30.6.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 167/1


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2017/1155 AL COMISIEI

din 15 februarie 2017

de modificare a Regulamentului delegat (UE) nr. 639/2014 în ceea ce privește măsurile de control legate de cultivarea cânepii, anumite dispoziții referitoare la plata de ecologizare, plata pentru tinerii fermieri care exercită controlul asupra unei persoane juridice, calcularea cuantumului per unitate în cadrul sprijinului cuplat facultativ, părțile de drepturi la plată și anumite cerințe în materie de notificare legate de schema de plată unică pe suprafață și de sprijinul cuplat facultativ, precum și de modificare a anexei X la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (1), în special articolul 35 alineatele (2) și (3), articolul 44 alineatul (5) litera (b), articolul 46 alineatul (9) literele (a) și (c), articolul 50 alineatul (11), articolul 52 alineatul (9) litera (a), articolul 67 alineatul (1) și articolul 67 alineatul (2) litera (a),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 35 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate prin care să condiționeze acordarea plăților de utilizarea semințelor certificate de anumite soiuri de cânepă și să stabilească procedura pentru determinarea soiurilor de cânepă și pentru verificarea conținutului lor de tetrahidrocanabinol („conținutul de THC”) menționat la articolul 32 alineatul (6) din regulamentul respectiv. În prezent, articolul 9 din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei (2) prevede doar obligația de utilizare a semințelor din soiurile enumerate în „Catalogul comun al soiurilor de plante agricole” și de utilizare a semințelor certificate în conformitate cu Directiva 2002/57/CE a Consiliului (3). Normele privind determinarea soiurilor de cânepă și verificarea conținutului lor de THC, stabilite în prezent la articolul 45 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei (4) și în anexa la regulamentul respectiv ar trebui să fie incluse la articolul 9 din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014.

(2)

Normele privind determinarea soiurilor de cânepă și verificarea conținutului lor de THC sunt bazate pe prezumția potrivit căreia cânepa este cultivată drept cultură principală, însă nu sunt întru totul adecvate pentru cânepa cultivată drept cultură secundară. Deoarece această a doua metodă de cultivare s-a dovedit potrivită pentru cânepa industrială și compatibilă cu cerințele în materie de mediu, este justificată adaptarea ambelor dispoziții pentru a ține seama de caracteristicile cânepii cultivate drept cultură secundară. În contextul respectiv, este oportun, de asemenea, să se furnizeze o definiție a cânepii cultivate drept cultură secundară.

(3)

Articolul 24 din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 prevede cerințe pentru activarea drepturilor la plată. Pentru a se evita orice interpretare divergentă, este oportun să se precizeze că, în scopul articolului 31 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, și o parte a unui drept la plată este considerată activată integral. Totuși, ar trebui să se precizeze explicit că plata se calculează pe baza părții corespunzătoare a unui hectar eligibil.

(4)

Articolele 38-48 din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 prevăd norme de completare a dispozițiilor referitoare la practicile de ecologizare stabilite de Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Din experiența dobândită în primul an în care au fost aplicate practicile respective, rezultă că este necesară modificarea anumitor aspecte ale normelor respective, în scopul simplificării implementării practicilor de ecologizare, în beneficiul fermierilor și al administrațiilor naționale, cu menținerea sau îmbunătățirea, în același timp, a mediului și a impactului asupra climei. În special, modificările ar trebui să contribuie la implementarea acțiunilor identificate în concluziile Evaluării intermediare a Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020 și să permită realizarea de progrese în privința suprafețelor agricole vizate de măsuri legate de biodiversitate în cadrul politicii agricole comune (5).

(5)

În normele privind calcularea proporțiilor diferitelor culturi pentru diversificarea culturilor, prevăzute la articolul 40 din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014, perioada de diversificare a culturilor se bazează pe practicile de cultivare tradiționale din statele membre. Este oportun să se permită statelor membre să stabilească perioade diferite la nivel regional sau subregional pentru a ține seama de diversele condiții climatice de pe teritoriul unui stat membru. În unele situații specifice, dacă există o varietate semnificativă de culturi pe o suprafață mică, ar trebui să fie posibil, pentru a se simplifica declararea culturilor cultivate, ca acestea să fie declarate ca o singură cultură mixtă.

(6)

În ceea ce privește terenurile lăsate în pârloagă, stabilirea la articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 a unei perioade în care nu ar trebui să existe producție agricolă este fundamentală pentru asigurarea eficacității unor astfel de terenuri în ceea ce privește mediul și pentru evitarea oricăror confuzii cu alte suprafețe, de exemplu cu pășunile. Pentru a se ține seama de condițiile agroclimatice diferite de pe teritoriul Uniunii, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a stabili astfel de perioade în așa fel încât să le permită fermierilor să reia cultivarea culturilor principale înainte de sfârșitul anului. Totuși, o astfel de perioadă nu ar trebui să fie mai scurtă de șase luni, pentru a se putea îndeplini obiectivele de eficacitate în ceea ce privește mediul și pentru evitarea oricăror confuzii cu alte suprafețe.

(7)

Distincția dintre diversele elemente de peisaj enumerate la articolul 45 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 este o sursă de incertitudine pentru fermieri la momentul declarării zonelor de interes ecologic. În scopul reducerii acestei incertitudini, al simplificării gestionării schemei de către autoritățile statelor membre și al diminuării complexității cu care se confruntă fermierii atunci când declară zonele de interes ecologic, gardurile vii și benzile împădurite menționate la litera (a) a dispoziției menționate și arborii în aliniament menționați la litera (c) a aceleiași dispoziții ar trebui grupați ca un singur tip de elemente de peisaj, astfel încât să li se aplice o singură limită de dimensiune. Mai mult, din aceleași motive, suprafețele menționate la articolul 45 alineatul (4) litera (d) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 ar trebui grupate în cadrul pâlcurilor arbustive din zona de câmpie.

(8)

În plus, chiar dacă, după cum se menționează la considerentul 51 din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014, dimensiunile maxime ale elementelor de peisaj sunt necesare pentru a se garanta că suprafața este predominant agricolă, respectivele limite de dimensiune nu ar trebui să ducă la excluderea elementelor care depășesc dimensiunile în cauză, dar care sunt valoroase pentru biodiversitate. Prin urmare, suprafața care s-ar putea califica drept element de peisaj în temeiul articolului 45 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 ar trebui calculată până la dimensiunea maximă a elementului de peisaj.

(9)

Având în vedere marele beneficiu de mediu al vegetației riverane menționate la articolul 45 alineatul (4) al cincilea paragraf și la articolul 45 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014, este oportun să se prevadă că toată vegetația riverană ar trebui luată în calcul atunci când se calculează zonele de interes ecologic.

(10)

Din aceleași motive menționate la considerentele 7 și 8 în ceea ce privește articolul 45 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014, marginile de câmpuri, menționate în prezent la litera (e) a dispoziției respective, ar trebui fuzionate cu zonele tampon de la articolul 45 alineatul (5) din același regulament și ar trebui stabilită o singură limită de dimensiune în ceea ce privește zonele tampon și marginile de câmpuri. Respectiva dimensiune maximă în ceea ce privește zonele tampon și marginile de câmpuri ar trebui să se refere la suprafața care poate fi calificată drept zone tampon și margini de câmpuri în temeiul articolului 45 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014. Pentru a le oferi fermierilor flexibilitate maximă, definiția zonelor tampon din cadrul GAEC 1, CRMG 1 sau CRMG 10, menționate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6) și a marginilor de câmpuri protejate prin GAEC 7, CRMG 2 sau CRMG 3, menționate în aceeași anexă, ar trebui completate cu alte zone tampon și margini de câmpuri, însemnând orice fel de benzi care nu sunt cuprinse în aceste două categorii în cadrul normelor de ecocondiționalitate.

(11)

Articolul 46 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 permite elementelor de peisaj și zonelor tampon adiacente terenurilor arabile să fie considerate zone de interes ecologic. În scopul maximizării beneficiului pentru mediu al elementelor de peisaj și al zonelor tampon menționate la articolul 45 alineatele (4) și (5) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 și pentru a se încuraja protejarea și întreținerea elementelor suplimentare, această dispoziție ar trebui completată de norme care să ofere flexibilitate, ținând seama de alte elemente valoroase în ceea ce privește mediul care corespund definiției acestor tipuri de zone de interes ecologic și care nu sunt adiacente terenurilor arabile ale exploatației. Prin urmare, în cazul în care o astfel de zonă tampon sau margine de câmp sau un astfel de element de peisaj este adiacent(ă) zonei de interes ecologic direct adiacente terenului arabil al unei exploatații, respectiva zonă tampon sau margine de câmp sau respectivul element de peisaj ar trebui recunoscut(ă) ca zonă de interes ecologic.

(12)

Din aceleași motive menționate la considerentele 7 și 8 în ceea ce privește articolul 45 alineatul (4) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014, dimensiunile maxime stabilite în ceea ce privește benzile de hectare eligibile aflate de-a lungul marginilor de pădure menționate la articolul 45 alineatul (7) din regulamentul respectiv ar trebui să se refere la suprafața care poate fi calificată drept astfel de benzi în temeiul dispoziției respective.

(13)

În lumina dispozițiilor articolului 46 alineatul (2) primul paragraf litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, este oportun să se precizeze că stabilirea cerințelor referitoare la utilizarea îngrășămintelor minerale și/sau a produselor de protecție a plantelor este relevantă doar în cazul în care sunt autorizați astfel de factori de producție.

(14)

Termenul-limită existent pentru semănarea culturilor secundare și a stratului vegetal, prevăzut la articolul 45 alineatul (9) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014, nu se potrivește întotdeauna cu condițiile agronomice și climatice. În scopul îndeplinirii în mai bune condiții a obiectivelor de mediu ale acestui tip de zonă de interes ecologic, este oportun ca termenul-limită pentru semănarea culturilor secundare și a stratului vegetal să fie înlocuit cu o perioadă minimă de timp pe parcursul căreia trebuie să existe zone ocupate cu culturi secundare și strat vegetal. Pentru a se acorda flexibilitatea necesară luării în calcul a condițiilor meteorologice sezoniere, ar trebui să se permită statelor membre să stabilească perioada respectivă la cel mai potrivit nivel din punct de vedere geografic. Totuși, deoarece permanența pe pământ a culturilor secundare și a stratului vegetal este un factor-cheie pentru asigurarea unei absorbții eficace a nitraților reziduali și pentru acoperirea solului în perioada în care suprafața nu este acoperită de cultura principală, lungimea minimă a perioadei ar trebui stabilită la nivelul Uniunii. Pentru a se păstra consecvența cu interpretarea oferită în privința definiției ierbii sau a altor plante furajere erbacee de la articolul 4 alineatul (1) litera (i) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ar trebui să fie posibilă și subînsămânțarea unor culturi de leguminoase în cultura principală. Mai mult, pentru a se asigura consecvența între practicile echivalente vizate de angajamente și schemele de certificare menționate la articolul 43 alineatul (3) literele (a) și, respectiv, (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ar trebui armonizate normele referitoare la culturile secundare sau la stratul vegetal care se califică drept zone de interes ecologic.

(15)

Chiar dacă, în general, doar suprafețele cu culturi fixatoare de azot cultivate ca specii pure ar trebui să se califice drept zone de interes ecologic, dat fiind că, potrivit practicilor de cultivare tradiționale, culturile de acest gen sunt adesea amestecate cu alte culturi, este oportun să se permită, în temeiul articolului 45 alineatul (10) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014, ca suprafețele cu amestecuri să se poată califica, de asemenea, drept zone de interes ecologic, cu condiția să se asigure preponderența culturilor fixatoare de azot în cadrul amestecurilor respective. În plus, din experiența dobândită prin aplicarea articolului 45 alineatul (10) primul paragraf din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 și în lumina implementării Directivei 91/676/CEE a Consiliului (7) și a Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (8) rezultă că este superfluu să se prevadă norme specifice referitoare la localizarea acestor culturi fixatoare de azot. În schimb, și în scopul consolidării eforturilor statelor membre de diminuare a riscului de percolare a azotului toamna, ar trebui să se permită statelor membre să stabilească, dacă este necesar, condiții suplimentare referitoare la culturile fixatoare de azot. Mai mult, pentru a se asigura consecvența între practicile echivalente vizate de angajamente și schemele de certificare menționate la articolul 43 alineatul (3) literele (a) și, respectiv, (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, ar trebui armonizate normele referitoare la culturile fixatoare de azot care se califică drept zonă de interes ecologic.

(16)

Experiența dobândită prin aplicarea Regulamentului delegat (UE) nr. 639/2014 a dovedit că anumite dispoziții legate de tipurile de zone de interes ecologic trebuie să fie mai detaliate în ceea ce privește cerința referitoare la absența oricărei producții, inclusiv normele referitoare la tăierea ierbii și pășunat, în scopul îndeplinirii obiectivului referitor la biodiversitate și al asigurării consecvenței cu alte instrumente ale politicii agricole comune. În special, în ceea ce privește cerința referitoare la absența oricărei producții agricole aplicabilă tipurilor de zone de interes ecologic menționate la articolul 45 alineatul (2), la articolul 45 alineatul (4) litera (e) și la articolul 45 alineatele (5) și (7) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014, ar trebui să se precizeze că producția ar trebui înțeleasă ca activitate agricolă în sensul articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, nu în sensul mai amplu al articolului 4 alineatul (1) litera (c) punctele (ii) și (iii) din același regulament, și nu ar trebui să afecteze normele referitoare la acoperirea minimă a solului în cadrul GAEC 4 menționată în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. În plus, pentru maximizarea beneficiilor pentru mediu, ar trebui să se stimuleze întreprinderea de acțiuni de către fermieri, în special prin facilitarea polenizării, în scopul protejării și îmbunătățirii biodiversității, și prin încercarea de a crea un strat vegetal pentru acoperirea solului, acțiuni care sunt, de exemplu, vizate de un angajament de agromediu și climă.

(17)

Având în vedere că cele trei tipuri principale de suprafețe declarate de fermieri ca zone de interes ecologic în primul an de punere în aplicare a articolului 46 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 sunt suprafețe care sunt sau ar putea fi productive, și anume terenuri lăsate în pârloagă, culturi secundare sau strat vegetal și culturi fixatoare de azot, este probabil ca în zonele de interes ecologic să fie utilizate produse de protecție a plantelor. Așadar, în scopul protejării și îmbunătățirii biodiversității în conformitate cu obiectivele „ecologizării”, este oportun să se interzică utilizarea produselor de protecție a plantelor asupra următoarelor zone de interes ecologic care sunt sau ar putea fi productive: terenurile lăsate în pârloagă, benzile de hectare eligibile aflate de-a lungul marginilor de pădure cu producție, culturile secundare sau straturile vegetale și culturile fixatoare de azot. În cazurile în care culturile secundare sau stratul vegetal sunt stabilite prin subînsămânțarea ierbii sau a culturilor de leguminoase în cultura principală, pentru a se evita, din motive de proporționalitate, consecințele pentru gestionarea culturii principale, interdicția respectivă ar trebui să se aplice din momentul recoltării culturii principale. Pentru a se asigura consecvența interdicției cu practicile economice obișnuite, pentru a se asigura securitatea juridică și pentru a se evita dificultățile administrative cu care se confruntă fermierii și administrațiile naționale, ar trebui să se specifice că interdicția pentru subînsămânțare ar trebui să se aplice pentru cel puțin o perioadă minimă egală cu perioada minimă în care trebuie să existe zonele acoperite cu culturi secundare sau cu strat vegetal, în cazul în care acestea sunt stabilite prin semănarea unui amestec de specii de cultură, sau până la semănarea următoarei culturi principale.

(18)

Articolul 49 din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 prevede normele care reglementează accesul persoanelor juridice la plata pentru tinerii fermieri prevăzută la articolul 50 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013. Din experiența dobândită prin aplicarea articolului 49 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 rezultă că ar trebui furnizată o clarificare suplimentară privind interpretarea cerinței prevăzute la articolul 50 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 în ceea ce privește momentul la care un tânăr fermier care exercită efectiv și durabil controlul asupra persoanei juridice trebuie să respecte limita de vârstă. În special, este oportun să se precizeze că tânărul fermier trebuie să respecte limita de vârstă de 40 de ani în anul primei depuneri a unei cereri în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață de către persoana juridică în care controlul este exercitat de un tânăr fermier.

(19)

În conformitate cu articolul 53 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014, cuantumul per unitate al sprijinului cuplat facultativ este rezultatul raportului dintre cuantumul stabilit pentru finanțarea măsurii relevante și limita cantitativă fixată în temeiul articolului 53 alineatul (2) primul paragraf sau numărul de hectare/animale eligibile pentru sprijin în anul în cauză. Este oportună reformularea dispoziției în așa fel încât statele membre să poată stabili cuantumul per unitate la o valoare din intervalul dintre aceste două valori dacă numărul unităților eligibile este inferior limitei cantitative.

(20)

Potrivit articolului 64 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014, statele membre care aplică schema de plată unică pe suprafață în conformitate cu articolul 36 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 trebuie să notifice Comisiei, până la data de 1 septembrie a fiecărui an, numărul total de hectare declarate de fermieri în cadrul schemei respective. Informațiile respective sunt însă notificate Comisiei anual și mai detaliat în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014. Așadar, articolul 64 alineatul (5) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 poate fi eliminat.

(21)

Din experiența dobândită de Comisie prin gestionarea notificărilor legate de ecologizare în temeiul articolului 65 din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 rezultă că ar trebui efectuate unele ajustări în ceea ce privește conținutul notificărilor, inclusiv în legătură cu dispozițiile referitoare la ecologizare din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 modificate de prezentul regulament.

(22)

În conformitate cu articolul 67 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014, pentru fiecare măsură de sprijin cuplat și pentru fiecare dintre tipurile specifice de agricultură sau dintre sectoarele agricole specifice în cauză, statele membre trebuie să notifice Comisiei numărul total al beneficiarilor, cuantumul plăților care au fost acordate, precum și suprafața totală și numărul total de animale pentru care a fost plătit efectiv sprijinul.

(23)

Începând cu anul de cerere 2015, numărul total al beneficiarilor și suprafața totală sau numărul total de animale pentru care s-au depus cereri și care au fost determinate pentru fiecare măsură de sprijin cuplat facultativ sunt notificate de statele membre în conformitate cu articolul 9 alineatele (1) și (3) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014. Mai mult, începând cu anul de cerere 2016, cuantumurile plăților care au fost acordate pentru fiecare măsură de sprijin cuplat vor fi incluse de statele membre în comunicările de informații în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 al Comisiei (9). Prin urmare, articolul 67 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 ar trebui eliminat.

(24)

Prin urmare, Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 ar trebui modificat în consecință.

(25)

Ca urmare a modificării anumitor dispoziții din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 referitoare la tipurile de zone de interes ecologic, este necesară modificarea anexei X la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, în special pentru adaptarea listei tipurilor de zone de interes ecologic și a factorilor corespunzători, acolo unde este necesar. Considerentul 45 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 subliniază importanța stabilirii în mod coerent a zonelor de interes ecologic. Așadar, factorii de conversie și de ponderare aplicabili practicilor echivalente trebuie să fie coerenți cu factorii aplicabili unor practici standard similare sau identice. În scopul de a se garanta securitatea juridică și tratamentul egal al fermierilor, anexa X la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 ar trebui modificată în consecință.

(26)

Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în a treia zi de la data publicării. Totuși, deoarece clarificarea articolului 49 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 și reformularea articolului 53 alineatul (2) al doilea paragraf din același regulament reflectă o interpretare dată dispozițiilor respective de la momentul aplicării regulamentului respectiv, este oportun ca modificările menționate să se aplice retroactiv. Având în vedere timpul de care au nevoie autoritățile naționale pentru a-și actualiza instrumentele administrative existente și pentru a informa fermierii cu suficient timp înainte în privința modificărilor aduse de prezentul regulament dispozițiilor referitoare la ecologizare, modificările în cauză ar trebui să se aplice doar în ceea ce privește cererile de ajutor referitoare la anii calendaristici care încep din 1 ianuarie 2018 și ulterior. Totuși, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a aplica modificările în ceea ce privește cererile de ajutor referitoare la anul calendaristic 2017, ținând seama, în același timp, de faptul că eventualele decizii luate în acest sens trebuie să fie coerente din perspectiva fermierilor. Ar trebui să se prevadă o obligație de notificare în ceea ce privește modificările aduse în consecință notificărilor precedente referitoare la anul calendaristic respectiv,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Modificarea Regulamentului delegat (UE) nr. 639/2014

Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 9

Cânepă

(1)   În sensul articolului 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, eligibilitatea suprafețelor utilizate pentru producția de cânepă este condiționată de utilizarea de semințe din soiurile enumerate în «Catalogul comun al soiurilor de plante agricole» la data de 15 martie a anului pentru care se acordă plata respectivă și publicate în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2002/53/CE a Consiliului (*1). Semințele trebuie să fie certificate în conformitate cu Directiva 2002/57/CE a Consiliului (*2).

(2)   Statele membre stabilesc sistemul de determinare a conținutului de Δ9-tetrahidrocanabinol (denumit în continuare «conținutul de THC») din soiurile de cânepă, ceea ce le permite să aplice metoda prevăzută în anexa III.

(3)   Autoritatea competentă a statului membru păstrează evidența constatărilor privind conținutul de THC. O astfel de evidență cuprinde, pentru fiecare soi, cel puțin rezultatele privind conținutul de THC al fiecărui eșantion, exprimat ca procentaj cu două zecimale, procedura utilizată, numărul testelor efectuate, momentul în care a fost prelevat eșantionul și măsurile luate la scară națională.

(4)   Dacă media tuturor eșantioanelor dintr-un anumit soi depășește conținutul de THC prevăzut la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statele membre aplică procedura B descrisă în anexa III la prezentul regulament în cazul soiului respectiv în cursul anului de cerere următor. Procedura respectivă se utilizează în cursul anilor de cerere următori, cu excepția cazului în care toate rezultatele analizelor cu privire la soiul în cauză arată un conținut de THC mai mic decât cel prevăzut la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(5)   Dacă, în cel de al doilea an, media tuturor eșantioanelor dintr-un anumit soi depășește conținutul de THC prevăzut la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, statul membru în cauză notifică Comisiei cererea de autorizare a interzicerii comercializării soiului respectiv în conformitate cu articolul 18 din Directiva 2002/53/CE. Respectiva notificare se transmite în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei (*3) cel târziu până la data de 15 ianuarie a anului de cerere următor. Începând cu respectivul an de cerere, soiul care face obiectul solicitării respective nu este eligibil pentru plățile directe în statul membru în cauză.

(6)   În scopul prezentului regulament, „cânepă cultivată drept cultură secundară” înseamnă cultură de cânepă semănată după data de 30 iunie a unui anumit an.

(7)   Culturile de cânepă sunt menținute, în condiții de creștere normale, în conformitate cu practica locală, timp de cel puțin 10 zile de la data la care se încheie înflorirea, astfel încât să se poată efectua controalele necesare pentru aplicarea prezentului articol. Cânepa cultivată drept cultură secundară este menținută, în condiții de creștere normale, în conformitate cu practica locală, cel puțin până la sfârșitul perioadei de vegetație.

Totuși, statele membre pot autoriza recoltarea cânepii după începerea înfloririi, dar înainte de sfârșitul perioadei de 10 zile după încheierea înfloririi, cu condiția ca inspectorii să indice, pentru fiecare parcelă în cauză, părțile reprezentative care trebuie să fie menținute timp de cel puțin 10 zile după încheierea înfloririi, în vederea inspecției, în conformitate cu metoda prevăzută în anexa III.

(*1)  Directiva 2002/53/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind Catalogul comun al soiurilor de plante agricole (JO L 193, 20.7.2002, p. 1)."

(*2)  Directiva 2002/57/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de plante oleaginoase și pentru fibre (JO L 193, 20.7.2002, p. 74)."

(*3)  Regulamentul (CE) nr. 792/2009 al Comisiei din 31 august 2009 de stabilire a normelor detaliate pentru comunicarea Comisiei de către statele membre a informațiilor și documentelor cu privire la implementarea organizării comune a piețelor, la sistemul de plăți directe, la promovarea produselor agricole și la regimul aplicabil regiunilor ultraperiferice și insulelor mici din Marea Egee (JO L 228, 1.9.2009, p. 3).”"

2.

La articolul 24, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   În cazul în care un fermier declară un număr de drepturi la plată care depășește suprafața sa eligibilă totală declarată în temeiul articolului 33 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, dreptul la plată sau partea unui drept la plată care depășește parțial respectiva suprafață eligibilă este considerată activat(ă) integral în scopul articolului 31 alineatul (1) litera (b) din regulamentul menționat. Totuși, plata se calculează pe baza părții corespunzătoare a unui hectar eligibil.”

3.

Articolul 40 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1) primul paragraf, se adaugă următoarea teză:

„Perioada respectivă poate fi stabilită la nivel național, la nivel regional sau la nivelul subregional adecvat.”;

(b)

la alineatul (3), se adaugă paragraful al patrulea următor:

„Suprafețele pe care se cultivă culturi diferite una lângă cealaltă și în cazul cărora fiecare cultură acoperă o suprafață mai mică decât dimensiunea minimă stabilită de statele membre menționată la articolul 72 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 pot fi considerate de statele membre ca fiind acoperite cu o «cultură mixtă», astfel cum este menționată la al treilea paragraf al prezentului alineat.”

4.

Articolul 45 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Pe terenurile lăsate în pârloagă nu are loc nicio producție agricolă. Statele membre stabilesc o perioadă a unui anumit an calendaristic în care terenurile trebuie lăsate în pârloagă. Perioada respectivă nu trebuie să fie mai scurtă de șase luni. Prin derogare de la articolul 4 alineatul (1) litera (h) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, terenurile lăsate în pârloagă timp de peste cinci ani în scopul îndeplinirii cerinței referitoare la zonele de interes ecologic rămân terenuri arabile.”;

(b)

alineatele (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text:

„(4)   Elementele de peisaj sunt la dispoziția fermierului și pot fi cele protejate prin GAEC 7, CRMG 2 sau CRMG 3 menționate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și/sau unul sau mai multe dintre următoarele elemente:

(a)

gardurile vii, benzile împădurite sau arborii în aliniament;

(b)

arborii izolați;

(c)

pâlcurile arbustive din zona de câmpie, inclusiv arborii, tufele sau pietrele;

(d)

iazurile. Rezervoarele din beton sau din plastic nu sunt considerate zone de interes ecologic;

(e)

rigolele, inclusiv cursurile deschise de apă pentru irigații sau drenare. Canalele cu pereți de beton nu sunt considerate zone de interes ecologic;

(f)

zidurile din piatră tradiționale.

Statele membre pot decide să limiteze selecția elementelor de peisaj la cele în conformitate cu GAEC 7, CRMG 2 sau CRMG 3 menționate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 și/sau la una sau mai multe dintre literele (a)-(f) de la primul paragraf.

În ceea ce privește gardurile vii, benzile împădurite și arborii în aliniament, precum și rigolele menționate la primul paragraf literele (a) și, respectiv, (e), suprafața care urmează a fi calificată drept zonă de interes ecologic se calculează până la o lățime maximă de 10 metri.

În ceea ce privește pâlcurile arbustive din zona de câmpie și iazurile menționate la primul paragraf literele (c) și, respectiv, (d), suprafața care urmează a fi calificată drept zonă de interes ecologic se calculează până la o dimensiune maximă de 0,3 hectare.

În sensul primului paragraf litera (d), statele membre pot stabili o dimensiune minimă pentru iazuri. Atunci când de-a lungul apei există o bandă cu vegetație riverană, suprafața corespunzătoare este inclusă în scopul calculării zonei de interes ecologic. Statele membre pot stabili criterii pentru a se asigura că iazurile au valoare naturală, ținând seama de rolul pe care îl au iazurile naturale pentru conservarea habitatelor și a speciilor.

În sensul primului paragraf litera (f), statele membre stabilesc criterii minime bazate pe specificitățile naționale sau regionale, inclusiv limitele dimensiunilor în înălțime și lățime.

(5)   Zonele tampon și marginile de câmpuri pot fi orice zone tampon și margini de câmpuri, inclusiv zonele tampon aflate de-a lungul cursurilor de apă prevăzute de GAEC 1, CRMG 1 sau CRMG 10 menționate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 sau marginile de câmpuri protejate prin GAEC 7, CRMG 2 sau CRMG 3 menționate în anexa respectivă.

Statele membre nu limitează selecția de zone tampon și de margini de câmpuri la cele prevăzute de normele privind ecocondiționalitatea menționate la primul paragraf.

Statele membre stabilesc lățimea minimă a zonelor tampon și a marginilor de câmpuri, care, în scopul zonelor de interes ecologic, nu este mai mică de un metru. De-a lungul cursurilor de apă, vegetația riverană este inclusă în scopul calculării zonei de interes ecologic. În zonele tampon și pe marginile de câmpuri nu trebuie să existe nicio producție agricolă.

În cazul zonelor tampon și al marginilor de câmpuri care diferă de cele prevăzute sau protejate prin GAEC 1, GAEC 7, CRMG 1, CRMG 2, CRMG 3 sau CRMG 10 menționate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, suprafața care urmează a fi calificată drept zonă de interes ecologic se calculează până la o lățime maximă de 20 de metri.”;

(c)

se introduce următorul alineat (5a):

„(5a)   În scopul articolului 46 alineatul (2) al doilea paragraf a doua teză din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, suprafețele menționate la alineatele (4) și (5) din prezentul articol sunt considerate suprafețe sau elemente adiacente atunci când sunt adiacente unei zone de interes ecologic direct adiacente terenului arabil al exploatației.”

(d)

alineatele (7)-(10) se înlocuiesc cu următorul text:

„(7)   În privința benzilor de hectare eligibile aflate de-a lungul marginilor de pădure, statele membre pot decide fie să permită producția agricolă sau să stabilească o cerință privind absența oricărei producții agricole, fie să ofere fermierilor cele două opțiuni. Statele membre stabilesc lățimea minimă a benzilor respective, care nu trebuie să fie mai mică de un metru.

Suprafața care urmează a fi calificată drept zonă de interes ecologic se calculează până la o lățime maximă de 10 metri în cazul în care statele membre decid să permită producția agricolă și de 20 de metri în cazul în care statele membre decid să nu permită producția agricolă.

(8)   Pentru zonele cu specii forestiere cu ciclu de producție scurt unde nu se folosesc îngrășăminte minerale și/sau produse de protecție a plantelor, statele membre întocmesc o listă a speciilor care pot fi utilizate în acest scop, selectând din lista întocmită în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 speciile cele mai adecvate din punct de vedere ecologic, excluzând astfel specii care în mod clar nu sunt indigene. Statele membre stabilesc, de asemenea, cerințele în ceea ce privește utilizarea îngrășămintelor minerale și/sau a produselor de protecție a plantelor în cazul în care statele membre autorizează utilizarea lor, fără a pierde din vedere obiectivul zonelor de interes ecologic, în special cel de a proteja și de a îmbunătăți biodiversitatea.

(9)   Zonele acoperite cu strat vegetal sau culturi secundare includ astfel de zone stabilite în conformitate cu CRMG 1 menționate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, precum și alte zone acoperite cu strat vegetal sau culturi secundare, cu condiția ca acestea să fi fost stabilite prin semănarea unui amestec de specii de cultură sau prin subînsămânțarea ierbii sau a culturilor de leguminoase în cultura principală.

Statele membre stabilesc lista amestecurilor de specii de cultură care urmează să fie utilizate și stabilesc, la nivel național, regional, subregional sau de fermă, perioada în care trebuie să existe zonele acoperite cu culturi secundare sau strat vegetal, în cazul în care acestea sunt stabilite prin semănarea unui amestec de specii de cultură. Această perioadă nu poate fi mai mică de opt săptămâni. Statele membre pot stabili condiții suplimentare, mai ales în ceea ce privește metodele de producție.

Zonele acoperite de culturi secundare sau de strat vegetal nu includ zone acoperite de culturi de iarnă semănate toamna în mod normal în vederea recoltării sau a pășunatului. De asemenea, ele nu includ zonele vizate de practicile echivalente menționate la punctele I.3 și I.4 din anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.

(10)   În zonele cu culturi fixatoare de azot, fermierii cultivă culturile fixatoare de azot care sunt incluse într-o listă stabilită de statul membru. Lista respectivă conține culturile fixatoare de azot considerate de statul membru ca având o contribuție la obiectivul de îmbunătățire a biodiversității și poate include amestecuri de culturi fixatoare de azot cu alte culturi, cu condiția să predomine speciile de culturi fixatoare de azot. Aceste culturi trebuie să fie prezente pe durata perioadei de vegetație. Statele membre pot stabili condiții suplimentare, mai ales în ceea ce privește metoda de producție, în special pentru a ține seama de necesitatea îndeplinirii obiectivelor Directivei 91/676/CEE și ale Directivei 2000/60/CE, dat fiind potențialul culturilor fixatoare de azot de a crește riscul de percolare a azotului toamna.

Zonele cu culturi fixatoare de azot nu includ zonele vizate de practicile echivalente menționate la punctele I.3 și I.4 din anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013.”;

(e)

se introduc următoarele alineate (10a), (10b) și (10c):

„(10a)   În scopurile alineatelor (2), (5) și (7), «absența oricărei producții agricole» înseamnă că nu se desfășoară nicio activitate agricolă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) litera (c) punctul (i) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, fără a se aduce atingere cerințelor definite în cadrul GAEC 4 menționate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013. Sunt permise acțiunile care vizează crearea unui strat vegetal pentru acoperirea solului în scopuri de biodiversitate, inclusiv semănarea unor amestecuri de semințe de flori sălbatice.

Totuși, prin derogare de la cerința privind absența oricărei producții, în scopurile alineatelor (5) și (7), statele membre pot permite pășunatul sau tăierea ierbii în zonele tampon și pe marginile de câmpuri, precum și pe benzile de hectare eligibile aflate de-a lungul marginilor de pădure fără producție, cu condiția ca suprafața să poată fi în continuare distinsă de terenul agricol adiacent.

(10b)   Se interzice utilizarea produselor de protecție a plantelor pe toate suprafețele menționate la alineatele (2), (9) și (10), precum și pe toate suprafețele cu producție agricolă menționate la alineatul (7).

(10c)   În cazul zonelor menționate la alineatul (9) stabilite prin subînsămânțarea ierbii sau a culturilor de leguminoase în cultura principală, această interdicție se aplică din momentul recoltării culturii principale timp de cel puțin opt săptămâni sau până la semănarea următoarei culturi principale.”

5.

La articolul 49 alineatul (3), se introduce următorul paragraf:

„În scopul articolului 50 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, un tânăr fermier care exercită efectiv și durabil controlul asupra persoanei juridice în sensul literei (b) a primului paragraf din alineatul (1) al prezentului articol trebuie să nu aibă mai mult de 40 de ani în anul primei depuneri a unei cereri în cadrul schemei de plată de bază sau al schemei de plată unică pe suprafață de către persoana juridică în care controlul este exercitat de un tânăr fermier.”

6.

La articolul 53 alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Plata anuală este exprimată în termeni de cuantum de sprijin per unitate. Acest cuantum poate fi fie unul dintre următoarele cuantumuri, fie, atunci când suprafața sau numărul de animale eligibile pentru sprijin nu depășește suprafața sau numărul de animale stabilit(ă) în conformitate cu primul paragraf al prezentului alineat, un cuantum situat între ele:

(a)

raportul dintre cuantumul fixat pentru finanțarea măsurii, notificat în conformitate cu punctul 3 litera (i) din anexa I la prezentul regulament, și suprafața sau numărul de animale eligibile pentru sprijin în anul în cauză;

(b)

raportul dintre cuantumul fixat pentru finanțarea măsurii, notificat în conformitate cu punctul 3 litera (i) din anexa I la prezentul regulament, și suprafața sau numărul de animale stabilit(ă) în conformitate cu primul paragraf al prezentului alineat.”

7.

La articolul 64, alineatul (5) se elimină.

8.

Articolul 65 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)

litera (c) se modifică după cum urmează:

(i)

punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii)

numărul total al fermierilor scutiți de una sau mai multe practici de ecologizare și numărul hectarelor declarate de acești fermieri, numărul fermierilor scutiți de toate practicile deoarece respectă cerințele din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, numărul fermierilor care participă la schema pentru micii fermieri, numărul fermierilor scutiți de obligația de diversificare a culturilor și numărul fermierilor scutiți de obligația referitoare la zona de interes ecologic, precum și numărul respectiv al hectarelor declarate de fermierii în cauză;”;

(ii)

punctul (vi) se înlocuiește cu următorul text:

„(vi)

numărul total al fermierilor care declară pășuni permanente sensibile din punctul de vedere al mediului, numărul total al hectarelor acoperite cu pășuni permanente sensibile din punct de vedere ecologic declarate de acești fermieri, numărul total al hectarelor cu pășuni permanente desemnate ca sensibile din punctul de vedere al mediului și numărul total de hectare de pășuni permanente din zonele vizate de Directivele 92/43/CEE sau 2009/147/CE;”;

(b)

se adaugă următoarea literă (e):

„(e)

până la data de 1 august a fiecărui an, perioada care trebuie luată în calcul la calcularea proporțiilor diferitelor culturi în conformitate cu articolul 40 alineatul (1) din prezentul regulament, precum și nivelul geografic la care este stabilită perioada respectivă.”

9.

La articolul 67, alineatul (2) se elimină.

10.

Se adaugă anexa III, al cărei text figurează în anexa I la prezentul regulament.

Articolul 2

Modificarea Regulamentului (UE) nr. 1307/2013

Anexa X la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 se înlocuiește cu textul din anexa II la prezentul regulament.

Articolul 3

Măsuri tranzitorii

(1)   Prin derogare de la articolul 4 al doilea paragraf, statele membre pot decide să aplice toate modificările efectuate prin articolul 1 punctele 3, 4 și 8 sau o parte a modificărilor respective și, prin urmare, modificarea efectuată prin articolul 2 în legătură cu elementele standard ale zonelor de interes ecologic, în ceea ce privește cererile de ajutor referitoare la anul calendaristic 2017.

(2)   Cel târziu la o lună de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, statele membre notifică Comisiei și informează fermierii în legătură cu decizia menționată la alineatul (1) și cu modificările aduse în consecință notificărilor efectuate în temeiul articolului 65 alineatele (1)-(4) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014.

Articolul 4

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 1 punctele 3, 4 și 8 și articolul 2 se aplică în ceea ce privește cererile de ajutor referitoare la anii calendaristici care încep din 1 ianuarie 2018 și ulterior.

Articolul 1 punctele 5 și 6 se aplică în ceea ce privește cererile de ajutor referitoare la anii calendaristici ulteriori anului calendaristic 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 15 februarie 2017.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 608.

(2)  Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de modificare a anexei X la regulamentul menționat (JO L 181, 20.6.2014, p. 1).

(3)  Directiva 2002/57/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind comercializarea semințelor de plante oleaginoase și pentru fibre (JO L 193, 20.7.2002, p. 74).

(4)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei din 17 iulie 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește sistemul integrat de administrare și control, măsurile de dezvoltare rurală și ecocondiționalitatea (JO L 227, 31.7.2014, p. 69).

(5)  COM(2015) 478 final, Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu – Evaluare intermediară a Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020.

(6)  Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European Și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 352/78, (CE) nr. 165/94, (CE) nr. 2799/98, (CE) nr. 814/2000, (CE) nr. 1290/2005 și (CE) nr. 485/2008 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 549).

(7)  Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (JO L 375, 31.12.1991, p. 1).

(8)  Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(9)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 908/2014 al Comisiei din 6 august 2014 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește agențiile de plăți și alte organisme, gestiunea financiară, verificarea conturilor, normele referitoare la controale, valorile mobiliare și transparența (JO L 255, 28.8.2014, p. 59).


ANEXA I

ANEXA III

Metoda Uniunii de determinare cantitativă a conținutului de Δ9-tetrahidrocanabinol al soiurilor de cânepă

1.   Domeniu de aplicare

Metoda stabilită în prezenta anexă este folosită pentru a determinarea conținutului de Δ9-tetrahidrocanabinol (denumit în continuare «THC») al soiurilor de cânepă (Cannabis sativa L.). După caz, metoda se aplică urmând procedura A sau procedura B, descrise în prezenta anexă.

Metoda se bazează pe determinarea cantitativă prin cromatografie în fază gazoasă (GC) a conținutului de THC, după extragerea cu ajutorul unui solvent adecvat.

1.1.   Procedura A

Procedura A se utilizează pentru controalele asupra producției de cânepă menționate la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și la articolul 30 litera (g) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014 al Comisiei (*1).

1.2.   Procedura B

Procedura B se utilizează în cazurile menționate la articolul 36 alineatul (6) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 809/2014.

2.   Eșantionare

2.1.   Eșantioane

Eșantioanele se prelevează în timpul zilei, conform unui traseu sistematic care să asigure colectarea unui eșantion reprezentativ pentru parcela în cauză, dar excluzând marginile acesteia.

2.1.1.   Procedura A: dintr-o cultură de cânepă de un anumit soi, aflată pe câmp, se prelevează de la fiecare plantă selecționată un eșantion de 30 cm care conține cel puțin o inflorescență femelă. Eșantionarea se efectuează în perioada cuprinsă între a douăzecea zi de la începutul înfloririi și a zecea zi de după sfârșitul înfloririi.

Statele membre pot autoriza efectuarea eșantionării în perioada cuprinsă între începutul înfloririi și a douăzecea zi de la începutul înfloririi, cu condiția ca, pentru fiecare soi cultivat, să se efectueze alte prelevări reprezentative, în conformitate cu primul paragraf, în perioada cuprinsă între a douăzecea zi de la începutul înfloririi și a zecea zi de după sfârșitul înfloririi.

În cazul cânepii cultivate drept cultură secundară, în absența inflorescențelor femele, se prelevează 30 cm din partea superioară a tulpinii plantei. În acel caz, eșantionarea se efectuează chiar înainte de sfârșitul perioadei de vegetație, de îndată ce frunzele încep să prezinte primele semne de îngălbenire, însă nu mai târziu de momentul în care începe, potrivit previziunilor, o perioadă de îngheț.

2.1.2.   Procedura B: dintr-o cultură de cânepă de un anumit soi, aflată pe câmp, se prelevează treimea superioară a fiecărei plante selecționate. Eșantionarea se efectuează pe parcursul celor 10 zile care urmează după încheierea înfloririi sau, în cazul cânepii cultivate drept cultură secundară, în absența inflorescențelor femele, chiar înainte de sfârșitul perioadei de vegetație, de îndată ce frunzele încep să prezinte primele semne de îngălbenire, însă nu mai târziu de momentul în care începe, potrivit previziunilor, o perioadă de îngheț. În cazul soiurilor dioice, se prelevează doar plante femele.

2.2.   Mărimea eșantionului

Procedura A: pentru fiecare parcelă, eșantionul este format din prelevări de la 50 de plante.

Procedura B: pentru fiecare parcelă, eșantionul este format din prelevări de la 200 de plante.

Fiecare eșantion se introduce într-un săculeț de pânză sau de hârtie, fără a fi strivit, apoi este dus la laborator pentru analiză.

Dacă este necesar, statul membru poate prevedea recoltarea unui al doilea eșantion, în vederea unei contraanalize, acest al doilea eșantion urmând a fi păstrat fie de producător, fie de organismul responsabil cu analiza.

2.3.   Uscarea și depozitarea eșantionului

Uscarea eșantioanelor începe cât mai repede posibil și, în orice caz, în termen de 48 de ore, prin orice metodă care implică o temperatură mai mică de 70 °C.

Eșantioanele trebuie uscate până când ating o greutate constantă și un conținut de umiditate între 8 % și 13 %.

După uscare, eșantioanele se păstrează fără a fi strivite, la adăpost de lumină, la o temperatură mai mică de 25 °C.

3.   Determinarea conținutului de THC

3.1.   Pregătirea eșantionului pentru analiză

Eșantioanele uscate se curăță de tulpini și de semințele mai mari de 2 mm.

Eșantioanele uscate se macină până se obține un praf semifin (care să treacă printr-o sită cu ochiuri de 1 mm).

Acest praf poate fi păstrat timp de 10 săptămâni, într-un loc uscat și întunecos, la o temperatură mai mică de 25 °C.

3.2.   Reactivi și soluție de extracție

Reactivi

Δ9-tetrahidrocanabinol, pur din punct de vedere cromatografic;

Scualan, pur din punct de vedere cromatografic, utilizat ca standard intern.

Soluție de extracție

35 mg de scualan la 100 ml de hexan.

3.3.   Extragerea THC

Se cântăresc 100 mg din eșantionul pentru analiză sub formă de praf și se introduc într-un tub de centrifugare, apoi se adaugă 5 ml de soluție de extracție care conține standardul intern.

Eșantionul se scufundă într-o baie cu ultrasunete, unde se lasă timp de 20 de minute. După centrifugarea timp de cinci minute la 3 000 de rotații/minut, se colectează soluția de THC supernatantă. Soluția colectată se injectează în cromatograf și se efectuează analiza cantitativă.

3.4.   Cromatografia în fază gazoasă

(a)   Aparatură

gaz-cromatograf echipat cu un detector cu ionizare în flacără și cu un injector cu sau fără divizare;

coloană care permite o bună separare a canabinoidelor, de exemplu o coloană capilară din sticlă cu lungime de 25 m și diametru de 0,22 mm, impregnată cu o fază de fenil-metil-siloxan nepolară de 5 %.

(b)   Intervale de etalonare

Cel puțin trei puncte pentru procedura A și cinci puncte pentru procedura B, inclusiv punctele 0,04 și 0,50 mg/ml de THC în soluție de extracție.

(c)   Condiții experimentale

Următoarele condiții sunt enumerate ca exemple pentru coloana menționată la litera (a):

temperatura cuptorului 260 °C

temperatura injectorului 300 °C

temperatura detectorului 300 °C

(d)   Volumul injectat: 1 μl

4.   Rezultate

Rezultatele sunt exprimate cu două zecimale, în grame de THC la 100 de grame de eșantion de analiză uscat până când ajunge la o greutate constantă. Se aplică o toleranță de 0,03 g la 100 g.

Procedura A: o determinare per eșantion pentru analiză.

Cu toate acestea, dacă rezultatul obținut astfel este peste limita prevăzută la articolul 32 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, se efectuează o a doua determinare per eșantion de analiză, iar rezultatul care se reține este media celor două determinări.

Procedura B: rezultatul reprezintă media a două determinări per eșantion pentru analiză.



ANEXA II

ANEXA X

Factorii de conversie și de ponderare menționați la articolul 46 alineatul (3)

Elemente

Factor de conversie

(m/arbore pe m2)

Factor de ponderare

Zona de interes ecologic

(dacă se aplică ambii factori)

Terenuri lăsate în pârloagă (pe 1 m2)

nu se aplică

1

1 m2

Terase (pe 1 m)

2

1

2 m2

Elemente de peisaj:

 

 

 

 

garduri vii/benzi împădurite/arbori în aliniament (pe 1 m)

5

2

10 m2

 

arbore izolat (per arbore)

20

1,5

30 m2

 

pâlcuri arbustive din zona de câmpie (pe 1 m2)

nu se aplică

1,5

1,5 m2

 

iazuri (pe 1 m2)

nu se aplică

1,5

1,5 m2

 

rigole (pe 1 m)

5

2

10 m2

 

ziduri din piatră tradiționale (pe 1 m)

1

1

1 m2

 

alte elemente care nu sunt enumerate mai sus, dar care sunt protejate prin GAEC 7, CRMG 2 sau CRMG 3 (pe 1 m2)

nu se aplică

1

1 m2

Zone tampon și margini de câmpuri (pe 1 m)

6

1,5

9 m2

Hectare de teren agroforestier (pe 1 m2)

nu se aplică

1

1 m2

Benzi de hectare eligibile de-a lungul marginilor de pădure (pe 1 m)

 

 

 

 

Fără producție

6

1,5

9 m2

Cu producție

6

0,3

1,8 m2

Zone cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție (pe 1 m2)

nu se aplică

0,3

0,3 m2

Zonele împădurite menționate la articolul 32 alineatul (2) litera (b) punctul (ii) (pe 1 m2)

nu se aplică

1

1 m2

Zone cu culturi secundare sau strat vegetal (pe 1 m2)

nu se aplică

0,3

0,3 m2

Zone cu culturi fixatoare de azot (pe 1 m2)

nu se aplică

0,7

0,7 m2

Factorii de conversie și de ponderare menționați la articolul 46 alineatul (3), de aplicat elementelor incluse în practicile echivalente enumerate în anexa IX secțiunea III

Zonă de interes ecologic echivalentă

Zonă de interes ecologic standard similară

Factor de conversie

Factor de ponderare

Zonă de interes ecologic (dacă sunt aplicați ambii factori)

1.

Scoatere ecologică din circuitul agricol (per 1 m2)

Terenuri lăsate în pârloagă

nu se aplică

1

1 m2

2.

Crearea de «zone tampon» (per 1 m)

Zone tampon și margini de câmpuri

6

1,5

9 m2

3.

Gestionarea zonelor tampon necultivate și a marginilor de câmpuri (pe 1 m)

Zone tampon și margini de câmpuri

6

1,5

9 m2

4.

Margini, zone din interiorul câmpurilor și pâlcuri:

 

 

 

 

margini, zone din interiorul câmpurilor (pe 1 m)

Zone tampon și margini de câmpuri

6

1,5

9 m2

pâlcuri (pe 1 m2)

Pâlcuri arbustive din zona de câmpie

nu se aplică

1,5

1,5 m2

5.

Gestionarea elementelor de peisaj

 

 

 

 

arbore izolat (per arbore)

Arbore izolat

20

1,5

30 m2

arbori în aliniament (pe 1 m)

Garduri vii/benzi împădurite/arbori în aliniament

5

2

10 m2

grup de arbori/pâlcuri arbustive din zona de câmpie (pe 1 m2)

Pâlcuri arbustive din zona de câmpie

nu se aplică

1,5

1,5 m2

garduri vii (pe 1 m)

Garduri vii/benzi împădurite/arbori în aliniament

5

2

10 m2

vegetație lemnoasă riverană (pe 1 m)

Garduri vii/benzi împădurite/arbori în aliniament

5

2

10 m2

terase (pe 1 m)

Terase

2

1

2 m2

ziduri din piatră (pe 1 m)

Ziduri din piatră tradiționale

1

1

1 m2

rigole (pe 1 m)

Rigole

5

2

10 m2

iazuri (pe 1 m2)

Iazuri

nu se aplică

1,5

1,5 m2

6.

Păstrarea solurilor turboase sau umede arabile sub iarbă (fără utilizarea de îngrășăminte și fără utilizarea de produse de protecție a plantelor) (pe 1 m2)

Terenuri lăsate în pârloagă

nu se aplică

1

1 m2

7.

Producție pe teren arabil fără utilizarea de îngrășăminte și/sau de produse de protecție a plantelor și neirigat, nesemănat cu aceeași cultură doi ani la rând (pe 1 m2)

Zone cu specii forestiere cu ciclu scurt de producție; benzi aflate de-a lungul marginilor de pădure cu producție; zone cu culturi fixatoare de azot

nu se aplică

0,3

0,7 în cazul culturilor fixatoare de azot

0,3 m2

0,7 m2

8.

Conversia terenului arabil în pășuni permanente (pe 1 m2)

Terenuri lăsate în pârloagă

nu se aplică

1

1 m2