ANEXA 1

FIȘĂ DE COMUNICARE

[Format maxim: A4 (210 × 297 mm)]

ANEXA 2

EXEMPLE DE DISPUNERE A MĂRCILOR DE OMOLOGARE

Figura 1

Figura 2

Farul care poartă una dintre mărcile de omologare de mai sus este un far care a fost omologat în Țările de Jos (E4) în temeiul Regulamentului nr. 113 sub numărul de omologare 243 și care îndeplinește cerințele prezentului regulament astfel cum a fost modificat prin seria 01 de amendamente. Literele C-AS (Figura 1) indică faptul că se referă la un far cu lumină de întâlnire din clasa A, iar literele CR-BS (Figura 2) indică faptul că se referă la un far cu lumină de întâlnire și lumină de drum din clasa B.

Notă: Numărul de omologare și simbolurile suplimentare trebuie să fie plasate în apropierea cercului și să fie dispuse fie deasupra, fie sub litera „E”, fie la dreapta, fie la stânga acestei litere. Cifrele din numărul de omologare trebuie să fie dispuse pe aceeași parte a literei „E” și orientate în aceeași direcție. Se recomandă evitarea utilizării cifrelor romane la numerele de omologare, pentru a se elimina orice risc de confuzie cu alte simboluri.

Figura 3

Figura 4

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care are încorporat un dispersor din material plastic, care îndeplinește cerințele prezentului regulament și este conceput:

Figura 3	:	Clasa B numai pentru lumina de întâlnire.
Figura 4	:	Clasa B pentru lumina de întâlnire și lumina de drum.

Figura 5

Figura 6

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care îndeplinește cerințele prezentului regulament:

Figura 5	:	Clasa B pentru lumina de întâlnire și lumina de drum.
Figura 6	:	Clasa B numai pentru lumina de întâlnire.

Lumina de întâlnire nu trebuie să se poată aprinde simultan cu lumina de drum și/sau cu un alt far reciproc încorporat.

Figura 7

Figura 8

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care are încorporat un dispersor din material plastic, care îndeplinește cerințele prezentului regulament și este conceput:

Figura 7	:	Clasa C numai pentru lumina de întâlnire.
Figura 8	:	Clasa C pentru lumina de întâlnire și lumina de drum.

Figura 9

Figura 10

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care îndeplinește cerințele prezentului regulament:

Figura 9	:	Clasa D numai pentru lumina de întâlnire.
Figura 10	:	Clasa D pentru lumina de întâlnire și lumina de drum.

Lumina de întâlnire nu trebuie să se poată aprinde simultan cu lumina de drum și/sau cu un alt far reciproc încorporat.

Figura 11

Figura 12

Farul care poartă marca de omologare de mai sus este un far care îndeplinește cerințele prezentului regulament:

Figura 11	:	Clasa E numai pentru lumina de întâlnire.
Figura 12	:	Clasa E pentru lumina de întâlnire și lumina de drum.

Figura 13

Marcare simplificată a lămpilor combinate, grupate sau reciproc încorporate

(Liniile verticale și orizontale prezintă schematic forma echipamentului de semnalizare luminoasă. Ele nu fac parte din marca de omologare.)

Modelul A

Modelul B

Modelul C

Modelul D

Notă: Cele patru exemple de mai sus corespund unui dispozitiv de iluminare care poartă o marcă de omologare referitoare la:

o lampă de poziție față omologată în conformitate cu Regulamentul nr. 50 în forma sa originală (00);

un far din clasa D, cu o lumină de întâlnire și o lumină de drum cu intensitate maximă cuprinsă între 123 625 și 145 125 candele (indicată prin numărul 30), omologat în conformitate cu cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de amendamente, și care încorporează un dispersor din material plastic;

o lampă de ceață față din clasa B, omologată în conformitate cu seria 03 de amendamente la Regulamentul nr. 19 și care încorporează un dispersor din material plastic;

o lampă indicatoare de direcție față din categoria 11, omologată în conformitate cu seria 00 de amendamente la Regulamentul nr. 50.

Figura 14

Lampă reciproc încorporată cu un far

Exemplul 1

Exemplul de mai sus corespunde marcării unui dispersor din material plastic destinat a fi utilizat pentru diferite tipuri de faruri, și anume:

fie un far din clasa D, cu o lumină de întâlnire și o lumină de drum cu intensitate luminoasă maximă cuprinsă între 123 625 și 145 125 candele (indicată prin numărul 30), omologat în Germania (E1) în conformitate cu cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de amendamente, care este reciproc încorporat cu o lampă de poziție față omologată în conformitate cu Regulamentul nr. 50 în forma sa originală (00); fie

un far din clasa C, cu o lumină de întâlnire și o lumină de drum cu intensitate luminoasă maximă cuprinsă între 48 375 și 64 500 candele (indicată prin numărul 12,5), omologat în Germania (E1) în conformitate cu cerințele prezentului regulament, astfel cum a fost modificat prin seria 01 de amendamente, care este reciproc încorporat cu aceeași lampă de poziție față de mai sus.

Figura 15

Module LED

Modulul LED care poartă codul de identificare a modulului de sursă de lumină indicat mai sus a fost omologat împreună cu un far omologat inițial în Italia (E3) cu numărul de omologare 17325.

Figura 16

Unități de iluminat suplimentare destinate iluminării adaptative la viraje

Unitatea de iluminat suplimentară care poartă codul de identificare indicat mai sus a fost omologată împreună cu un far omologat inițial în Japonia (E43) cu numărul de omologare 1234.

ANEXA 3

SISTEMUL DE MĂSURARE ÎN COORDONATE SFERICE ȘI DISPUNEREA PUNCTELOR DE ÎNCERCARE

Figura A

Sistemul de măsurare în coordonate sferice

Coordonatele unghiulare sunt specificate în grade pe o sferă cu axa polară verticală, în conformitate cu publicația IEC nr. 70-1987 „Măsurarea distribuțiilor intensității luminoase absolute”, adică corespunzător unui goniometru cu axa („elevația”) orizontală fixată la sol și o a doua axă, mobilă („rotație”) perpendiculară pe axa orizontală fixă.

Figura B

Punctele de încercare și zonele luminii de întâlnire pentru farurile din clasa A

Figura C

Punctele de încercare și zonele luminii de întâlnire pentru farurile din clasa B

Figura D

Lumină de întâlnire – poziția punctelor de încercare și a zonelor pentru farurile din clasele C, D și E

Figura E

Lumină de drum primară – poziția punctelor de încercare

Figura F

Lumină de drum secundară – poziția punctelor de încercare

ANEXA 4

ÎNCERCĂRI PENTRU STABILITATEA PERFORMANȚEI FOTOMETRICE A FARURILOR ÎN FUNCȚIUNE – ÎNCERCĂRI PENTRU FARURI COMPLETE DIN CLASELE B, C, D ȘI E

După ce au fost măsurate valorile fotometrice în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, în punctele Imax pentru lumina de drum și în punctele 0,50 U/1,5 L și 0,50 U/1,5 R, 50 R, 50 L pentru lumina de întâlnire din clasa B, respectiv în punctele 0,86 D-3,5 R, 0,86 D-3,5 L, 0,50 U-1,5 L și 0,50 U-1,5 R pentru lumina de întâlnire din clasele C, D și E, un eșantion de far complet este supus unei încercări de stabilitate a performanței fotometrice în timpul funcționării. Prin „far complet” se înțelege lampa completă în sine, inclusiv părțile de caroserie învecinate, lămpile cu filament, sursele de lumină cu descărcare în gaz sau modulul (modulele) LED care ar putea să-i afecteze disiparea termică.

Încercările se efectuează astfel:

(a)	într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură ambiantă de 23 °C ± 5 °C, eșantionul de încercare fiind fixat pe un suport care reprezintă instalarea corectă pe vehicul;

(b)

în cazul surselor de lumină care pot fi înlocuite: folosind surse de lumină cu filament din producția de serie, uzate cel puțin o oră, sau surse de lumină cu descărcare în gaz din producția de serie, uzate cel puțin 15 ore, sau module LED din producția de serie, uzate cel puțin 48 de ore și răcite la temperatura ambiantă înainte de începerea încercărilor, conform prevederilor prezentului regulament. Se vor utiliza modulele LED furnizate de solicitant.

Echipamentul de măsurare trebuie să fie echivalent celui utilizat la încercările pentru omologarea de tip a farurilor.

Eșantionul de încercare se pune în funcțiune fără a fi demontat de pe suportul lui și nici reajustat în raport cu acesta. Se va utiliza o sursă de lumină din categoria specificată pentru farul respectiv.

1.   ÎNCERCAREA DE STABILITATE A PERFORMANȚELOR FOTOMETRICE

1.1.   Far curat

Farul trebuie să rămână aprins 12 ore, astfel cum se indică la punctul 1.1.1, și să fie verificat conform dispozițiilor de la punctul 1.1.2.

1.1.1.   Procedura de încercare (1)

Farul trebuie să rămână aprins o perioadă de timp specificată, astfel încât:

(a)	în cazul în care trebuie să fie omologată o singură funcție de iluminare (lumină de drum sau lumină de întâlnire sau lampa de ceață față), sursa de lumină corespunzătoare rămâne aprinsă pe durata indicată (2);

(b)

în cazul unui far cu o lumină de întâlnire și una sau mai multe lumini de drum sau în cazul unui far cu o lumină de întâlnire și o lampă de ceață față: (i) farul se supune următorului ciclu, până la epuizarea perioadei de timp specificate: (a) 15 minute, lumina de întâlnire aprinsă; (b) 5 minute, toate funcțiile de iluminare aprinse; (ii) dacă solicitantul declară că farul urmează să fie utilizat numai cu lumina de întâlnire aprinsă sau numai cu lumina (luminile) de drum aprinsă (aprinse) (3) la un moment dat, încercarea se efectuează în conformitate cu această condiție, prin activarea (2) succesivă a luminii de întâlnire jumătate din timp și a luminii (luminilor) de drum (simultan) pentru jumătate din timpul specificat la punctul 1.1 de mai sus;

(c)

în cazul unui far cu o lampă de ceață față și una sau mai multe lumini de drum: (i) farul se supune următorului ciclu, până la epuizarea perioadei de timp specificate: (a) 15 minute, lampa de ceață față aprinsă; (b) 5 minute, toate funcțiile de iluminare aprinse; (ii) dacă solicitantul declară că farul urmează să fie utilizat numai cu lampa de ceață față aprinsă sau numai cu lumina (luminile) de drum aprinsă (aprinse) (3) la un moment dat, încercarea se efectuează în conformitate cu această condiție, prin activarea (2) succesivă a lămpii de ceață față jumătate din timp și a luminii (luminilor) de drum (simultan) pentru jumătate din timpul specificat la punctul 1.1 de mai sus;

(d)

în cazul unui far cu o lumină de întâlnire, una sau mai multe lumini de drum și o lampă de ceață față: (i) farul se supune următorului ciclu, până la epuizarea perioadei de timp specificate: (a) 15 minute, lumina de întâlnire aprinsă; (b) 5 minute, toate funcțiile de iluminare aprinse; (ii) dacă solicitantul declară că farul urmează să fie utilizat numai cu lumina de întâlnire aprinsă sau numai cu lumina (luminile) de drum (3) aprinsă (aprinse) la un moment dat, încercarea se efectuează în conformitate cu această condiție, prin activarea (2) succesivă a luminii de întâlnire jumătate din timp și a luminii (luminilor) de drum pentru jumătate din timpul specificat la punctul 1.1 de mai sus, în timp ce lampa de ceață față se supune unui ciclu de 15 minute stins și 5 minute aprins pentru jumătate din timp și în timpul funcționării luminii de drum; (iii) dacă solicitantul declară că farul urmează să fie utilizat numai cu lumina de întâlnire aprinsă sau numai cu lumina de ceață față (3) aprinsă la un moment dat, încercarea se efectuează în conformitate cu această condiție, prin activarea (2) succesivă a luminii de întâlnire jumătate din timp și a lămpii de ceață față pentru jumătate din timpul specificat la punctul 1.1 de mai sus, în timp ce lumina (luminile) de drum se supune (supun) unui ciclu de 15 minute stins și 5 minute aprins pentru jumătate din timp și în timpul funcționării luminii de întâlnire; (iv) dacă solicitantul declară că farul urmează să fie utilizat numai cu lumina de întâlnire aprinsă sau numai cu lumina (luminile) de drum (3) aprinsă (aprinse) sau numai cu lampa de ceață față (3) aprinsă la un moment dat, încercarea se efectuează în conformitate cu această condiție, prin activarea (2) succesivă a luminii de întâlnire o treime din timp, a luminii (luminilor) de drum o treime din timp și a lămpii de ceață față pentru o treime din timpul specificat la punctul 1.1 de mai sus;

(e)	în cazul unui far cu una sau mai multe surse de lumină suplimentare utilizate pentru iluminare adaptativă la viraje, cu excepția unităților de iluminat suplimentare, acestea trebuie să fie stinse timp de nouă minute în timpul activării luminii de întâlnire principale.

În cazul în care farul are mai multe surse de lumină suplimentare pentru iluminare adaptativă la viraje, încercarea se efectuează cu combinația de surse de lumină care reprezintă condiția de funcționare cea mai severă.

1.1.1.2.   Tensiunea de încercare

Tensiunea de încercare se aplică la contactele eșantionului de încercare după cum urmează:

(a)

în cazul uneia sau mai multor surse de lumină cu filament care pot fi înlocuite și care funcționează direct în condițiile de alimentare electrică a vehiculului: încercarea se efectuează la 6,3 V, 13,2 V sau 28,0 V, după caz, cu excepția situației în care solicitantul precizează că eșantionul supus încercării poate fi utilizat la o tensiune diferită. În acest caz, încercarea se efectuează cu sursa de lumină cu filament funcționând la cea mai ridicată tensiune posibilă;

(b)

în cazul uneia sau mai multor surse de lumină cu descărcare în gaz, care pot fi înlocuite: tensiunea de încercare pentru dispozitivul de reglare electronică a sursei de lumină sau pentru sursa de lumină, în cazul în care balastul este integrat în sursa de lumină, este 13,2 ± 0,1 V pentru vehiculele care funcționează la tensiunea nominală de 12 V sau are valoarea precizată în cererea de omologare;

(c)

în cazul unei surse de lumină care nu poate fi înlocuită și care se aprinde direct în condițiile de tensiune nominală a vehiculului: toate măsurătorile asupra unităților de iluminat echipate cu surse de lumină care nu pot fi înlocuite (surse de lumină cu filament și/sau de alt tip) trebuie să fie efectuate la 6,3 V, 13,2 V sau 28,0 V sau la alte tensiuni în conformitate cu sistemul de alimentare electrică al vehiculului, conform specificațiilor solicitantului;

(d)

în cazul surselor de lumină (ce pot fi înlocuite sau nu) care funcționează indiferent de tensiunea de alimentare a vehiculului și care sunt controlate în totalitate de sistem sau în cazul surselor de lumină alimentate de un dispozitiv de alimentare sau de acționare, tensiunile de încercare menționate anterior se aplică la contactele de intrare ale dispozitivului respectiv. Laboratorul de încercări poate cere producătorului dispozitivul de alimentare și acționare sau o sursă de tensiune specială pentru alimentarea sursei (surselor) de lumină;

(e)

modulul (modulele) LED se măsoară la 6,75 V, 13,2 V sau, respectiv, 28,0 V, dacă nu se precizează altfel în cadrul prezentului regulament. Modulul (modulele) LED acționat(e) de un dispozitiv de reglare electronică a intensității luminoase a sursei de lumină se măsoară conform specificațiilor solicitantului;

(f)

în cazul în care lămpile de semnalizare sunt grupate, combinate sau reciproc încorporate în eșantionul de încercare și funcționează la tensiuni diferite de cele nominale de 6 V, 12 V sau 24 V, tensiunea se reglează conform specificațiilor producătorului în vederea funcționării corecte a lămpii în cauză din punct de vedere fotometric.

1.1.2.   Rezultatele încercărilor

1.1.2.1.   Inspecția vizuală

După ce temperatura farului a fost stabilizată la temperatura mediului ambiant, dispersorul farului și dispersorul exterior, dacă există, se curăță cu o cârpă din bumbac curată și umedă. Apoi se efectuează inspecția vizuală a acestora; nu trebuie să se constate nicio distorsiune, deformare, fisură sau schimbare a culorii dispersorului farului, nici a dispersorului exterior, dacă există.

1.1.2.2.   Încercarea fotometrică

În conformitate cu cerințele prezentului regulament, se verifică valorile fotometrice în următoarele puncte:

Pentru faruri din clasa B:   lumina de întâlnire: 50 R – 50 L – 0,50 U/1,5 L și 0,50 U/1,5 R;   lumina de drum: punctul Imax.

Pentru faruri din clasele C, D și E:   lumina de întâlnire: 0,86 D/3,5 R – 0,86 D/3,5 L – 0,50 U/1,5 L și 1,5 R;   lumina de drum: punctul Imax.

Se poate efectua un nou reglaj pentru a se ține seama de eventualele deformări ale suportului farului provocate de căldură (pentru schimbarea poziției liniei de separație, a se vedea punctul 2 din prezenta anexă).

Cu excepția cazului punctelor 0,50 U/1,5 L și 0,50 L/1,5 R, se admite o abatere de 10 % între caracteristicile fotometrice și valorile măsurate înainte de încercare; abaterea include și toleranțele aferente procedurii de măsurare fotometrică. Valoarea măsurată în punctele 0,50 U/1,5 L și 0,50 U/1,5 R poate fi mai mare cu cel mult 255 cd față de valoarea măsurată înainte de încercare.

1.2.   Far murdar

După ce farul este supus încercării prevăzute la punctul 1.1 de mai sus, acesta este pregătit conform specificațiilor de la punctul 1.2.1, este aprins apoi timp de o oră astfel cum se prevede la punctul 1.1.1 și se verifică conform specificațiilor de la punctul 1.1.2.

1.2.1.   Pregătirea farului

1.2.1.1.   Amestecul pentru încercare

1.2.1.1.1.

Pentru un far cu dispersor exterior din sticlă:   Amestecul de apă și un agent poluant care trebuie să fie aplicat pe far se compune din: (a) 9 părți (de masă) nisip de siliciu cu o granulație cuprinsă între 0-100 μm; (b) 1 parte (de masă) praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu mărimea particulelor cuprinsă între 0 și 100 μm; (c) 0,2 părți (de masă) de NaCMC (4) și (d) o cantitate adecvată de apă distilată cu o conductivitate ≤ 1 mS/m.   Amestecul nu trebuie să fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.1.2.

Pentru un far cu dispersor exterior din material plastic:   Amestecul de apă și un agent poluant care se aplică pe far este compus din: (a) 9 părți (de masă) nisip de siliciu cu o granulație cuprinsă între 0-100 μm; (b) 1 parte (de masă) praf de cărbune vegetal (lemn de fag) cu o granulație cuprinsă între 0 și 100 μm; (c) 0,2 părți (de masă) de NaCMC (4); (d) 13 părți (de masă) de apă distilată cu o conductivitate ≤ 1 mS/m; și (e) 2 ± 1 părți (de masă) de agent tensioactiv (5).   Amestecul nu trebuie să fie mai vechi de 14 zile.

1.2.1.2.   Aplicarea pe far a amestecului pentru încercare

Amestecul pentru încercare se aplică uniform pe toată suprafața iluminantă a farului, apoi se lasă să se usuce.

Se repetă această operațiune până când iluminarea scade la o valoare cuprinsă între 15 % și 20 % din valorile măsurate pentru fiecare dintre următoarele puncte, în condițiile descrise în prezenta anexă:

Pentru faruri din clasa B:   lumină de întâlnire/lumină de drum și numai lumină de drum: punctul Emax   doar lumină de întâlnire: B 50 și 50 V

Pentru faruri din clasele C, D și E:   lumină de întâlnire/lumină de drum și numai lumină de drum: punctul Emax   doar lumină de întâlnire: 0,50 U/1,5 L și 1,5 R și 0,86 D/V

2.   ÎNCERCAREA PRIVIND DEPLASAREA VERTICALĂ A LINIEI DE SEPARAȚIE SUB EFECTUL CĂLDURII

Această încercare constă în a verifica dacă, sub efectul căldurii, deplasarea verticală a liniei de separație nu depășește o valoare specificată pentru un far cu lumină de întâlnire, în timpul funcționării.

Farul supus încercării în conformitate cu punctul 1 se supune încercării descrise la punctul 2.1 fără a fi demontat din suportul de încercare și nici reajustat în raport cu acesta.

2.1.   Încercarea

Încercarea se efectuează într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură ambiantă de 23 °C ± 5 °C.

Folosind una sau mai multe lămpi cu filament din producția de serie care a (au) fost uzată (uzate) timp de cel puțin o oră sau o sursă de lumină cu descărcare în gaz care a fost uzată timp de cel puțin 15 ore sau modulul (modulele) LED prezentat(e) odată cu farul, care a (au) fost uzat(e) timp de cel puțin 48 de ore, farul trebuie să funcționeze pe lumina de întâlnire fără să fie demontat din suportul de încercare și nici reajustat în raport cu acesta (pentru această încercare, reglajul tensiunii trebuie să se facă în modul prevăzut la punctul 1.1.1.2). Poziția liniei de separație în partea sa orizontală (între liniile verticale care trec prin punctul 50 L și 50 R pentru un far din clasa B și, respectiv, 3,5 L și 3,5 R pentru un far din clasele C, D și E) trebuie să fie verificată timp de 3 minute (r3), respectiv 60 de minute (r60) după funcționare.

Măsurarea deplasării liniei de separație descrise mai sus trebuie să se facă prin orice metodă suficient de exactă și prin care se obțin rezultate reproductibile.

2.2.   Rezultatele încercărilor

2.2.1.

Rezultatul în miliradiani (mrad) trebuie să fie considerat acceptabil pentru un far care produce o lumină de întâlnire doar atunci când valoarea absolută înregistrată pe far nu este mai mare de 1,0 mrad (ΔrI ≤ 1,0 mrad).

2.2.2.

Totuși, dacă această valoare este mai mare de 1,0 mrad, însă mai mică sau egală cu 1,5 mrad (1,0 mrad < rI ≤ 1,5 mrad), un al doilea far este supus încercării în conformitate cu punctul 2.1, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului descris mai jos, pentru a stabiliza poziția părților mecanice ale farului pe un suport reprezentativ pentru instalarea sa corectă pe vehicul:   o oră de funcționare a luminii de întâlnire (tensiunea se reglează în conformitate cu punctul 1.1.1.2);   o oră cu farul stins. Tipul de far este considerat acceptabil dacă media valorilor absolute ΔrI măsurată pe primul eșantion și ΔrII măsurată pe al doilea eșantion este mai mică sau egală cu 1,0 mrad.

---

(1)  Pentru detalii privind programul de încercare, a se vedea anexa 8 la prezentul regulament.

(2)  Atunci când farul supus încercării include lămpi de semnalizare, acestea din urmă se aprind pe întreaga durată a încercării. În cazul unei lămpi indicatoare de direcție, aceasta se aprinde în mod intermitent, cu un raport aprins-stins de aproximativ unu la unu.

(3)  Dacă două sau mai multe surse de lumină se aprind simultan atunci când farul este utilizat drept avertizor luminos, această utilizare nu trebuie considerată drept o utilizare normală a celor două surse aprinse simultan.

(4)  NaCMC reprezintă sarea de sodiu a carboximetilcelulozei, desemnată în mod obișnuit prin literele CMC. NaCMC utilizată în amestecul de praf trebuie să aibă un grad de substituție (GS) de 0,6-0,7 și o viscozitate de 0,2-0,3 Pa · s pentru o soluție de 2 % la 20 °C.

(5)  Toleranța privind cantitatea este necesară pentru a obține un agent poluant care se întinde corect pe toate dispersoarele din material plastic.

ANEXA 5

CERINȚE MINIME PRIVIND PROCEDURILE DE CONTROL AL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

1.   DISPOZIȚII GENERALE

1.1.

Cerințele de conformitate se consideră ca fiind îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu cerințele prezentului regulament, în cazul în care diferențele nu depășesc inevitabilele abateri survenite în cursul procesului de fabricație. Această condiție se aplică și în cazul culorii.

1.2.

Pentru farurile din clasele A, B, C și D: 1.2.1. În ceea ce privește performanțele fotometrice, conformitatea farurilor de serie nu este contestată în cazul în care, în timpul încercării performanțelor fotometrice ale unui far ales aleatoriu și echipat cu una sau mai multe (lămpi) cu filament standard și/sau cu unul sau mai multe module LED, prezente în lampă: 1.2.2. pentru farurile din clasa A, nicio valoare măsurată nu se abate, în sens nefavorabil, cu mai mult de 20 % față de valoarea prescrisă în prezentul regulament; 1.2.3. pentru farurile din clasele B, C și D: 1.2.3.1. nicio valoare măsurată nu se abate, în sens nefavorabil, cu mai mult de 20 % față de valoarea prescrisă în prezentul regulament. Pentru valorile din zona 1 pentru faruri din clasele B, C și D, abaterea maximă, în sens nefavorabil, poate fi de:   255 cd echivalent 20 %; și, respectiv,   380 cd echivalent 30 %; 1.2.3.2. și dacă, pentru lumina de drum, se respectă o toleranță de + 20 % pentru valorile maxime și de – 20 % pentru valorile minime pentru valorile fotometrice în orice punct de măsurare definit la punctul 6.3.3.1 sau 6.3.3.2. din prezentul regulament. 1.2.4. Dacă, în cazul unei lămpi echipate cu o sursă de lumină cu filament care poate fi înlocuită, conform Regulamentului nr. 37, rezultatele încercărilor descrise mai sus nu sunt conforme cu cerințele, încercările trebuie să fie repetate cu altă (alte) lampă (lămpi) standard cu filament. 1.2.5. Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, se poate modifica alinierea farului, cu condiția ca axa fasciculului să nu se deplaseze lateral cu mai mult de 0,5° la dreapta sau la stânga și cu mai mult de 0,2° în sus sau în jos.

1.3.

Pentru farurile din clasa E: 1.3.1. Pentru farurile din clasa E, măsurate la 13,2 V ± 0,1 V sau în alte condiții de tensiune specificate și echipate cu: (a) o sursă de lumină cu descărcare în gaz standard, care poate fi înlăturată, în conformitate cu Regulamentul nr. 99. În acest caz, fluxul luminos al acestei surse de lumină cu descărcare în gaz poate diferi de fluxul luminos de referință specificat în Regulamentul nr. 99, iar iluminările trebuie să fie corectate în mod corespunzător; sau (b) o sursă de lumină cu descărcare în gaz din producția de serie și un balast din producția de serie. În acest caz, fluxul luminos al acestei surse de lumină se poate abate de la fluxul luminos nominal, datorită toleranțelor privind sursa de lumină și balastul, astfel cum se precizează în Regulamentul nr. 99; în consecință, iluminările măsurate pot fi corectate cu 20 % în direcția favorabilă; sau (c) module LED prezente în lampă. conformitatea farurilor produse în serie, selectate aleatoriu și echipate cu o lampă cu descărcare în gaz și/sau cu unul sau mai multe module LED prezente în far, din punct de vedere al performanței fotometrice, nu poate fi contestată, cu condiția ca: 1.3.2. nicio valoare măsurată să nu se abată, în sens nefavorabil, cu mai mult de 20 % față de valoarea prescrisă în prezentul regulament. Pentru valorile din zona 1, abaterea maximă, în sens nefavorabil, poate fi de:   255 cd echivalent 20 %; și, respectiv,   380 cd echivalent 30 %; 1.3.3. și ca, pentru lumina de drum, să se respecte o toleranță de + 20 % pentru valorile maxime și de – 20 % pentru valorile minime pentru valorile fotometrice, în orice punct de măsurare definit la punctul 6.3.3.1 sau 6.3.3.2 din prezentul regulament. 1.3.4. Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, se poate modifica alinierea farului, cu condiția ca axa fasciculului să nu se deplaseze lateral cu mai mult de 0,5° la dreapta sau la stânga și cu mai mult de 0,2° în sus sau în jos. 1.3.5. Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, farul este supus din nou încercărilor, utilizând o altă sursă de lumină standard cu descărcare în gaz și/sau balast sau un modul LED și un dispozitiv de reglare electronică a sursei de lumină, după caz, conform punctului 1.3.1 de mai sus.

1.4.

Pentru a verifica modul în care se modifică poziția verticală a liniei de separație sub efectul căldurii, se aplică procedura de mai jos (doar pentru faruri din clasele B, C, D și E):   Unul dintre farurile eșantionului este supus încercărilor în conformitate cu metoda prevăzută la punctul 2.1 din anexa 4, după ce a fost supus de trei ori consecutiv ciclului definit la punctul 2.2.2 din anexa 4.   Farul este considerat acceptabil dacă Δr nu depășește 1,5 mrad.   Dacă această valoare depășește 1,5 mrad, dar nu este mai mare de 2,0 mrad, se supune încercării al doilea eșantion, după care media valorilor absolute înregistrate pentru cele două eșantioane nu trebuie să depășească 1,5 mrad.

1.5.

Nu se iau în considerare farurile care prezintă defecte evidente.

1.6.

Totuși, în cazul în care, pentru o serie de eșantioane, reglajul vertical nu se poate aplica în mod repetat în poziția dorită, cu toleranțele admise, calitatea liniei de separație trebuie să fie încercată pe unul din farurile din seria de eșantioane, în conformitate cu procedura descrisă la punctele 2 și 4 din anexa 9.

2.   CERINȚE MINIME PENTRU VERIFICAREA CONFORMITĂȚII DE CĂTRE PRODUCĂTOR

Pentru fiecare tip de far, titularul mărcii de omologare trebuie să efectueze cel puțin încercările următoare, la intervale adecvate. Încercările se efectuează în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament.

Orice eșantionare care pune în evidență neconformitatea pentru tipul de încercare considerat trebuie să conducă la o nouă eșantionare și la o nouă încercare. Producătorul trebuie să ia toate măsurile pentru a asigura conformitatea producției respective.

2.1.   Natura încercărilor

Încercările de conformitate din prezentul regulament se referă la caracteristicile fotometrice și, pentru farurile din clasele B, C, D și E, la verificarea schimbării poziției verticale a liniei de separație sub efectul căldurii.

2.2.   Metode utilizate în cadrul încercărilor

2.2.1.

Încercările trebuie efectuate, în general, în conformitate cu metodele definite în prezentul regulament.

2.2.2.

Pentru orice încercare de conformitate efectuată de către producător, se pot utiliza metode echivalente, cu aprobarea autorității competente responsabile cu efectuarea încercărilor de omologare. Producătorul trebuie să demonstreze că metodele de încercare utilizate sunt echivalente cu cele indicate în prezentul regulament.

2.2.3.

Aplicarea punctelor 2.2.1 și 2.2.2 necesită etalonarea regulată a aparaturii de încercare și corelarea acesteia cu măsurătorile efectuate de către o autoritate competentă.

2.2.4.

În toate cazurile, metodele de referință sunt cele din prezentul regulament, în special pentru controalele administrative și pentru eșantionare.

2.3.   Modul de eșantionare

Eșantioanele de faruri trebuie să fie selectate aleatoriu, dintr-un lot de producție omogen. Prin lot omogen se înțelege un ansamblu de faruri de același tip, definit în conformitate cu metodele de fabricație ale producătorului.

Evaluarea se referă, în general, la producția de serie din fabrici specifice. Cu toate acestea, un producător poate grupa cifrele de producție privind același tip de faruri produse de mai multe fabrici, cu condiția ca acestea să aplice aceleași criterii de calitate și același management al calității.

2.4.   Caracteristicile fotometrice măsurate și înregistrate

Farurile eșantionate trebuie să fie supuse măsurărilor fotometrice în punctele prevăzute de regulament, citirile fiind limitate la punctele:

2.4.1.

pentru farurile din clasa A: HV, LH, RH, 12,5 L și 12,5 R;

2.4.2.

pentru farurile din clasa B: Imax, HV (1), în cazul luminii de drum, și la punctele HV, 0,86 D/3,5 R, 0,86 D/3,5 L, în cazul luminii de întâlnire;

2.4.3.

pentru farurile din clasele C, D și E: Imax, HV (1), în cazul luminii de drum, și la punctele HV, 0,86 D/3,5 R, 0,86 D/3,5 L, în cazul luminii de întâlnire.

2.5.   Criterii de acceptabilitate

Pentru a îndeplini specificațiile definite la punctul 9.1 din prezentul regulament privind controlul conformității producției, producătorul este responsabil cu efectuarea unei analize statistice a rezultatelor încercărilor și cu definirea, de comun acord cu autoritatea competentă, a criteriilor privind acceptabilitatea produselor sale.

Criteriile de acceptabilitate trebuie să fie astfel încât, la un nivel de încredere de 95 %, probabilitatea minimă de a trece cu succes o verificare prin sondaj în conformitate cu anexa 7 (prima eșantionare) să fie de 0,95.

---

(1)  Atunci când lumina de drum este reciproc încorporată cu lumina de întâlnire, punctul HV în cazul luminii de drum trebuie să fie același punct de măsurare ca și în cazul luminii de întâlnire.

ANEXA 6

CERINȚE APLICABILE FARURILOR ECHIPATE CU DISPERSOARE DIN MATERIAL PLASTIC – ÎNCERCĂRI ALE DISPERSOARELOR SAU ALE EȘANTIOANELOR DE MATERIAL ȘI ALE FARURILOR COMPLETE

1.   SPECIFICAȚII GENERALE

1.1.

Eșantioanele furnizate în conformitate cu punctul 2.2.4 din prezentul regulament trebuie să îndeplinească cerințele indicate la punctele 2.1-2.5 de mai jos.

1.2.

Cele două eșantioane de faruri complete, furnizate în conformitate cu punctul 2.2.3 din prezentul regulament și care au în componență dispersoare din material plastic, trebuie să respecte specificațiile indicate la punctul 2.6 de mai jos, în ceea ce privește materialul dispersoarelor.

1.3.

Eșantioanele dispersoarelor din material plastic sau eșantioanele de material, împreună cu reflectorul căruia le sunt destinate (când este cazul), se supun încercărilor de omologare în ordinea cronologică indicată în tabelul A din apendicele 1 la prezenta anexă.

1.4.

Cu toate acestea, dacă producătorul farului poate demonstra că produsul a avut deja un rezultat pozitiv la încercările prevăzute la punctele 2.1-2.5 de mai jos sau la încercări echivalente în conformitate cu un alt regulament, nu este nevoie să se repete acele încercări; doar încercările prevăzute în tabelul B din apendicele 1 sunt obligatorii.

2.   ÎNCERCĂRI

2.1.   Rezistența la variații de temperatură

2.1.1.   Încercări

Trei eșantioane (dispersoare) noi se supun la cinci cicluri de schimbare de temperatură și umiditate (RH = umiditate relativă), în conformitate cu următorul program:

(a)	3 ore la 40 °C ± 2 °C și 85-95 % RH;

(b)	1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % RH;

(c)	15 ore la – 30 °C ± 2 °C;

(d)	1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % RH;

(e)	3 ore la 80 °C ± 2 °C;

(f)	1 oră la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % RH.

Înaintea acestei încercări, eșantioanele se păstrează la 23 °C ± 5 °C și 60-75 % RH, timp de cel puțin patru ore.

Notă:

Perioadele de o oră la 23 °C ± 5 °C cuprind perioadele de tranziție de la o temperatură la alta, necesare pentru a se evita efectele șocului termic.

2.1.2.   Măsurări fotometrice

2.1.2.1.   Metodă

Eșantioanele sunt supuse măsurărilor fotometrice înainte și după încercare.

Aceste măsurări se efectuează cu o lampă standard (etalon), o lampă standard cu descărcare în gaz sau cu unul sau mai multe module LED, prezente în far, în următoarele puncte:

B 50, 50 L și 50 R pentru farurile din clasa B, 0,86 D/3,5 R, 0,86 D/3,5 L, 0,50 U/1,5 L și 1,5 R pentru farurile din clasele C, D și E pentru lumina de întâlnire a unei lămpi cu lumină de întâlnire/de drum;

Imax pentru lumina de drum a unei lămpi cu lumină de drum sau a unei lămpi cu lumină de întâlnire/de drum.

2.1.2.2.   Rezultate

Diferențele între valorile fotometrice măsurate pe fiecare eșantion înainte și după încercare nu trebuie să depășească 10 %, inclusiv toleranțele datorate procedurilor de măsurare fotometrică.

2.2.   Rezistența la agenți atmosferici și la agenți chimici

2.2.1.   Rezistența la agenți atmosferici

Trei eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale) noi se expun radiației unei surse cu o distribuție de energie spectrală similară cu cea a unui corp negru a cărui temperatură se situează între 5 500 K și 6 000 K. Între sursă și eșantioane se plasează filtre adecvate, pentru a reduce cât mai mult posibil radiațiile cu lungimea de undă mai mică de 295 nm și mai mare de 2 500 nm. Eșantioanele se expun unei iluminări energetice de 1 200 W/m2 ± 200 W/m2, pentru o perioadă suficient de mare ca energia luminoasă primită să atingă valoarea de 4 500 MJ/m2 ± 200 MJ/m2. În interiorul incintei, temperatura măsurată pe panoul negru amplasat la același nivel cu eșantioanele trebuie să fie de 50 °C ± 5 °C. În scopul asigurării unei expuneri uniforme, eșantioanele trebuie rotite în jurul sursei de radiație, la o turație cuprinsă între 1 și 5 min–1.

Eșantioanele se pulverizează cu apă distilată cu o conductivitate mai mică de 1 mS/m, la o temperatură de 23 °C ± 5 °C, în conformitate cu următorul ciclu:

pulverizare: 5 minute; uscare: 25 de minute.

2.2.2.   Rezistența la agenți chimici

După încercarea descrisă la punctul 2.2.1 de mai sus și după ce s-a efectuat măsurarea descrisă la punctul 2.2.3.1 de mai jos, suprafața exterioară a celor trei eșantioane menționate se supune tratamentului descris la punctul 2.2.2.2, cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai jos.

2.2.2.1.   Amestecul pentru încercare

Amestecul pentru încercare este compus din 61,5 % n-heptan, 12,5 % toluen, 7,5 % tetraclorură de etil, 12,5 % tricloretilenă și 6 % xilen (procente de volum).

2.2.2.2.   Aplicarea amestecului pentru încercare

Se impregnează până la saturație o bucată de țesătură de bumbac (conform standardului ISO 105) cu amestecul definit la punctul 2.2.2.1 de mai sus și, după maximum 10 secunde, se aplică 10 minute pe fața exterioară a eșantionului, cu o presiune de 50 N/cm2, corespunzător unui efort de 100 N aplicat pe o suprafață de încercare de 14 ×14 mm.

În timpul acestei perioade de 10 minute, materialul textil se îmbibă din nou cu amestecul, astfel încât compoziția lichidului aplicat să fie identică în continuare cu cea a amestecului prescris pentru încercare.

În timpul aplicării, se admite compensarea presiunii exercitate pe eșantion, pentru a evita fisurile cauzate de această presiune.

2.2.2.3.   Curățare

La sfârșitul aplicării amestecului pentru încercare, eșantioanele se usucă în aer liber și apoi se spală cu soluția descrisă la punctul 2.3 (rezistența la detergenți) la 23 °C ± 5 °C.

Apoi eșantioanele sunt clătite cu atenție, cu apă distilată care nu conține mai mult de 0,2 % impurități, la 23 °C ± 5 °C, iar apoi sunt șterse cu o cârpă moale.

2.2.3.   Rezultate

2.2.3.1.

După încercarea de rezistență la agenții atmosferici, suprafața exterioară a eșantioanelor nu trebuie să prezinte nicio fisură, zgârietură, ciobire, deformare, iar variația medie a transmisiei , măsurată pe cele trei eșantioane conform procedurii descrise în apendicele 2 la prezenta anexă, trebuie să fie mai mică sau egală cu 0,020 (Δtm < 0,020).

2.2.3.2.

După încercarea de rezistență la agenții chimici, eșantioanele nu trebuie să prezinte nicio urmă de atac chimic care poate să provoace o variație a difuziei fluxului, iar variația medie a acestuia , măsurată pe cele trei eșantioane în conformitate cu procedura descrisă în apendicele 2 la prezenta anexă, nu trebuie să depășească 0,020 (Δdm ≤ 0,020).

2.3.   Rezistența la detergenți și la hidrocarburi

2.3.1.   Rezistența la detergenți

Suprafața exterioară a trei eșantioane (dispersoare sau eșantioane de materiale) se încălzește la 50 °C ± 5 °C, iar apoi este scufundată timp de 5 minute într-un amestec menținut la 23 °C ± 5 °C și compus din 99 de părți apă distilată cu un conținut de impurități de maximum 0,02 % și o parte de alchilarilsulfonat.

La sfârșitul încercării, eșantioanele sunt uscate la 50 °C ± 5 °C.

Suprafața eșantioanelor se curăță cu o cârpă umedă.

2.3.2.   Rezistența la hidrocarburi

Suprafața exterioară a acestor trei eșantioane este frecată apoi ușor, timp de un minut, cu o cârpă din bumbac impregnată cu un amestec compus din 70 % n-heptan și 30 % toluen (procente de volum), după care este uscată în aer liber.

2.3.3.   Rezultate

După efectuarea succesivă a acestor două încercări, valoarea medie a variației transmisiei , măsurată pe cele trei eșantioane în conformitate cu procedura descrisă în apendicele 2 la prezenta anexă, trebuie să nu depășească 0,010 (Δtm ≤ 0,010).

2.4.   Rezistența la deteriorarea mecanică

2.4.1.   Metoda de deteriorare mecanică

Suprafața exterioară a celor trei eșantioane noi (dispersoare) se supune unei încercări de deteriorare mecanică uniformă prin metoda descrisă în apendicele 3 din prezenta anexă.

2.4.2.   Rezultate

După această încercare, variațiile:

transmisiei: ,

și difuziei: ,

se măsoară în conformitate cu procedura descrisă în apendicele 2 în zona specificată la punctul 2.2.4.11 din prezentul regulament. Valoarea medie pe cele trei eșantioane trebuie să fie astfel încât:   Δtm ≤ 0,100;   Δtm ≤ 0,050.

2.5.   Încercarea de aderență a acoperirilor, dacă există

2.5.1.   Pregătirea eșantionului

O suprafață de 20 mm × 20 mm din zona acoperirii unui dispersor se taie cu o lamă sau cu un ac, astfel încât să se obțină un caroiaj format din pătrate de aproximativ 2 mm × 2 mm. Presiunea lamei sau a acului trebuie să fie suficientă pentru a tăia cel puțin acoperirea.

2.5.2.   Descrierea încercării

Se utilizează o bandă adezivă cu forța de adeziune de 2 N/(cm lățime) ± 20 %, măsurată în condițiile standard descrise în apendicele 4 la prezenta anexă. Această bandă adezivă, care are lățimea de minim 25 mm, se presează cel puțin cinci minute pe suprafața pregătită conform prevederilor de la punctul 2.5.1.

Apoi, capătul benzii adezive se apasă până la echilibrarea forței de aderență pe suprafața în cauză de o forță perpendiculară pe această suprafață. În acest moment, banda este dezlipită cu o viteză constantă de 1,5 m/s ± 0,2 m/s.

2.5.3.   Rezultate

Nu trebuie să se constate alterări vizibile ale suprafeței caroiate. Sunt admise alterări la intersecțiile caroiajului sau pe marginea inciziilor, cu condiția ca suprafața alterată să nu depășească 15 % din suprafața caroiată.

2.6.   Încercări ale farului complet care are încorporat un dispersor din material plastic

2.6.1.   Rezistența la deteriorarea mecanică a suprafeței dispersorului

2.6.1.1.   Încercări

Dispersorul eșantionului de far nr. 1 este supus încercării descrise la punctul 2.4.1 de mai sus.

2.6.1.2.   Rezultate

După încercare, rezultatele măsurărilor fotometrice efectuate pe far în conformitate cu prezentul regulament trebuie să se încadreze în următoarele limite:

(a)	cel mult 30 % peste valorile maxime prescrise pentru punctul HV și cel mult 10 % sub valorile minime prescrise în punctul 50 L și în punctul 50 R pentru farurile din clasa B și 0,86 D/3,5 R, 0,86 D/3,5 L pentru farurile din clasele C, D și E;

(b)	cel mult 10 % sub valorile minime prescrise pentru HV în cazul unui far care produce numai lumină de drum.

2.6.2.   Încercarea de aderență a acoperirilor, dacă există

Dispersorul eșantionului de far nr. 2 este supus încercării descrise la punctul 2.5 de mai sus.

2.7.   Rezistența la radiațiile emise de o sursă de lumină

Se efectuează următoarea încercare:

Eșantioane plate din fiecare componentă din material plastic a farului, care transmite lumina, sunt expuse la lumina emisă de modulul (modulele) LED sau de sursa de lumină cu descărcare în gaz. Parametrii, cum ar fi unghiurile și distanțele acestor eșantioane, trebuie să fie aceiași ca în far. Eșantioanele trebuie să aibă aceeași culoare și același tratament al suprafeței, după caz, ca și părțile farului.

După 1 500 de ore de expunere continuă, specificațiile colorimetrice ale luminii transmise trebuie să fie îndeplinite, iar suprafețele eșantioanelor nu trebuie să prezinte nicio fisură, zgârietură, ciobire sau deformare.

3.   CONTROLUL CONFORMITĂȚII PRODUCȚIEI

3.1.

În ceea ce privește materialul utilizat pentru fabricarea dispersoarelor, lămpile dintr-o serie de fabricație sunt recunoscute ca fiind conforme cu prezentul regulament dacă: 3.1.1. după încercările de rezistență la agenți chimici și de rezistență la detergenți și hidrocarburi, suprafața exterioară a eșantioanelor nu prezintă crăpături, ciobiri sau deformări vizibile cu ochiul liber (a se vedea punctele 2.2.2, 2.3.1 și 2.3.2); 3.1.2. după încercarea descrisă la punctul 2.6.1.1, valorile fotometrice în punctele de măsurare considerate la punctul 2.6.1.2 sunt în limitele prescrise în prezentul regulament pentru conformitatea producției.

3.2.

Dacă rezultatele încercărilor nu îndeplinesc cerințele, încercările se repetă pe un alt eșantion de far, selectat aleatoriu.

ANEXA 7

CERINțE MINIME PRIVIND EșANTIONAREA EFECTUATĂ DE CĂTRE UN INSPECTOR

1.   DISPOZIțII GENERALE

1.1.   Dispozițiile de conformitate sunt considerate ca îndeplinite din punct de vedere mecanic și geometric, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, după caz, dacă diferențele nu depășesc inevitabilele abateri de fabricație. Această condiție se aplică și în cazul culorii.

1.2.   Pentru faruri din clasele A, B, C și D:

1.2.1.

În ceea ce privește performanțele fotometrice, conformitatea farurilor produse în serie nu poate fi contestată în cazul în care, în timpul încercării performanțelor fotometrice ale unui far ales aleatoriu și echipat cu una sau mai multe lămpi cu filament standard și/sau cu unul sau mai multe module LED, prezente în lampă:

1.2.2.

pentru farurile din clasa A: nicio valoare măsurată nu se abate, în sens nefavorabil, cu mai mult de 20 % față de valoarea prescrisă în prezentul regulament;

1.2.3.

pentru farurile din clasele B, C și D: 1.2.3.1. nicio valoare măsurată nu se abate, în sens nefavorabil, cu mai mult de 20 % față de valoarea prescrisă în prezentul regulament; pentru valorile din zona 1 pentru faruri din clasele B, C și D, abaterea maximă, în sens nefavorabil, poate fi de:   255 cd echivalent 20 %; și, respectiv,   380 cd echivalent 30 %; 1.2.3.2. și dacă, pentru lumina de drum, se respectă o toleranță de + 20 % pentru valorile maxime și de – 20 % pentru valorile minime pentru valorile fotometrice, în orice punct de măsurare definit la punctul 6.3.3.1 sau 6.3.3.2 din prezentul regulament.

1.2.4.

Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu sunt conforme cu cerințele, încercările se repetă cu o altă lampă (alte lămpi) cu filament standard (etalon).

1.2.5.

Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, se poate modifica alinierea farului, cu condiția ca axa fasciculului să nu se deplaseze lateral cu mai mult de 0,5° la dreapta sau la stânga și cu mai mult de 0,2° în sus sau în jos.

1.3.   Pentru farurile din clasa E:

1.3.1.   Pentru farurile din clasa E, măsurate la 13,2 V ± 0,1 V sau în alte condiții de tensiune specificate și echipate cu:

(a)

o sursă de lumină cu descărcare în gaz, care poate fi înlăturată, în conformitate cu Regulamentul nr. 99. În acest caz, fluxul luminos al acestei surse de lumină cu descărcare în gaz poate fi diferit față de fluxul luminos de referință specificat în Regulamentul nr. 99, iar iluminările trebuie să fie corectate în mod corespunzător; sau

(b)

o sursă de lumină cu descărcare în gaz din producția de serie și un balast din producția de serie. În acest caz, fluxul luminos al acestei surse de lumină se poate abate de la fluxul luminos nominal datorită toleranțelor privind sursa de lumină și balastul, astfel cum se precizează în Regulamentul nr. 99; în consecință, iluminările măsurate pot fi corectate cu 20 % în direcția favorabilă; sau

(c)	module LED prezente în lampă, conformitatea lămpilor produse în serie, selectate aleatoriu și echipate cu o lampă cu descărcare în gaz și/sau cu unul sau mai multe module LED prezente în far, din punct de vedere al performanței fotometrice, nu poate fi contestată, cu condiția ca:

1.3.2.   nicio valoare măsurată să nu se abată, în sens nefavorabil, cu mai mult de 20 % față de valoarea prescrisă în prezentul regulament. Pentru valorile din zona 1, abaterea maximă, în sens nefavorabil, poate fi de:

255 cd echivalent 20 %; și, respectiv,

380 cd echivalent 30 %;

1.3.3.   și ca, pentru lumina de drum, să se respecte o toleranță de + 20 % pentru valorile maxime și de – 20 % pentru valorile minime pentru valorile fotometrice, în orice punct de măsurare definit la punctul 6.3.3.1 sau 6.3.3.2 din prezentul regulament.

1.3.4.   Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, se poate modifica alinierea farului, cu condiția ca axa fasciculului să nu se deplaseze lateral cu mai mult de 0,5° la dreapta sau la stânga și cu mai mult de 0,2° în sus sau în jos.

1.3.5.   Dacă rezultatele încercărilor descrise mai sus nu îndeplinesc cerințele, se repetă încercarea cu o altă sursă de lumină standard cu descărcare în gaz, cu o sursă de lumină cu descărcare în gaz și/sau balast sau cu unul sau mai multe module LED și dispozitive de reglare electronică a sursei de lumină, după caz, conform punctului 1.3.1 de mai sus.

1.4.   Nu se iau în considerare farurile care prezintă defecte evidente.

1.5.   Totuși, în cazul în care, pentru o serie de eșantioane, reglajul vertical nu se poate aplica în mod repetat în poziția dorită, cu toleranțele admise, calitatea liniei de separație trebuie să fie verificată pe unul dintre farurile din seria de eșantioane, în conformitate cu procedura descrisă la punctele 2 și 4 din anexa 9.

2.   PRIMA EșANTIONARE

La prima eșantionare se aleg aleatoriu patru faruri. Pe primul eșantion de două lămpi se aplică litera A, iar pe celălalt eșantion de două lămpi se aplică litera B.

2.1.   Conformitatea nu este contestată

2.1.1.

După efectuarea procedurii de eșantionare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor din producția de serie nu poate fi contestată în cazul în care abaterile valorilor măsurate pe faruri, în sens nefavorabil, sunt următoarele: 2.1.1.1. eșantionul A A1: un far   0 % celălalt far nu mai mult de 20 % A2: ambele faruri peste 0 % dar nu mai mult de 20 % se trece la eșantionul B     2.1.1.2. eșantionul B B1: ambele faruri 0 %

2.2.   Conformitatea este contestată

2.2.1.

Ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor produse în serie este contestată și producătorului i se cere să își repună producția în conformitate cu cerințele (aliniere), în cazul în care abaterile valorilor măsurate pentru faruri sunt următoarele: 2.2.1.1. eșantionul A A3: un far nu mai mult de 20 % celălalt far peste 20 % dar nu mai mult de 30 % 2.2.1.2. eșantionul B B2: în cazul A2     un far peste 0 % dar nu mai mult de 20 % celălalt far nu mai mult de 20 % B3: în cazul A2     un far   0 % celălalt far peste 20 % dar nu mai mult de 30 %

2.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 11 în cazul în care, ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, abaterile valorilor măsurate pe aceste faruri sunt următoarele:

2.3.1.

eșantionul A A4: un far nu mai mult de 20 % celălalt far peste 30 % A5: ambele faruri peste 20 %

2.3.2.

eșantionul B B4: în cazul A2     un far peste 0 % dar nu mai mult de 20 % celălalt far peste 20 % B5: în cazul A2     ambele faruri peste 20 % B6: în cazul A2     un far   0 % celălalt far peste 30 %

3.   REPETAREA EșANTIONĂRII

În cazurile A3, B2 și B3, în termen de două luni de la notificare este necesară o nouă eșantionare, selectându-se din stocul produs după alinierea producției un al treilea eșantion C, compus din două faruri.

3.1.   Conformitatea nu este contestată

3.1.1.

După procedura de eșantionare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor de serie nu poate contestată atunci când abaterile valorilor măsurate pe faruri sunt următoarele: 3.1.1.1. eșantionul C C1: un far   0 % celălalt far nu mai mult de 20 % C2: ambele faruri peste 0 % dar nu mai mult de 20 % se trece la eșantionul D     3.1.1.2. eșantionul D D1: în cazul C2   ambele faruri 0 %

3.2.   Conformitatea este contestată

3.2.1.

După procedura de eșantionare indicată în figura 1 din prezenta anexă, conformitatea farurilor produse în serie este contestată și producătorului i se cere să își repună producția în conformitate cu cerințele (aliniere), în cazul în care abaterile valorilor măsurate pentru faruri sunt următoarele: 3.2.1.1. eșantionul D D2: în cazul C2     un far peste 0 % dar nu mai mult de 20 % celălalt far nu mai mult de 20 %

3.3.   Retragerea omologării

Conformitatea este contestată și se aplică punctul 11 în cazul în care, ca urmare a procedurii de eșantionare indicate în figura 1 din prezenta anexă, abaterile valorilor măsurate pe aceste faruri sunt următoarele:

3.3.1.

eșantionul C C3: un far nu mai mult de 20 % celălalt far peste 20 % C4: ambele faruri peste 20 %

3.3.2.

eșantionul D D3: în cazul C2     un far 0 % sau peste 0 % celălalt far peste 20 %

Figura 1

ANEXA 8

PREZENTARE GENERALĂ A PERIOADELOR OPERAȚIONALE PRIVIND ÎNCERCAREA DE STABILITATE A CARACTERISTICILOR FOTOMETRICE

Abrevieri

:

P: lampă cu lumină de întâlnire D: lampă cu lumină de drum (D1 + D2 înseamnă două lumini de drum) F: lampă de ceață față

	: înseamnă un ciclu de 15 minute stins și 5 minute aprins.
	: înseamnă un ciclu de 9 minute stinsși 1 minutaprins.

Toate farurile grupate și lămpile de ceață față următoare, împreună cu simbolurile marcajului clasei B adăugate, sunt prezentate cu titlu de exemplu și nu sunt exhaustive.

1. P sau D sau F (C-BS sau R-BS sau B)	Sursa (sursele) de lumină suplimentară (suplimentare) pentru iluminare adaptativă la viraje
2. P+D (CR-BS) sau P+D1+D2 (CR-BS R-BS)	Sursa (sursele) de lumină suplimentară (suplimentare) pentru iluminare adaptativă la viraje
3. P+D (C/R-BS) Sau P+D1+D2 (C/R-BS R-BS)	Sursa (sursele) de lumină suplimentară (suplimentare) pentru iluminare adaptativă la viraje
4. P+F (C-BS B)	Sursa (sursele) de lumină suplimentară (suplimentare) pentru iluminare adaptativă la viraje
5. P+F (C-BS B/) sau C-BS/B	Sursa (sursele) de lumină suplimentară (suplimentare) pentru iluminare adaptativă la viraje
6. D+F (R-BS B) sau D1+D2+F (R-BS R-BS B)	Sursa (sursele) de lumină suplimentară (suplimentare) pentru iluminare adaptativă la viraje
7. D+F (R-BS B/) sau D1+D2+F (R-BS R-BS B/)	Sursa (sursele) de lumină suplimentară (suplimentare) pentru iluminare adaptativă la viraje
8. P+D+F (CR-BS B) sau P+D1+D2+F (CR-BS R-BS B)	Sursa (sursele) de lumină suplimentară (suplimentare) pentru iluminare adaptativă la viraje
9. P+D+F (C/R-BS B) sau P+D1+D2+F (C/R-BS R-BS B)	Sursa (sursele) de lumină suplimentară (suplimentare) pentru iluminare adaptativă la viraje
10. P+D+F (CR-BS B/) sau P+D1+D2+F (CR-BS R-BS B/)	Sursa (sursele) de lumină suplimentară (suplimentare) pentru iluminare adaptativă la viraje
11. P+D+F (C/R-BS B/) sau P+D1+D2+F (C/R-BS R-BS/B)	Sursa (sursele) de lumină suplimentară (suplimentare) pentru iluminare adaptativă la viraje

ANEXA 9

DEFINIȚIA ȘI CLARITATEA LINIEI DE SEPARAȚIE PENTRU FARURILE CU LUMINĂ DE ÎNTÂLNIRE SIMETRICĂ ȘI PROCEDURA DE REGLARE CU AJUTORUL ACESTEI LINII DE SEPARAȚIE

1.   DISPOZIȚII GENERALE

1.1.

Distribuția intensității luminoase a farului cu lumină de întâlnire simetrică include o linie de separație care permite ajustarea corectă a farului cu lumină de întâlnire, în vederea efectuării măsurătorilor fotometrice și a reglării pe vehicul. Caracteristicile liniei de separație trebuie să respecte cerințele stabilite la punctele 2-4 de mai jos:

2.   FORMA LINIEI DE SEPARAȚIE

2.1.

Pentru reglarea farului cu lumină de întâlnire simetrică, linia de separație trebuie să furnizeze o linie orizontală care este utilizată pentru reglarea pe verticală a lămpii cu lumină de întâlnire, care se extinde pe oricare parte a liniei V-V (a se vedea figura 1), astfel cum este specificat la punctul 6.2.1 din prezentul regulament. Figura 1 Forma și poziția liniei de separație

3.   REGLAREA LĂMPII CU LUMINĂ DE ÎNTÂLNIRE SIMETRICĂ

3.1.

Reglare pe orizontală: fasciculul cu linie de separație se poziționează astfel încât modelul fasciculului proiectat să apară aproximativ simetric față de linia V-V.

3.2.

Reglare pe verticală: după reglarea pe orizontală a lămpii cu lumină de întâlnire simetrică în conformitate cu punctul 3.1 de mai sus, reglarea pe verticală se face astfel încât fasciculul, cu linia sa de separație, să se mute în sus din poziția sa inferioară, până ce linia de separație este situată în poziția verticală nominală. Pentru reglarea verticală nominală, linia de separație este poziționată pe linia V-V, cu 1 % mai jos de linia H-H. În cazul în care partea orizontală nu este dreaptă, ci ușor curbată sau înclinată, linia de separație nu trebuie să depășească intervalul vertical format din două linii orizontale care se întind de la 3° în stânga liniei V-V până la 3° în dreapta acesteia, situate la 0,2° deasupra și dedesubtul poziției nominale a liniei de separație în cazul farurile din clasa B și, respectiv, la 0,3° în cazul farurilor din clasele A, C, D și E (a se vedea figura 1).

3.3.

Atunci când reglajele pe verticală pentru trei lămpi individuale diferă cu mai mult de 0,2° pentru farurile din clasa B și cu mai mult de 0,3° pentru cele din clasele A, C, D și E, se consideră că partea orizontală a liniei de separație nu asigură o liniaritate sau o claritate suficientă pentru efectuarea reglajului pe verticală. În acest caz, calitatea liniei de separație se încearcă instrumental, pentru respectarea cerințelor, după cum urmează:

4.   MĂSURAREA CALITĂȚII IMAGINII LINIEI DE SEPARAȚIE

4.1.

Măsurătorile se execută prin scanarea verticală prin partea orizontală a liniei de separație, în pași unghiulari care nu depășesc 0,05°: (a) fie la o distanță de măsurare de 10 m și cu un detector cu un diametru de aproximativ 10 mm; (b) fie la o distanță de măsurare de 25 m și cu un detector cu un diametru de aproximativ 30 mm. Măsurarea calității liniei de separație se consideră acceptabilă dacă cerințele de la punctul 4.1.2 din prezenta anexă sunt respectate cel puțin în cazul unei măsurări la 10 m sau la 25 m. Distanța de măsurare la care s-a efectuat încercarea se înregistrează la punctul 9 al fișei de comunicare din anexa 1 la prezentul regulament. Scanarea se efectuează din poziția cea mai de jos în sus, prin linia de separație, de-a lungul liniilor verticale situate între - 3° și - 1,5° și, respectiv, între + 1,5° și + 3° față de linia V-V. Astfel măsurată, calitatea liniei de separație trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: 4.1.1. să nu fie vizibile mai multe linii de separație (1); 4.1.2. claritatea liniei de separație: atunci când se face scanarea pe verticală prin partea orizontală a liniei de separație, de-a lungul liniilor ± 2,5, valoarea maximă măsurată pentru: este denumită factor de claritate G al liniei de separație. Valoarea factorului G nu trebuie să fie mai mică de 0,13 pentru clasa B și de 0,08 pentru clasele A, C, D și E; 4.1.3. liniaritate: partea liniei de separație care folosește la reglarea pe verticală trebuie să fie orizontală de la 3° în stânga liniei V-V până la 3° în dreapta acesteia. Această cerință se consideră ca fiind îndeplinită atunci când pozițiile verticale ale punctelor de inflexiune situate, în conformitate cu punctul 3.2 de mai sus, la 3° în stânga și în dreapta liniei V-V nu diferă cu mai mult de 0,2° față de poziția nominală a liniei V-V în cazul farurilor din clasa B și cu 0,3° în cazul celor din clasele A, C, D și E.

5.   REGLAREA INSTRUMENTALĂ PE VERTICALĂ

Dacă linia de separație respectă cerințele de calitate de mai sus, reglajul fasciculului pe verticală se poate realiza instrumental. În acest scop, punctul de inflexiune pentru care d2 (log E)/dv2 = 0 este poziționat pe linia V-V, în poziția sa nominală, sub linia H-H. Mișcarea de măsurare și reglare a liniei de separație trebuie să fie ascendentă, pornind de la un punct situat sub poziția nominală.

---

(1)  Acest punct va fi modificat, în cazul în care este disponibilă o metodă de încercare obiectivă.

ANEXA 10

CENTRUL DE REFERINțĂ

Acest marcaj opțional al centrului de referință trebuie să fie poziționat pe dispersor, la intersecția sa cu axa de referință a luminii de întâlnire și, de asemenea, pe dispersoarele luminii de drum, atunci când acestea nu sunt grupate, combinate sau reciproc încorporate cu o lumină de întâlnire.

Desenul de mai sus reprezintă marcajul centrului de referință proiectat pe un plan practic tangent la dispersor, aproape de centrul cercului. Marcajul poate fi trasat cu linii continui sau punctate.

ANEXA 11

MARCAJELE PENTRU TENSIUNE

Acest marcaj trebuie să fie aplicat pe corpul principal al fiecărui far care conține doar surse de lumină cu descărcare în gaz și balast, precum și pe fiecare parte exterioară a balastului.		Acest marcaj trebuie să fie aplicat pe corpul principal al fiecărui far care conține cel puțin o sursă de lumină cu descărcare în gaz și balast.
Balastul (balasturile) este (sunt) conceput(e) pentru alimentarea la o tensiune de ** V.		Balastul (balasturile) este (sunt) conceput(e) pentru alimentarea la o tensiune de ** V.
		Niciuna dintre lămpile cu filament care intră în componența farului nu este proiectată pentru alimentare de la o rețea electrică de 24 V.

ANEXA 12

CERINȚE PENTRU MODULELE LED ȘI FARURILE DOTATE CU MODULE LED

1.   SPECIFICAȚII GENERALE

1.1.

Fiecare eșantion de modul LED prezentat trebuie să îndeplinească specificațiile relevante din prezentul regulament la încercarea cu dispozitivul (dispozitivele) de reglare electronică a sursei de lumină, dacă este cazul.

1.2.

Modulul (modulele) LED trebuie conceput(e) astfel încât să fie și să rămână în stare bună de funcționare în condiții de utilizare normale. În plus, acestea nu trebuie să prezinte niciun defect de concepție sau fabricație. Se consideră că un modul LED nu a trecut cu succes încercarea dacă oricare dintre LED-urile sale nu a trecut cu succes încercarea.

1.3.

Modulul (modulele) LED trebuie să fie astfel conceput(e) încât să nu permită intervenția neautorizată.

1.4.

Construcția modulului (modulelor) LED care poate (pot) fi înlocuit(e) trebuie să fie astfel încât: 1.4.1. la înlăturarea și înlocuirea modulului LED cu un alt modul furnizat de solicitant, care poartă același cod de identificare a modulului de sursă de lumină, să fie îndeplinite specificațiile fotometrice ale farului; 1.4.2. modulele LED cu coduri diferite de identificare a modulului cu sursă de lumină din aceeași carcasă a lămpii să nu fie interschimbabile.

2.   PRODUCȚIE

2.1.

LED-ul (LED-urile) de pe modulul LED trebuie să fie echipat(e) cu elemente de fixare adecvate.

2.2.

Elementele de fixare trebuie să fie robuste și bine fixate pe LED(-uri) și pe modulul LED.

3.   CONDIȚII DE ÎNCERCARE

3.1.   Aplicare

3.1.1.

Toate eșantioanele se încearcă în conformitate cu specificațiile de la punctul 4 de mai jos.

3.1.2.

Sursele de lumină de pe modulul LED trebuie să fie diode luminiscente (LED-uri) conform definiției de la punctul 2.7.1 din Regulamentul nr. 48, în special în ceea ce privește elementul radiației vizibile. Nu se admit alte tipuri de surse de lumină.

3.2.   Condiții de funcționare

3.2.1.   Condiții de funcționare ale modulului LED

Toate eșantioanele se încearcă în condițiile specificate la punctul 6.1.3 din prezentul regulament. Dacă nu se specifică altfel în prezenta anexă, modulele LED trebuie să fie supuse încercărilor în interiorul farului, astfel cum a fost prezentat acesta de către producător.

3.2.2.   Temperatura mediului ambiant

La măsurarea caracteristicilor electrice și fotometrice, farul trebuie funcționeze într-o atmosferă uscată și calmă, la o temperatură a mediului ambiant de 23 °C ± 5 °C.

3.3.   Uzură

La cererea solicitantului, modulul LED trebuie să fie menținut în funcțiune timp de 48 de ore și răcit până la temperatura ambiantă înainte de începerea încercărilor, conform specificațiilor prezentului regulament.

4.   SPECIFICAȚII ȘI ÎNCERCĂRI SPECIFICE

4.1.   Redarea culorii

4.1.1.   Conținutul de roșu

În plus față de măsurările descrise la punctul 7 din prezentul regulament, conținutul minim de roșu al luminii emise de un modul LED sau de un far care încorporează unul sau mai multe module LED încercat la 50 V trebuie să fie astfel încât:

unde:

Ee(λ) (unitate: W)	reprezintă distribuția spectrală a radiației;
V(λ) (unitate: 1)	reprezintă eficiența luminoasă spectrală;
(λ) (unitate: nm)	reprezintă lungimea de undă.

Această valoare se calculează la intervale de un nanometru.

4.2.   Radiația ultravioletă

Radiația ultravioletă a unui modul LED cu radiație UV redusă trebuie să fie astfel încât:

unde:

S(λ)(unitate: 1) reprezintă funcția de ponderare spectrală;

km = 683 lm/W reprezintă valoarea maximă a eficienței luminoase a radiației.

(Pentru definirea celorlalte simboluri, a se vedea punctul 4.1.1 de mai sus.)

Această valoare se calculează folosind intervale de un nanometru. Radiația ultravioletă este ponderată conform valorilor indicate în tabelul UV de mai jos:

Tabel UV

Valori în conformitate cu „Orientările IRPA/INIRC privind limitele de expunere la radiațiile ultraviolete”. Lungimile de undă (în nanometri) selectate sunt reprezentative; celelalte valori trebuie să fie interpolate.

λ	S(λ)
250	0,430
255	0,520
260	0,650
265	0,810
270	1,000
275	0,960
280	0,880
285	0,770
290	0,640
295	0,540
300	0,300
305	0,060
310	0,015
315	0,003
320	0,001
325	0,00050
330	0,00041
335	0,00034
340	0,00028
345	0,00024
350	0,00020
355	0,00016
360	0,00013
365	0,00011
370	0,00009
375	0,000077
380	0,000064
385	0,000530
390	0,000044
395	0,000036
400	0,000030

4.3.   Stabilitatea temperaturii

4.3.1.   Iluminarea

4.3.1.1.

Se va efectua o măsurătoare fotometrică a farului după un minut de funcționare pentru funcția specifică la punctul de încercare indicat mai jos. Pentru aceste măsurători, orientarea poate fi aproximativă, însă trebuie menținută înainte și după măsurarea raporturilor. Punctele de încercare unde se efectuează măsurătoarea: Lumina principală de întâlnire 50 V (Pentru măsurarea iluminării adaptative la viraje, punctul de încercare trebuie să fie specificat de producător.) Lumina de drum H-V

4.3.1.2.

Lampa continuă să funcționeze până când se ajunge la stabilitate fotometrică. Momentul de stabilizare a fotometriei se definește ca punctul temporal în care variația valorii fotometrice este mai mică de 3 % în orice perioadă de 15 minute. După ce se ajunge la stabilitate, se efectuează reglajul de obținere a fotometriei complete în conformitate cu cerințele pentru dispozitivul respectiv. Este necesară măsurarea valorilor fotometrice ale lămpii în toate punctele de încercare prevăzute pentru dispozitivul în cauză.

4.3.1.3.

Se calculează raportul între valorile fotometrice din punctele de încercare determinate la punctul 4.3.1.1 și valorile determinate la punctul 4.3.1.2.

4.3.1.4.

După obținerea stabilității fotometrice, raportul calculat mai sus se aplică fiecăruia dintre punctele de încercare rămase, pentru a se crea un nou tabel fotometric care descrie fotometria completă pe baza funcționării timp de un minut.

4.3.1.5.

Valorile intensității luminoase măsurate după un minut și după obținerea stabilității fotometrice trebuie să respecte cerințele minime și maxime.

4.3.2.   Culoarea

Culoarea luminii emise, măsurată după un minut și măsurată după obținerea stabilității fotometrice, astfel cum se indică la punctul 4.3.1.2 din prezenta anexă, trebuie să se încadreze în limitele de culoare prescrise, în ambele cazuri.

5.   Măsurarea fluxului luminos obiectiv al modulului (modulelor) LED care produce (produc) lumina de întâlnire principală trebuie să se efectueze după cum urmează:

5.1.

Modulul (modulele) LED trebuie să fie în configurația descrisă în specificația tehnică definită la punctul 2.2.2 din prezentul regulament. Elementele optice (optică secundară) trebuie să fie înlăturate de către serviciul tehnic, la cererea solicitantului, cu ajutorul unor unelte. Această procedură și condițiile în care se efectuează măsurătorile, descrise mai jos, sunt prezentate în raportul de încercare.

5.2.

Solicitantul trebuie să prezinte trei module LED din fiecare tip, însoțite de dispozitivul de reglare electronică a sursei de lumină, după caz, și de instrucțiuni suficiente. Poate fi furnizat un sistem de reglare termică (de exemplu, un disipator termic), pentru a simula condiții termice asemănătoare cu cele ale utilizării corespunzătoare a farului. Înainte de încercare, fiecare modul LED este uzat cel puțin 48 de ore, în condiții identice cu cele ale utilizării corespunzătoare a farului. În cazul utilizării unei sfere integrante, aceasta trebuie să aibă un diametru minim de un metru și cel puțin de zece ori dimensiunea maximă a modulului LED, fiind reținută valoarea cea mai ridicată. Măsurarea fluxului se poate face și prin integrare, utilizând un goniofotometru. Trebuie luate în considerare dispozițiile din publicația 84-1989 a IEC privind temperatura camerei, poziționarea etc. Modulul LED trebuie să funcționeze timp de aproximativ o oră în sfera închisă sau în goniofotometru. Fluxul se măsoară după obținerea stabilității, astfel cum se explică la punctul 4.3.1.2 din prezenta anexă. Media măsurătorilor efectuate pe cele trei eșantioane din fiecare tip de modul LED se consideră a fi fluxul luminos obiectiv al acestui tip.