27.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 345/27

(1)

La 24 iulie 2014, Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate a publicat standardul internațional de raportare financiară (IFRS) 9 Instrumente financiare (IFRS 9). IFRS 9 are scopul de a îmbunătăți raportarea financiară cu privire la instrumentele financiare prin abordarea preocupărilor apărute în domeniul respectiv în timpul crizei financiare. În special, IFRS 9 răspunde solicitării formulate în cadrul G20 de a trece la un model cu un caracter prospectiv mai pronunțat pentru recunoașterea pierderilor de credit așteptate aferente activelor financiare. În ceea ce privește recunoașterea acestor pierderi de credit așteptate aferente activelor financiare, IFRS 9 înlocuiește standardul internațional de contabilitate (IAS) 39.

(2)

Comisia a adoptat IFRS 9 prin Regulamentul (UE) 2016/2067 al Comisiei (4). În conformitate cu acest regulament, instituțiilor de credit și firmelor de investiții (denumite în continuare „instituțiile”) care utilizează IFRS pentru a-și pregăti situațiile financiare le revine obligația de a aplica IFRS 9 de la data primului exercițiu financiar care începe la 1 ianuarie 2018 sau ulterior acestei date.

(3)

Aplicarea IFRS 9 ar putea duce la o creștere bruscă semnificativă a ajustărilor pentru pierderile de credit așteptate și, în consecință, la o scădere bruscă a fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale instituțiilor. În timp ce Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară analizează în prezent cadrul de reglementare pe termen mai lung a ajustărilor pentru pierderile de credit așteptate, ar trebui să se introducă în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) măsuri tranzitorii pentru diminuarea impactului negativ posibil semnificativ asupra fondurilor proprii de nivel 1 de bază care poate decurge din contabilizarea pierderilor de credit așteptate.

(4)

În rezoluția sa din 6 octombrie 2016 privind standardele internaționale de raportare financiară: IFRS 9 (6), Parlamentul European a solicitat un regim de tranziție progresivă, care ar atenua impactul noului model de depreciere prevăzut de IFRS 9.

(5)

În cazul în care bilanțul de deschidere al unei instituții în ziua în care se aplică pentru prima dată IFRS 9 reflectă o scădere a fondurilor proprii de nivel 1 de bază ca urmare a ajustărilor pentru pierderile de credit așteptate majorate, inclusiv ajustările pentru pierderile de credit așteptate pe durata de viață în cazul activelor financiare care sunt depreciate, astfel cum sunt definite în apendicele A la IFRS 9 prevăzut în anexa la Regulamentul (CE) nr. 1126/2008 al Comisiei (7) („Anexa referitoare la IFRS 9”), în comparație cu bilanțul de închidere din ziua precedentă, instituției ar trebui să i se permită să includă în fondurile sale proprii de nivel 1 de bază o parte a ajustărilor pentru pierderile de credit așteptate majorate, pe parcursul unei perioade de tranziție. Respectiva perioadă de tranziție ar trebui să aibă o durată maximă de cinci ani și ar trebui să înceapă în anul 2018. Partea din ajustările pentru pierderile de credit așteptate care poate fi inclusă în fondurile proprii de nivel 1 de bază ar trebui să scadă cu timpul până la zero pentru a se asigura punerea deplină în aplicare a IFRS 9 în ziua imediat următoare încheierii perioadei de tranziție. Impactul ajustărilor pentru pierderile de credit așteptate asupra fondurilor proprii de nivel 1 de bază nu ar trebui să fie complet neutralizat în cursul perioadei de tranziție.

(6)

Instituțiile ar trebui să decidă dacă să aplice respectivele măsuri tranzitorii și să informeze autoritatea competentă în consecință. Pe parcursul perioadei de tranziție, orice instituție ar trebui să aibă posibilitatea de a reveni, o singură dată, asupra deciziei inițiale, sub rezerva aprobării prealabile a autorității competente, care ar trebui să se asigure că această decizie nu este motivată de considerente de arbitraj de reglementare.

(7)

Deoarece ajustările pentru pierderile de credit așteptate înregistrate după data de la care o instituție aplică pentru prima dată IFRS 9 ar putea crește în mod neașteptat ca urmare a unei degradări a perspectivelor macroeconomice, instituțiilor ar trebui să li se acorde asistență suplimentară în astfel de cazuri.

(8)

Instituțiile care decid să aplice măsuri tranzitorii ar trebui să aibă obligația de a ajusta calculul elementelor normative care sunt direct afectate de ajustările pentru pierderile de credit așteptate, pentru a se asigura că acestea nu primesc asistență inadecvată în materie de capital. De exemplu, ajustările specifice pentru riscul de credit prin care valoarea expunerii este redusă în conformitate cu abordarea standard pentru riscul de credit ar trebui reduse prin aplicarea unui factor care are efectul de a majora valoarea expunerii. Aceasta ar garanta că o instituție nu ar beneficia atât de creșterea fondurilor sale proprii de nivel 1 de bază ca urmare a măsurilor tranzitorii, cât și de reducerea valorii expunerii.

(9)

Instituțiile care decid să aplice măsurile tranzitorii privind IFRS 9 precizate în prezentul regulament ar trebui să își facă publice fondurile proprii, ratele de capital și rata efectului de levier, indiferent dacă măsurile tranzitorii se aplică sau nu, pentru a permite publicului să stabilească impactul măsurilor respective.

(10)

De asemenea, este oportun să se prevadă măsuri tranzitorii pentru derogarea de la limita aplicabilă expunerilor mari, disponibilă pentru expunerile la anumite datorii ale sectorului public din statele membre, denominate în moneda națională a oricărui stat membru. Perioada de tranziție ar trebui să aibă o durată de trei ani, începând de la 1 ianuarie 2018, pentru expunerile de acest tip înregistrate la sau după 12 decembrie 2017, în timp ce expunerile de acest tip înregistrate până la această dată ar trebui să își păstreze drepturile obținute și să beneficieze în continuare de derogarea aplicabilă expunerilor mari.

(11)

Pentru a permite aplicarea de la 1 ianuarie 2018 a măsurilor tranzitorii prevăzute de prezentul regulament, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(12)

Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui modificat în consecință,

1.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 473a

Introducerea IFRS 9

(1)   Prin derogare de la articolul 50, și până la finalul perioadei de tranziție stabilite la alineatul (6) din prezentul articol, următoarele instituții pot include în fondurile lor proprii de nivel 1 de bază cuantumul calculat în conformitate cu prezentul alineat:

Cuantumul menționat în primul paragraf se calculează ca sumă a următoarelor elemente:

(a)

pentru expunerile care sunt supuse ponderării la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2, cuantumul (ABSA) calculat conform următoarei formule: unde: A2,SA = cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (2); A4,SA = cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (4), pe baza cuantumurilor calculate în conformitate cu alineatul (3); f= factorul aplicabil prevăzut la alineatul (6); t= creșterea fondurilor proprii de nivel 1 de bază datorată deductibilității fiscale a cuantumurilor A2,SA și A4,SA;

(b)

pentru expunerile care sunt supuse ponderării la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3, cuantumul (ABIRB) calculat conform următoarei formule: unde: A2,IRB = cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (2), ajustat în conformitate cu alineatul (5) litera (a); A4,IRB = cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (4), pe baza cuantumurilor calculate în conformitate cu alineatul (3), ajustate în conformitate cu alineatul (5) literele (b) și (c); f= factorul aplicabil prevăzut la alineatul (6); t= creșterea fondurilor proprii de nivel 1 de bază datorată deductibilității fiscale a cuantumurilor A2,IRB și A4,IRB.

(2)   Instituțiile calculează cuantumurile A2,SA și A2,IRB menționate la alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) și respectiv (b), drept cea mai mare dintre valorile menționate la prezentul alineat literele (a) și (b), separat pentru expunerile lor care sunt supuse ponderării la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 și pentru expunerile lor care sunt supuse ponderării la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3:

(3)   Instituțiile calculează cuantumul cu care valoarea menționată la litera (a) depășește valoarea menționată la litera (b), separat pentru expunerile lor care sunt supuse ponderării la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2 și pentru expunerile lor care sunt supuse ponderării la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3:

(4)   Pentru expunerile care sunt supuse ponderării la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2, în cazul în care cuantumul specificat în conformitate cu alineatul (3) litera (a) depășește cuantumul precizat la alineatul (3) litera (b), instituțiile stabilesc că A4,SA este egal cu diferența dintre respectivele valori, iar în caz contrar stabilesc că A4,SA este egal cu zero.

Pentru expunerile care sunt supuse ponderării la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3, în cazul în care cuantumul specificat în conformitate cu alineatul (3) litera (a), după aplicarea alineatului (5) litera (b), depășește cuantumul pentru aceste expuneri astfel cum este specificat la alineatul (3) litera (b), după aplicarea alineatului (5) litera (c), instituțiile stabilesc că A4,IRB este egal cu diferența dintre respectivele valori, iar în caz contrar stabilesc că A4,IRB este egal cu zero.

(5)   Pentru expunerile care sunt supuse ponderării la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3, instituțiile aplică alineatele (2)-(4) după cum urmează:

(6)   Instituțiile aplică următorii factori pentru a calcula cuantumurile ABSA și ABIRB menționate la alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) și (b):

Instituțiile al căror exercițiu financiar începe după 1 ianuarie 2018, dar înainte de 1 ianuarie 2019, ajustează datele de la primul paragraf literele (a)-(e), pentru a corespunde exercițiului lor financiar, raportează datele ajustate autorității lor competente și le fac publice.

Instituțiile care încep să aplice standarde de contabilitate, astfel cum se menționează la alineatul (1), la sau după 1 ianuarie 2019, aplică factorii relevanți în conformitate cu primul paragraf literele (b)-(e), începând cu factorul care corespunde anului primei aplicări a standardelor de contabilitate respective.

(7)   În cazul în care o instituție include în fondurile sale proprii de nivel 1 de bază un cuantum în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, instituția respectivă recalculează toate cerințele prevăzute în prezentul regulament și în Directiva 2013/36/UE, care utilizează oricare dintre următoarele elemente, fără a lua în considerare efectele pe care ajustările pentru pierderile de credit așteptate pe care le-a inclus în fondurile sale proprii de nivel 1 de bază le au asupra acestor elemente:

(b)

valoarea expunerii, astfel cum se determină în conformitate cu articolul 111 alineatul (1), pentru care ajustările specifice pentru riscul de credit prin care valoarea expunerii este redusă se multiplică cu următorul coeficient (sf): unde: ABSA = cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (1) al doilea paragraf litera (a); RASA = cuantumul total al ajustărilor specifice pentru riscul de credit;

(8)   Pe parcursul perioadei prevăzute la alineatul (6) din prezentul articol, în plus față de publicarea informațiilor solicitate în partea a opta, instituțiile care au decis să aplice măsurile tranzitorii prevăzute în prezentul articol publică cuantumurile fondurilor proprii, fondurilor proprii de nivel 1 de bază și fondurilor proprii de nivel 1, rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază, rata fondurilor proprii de nivel 1, rata fondurilor proprii totale și indicatorul efectului de levier pe care le-ar avea dacă nu ar aplica prezentul articol.

(9)   O instituție decide dacă să aplice măsurile tranzitorii prevăzute în prezentul articol pe parcursul perioadei de tranziție și informează autoritatea competentă cu privire la decizia sa până la 1 februarie 2018. În cazul în care a primit aprobarea prealabilă din partea autorității competente, instituția poate să revină, pe parcursul perioadei de tranziție, o singură dată, asupra deciziei sale. Instituțiile fac publică orice decizie adoptată în conformitate cu prezentul paragraf.

O instituție care a decis să aplice măsurile tranzitorii prevăzute în prezentul articol, poate decide să nu aplice alineatul (4), caz în care informează autoritatea competentă cu privire la decizia sa până la 1 februarie 2018. În acest caz, instituția stabilește că valoarea A4 de la alineatul (1) este egală cu zero. În cazul în care a primit aprobarea prealabilă din partea autorității competente, instituția poate să revină, pe parcursul perioadei de tranziție, o singură dată, asupra deciziei sale. Instituțiile fac publică orice decizie adoptată în conformitate cu prezentul paragraf.

(10)   În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, ABE emite, până la 30 iunie 2018, orientări referitoare la cerințele de publicare stabilite în prezentul articol.”

2.

La articolul 493, se adaugă următoarele alineate:

„(4)   Prin derogare de la articolul 395 alineatul (1), autoritățile competente pot permite instituțiilor să înregistreze oricare dintre expunerile prevăzute la alineatul (5) din prezentul articol care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (6) din prezentul articol, până la următoarele limite:

Limitele menționate la primul paragraf literele (a), (b) și (c) se aplică valorilor expunerilor după luarea în considerare a efectului diminuării riscului de credit în conformitate cu articolele 399-403.

(5)   Măsurile tranzitorii prevăzute la alineatul (4) se aplică următoarelor expuneri:

În sensul literelor (a), (b) și (c) de la primul paragraf, măsurile tranzitorii prevăzute la alineatul (4) din prezentul articol se aplică numai elementelor de activ și altor expuneri față de sau garantate de entități din sectorul public care sunt tratate ca expuneri față de o administrație centrală, o administrație regională sau o autoritate locală în conformitate cu articolul 116 alineatul (4). În cazul în care elementele de activ și alte expuneri față de sau garantate de entități din sectorul public sunt tratate ca expuneri față de o administrație regională sau o autoritate locală în conformitate cu articolul 116 alineatul (4), măsurile tranzitorii prevăzute la alineatul (4) din prezentul articol se aplică numai în cazul în care expunerile față de respectiva administrație regională sau autoritate locală sunt tratate ca expuneri față de administrația centrală în conformitate cu articolul 115 alineatul (2).

(6)   Măsurile tranzitorii prevăzute la alineatul (4) din prezentul articol se aplică numai în cazul în care o expunere menționată la alineatul (5) din prezentul articol îndeplinește toate condițiile următoare:

(7)   O expunere, astfel cum este menționată la alineatul (5) din prezentul articol, înregistrată anterior datei de 12 decembrie 2017 și căreia, la 31 decembrie 2017, i s-a atribuit o pondere de risc de 0 % în conformitate cu articolul 495 alineatul (2), este exceptată de la aplicarea articolului 395 alineatul (1).”