuri care să contribuie la asigurarea unui acces durabil şi sigur, inclusiv îmbunătăţirea eficienţei resurselor şi accesului la materii prime naţionale, deschiderea pieţei UE pentru materii prime regenerabile, sprijinirea dezvoltării tehnologiilor de explorare, precum şi asigurarea disponibilităţii personalului calificat. În plus, acordurile comerciale multilaterale şi bilaterale trebuie să asigure că ţările terţe sprijină pieţele deschise şi cu o concurenţă nedenaturată şi asigură securitatea şi diversitatea aprovizionării cu materii prime, luând în considerare strategia tematică a Comisiei privind utilizarea durabilă a resurselor naturale. Cererea adresată Comisiei din partea Consiliului pentru competitivitate din 21 mai 2007 de a dezvolta o abordare politică coerentă privind furnizarea de materii prime pentru industrie, care să includă toate politicile comunitare conexe interne şi externe, va fi îndeplinită în mod activ.

Comisia va încerca să folosească în relaţiile internaţionale politica sa externă în domeniul energiei, politica în domeniul comerţului şi dialogurile în sectorul industrial şi al mediului, şi, dacă este cazul, să contribuie la punerea în aplicare a acestora prin acordarea de asistenţă tehnică. De asemenea, va încerca să încurajeze în ţările partenere politicile privind energia durabilă şi schimbările climatice.

8. În termeni mai generali, aspectele externe privind competitivitatea şi accesul la piaţă rămân elemente deosebit de importante pentru performanţa industrială a UE.

Iniţiativa privind competitivitatea şi accesul la piaţă îşi va concentra eforturile şi resursele asupra acelor sectoare şi pieţe care deţin potenţialul cel mai ridicat de câştig pentru competitivitate. Comisia va continua în mod prioritar negocierile multilaterale în domeniul comerţului, şi anume Runda de dezvoltare de la Doha, dar, de asemenea, va încerca să încheie acordurile bilaterale nou lansate privind comerţul liber, va încerca să acorde mai multă atenţie agendei transatlantice cu S.U.A. şi parteneriatului cu China, să rezolve problema barierelor netarifare a căror importanţă a crescut în ultimii ani datorită eliminării progresive a tarifelor. Aceasta include aspecte reglementare, investiţii străine directe, achiziţii publice, siguranţă şi securitate, protejarea drepturilor proprietăţii intelectuale şi alte active necorporale, precum şi combaterea fenomenului de contrafacere. În egală măsură, aceasta înseamnă că respingerea protecţionismului intern trebuie să fie însoţită de utilizarea activă a tuturor instrumentelor disponibile în vederea deschiderii de noi pieţe şi asigurării de condiţii echitabile pentru comerţul exterior.

9. Competitivitatea industriei depinde, de asemenea, de capacitatea acesteia de a asimila schimbările de structură pentru a răspunde provocărilor globalizării şi progreselor tehnologice. În scopul abordării consecinţelor respective, UE a elaborat o legislaţie care se ocupă de aspectul restructurării[?] şi furnizează asistenţă financiară prin fonduri structurale şi prin intermediul Fondului european pentru adaptare la globalizare. Comisia a realizat o evaluare pozitivă a primelor două cereri pentru Fond şi a solicitat autorităţii bugetare să pună la dispoziţie creditele necesare. Cu toate acestea, este nevoie de eforturi mai susţinute alături de implicarea tuturor factorilor interesaţi pentru a anticipa tendinţele privind schimbările structurale, pentru a îmbunătăţi pregătirea în vederea restructurării, precum şi pentru a ameliora sinergia dintre diferitele aspecte politice.

Prin iniţiativa privind schimburile structurale Comisia îşi va extinde activitatea analitică şi va acţiona ca un intermediar pentru schimbul de cele mai bune practici. La jumătatea lui 2008 va fi publicat primul raport anual privind restructurarea. În scopul încurajării unui parteneriat amplu la nivel european, Comunicarea din 2005 privind restructurarea sistemului de ocupare a forţei de muncă[?] va fi revizuită. Pe termen mediu, iniţiativele vizează să ofere tuturor factorilor interesaţi informaţii mai bune cu privire la restructurarea şi la modul de a aborda consecinţele acesteia. De asemenea, trebuie să se acorde atenţie modului în care fondurile UE pot fi utilizate în mod optim în acest context. Până în 2009, Comisia va evalua posibilitatea unei revizuiri a orientărilor privind ajutoarele de stat pentru salvare şi restructurare.

10. Una dintre schimbările structurale majore a fost redirecţionarea ocupării forţei de muncă spre sectorul serviciilor în economiile cu un grad ridicat de dezvoltare. Această redirecţionare nu ar trebui asociată cu procesul de deindustrializare. Aceasta reflectă adâncirea divizării internaţionale a muncii şi dezagregarea lanţului valoric vertical, prealabil integrat. În consecinţă, industria şi serviciile sunt conectate în mod indisolubil. Costul, calitatea şi productivitatea anumitor sectoare de servicii, în special serviciile pentru întreprinderi cu grad ridicat de cunoştinţe, au un impact asupra competitivităţii industriei. De exemplu, reglementările care afectează performanţa serviciilor profesionale şi altor tipuri de servicii pentru întreprinderi, serviciilor financiare sau din sectorul comerţului cu amănuntul şi al distribuţiei au, de asemenea, un impact asupra industriei. În plus, industriile competitive de reţea sporesc competitivitatea industriei în ansamblul său. Mai mult, industria este utilizatorul şi, în acelaşi timp, furnizorul unei game în creştere de servicii legate de tehnologii şi produse inovatoare.

În cadrul iniţiativei privind industria/serviciile se vor efectua o examinare detaliată şi o analiză de competitivitate a sectoarelor de servicii şi a impactului acestora asupra competitivităţii industriale şi, dacă este cazul, o monitorizare sectorială suplimentară. Rezultatele vor permite identificarea tuturor obstacolelor din calea ameliorării competitivităţii şi eventualele disfuncţii ale pieţei care ar putea justifica acţiuni în vederea soluţionării problemelor specifice ale anumitor sectoare industriale şi/sau de servicii.

În conformitate cu politica modernă a Comisiei pentru creştere şi ocuparea forţei de muncă pentru IMM-uri[?], Comisia va continua să se asigure că iniţiativele sale în materie de politică industrială iau în considerare interesele IMM-urilor, care joacă un rol vital în crearea de locuri de muncă mai numeroase şi de mai bună calitate şi în generarea unei creşteri economice durabile.

3.3.2. Iniţiative sectoriale

În afară de iniţiativele orizontale, strategia examinării aprofundate a chestiunilor specifice fiecărui sector s-a dovedit utilă. Două noi iniţiative vor fi întreprinse în domeniile prelucrării produselor alimentare şi electrotehnicii care sunt două sectoare importante cu potenţial ridicat de creştere economică şi pentru crearea de locuri de muncă.

Toate iniţiativele sectoriale ar trebui să utilizeze în mod corespunzător instrumentele moderne puse la dispoziţie de programul-cadru de cercetare, şi anume platformele tehnologice şi iniţiativele tehnologice comune, precum şi recomandările aferente.

11. În urma reformelor succesive ale PAC (politica agricolă comună), care au deplasat acordarea de ajutoare de la produse către plăţile directe pentru agricultori şi au pus accentul pe orientarea pieţei şi pe competitivitate, industria alimentară europeană a intrat într-o perioadă de adaptare. În context global, această adaptare se produce pe fondul preţurilor ridicate la produse, al limitărilor accesului la principalele materii prime şi al dezvoltării politicii comerciale externe privind accesul la piaţă. Productivitatea scăzută a muncii, ritmul scăzut al inovaţiilor, evoluţia preferinţelor consumatorilor şi legislaţia care s-a acumulat în ultimii ani pentru a veni mai bine în întâmpinarea preocupărilor consumatorilor privind sănătatea şi mediul înconjurător contribuie la provocările cu care este confruntată industria. Cu toate acestea, legislaţia comunitară armonizată din domeniul produselor alimentare continuă să contribuie la siguranţa alimentară şi la încrederea consumatorilor din întreaga Uniune, precum şi la dezvoltarea sectorului agroalimentar al UE.

Printr-o iniţiativă specială, Comisia intenţionează să soluţioneze provocările mai sus menţionate şi să remedieze ritmul scăzut al inovaţiilor, având în vedere în special numărul mare de IMM-uri din acest sector. Pe baza unei analize a competitivităţii şi a unei vaste consultări a părţilor interesate din 2007, şi plecând de la lucrările platformei tehnologice „Food for Life”, Comisia va prezenta într-o comunicare din 2008 un pachet de măsuri care trebuie aplicate. Printre aceste măsuri s-ar putea număra o strategie în favoarea produselor cu valoare adăugată mai mare, preluarea rezultatelor C&D (cercetare şi dezvoltare), eforturile susţinute în materie de inovare privind IMM-urile (inclusiv chestiunile legate de comerţul cu amănuntul şi cu ridicata) şi consolidarea caracterului internaţional, accesul sporit la piaţă al ţărilor terţe şi, după caz, reducerea sarcinii administrative. Aceste măsuri ar veni în completarea examinării în curs a legislaţiei din domeniul alimentar şi iniţiativelor din domeniul produselor alimentare noi şi al etichetării produselor alimentare, ceea ce va duce la simplificarea semnificativă a cadrului legislativ şi va reduce sarcina impusă întreprinderilor la nivel comunitar .

12. Sectorul inginerie electrică joacă un rol important în economia comunitară în calitate de furnizor de produse intermediare, mijloace de producţie finite şi bunuri de consum. Acest sector se confruntă cu o presiune concurenţială în creştere atât din partea economiilor stabilizate, cât şi a economiilor în dezvoltare; contrafacerile şi protecţia drepturilor de proprietate intelectuală sunt chestiuni de importanţă majoră pentru acest sector.

ELECTRA este o iniţiativă comună a industriei şi a Comisiei, prin care se urmăreşte identificarea principalelor provocări în domeniul concurenţei cu care sectorul european al ingineriei electrice se confruntă pe termen lung şi elaborarea ulterioară de recomandări pentru consolidarea competitivităţii globale a acestui sector. Această iniţiativă va analiza potenţialul de aplicare a unor mai bune principii legislative şi a contribuţiilor la dezbaterile privind eficienţa energetică şi pieţele pilot. Pe baza concluziilor sale, Comisia ar putea propune noi acţiuni în 2008.

În plus, vor fi intensificate lucrările în curs într-o serie de sectoare care se confruntă nu numai cu necesitatea de a face faţă progreselor rapide tehnologice şi ştiinţifice, ci şi cu obstacole în calea exploatării pe deplin a avantajelor pieţei interne.

13. În ceea ce priveşte industria spaţială , politica spaţială europeană[?] a fost elaborată în comun de Comisie şi ESA. Această politică este însoţită de elementele preliminare ale unui program spaţial european, care ar trebui dezvoltat pentru a asigura cel mai ridicat nivel de complementaritate şi transparenţă dintre toate programele spaţiale, garantând astfel utilizarea optimă a investiţiilor spaţiale în Europa.

Comisia va evalua necesitatea unui cadru european de reglementare pentru controlul difuzării de date obţinute din observaţiile prin satelit şi necesitatea de standarde de referinţă. În urma consultării pe tema Cărţii verzi privind aplicaţiile GALILEO[?], Comisia va evalua, de asemenea, măsura în care legislaţia europeană sau naţională ar putea sprijini dezvoltarea acestor aplicaţii. Comisia va încuraja în continuare trecerea la o abordare bazată pe piaţă în ceea ce priveşte alocarea frecvenţelor radio, va favoriza abordările paneuropene în privinţa utilizării frecvenţelor şi va discuta cu statele membre şi partenerii internaţionali pe tema modalităţilor de eficientizare a reglementărilor de control al exporturilor. ESA şi Comisia vor propune noi proiecte de C&D pe tema aplicaţiilor spaţiale integrate, inclusiv integrarea cu sistemele terestre, înainte de sfârşitul lui 2008. ESA va elabora propuneri de finanţare în sprijinul planului său pe termen lung pentru ştiinţa spaţială până în 2008 şi va propune noi acţiuni în materie de cercetare şi dezvoltare tehnologică. Iniţiativa Monitorizării mondiale pentru mediul înconjurător şi securitate (GMES - Global Monitoring for Environment and Security) va furniza servicii de mediu bazate pe tehnologii spaţiale care vor permite monitorizarea şi controlul impactului pe care îl au schimbările climatice.

14. Industriile de apărare din Europa se supun unor norme naţionale foarte diverse, situaţie care a dus la întârzierea dezvoltării lor la scară europeană, la dezavantajarea acestora faţă de concurenţa internaţională şi a avut drept rezultat valorificarea nesatisfăcătoare a fondurilor investite în securitate şi apărare . Comisia Europeană intenţionează să consolideze competitivitatea bazei tehnologice şi industriale europene de apărare printr-un efort comun cu Agenţia Europeană de Apărare.

În acest scop, o iniţiativă va fi axată pe dezvoltarea unei pieţe europene a echipamentelor de apărare , pe dezvoltarea tehnologică şi ameliorarea competitivităţii globale a întreprinderilor de apărare din UE. Comisia pregăteşte o „comunicare-cadru” care se va referi la chestiunile industriale şi de piaţă, o directivă privind achiziţiile din domeniul securităţii şi apărării şi un regulament în privinţa transferurilor intracomunitare ale echipamentelor de apărare. Printre alte rezultate aşteptate până în 2009, se numără cartografierea omogenă la scară comunitară a bazei tehnologice şi industriale europene de apărare şi manualul de standardizare a apărării europene.

15. În plus, Comisia continuă o iniţiativă privind provocările specifice ale cercetării în materie de securitate care ia în considerare legăturile strânse existente între problemele de apărare, fapt care se reflectă, de exemplu, în directiva mai sus menţionată privind pieţele publice în domeniul apărării şi securităţii.

Comisia are în vedere organizarea unui Forum european pentru cercetare şi inovare în domeniul securităţii pentru a stabili un program comun de cercetare în domeniul securităţii până în 2009. În acelaşi timp, Comisia va consolida dialogul public-privat din domeniul cercetării europene în materie de securitate şi va ameliora transparenţa şi coordonarea dintre diversele programe şi iniţiative în curs.

16. Sectorul farmaceutic european este ameninţat deoarece investiţiile în cercetarea şi dezvoltarea farmaceutică sunt redirecţionate către Statele Unite şi, din ce în ce mai mult, către Extremul Orient. Capacitatea de reacţie eficientă a Europei este împiedicată în principal de lipsa unei pieţe unice eficace în sectorul farmaceutic.

Pentru a remedia această situaţie, Comisia a stabilit o abordare pe două niveluri care urmăreşte modernizarea cadrului legislativ european prin revizuirea legislaţiei din domeniul farmaceutic şi prin Forumul farmaceutic în desfăşurare, unde problemele critice care afectează competitivitatea, precum tarifarea şi rambursarea, sunt tratate direct cu statele membre şi principalele părţi interesate. Pentru a reuni aceste aspecte, Comisia va publica o comunicare, până la sfârşitul lui 2007, prin care va defini strategia şi viziunea noastră asupra competitivităţii viitoare în acest sector cheie. Comunicarea se va baza pe o consultare publică ce va fi lansată în vara lui 2007.

17. Ca răspuns la angajamentele luate în comunicarea privind politica industrială din 2007, Comisia pregăteşte în prezent două comunicări sectoriale privind competitivitatea din industria metalurgică şi din industria forestieră .

4. CONCLUZII

În prezent, industria îşi desfăşoară activitatea într-un mediu macroeconomic relativ satisfăcător, dar acesta nu este un motiv pentru a stagna în această situaţie.

Acţiunile descrise în comunicarea din 2005 au contribuit la definirea politicii noastre în beneficiul industriilor europene, fie că este vorba de întreprinderi mari fie de IMM-uri. Abordarea integrată s-a dovedit un succes şi beneficiează de sprijinul Parlamentului European şi al statelor membre. Este nevoie de continuitate şi angajament pentru strategia politică actuală care necesită sprijinul unui ansamblu echilibrat de părţi interesate. În acest cadru, se va acorda prioritate instituirii unui cadru politic care să permită industriei să răspundă cât mai eficient globalizării şi schimbărilor climatice.

Anexa 1: Iniţiative actuale şi preconizate

Tabelul indică cu x cazurile în care o provocare politică este considerată ca având o prioritate majoră pentru fiecare sector printre numeroasele provocări politice relevante. Prin urmare, absenţa unui x nu înseamnă în mod necesar că respectiva provocare nu este importantă pentru un sector, ci numai că nu este considerată o chestiune de cea mai mare prioritate.

[1] COM(2005) 474.

[2] În prezent, o revizuire globală a pieţii interne este în curs de desfăşurare.

[3] Consiliile pentru competitivitate din 29-30 mai 2006 şi din 21-22 mai 2007

[4] Rezoluţia privind politica industrială, 5 iulie 2006.

[5] Structura industrială a UE (DG Întreprinderi şi Industrie, 2007).

[6] Pentru informaţii suplimentare, a se vedea documentul de lucru SEC(2007) 917 care însoţeşte prezenta comunicare.

[7] Eurostat: anchetă privind forţa de muncă.

[8] Structura industrială a UE (DG Întreprinderi şi Industrie, 2007). În sectorul TIC, rata de creştere anuală medie a fost de 6% între 1995-2006, dar s-a ridicat până la 10% în perioada 2004-2006. Datele comparabile pentru sectorul ingineriei electrice şi mecanice au fost de 2% şi respectiv 5%.

[9] Comunicatul de presă al Eurostat 70/2007 din 24 mai 2007.

[10] Comunicarea Comisiei „O politică energetică pentru Europa” COM(2007) 1 stabileşte obiective şi scopuri cantitative.

[11] Pentru detalii complete privind progresele înregistrate, a se consulta documentul SEC(2007) 917.

[12] Comisia intenţionează să îşi prezinte poziţia în privinţa competenţelor informatice în 2007.

[13] COM(2006) 567 „Europa globală: concurenţa la nivel mondial”.

[14] COM(2007) 22.

[15] Programul-cadru de cercetare (PC7) şi Programul pentru competitivitate şi inovare (PCI).

[16] COM(2006) 589.

[17] Concluziile din 8-9 martie 2007.

[18] Directiva 94/45/CE a Consiliului din 22 septembrie 1994 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare şi consultare a lucrătorilor în întreprinderile şi grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară, Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la concedierile colective, precum şi Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare şi consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană.

[19] COM(2005) 120.

[20] COM(2005) 551

[21] COM(2007) 212 final.

[22] Sistemul de radionavigaţie Galileo va furniza servicii de poziţionare în urma instalării unei constelaţii de 30 de sateliţi în cursul anilor următori.