3.3.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 56/131

(1)

Ca urmare a unei anchete antidumping („ancheta inițială”), Consiliul, prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013 (2) („regulamentul inițial”), a instituit, în decembrie 2013, o taxă antidumping definitivă pentru importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) încadrate în prezent la codurile NC ex 8501 31 00, ex 8501 32 00, ex 8501 33 00, ex 8501 34 00, ex 8501 61 20, ex 8501 61 80, ex 8501 62 00, ex 8501 63 00, ex 8501 64 00 și ex 8541 40 90 (coduri TARIC 8501310081, 8501310089, 8501320041, 8501320049, 8501330061, 8501330069, 8501340041, 8501340049, 8501612041, 8501612049, 8501618041, 8501618049, 8501620061, 8501620069, 8501630041, 8501630049, 8501640041, 8501640049, 8541409021, 8541409029, 8541409031 și 8541409039), originare sau expediate din Republica Populară Chineză („RPC”) („măsurile inițiale”). Măsurile au luat forma unei taxe ad valorem cuprinsă între 27,3 % și 64,9 %.

(2)

În ancheta inițială, Camera de Comerț a Chinei pentru Importul și Exportul de Mașini și Produse Electronice (denumită în continuare „CCCME”) a prezentat Comisiei, în numele unui grup de producători-exportatori, un angajament de preț. Prin Decizia 2013/423/UE (3), Comisia a acceptat respectivul angajament de preț în ceea ce privește taxa antidumping provizorie. În urma notificării unei versiuni modificate a angajamentului de preț de către un grup de producători-exportatori împreună cu CCCME, Comisia a confirmat, prin Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE (4), acceptarea angajamentului de preț, astfel cum a fost modificat (denumit în continuare „angajamentul”) pentru perioada de aplicare a măsurilor definitive. Ulterior, Comisia a adoptat o decizie care clarifică punerea în aplicare a angajamentului (5). De asemenea, Comisia a adoptat cinci regulamente de retragere a acceptării angajamentului pentru mai mulți producători-exportatori (6).

(3)

La 5 mai 2015, Comisia a publicat un aviz de deschidere a unei reexaminări intermediare parțiale a măsurilor antidumping și compensatorii aplicabile importurilor produsului care face obiectul reexaminării (7). Reexaminarea s-a limitat la indicatorul utilizat ca referință pentru mecanismul de adaptare a prețului stabilit în angajamentul de mai sus. Aceasta a fost încheiată în ianuarie 2016, în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/12 al Comisiei (8).

(4)

La 28 mai 2015, Comisia a inițiat anchete antieludare referitoare la o eventuală eludare atât a măsurilor antidumping, cât și a măsurilor compensatorii aplicabile importurilor produsului care face obiectul reexaminării, prin importuri de produs care face obiectul reexaminării expediat din Malaysia și Taiwan, indiferent dacă este declarat ca fiind originar din Malaysia și Taiwan sau nu (9)  (10). În consecință, măsurile au fost extinse la importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componente cheie ale acestora (și anume celule) expediate din Malaysia și Taiwan, cu excepția unui număr de producători veritabili, care, potrivit constatărilor, nu eludau măsurile (11).

(5)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă a măsurilor inițiale (12), Comisia a primit, la 4 septembrie 2015, o cerere de deschidere a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. Cererea a fost depusă de EU ProSun în numele producătorilor din Uniune, reprezentând peste 25 % din producția totală a Uniunii de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și de componente cheie ale acestora (și anume celule); cererea a fost susținută de producători din Uniune a căror producție cumulată constituie mai mult de 50 % din producția totală de produs similar realizată de acea parte a industriei Uniunii care și-a exprimat fie susținerea, fie opoziția față de cerere.

(6)

La 5 decembrie 2015, Comisia a deschis o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor antidumping aplicabile importurilor în Uniune de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și de componente cheie ale acestora (și anume celule) originare sau expediate din RPC (denumită în continuare „țara în cauză”) și a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (13) (denumit în continuare „aviz de deschidere a unei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor”).

(7)

La aceeași dată, Comisia a inițiat din oficiu o reexaminare intermediară parțială, în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, limitată la examinarea faptului dacă este sau nu este în interesul Uniunii să se mențină măsurile existente pentru celule de tipul celor utilizate în module sau panouri fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin (14) („avizul de deschidere a unei reexaminări intermediare”).

(8)

Ancheta privind continuarea sau reapariția dumpingului a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2014 și 30 septembrie 2015 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității unei continuări sau a unei reapariții a prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2012 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare (denumită în continuare „perioada examinată”). Aceleași perioade au fost utilizate în cadrul reexaminării intermediare parțiale.

(9)

În avizele de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze în vederea participării la anchete. În plus, Comisia a informat cu privire la deschiderea anchetelor solicitanții, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți din RPC și autoritățile din RPC, importatorii, furnizorii și utilizatorii cunoscuți, comercianții, precum și asociațiile despre care se cunoaște că sunt părți vizate și i-a invitat să participe la anchete.

(10)

Părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații privind deschiderea anchetelor și de a solicita o audiere de către Comisie și/sau consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(11)

În avizul de deschidere a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a informat părțile interesate că avea în vedere Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „SUA”) și India, precum și Japonia, Malaysia, Coreea de Sud și Taiwan ca țări terțe cu economie de piață în sensul articolului 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază. Comisia a informat producătorii cunoscuți din aceste țări cu privire la deschiderea reexaminării și i-a invitat să participe.

(12)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea constitui un eșantion dintre producătorii-exportatori chinezi (în ceea ce privește reexaminarea în perspectiva expirării măsurilor), dintre producătorii din Uniune și dintre importatorii neafiliați din Uniune (atât în ceea ce privește reexaminarea în perspectiva expirării măsurilor, cât și reexaminarea intermediară), în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(13)

În avizele de deschidere, Comisia a afirmat că a ales în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Comisia a selectat eșantionul pe baza celui mai mare volum reprezentativ al vânzărilor UE, ținând seama de volumul de producție și de localizarea geografică, care ar putea fi anchetat în mod rezonabil în intervalul de timp disponibil. Eșantionul a constat din șase producători din Uniune pentru module și trei pentru celule. În eșantionul provizoriu au fost incluși atât producători integrați pe verticală, cât și producători neintegrați. Comisia a invitat toate părțile interesate să prezinte observații în acest sens. Toate societățile care au fost selectate în mod provizoriu au fost de acord să fie incluse în eșantionul provizoriu.

(14)

S-au primit observații privind eșantionul propus de la mai multe părți interesate. Acestea au criticat faptul că numele și localizarea mai multor producători din Uniune au fost păstrate confidențiale, ceea ce le-a împiedicat să formuleze observații cu privire la cota producătorilor selecționați în ceea ce privește producția totală și volumele de vânzări ale industriei din Uniune.

(15)

Comisia a reamintit că toți producătorii din Uniune incluși în eșantion, cu excepția întreprinderilor SolarWorld WARIS Srl (denumită în continuare „Waris”) și Sillia VL (denumită în continuare „Sillia”) au solicitat, în etapa deschiderii, ca denumirile lor să rămână confidențiale. Comisia a respectat aceste cereri, dar i-a invitat să își confirme dorința de a rămâne anonimi pe parcursul anchetelor de reexaminare și să prezinte motive întemeiate pentru solicitarea lor. Toate societățile în cauză, cu excepția uneia, și-au confirmat cererea inițială și au furnizat o justificare pentru solicitările lor. În special, societățile au indicat că se tem că vor pierde activități economice în RPC, și/sau aprovizionarea cu materii prime și componente provenite din RPC. Aceste motive au fost considerate justificate. Astfel, Comisia a decis să accepte cererea de anonimat a acestora și să respingă cererile formulate de părțile interesate de a dezvălui identitatea și localizarea producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Dintre societățile anonime, doar Jabil Assembly Poland sp. zoo. („Jabil”) a fost de acord ca denumirea sa să fie dezvăluită în eșantionul final.

(16)

Un producător-exportator a susținut că industria din Uniune nu a fost definită de către Comisie înainte de selectarea eșantionului provizoriu. Prin urmare, acesta nu a putut să prezinte observații cu privire la caracterul reprezentativ al eșantionului. În plus, unii dintre producătorii din Uniune selectați, cum ar fi SolarWorld, sunt integrați pe verticală, întrucât produc celule care sunt utilizate în principal pentru propria lor producție de module. Prin urmare, există riscul ca producerea aceluiași produs final, și anume module, să fi fost luată în considerare de două ori.

(17)

Din avizele de deschidere rezultă că „industria din Uniune” se referă la toți producătorii de module și componente cheie (și anume celule) din Uniune. În plus, industria din Uniune a fost deja definită în mod clar în cadrul anchetei inițiale. În cele din urmă, utilizarea captivă a producției de celule a fost dedusă atunci când s-a examinat situația și reprezentativitatea industriei din Uniune. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(18)

O serie de alte părți interesate au susținut că Waris și Sillia nu ar fi trebuit să fie incluse în eșantion de către Comisie, întrucât aceste societăți sunt mici producători de module din Uniune. Astfel, acestea au un model de afaceri foarte specific, care nu este reprezentativ. Mai degrabă, Comisia ar fi trebuit să includă companii de dimensiuni mari și mijlocii, cum ar fi Jabil.

(19)

Comisia a respins acest argument, întrucât în eșantion a fost inclus un număr semnificativ de producători de module de dimensiuni mari și mijlocii. Waris și Sillia au fost incluse în eșantion pentru a asigura o reprezentativitate geografică mai largă.

(20)

După deschiderea procedurii, Comisia a trebuit să excludă din eșantion societatea Sillia din cauza lipsei de cooperare. Ca urmare, restul producătorilor din Uniune care au rămas incluși în eșantion au reprezentat 38,8 % din totalul vânzărilor din UE și 55 % din producția totală de module a Uniunii. Pentru celule, aceștia au reprezentat 76,6 % din volumul total al vânzărilor din UE și 77 % din producția totală a Uniunii. În consecință, eșantionul modificat a fost considerat în continuare ca fiind reprezentativ pentru industria din Uniune.

(21)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizele de deschidere.

(22)

Doi importatori neafiliați au furnizat informațiile solicitate și au acceptat să fie incluși în eșantion. Având în vedere numărul mic al acestora, Comisia a decis că nu este necesară constituirea unui eșantion.

(23)

Ținând seama de numărul aparent mare de producători-exportatori, în avizul de deschidere a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor s-a avut în vedere posibilitatea de a se recurge la eșantionare în vederea determinării dumpingului, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază. Pentru a decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori cunoscuți din China să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere a unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor. Au fost, de asemenea, consultate autoritățile țării în cauză.

(24)

Optzeci și unu de producători-exportatori din țara în cauză (adesea grupuri constituite din mai multe societăți) au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. În conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion de trei grupuri pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune, exporturi care puteau fi anchetate în mod rezonabil, ținând seama de timpul disponibil. Toate cele trei grupuri au exportat module către UE, iar unul dintre acestea a exportat, de asemenea, celule. În conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din regulamentul de bază, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului toți producătorii-exportatori cunoscuți în cauză, precum și autoritățile din țara în cauză. Nu au fost prezentate observații.

(25)

În urma comunicării informațiilor, o parte interesată a susținut că eșantionul de producători-exportatori este inadecvat, întrucât acesta diferă semnificativ de eșantionul de producători din Uniune în ceea ce privește producția și capacitatea de producție ale societăților incluse în eșantion.

(26)

Astfel cum se explică în considerentul 24, Comisia a selectat un eșantion pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune, care putea fi investigat în mod rezonabil, ținând seama de timpul disponibil. În conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază, eșantionul utilizat trebuie să fie reprezentativ din punct de vedere statistic, pe baza informațiilor disponibile în momentul selecției, sau să includă cel mai mare volum de producție, de vânzări sau de exporturi reprezentativ care poate fi investigat în mod rezonabil în timpul aflat la dispoziție. Prin urmare, eșantionul de producători-exportatori trebuie să fie reprezentativ pentru producătorii-exportatori, nu pentru omologii lor din Uniune. Astfel cum a fost confirmat de jurisprudența Curții de Justiție, nu este necesar ca eșantionul de producători-exportatori să fie similar cu cel al producătorilor din Uniune (15). Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(27)

Comisia a trimis chestionare celor trei producători-exportatori din RPC incluși în eșantion, celor nouă producători din Uniune și altor peste 100 de părți interesate, de exemplu, importatori neafiliați, întreprinderi din amonte și din aval, care s-au făcut cunoscuți în termenele stabilite în avizele de deschidere.

(28)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare în vederea stabilirii dumpingului, a prejudiciului care rezultă din acesta și a interesului Uniunii. Vizitele de verificare în temeiul articolului 16 din regulamentul de bază au fost efectuate la sediile următoarelor părți interesate:

(29)

La 20 decembrie 2016, Comisia a comunicat tuturor părților interesate faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să mențină măsurile antidumping în vigoare și a invitat toate părțile interesate să formuleze observații. Comisia a analizat observațiile formulate de părțile interesate și le-a luat în considerare, după caz. În urma comunicării informațiilor, Camera de Comerț a Chinei, Wacker, Solar Power Europe (denumită în continuare „SPE”) și Solar Alliance for Europe (denumită în continuare „SAFE”) au solicitat și li s-a acordat o audiere cu consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(30)

După ce comitetul menționat la considerentul 379 nu a prezentat niciun aviz, Comisia și-a anunțat intenția de a reduce perioada de aplicare a măsurilor de la 24 de luni la 18 luni. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații în acest sens.

(31)

Produsul în cauză este reprezentat de module sau panouri fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin, precum și de celule de tipul celor utilizate în modulele sau panourile fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin (celulele au o grosime de maximum 400 micrometri) (denumit în continuare „produsul care face obiectul reexaminării” sau „produsul în cauză”), care se încadrează în prezent la codurile NC ex 8501 31 00, ex 8501 32 00, ex 8501 33 00, ex 8501 34 00, ex 8501 61 20, ex 8501 61 80, ex 8501 62 00, ex 8501 63 00, ex 8501 64 00 și ex 8541 40 90 (coduri TARIC 8501310081, 8501310089, 8501320041, 8501320049, 8501330061, 8501330069, 8501340041, 8501340049, 8501612041, 8501612049, 8501618041, 8501618049, 8501620061, 8501620069, 8501630041, 8501630049, 8501640041, 8501640049, 8541409021, 8541409029, 8541409031 și 8541409039). originare sau expediate din Republica Populară Chineză, cu excepția cazului în care acestea se află în tranzit în sensul articolului V din GATT.

(32)

Următoarele tipuri de produse sunt excluse din definiția produsului care face obiectul reexaminării:

(33)

Modulele și celulele fotovoltaice transformă lumina solară în energie electrică. Conversia este efectuată de celulele care absorb lumina și o transformă în energie electrică prin intermediul siliciului cristalin.

(34)

Ancheta a arătat că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări de bază:

(35)

Prin urmare, Comisia a stabilit că aceste produse sunt produse similare, în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(36)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a analizat dacă dumpingul se practica la momentul respectiv și dacă exista o probabilitate ca el să continue sau să reapară în cazul unei posibile expirări a măsurilor în vigoare vizând importurile din RPC.

(37)

Întrucât RPC este considerată drept o țară fără economie de piață, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului practicat într-o țară terță cu economie de piață, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază. În acest scop, a trebuit să fie selectată țara analogă.

(38)

În ancheta inițială, India a fost utilizată drept țară analogă. În avizul de deschidere, Comisia a informat părțile interesate că lua în considerare SUA și India (astfel cum a fost cerut de solicitant), precum și Japonia, Malaysia, Coreea de Sud și Taiwan ca țări analoge potențiale.

(39)

Comisia a primit observații cu privire la alegerea țării analoge, de la șase părți interesate. Toate aceste părți interesate au susținut alegerea Taiwanului. O parte interesată a susținut alegerea Coreei de Sud, ca alternativă. În același timp, toate părțile interesate s-au opus alegerii SUA din cauza măsurilor de protecție comercială existente și a denaturărilor cauzate de subvențiile acordate la nivel național. Trei părți interesate s-au opus, de asemenea, alegerii Indiei, din cauza ineficiențelor de pe piața internă.

(40)

După ce a contactat toți producătorii cunoscuți ai produsului similar din toate țările analoge potențiale, Comisia a obținut cooperarea din partea unui producător din Taiwan și a unui producător din Statele Unite ale Americii. Producătorul cooperant din Taiwan producea în principal celule, dar vindea atât module, cât și celule. Majoritatea modulelor vândute de acest producător erau fabricate de părți terțe, în cadrul unui contract de fabricare în regim de subcontractare (tolling) prin care partea terță primea celule și o taxă pentru acest serviciu și furniza modulele. Unele module au fost pur și simplu achiziționate de la părți terțe cărora producătorul cooperant le vindea celulele. Toate aceste module erau ulterior vândute sub marca producătorului cooperant. Producătorul cooperant din SUA este afiliat unui producător important din Uniune – SolarWorld – și fabrica atât celule, cât și module, însă vindea pe piața internă numai module.

(41)

Atât piața din Taiwan, cât și cea din SUA par să fie competitive, pe aceste piețe existând mai mulți producători interni și importuri semnificative din străinătate. Cu toate acestea, piața panourilor solare din SUA este protejată prin taxe antidumping și compensatorii asupra importurilor din China și prin taxe antidumping asupra importurilor din Taiwan. Taiwanul nu a adoptat nicio măsură de acest tip.

(42)

Întrucât producătorul cooperant din SUA nu a vândut celule pe piața internă în cursul PAR și, spre deosebire de SUA, piața din Taiwan nu este protejată prin măsuri de protecție comercială, Comisia a considerat că este mai adecvat să desemneze Taiwanul drept țară terță cu economie de piață.

(43)

În urma comunicării informațiilor, două părți interesate au susținut că Comisia a ales un producător necorespunzător din țara analogă, deoarece acesta produce cantități mai mici de celule decât producătorii-exportatori și produce modulele utilizând un contract de fabricare în regim de subcontractare.

(44)

În temeiul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia nu alege producătorii din țara analogă. Comisia alege țări terțe cu economie de piață. În ciuda eforturilor considerabile ale Comisiei de a asigura o largă cooperare în toate țările analoge potențiale, numai un singur producător din Taiwan a cooperat. În plus, acest producător a fost, de asemenea, singurul producător cooperant din întreaga anchetă care comercializa atât module, cât și celule. În cele din urmă, producătorul cooperant din Taiwan funcționează într-o țară terță cu economie de piață, susținută ca țară analogă pentru cazul de față de toate părțile care au prezentat observații cu privire la această chestiune, inclusiv de una dintre cele două părți care au adus acest argument. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă, întrucât nu a existat nicio alternativă, iar alegerea a fost oportună, având în vedere împrejurările.

(45)

Informațiile primite de la producătorul cooperant din țara analogă au fost utilizate ca bază pentru determinarea valorii normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază.

(46)

Comisia a examinat mai întâi dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă pentru producătorul din țara analogă a fost reprezentativ, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Pe baza acestei dispoziții, vânzările pe piața internă sunt reprezentative dacă volumul total al vânzărilor pe piața internă ale producătorului respectiv și de produs similar către clienți independenți de pe piața internă a reprezentat cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale fiecărui producător-exportator de produs în cauză către Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare. În cazul unor vânzări pe piața internă reprezentative de produs similar, prețurile interne profitabile au fost utilizate ca valoare normală. Atunci când vânzările produsului similar pe piața internă nu au fost reprezentative, valoarea normală a fost construită în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază. În cazul în care produsul similar nu a fost vândut în cantități reprezentative, Comisia a decis să nu aplice articolul 2 alineatul (2) ultima teză, dat fiind că vânzările reprezentative per societate au fost mai mici de 1 %, iar acest volum este prea mic pentru a fi reprezentativ în sensul acelei dispoziții.

(47)

Valoarea normală a fost calculată prin adăugarea la costul mediu de producție al produsului similar al producătorului cooperant din țara analogă în timpul perioadei anchetei de reexaminare a următoarelor:

(48)

Pentru tipurile de produs vândute pe piața internă, s-au adăugat costurile VAG medii și profitul tranzacțiilor efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale de pe piața internă. Pentru tipurile de produs care nu au fost vândute deloc pe piața internă, s-au adăugat costurile VAG medii ponderate (între 2 % și 5 %) și profitul (între 1,5 % și 6 %) tuturor tranzacțiilor efectuate în cadrul operațiunilor comerciale normale de pe piața internă.

(49)

În urma comunicării informațiilor, o parte interesată a susținut că, atunci când a calculat valoarea normală, Comisia nu a luat în considerare așa-numitele avantaje în materie de costuri structurale ale întreprinderilor chineze așa numite „de nivel 1” (16). Potrivit acestei părți, din această cauză ar fi trebuit scăzut 22 % din costul de producție. De asemenea, aceeași parte a obiectat cu privire la modul în care Comisia a calculat valoarea normală, prin adăugarea costurilor VAG și a profitului la costul de producție. Conform argumentelor acestei părți, aceasta reprezintă o dublă contabilizare, deoarece orice taxă aferentă fabricării în regim de subcontractare ar include deja anumite costuri VAG și un anumit profit.

(50)

O altă parte interesată a susținut că Comisia nu a reușit să furnizeze o defalcare a volumului și a reprezentativității producției și vânzărilor de celule produse de producătorul din țara analogă și de module produse în cadrul acordului de fabricare în regim de subcontractare. Potrivit acelei părți, Comisia nu a reușit să explice cum a fost calculat costul de producție al modulelor produse în cadrul acordului de fabricare în regim de subcontractare. Aceeași societate a solicitat Comisiei să ofere detalii suplimentare privind calcularea valorii normale construite atât pentru celule, cât și pentru module. În plus, Comisia ar trebui să ofere detalii privind structura costurilor partenerului din cadrul acordului de fabricare în regim de subcontractare și privind dimensiunea acestei societăți, pentru a se stabili dacă putea utiliza suficient economii de scară și dacă taxa aferentă fabricării în regim de subcontractare a fost reprezentativă. De asemenea, Comisia ar trebui să evalueze reprezentativitatea taxei aferente fabricării în regim de subcontractare plătite de producătorul din țara analogă, comparând-o cu taxa pe care Jabil a primit-o pentru același serviciu în Uniune.

(51)

După cum s-a menționat mai sus, atunci când a fost necesară calcularea valorii normale, aceasta a fost calculată în temeiul articolului 2 alineatul (3) din regulamentul de bază (și anume, costul de producție din țara de origine, la care se adaugă costurile VAG și profitul). Presupusele avantaje în materie de costuri ale societăților chineze de nivelul 1 nu trebuie să fie luate în considerare în cadrul acestui exercițiu, întrucât nu există niciun temei juridic în acest sens, în conformitate cu regulamentul de bază. În plus, informațiile prezentate nu au clarificat modul în care partea interesată a determinat procentul de 22 %. De asemenea, Comisia nu a fost de acord cu faptul că adăugarea costurilor VGA și a profitului duce la o dublă contabilizare. Prețul oricărei materii prime vândute sau al oricărui serviciu prestat într-o economie de piață va include o parte din costurile VGA și din profitul furnizorului. Prin urmare, această afirmație este în contradicție cu modul în care trebuie calculată valoarea normală, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(52)

După cum s-a menționat mai sus, reprezentativitatea vânzărilor pe piața internă ale producătorului din țara analogă a fost evaluată de către Comisie. Cu toate acestea, rezultatul detaliat al acestei evaluări și volumul producției și al vânzărilor nu pot fi divulgate, deoarece constituie informații comerciale confidențiale referitoare la producătorul respectiv. Costurile de producție ale modulelor produse în cadrul contractului de fabricare în regim de subcontractare au fost alcătuite din costul de producție al celulelor utilizate în module și din taxa aferentă fabricării în regim de subcontractare. În ceea ce privește detaliile suplimentare privind calcularea valorii normale calculate atât pentru celulele, cât și pentru modulele, Comisia a menționat că este vorba de informații comerciale confidențiale. În plus, unele dintre acestea, cum ar fi structura costurilor partenerului din cadrul acordului de fabricare în regim de subcontractare sunt, de asemenea, inaccesibile Comisiei, precum și producătorului din țara analogă. În ceea ce privește această cerere, trebuie subliniat faptul că partea interesată nu contestă alegerea Taiwanului ca țară terță cu economie de piață adecvată. Într-adevăr, în informațiile trimise anterior, partea interesată a apreciat această alegere, considerând că SUA și India nu erau adecvate ca țări analoge. Nu există nicio informație și nu a fost prezentat niciun argument de către oricare altă parte interesată potrivit cărora furnizorii de servicii ai unui producător din țara analogă, într-o țară terță cu economie de piață adecvată nu se comportă în funcție de forțele pieței.

(53)

Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(54)

În primul rând, Comisia a stabilit inițial prețul de export pe baza prețurilor de export plătite efectiv sau care urmau să fie plătite de clienții independenți din Uniune sau pe baza prețurilor de revânzare, atunci când produsul în cauză a fost vândut prin intermediul unor importatori afiliați în Uniune.

(55)

Pentru a determina dacă prețurile de export către Uniune erau fiabile și având în vedere existența angajamentelor, prețurile de export către Uniune au fost analizate în raport cu prețul minim de import (PMI) al angajamentului. De fapt, a fost necesar să se determine dacă prețul de export către Uniune a fost stabilit la un anumit nivel în special din cauza prețului minim de import fixat în angajament și, prin urmare, dacă era sau nu fiabil. În această privință, Comisia a examinat dacă, pe o bază medie ponderată la nivelul fiecărei producător-exportator inclus în eșantion, prețul de export către Uniune a fost considerabil mai mare decât PMI sau nu. Comisia a examinat, de asemenea, modul în care acest preț a fost corelat cu prețurile exporturilor către țări terțe.

(56)

Pentru toți producătorii-exportatori incluși în eșantion, prețul de export către Uniune a fost, în medie, la nivelul prețului minim de import. În plus, prețul lor de export către Uniune a fost în mod considerabil mai mare decât prețurile de export către țările terțe. În consecință, prețul de export către Uniune a fost influențat în mod semnificativ de angajament și, prin urmare, nu este fiabil.

(57)

În urma comunicării informațiilor, o parte interesată a susținut că această constatare confirmă faptul că prețul minim de import servește drept referință generală pentru prețuri în ceea ce privește piața Uniunii și, prin urmare, determină nivelul prețurilor tuturor modulelor vândute în Uniune, indiferent de locul în care au fost produse.

(58)

Comisia nu a identificat această legătură. Faptul că producătorii-exportatori incluși în eșantion nu puteau să vândă sub PMI, deoarece erau supuși termenilor angajamentului, nu îi împiedică pe alți producători-exportatori din RPC și din alte țări terțe să facă acest lucru, în cazul în care este viabil din punct de vedere economic. În plus, PMI nu poate servi drept valoare de referință, deoarece reprezintă o informație comercială confidențială. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(59)

În absența unui preț de export fiabil pentru acești producători-exportatori chinezi, din cauza existenței angajamentului în acest caz, Comisia a căutat o altă metodologie pentru stabilirea prețului de export. Având în vedere faptul că producătorii-exportatori incluși în eșantion vindeau panouri solare pe piața mondială, Comisia a utilizat prețurile de export unitare pentru panouri solare vândute în cele mai mari piețe de export din afara UE (Chile, India, Japonia și Singapore, în funcție de producătorul-exportator în cauză) ale producătorilor-exportatori incluși în eșantion, în cazul în care prețurile de vânzare respective nu includeau taxele de protecție comercială. India părea să dispună de măsuri de protecție comercială, dar Comisia a fost în măsură să utilizeze datele provenite de la producătorii-exportatori care nu au plătit acele taxe, din motivul stabilit mai jos în considerentul 60. După comunicarea informațiilor, s-a dovedit că acele taxe nu mai erau în vigoare în cursul PAR (a se vedea considerentul 86 de mai jos)

(60)

În cazul în care producătorii-exportatori au exportat produsul în cauză direct către clienți independenți din țara terță, prețul unitar de export a fost prețul plătit efectiv sau cel de plătit pentru produsul în cauză în momentul vânzării la export către piața țării terțe în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază.

(61)

În cazul în care producătorii-exportatori au exportat produsul în cauză în țara terță prin intermediul unei societăți afiliate care acționează ca importator, prețul unitar de export a fost stabilit pe baza prețului la care produsul importat a fost revândut pentru prima oară unor clienți independenți pe piața țării terțe în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. În acest caz, pe baza datelor furnizate de producătorii-exportatori incluși în eșantion și verificate de Comisia Europeană, s-au efectuat ajustări ale prețului pentru a se ține seama de toate costurile suportate între import și revânzare, inclusiv costurile VGA (între 0,05 % și 9 %, în funcție de datele raportate de societatea în cauză și verificate pentru aceasta), precum și de o marjă de profit (între 1 % și 3 %, în funcție de datele raportate de societatea în cauză și verificate pentru aceasta). În acest caz, vânzările, inclusiv taxele antidumping sau compensatorii nu au fost luate în considerare, deoarece, în absența măsurilor, acestea nu sunt un indicator fiabil pentru un preț. Prin urmare, au fost excluse tranzacțiile pentru care se plătesc taxe în Statele Unite ale Americii, deoarece marea majoritate a acestor tranzacții au fost efectuate prin intermediul unor importatori afiliați.

(62)

În urma comunicării informațiilor, o parte interesată a susținut că, la calcularea prețului de export în temeiul articolului 2 alineatul (9), Comisia a făcut în mod eronat o ajustare pentru costurile VGA și profitul comercianților afiliați din RPC și Hong Kong.

(63)

Aceeași parte interesată a atras atenția asupra faptului că este posibil ca anumite ajustări să fi fost luate în calcul de două ori atunci când au fost adăugate cheltuielile directe legate de vânzare (deoarece au fost deja incluse în costurile VGA). De asemenea, partea interesată a arătat că nivelul său de dumping, în comparație cu nivelul subcotării, ar putea indica unele erori în calcule.

(64)

Comisia a acceptat aceste afirmații. A fost efectuată o ajustare relevantă în ceea ce privește comercianți din RPC și Hong Kong în temeiul articolului 2 alineatul (10) litera (i), în loc să fie efectuată în temeiul articolului 2 alineatul (9) din regulamentul de bază. De asemenea, Comisia și-a ajustat calculele, pentru a evita dubla contabilizare a anumitor ajustări. În plus, în urma comentariului cu privire la dumping și subcotare, Comisia a descoperit o eroare materială în calculele sale și a corectat-o. Modificările calculelor nu au niciun impact asupra concluziei și propunerii. Cu toate acestea, partea în cauză a fost informată cu privire la modificările efectuate în urma observațiilor sale privind comunicarea constatărilor finale și i s-a permis să prezinte observații, dacă este necesar, încă o dată.

(65)

Pentru a se stabili prețul de export, prețul unitar de export stabilit conform procedurii descrise mai sus a fost apoi înmulțit cu cantitățile vândute în Uniune în cursul PAR.

(66)

În urma comunicării informațiilor, o parte interesată a pus sub semnul întrebării utilizarea prețurilor de export practicate în țări terțe. Potrivit acestei părți, Chile și Singapore dispun de un număr limitat de instalații solare și reprezintă o parte minoră din totalul exporturilor de celule și module din RPC. Aceeași parte a solicitat Comisiei să furnizeze o defalcare a vânzărilor la export către fiecare țară în prețul de export calculat, precum și prețurile de export medii ponderate în fiecare dintre cele patru țări de export luate în considerare, și anume Chile, India, Japonia și Singapore.

(67)

O altă parte interesată a afirmat că modificarea metodologiei de calcul și utilizarea prețurilor practicate în țări terțe în scopul calculării prețului de export contravine articolului 11 alineatul (9) din regulamentul de bază, astfel cum a fost interpretat de Tribunal (17).

(68)

Astfel cum s-a explicat mai sus, pentru fiecare producător-exportator inclus în eșantion, Comisia a utilizat cele mai mari piețe de export ale acestuia. Chile și Singapore nu reprezintă cote minore în ceea ce îl (îi) privește pe producătorul-exportator (producătorii-exportatori) în cauză inclus (incluși) în eșantion. În ceea ce privește cererea de defalcare a vânzărilor la export pe fiecare țară în prețul de export calculat, precum și prețurile de export medii ponderate în fiecare dintre cele patru țări avute în vedere în care se efectuează exporturi, Comisia menționează că aceste informații conțin informații de afaceri confidențiale. În plus, aceste informații au fost obținute de la producătorii-exportatori incluși în eșantion. Informațiile respective le-au fost apoi retransmise în contextul informării specifice, astfel încât să poată verifica dacă aceste informații au fost utilizate în mod corect în calculul relevant. Nu a fost primită nicio observație referitoare la acest aspect din partea producătorilor-exportatori incluși în eșantion. Pot fi furnizate următoarele intervale cu scopul de a ilustra acest aspect: Chile: 12 % până la 18 % din exporturile producătorului-exportator (producătorilor-exportatori) în cauză; India: 9 % până la 15 % din exporturile producătorului-exportator (producătorilor-exportatori) în cauză; Japonia: 12 % până la 22 % din exporturile producătorului-exportator (producătorilor-exportatori) în cauză; și Singapore: 40 % până la 60 % din exporturile producătorului-exportator (producătorilor-exportatori) în cauză.

(69)

În ceea ce privește modificarea metodologiei, este adevărat că, astfel cum reiese din articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul de bază, ca regulă generală, metodologia pentru calcularea marjei de dumping utilizată în cadrul unei reexaminări trebuie să fie aceeași cu cea utilizată în cadrul anchetei inițiale care a condus la instituirea măsurilor antidumping. Cu toate acestea, dispoziția conține o excepție care permite aplicarea unei metodologii diferite în cazul în care circumstanțele s-au schimbat. Astfel cum s-a explicat mai sus, a fost examinat efectul angajamentului privind prețurile de export către Uniune și s-a constatat că, dată fiind existența PMI, aceste prețuri nu erau fiabile. În conformitate cu articolul 11 alineatul (9), având în vedere că circumstanțele s-au schimbat, Comisia era îndreptățită să aplice o metodologie diferită de cea utilizată în ancheta inițială. În hotărârea invocată de partea interesată, această posibilitate este prevăzută în mod explicit, dar Consiliul a decis să nu se prevaleze de aceasta. În cele din urmă, abordarea Comisiei a fost confirmată de Curtea de Justiție (18).

(70)

Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(71)

Comisia a comparat valoarea normală cu prețurile de export pentru panouri solare din cadrul celor mai mari piețe de export din afara Uniunii ale producătorilor-exportatori incluși în eșantion (Chile, India, Japonia și Singapore, în funcție de producătorul-exportator inclus în eșantion).

(72)

În cazurile justificate de necesitatea de a asigura o comparație echitabilă, Comisia a ajustat valoarea normală și/sau prețul de export pentru a ține cont de diferențele care afectau prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au operat ajustări pentru costurile de transport și asigurare (între 0,02 % și 7 %, în funcție de datele raportate de societatea în cauză și verificate), manipulare, încărcare, precum și pentru cheltuielile auxiliare (între 0 % și 1 %, în funcție de datele raportate de societatea în cauză și verificate), costul creditului (între 0,05 % și 0,5 %, în funcție de datele raportate de societatea în cauză și verificate) și comisioanele bancare (între 0 % și 0,03 %, în funcție de datele raportate de societatea în cauză și verificate).

(73)

Pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar din țara analogă cu prețul de export mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză, în conformitate cu articolul 2 alineatele (11) și (12) din regulamentul de bază.

(74)

Marjele de dumping astfel stabilite variază între 23,5 % și 31,5 %.

(75)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 48 de mai sus, prețul de export către Uniune a fost influențat în mod semnificativ de angajament și, prin urmare, nu este fiabil. Cu toate acestea, din motive de exhaustivitate, Comisia a comparat valoarea normală medie ponderată a fiecărui tip de produs similar din țara analogă cu prețul de export către Uniune mediu ponderat al tipului corespunzător de produs în cauză. Pe această bază, s-a constatat că marjele de dumping, exprimate ca procent din prețul CIF la frontiera Uniunii înainte de vămuire, au fost de 8,9 % până la 14,8 % în cursul PAR.

(76)

Acest calcul a arătat existența dumpingului pentru producătorii-exportatori care, în cursul PAR, au făcut obiectul angajamentelor. Se reamintește faptul că PMI din cadrul angajamentelor nu s-a bazat pe marja de dumping. Prin urmare, angajamentele nu au eliminat în totalitate dumpingul determinat în ancheta inițială.

(77)

În urma comunicării informațiilor, o parte interesată, care nu era un producător-exportator inclus în eșantion, s-a plâns în legătură cu faptul că nu au fost furnizate detalii referitoare la calculul marjelor de dumping.

(78)

Comisia a menționat că calculele detaliate au fost transmise producătorilor-exportatori incluși în eșantion care au furnizat date și au fost verificate de către aceștia. Divulgarea datelor către părți terțe, care ar depăși rezumatul relevant furnizat în documentul de informare generală și în prezentul regulament, ar încălca dispozițiile aplicabile referitoare la necesitatea de a reconcilia confidențialitatea informațiilor comerciale și drepturile procedurale.

(79)

Astfel cum se arată în considerentele 55-59 de mai sus, pentru toți producătorii-exportatori incluși în eșantion, prețul de export către Uniune a fost, în medie, la nivelul PMI. În plus, prețul lor de export către Uniune a fost în mod considerabil mai mare decât prețurile de export către țările terțe. În consecință, este foarte probabil că, în absența angajamentului, prețul de export către Uniune ar scădea până la nivelul prețurilor de export către țări terțe. Prin urmare, marja de dumping probabil, în absența măsurilor, ar fi între 23,5 % și 31,5 %, după cum se arată în considerentul 74. Aceste marje de dumping sunt semnificativ mai mari decât cele care au fost stabilite pe baza prețurilor de export către Uniune în cursul PAR (care s-au situat în intervalul cuprins între 400 EUR/kW și 700 EUR/kW pentru module și 100 EUR/kW și 400 EUR/kW pentru celule). Astfel cum s-a stabilit în considerentul 75, aceste marje de dumping sunt cuprinse între 8,9 % și 14,8 %.

(80)

Atunci când a analizat dacă exista probabilitatea continuării dumpingului în cazul expirării măsurilor, Comisia a analizat, de asemenea, următoarele elemente: atractivitatea pieței Uniunii și capacitatea de producție și consumul din țara în cauză.

(81)

În 2012, piața Uniunii a reprezentat până la 60 % din noua capacitate instalată anual la nivel mondial. De atunci, importanța sa a scăzut la 14 % în 2015, după cum se arată în considerentul 197. Se preconizează că ponderea acestei piețe va rămâne importantă în viitor. Cu toate acestea, previziunile pentru o creștere a pieței Uniunii în ceea ce privește noua capacitate globală instalată anual sunt modeste în comparație cu restul lumii.

(82)

Totuși, Uniunea rămâne o piață importantă cu o capacitate nouă instalată anual de aproximativ 7,2 GW în cursul PAR, trei state membre ale acesteia (Franța, Germania și Regatul Unit) situându-se printre primele 10 piețe în ceea ce privește modulele solare în 2015 (19). În plus, instituirea și consolidarea, de către Canada, India și SUA, a unor măsuri de protecție comercială împotriva importurilor din RPC a redus atractivitatea acestor piețe pentru producătorii-exportatori din RPC, sporind, astfel, atractivitatea pieței Uniunii, în cazul în care măsurile ar expira.

(83)

Producătorii chinezi sunt în continuare foarte interesați de piața Uniunii. În pofida introducerii în 2013 a măsurilor antidumping și compensatorii, aceștia și-au menținut o poziție puternică pe piața Uniunii. Cota lor de piață în ceea ce privește modulele a scăzut de la 66 % în 2012 la 41 % în cursul PAR, în timp ce cota lor de piață în ceea ce privește celulele a crescut de la 7 % în 2012 la 16 % în cursul PAR. Acest lucru reflectă tendința potrivit căreia un număr tot mai mare de producători din Uniune își limitează activitatea la segmentul producției de module, cumpărând celule din țările terțe. Ei sunt luați în calcul pentru producția de module a Uniunii. Aceasta reflectă și tendința potrivit căreia acei producători-exportatori care au, de asemenea, instalații de producție în alte țări terțe decât RPC, își retrag angajamentul și vând către Uniune din țările terțe respective.

(84)

Mai mult, astfel cum s-a demonstrat în ancheta antieludare din 2015, unii dintre producătorii chinezi au încercat să evite măsurile, redirecționând produsele prin Taiwan și Malaysia, cele mai mari țări terțe în ceea ce privește importurile în Uniune. De la impunerea măsurilor au fost retrase mai multe angajamente. Retragerile au fost fie voluntare, fie datorate încălcărilor sau dificultății punerii în aplicare a angajamentului (pentru detalii, a se vedea nota de subsol 6 de mai sus).

(85)

În urma comunicării informațiilor, o parte interesată a susținut că, în ciuda măsurilor de protecție comercială împotriva importurilor din RPC, SUA este o piață atractivă, date fiind stimulentele și nivelul foarte ridicat de iradiere solară naturală. În plus, potrivit aceleiași părți, spre deosebire de faptele expuse anterior, India nu dispune de măsuri de protecție comercială împotriva importurilor din RPC. În plus, India plănuiește să crească în mod semnificativ capacitatea instalată de care dispune.

(86)

În ceea ce privește SUA, Comisia a remarcat faptul că partea interesată nu furnizează nicio dovadă potrivit căreia stimulentele compensează pe deplin dezavantajul pe care îl reprezintă taxele pentru producătorii din RPC. Într-adevăr, Comisia nu a susținut că piața Statelor Unite ale Americii este neatractivă, ci că prezența taxelor reduce atractivitatea acesteia. În ceea ce privește India, taxa propusă nu a fost pusă în aplicare și a fost lăsată să expire în iunie 2014. Cu toate acestea, chiar și în cazul în care India nu impune taxe, taxele din Canada și SUA cresc atractivitatea pieței Uniunii, în cazul în care măsurile ar expira. De asemenea, aceasta nu face ca piața Uniunii să fie neatractivă, deoarece toate celelalte elemente descrise mai sus sunt în continuare valabile.

(87)

Capacitățile neutilizate ale tuturor producătorilor-exportatori din RPC care au cooperat în cadrul acestei anchete sunt de aproximativ 33 %, potrivit răspunsurilor la chestionarul de eșantionare. Numai aceste societăți au avut o capacitate neutilizată în cursul PAR (aproximativ 10 GW) capabilă să satisfacă întreaga piață a Uniunii. Trebuie menționat faptul că capacitatea neutilizată a celor mai importanți producători cooperanți, exprimată în volum, este mult mai scăzută, gradul lor de utilizare a capacității de producție variind de la 86 % la 97,8 %.

(88)

În urma comunicării informațiilor, o parte interesată a pus sub semnul întrebării aceste date, susținând că cei mai mari patru producători chinezi (Trina, JA Solar, Jinko și Canadian Solar) funcționau la capacitate maximă. Conform părții interesate, acești patru producători reprezintă peste 40 % din totalul exporturilor din China (aproximativ 11,2 GW). Prin urmare, pentru a se atinge capacitatea neutilizată de 43 % în 2016, indicată de Comisie, toți producătorii mai mici ar trebui să funcționeze la un grad de utilizare a capacității de producție de doar 20 %. Partea interesată a solicitat Comisiei să furnizeze detalii privind calculul mediei de 43 %.

(89)

Comisia a remarcat în primul rând faptul că capacitățile neutilizate ale tuturor producătorilor-exportatori din RPC care au cooperat în cadrul acestei anchete sunt estimate la aproximativ 33 %, nu la 43 %. În plus, calculele părții interesate prezentate mai sus se bazează pe ipoteza că JA Solar și Canadian Solar cooperau în cadrul anchetei. Acești doi producători nu au cooperat în cadrul anchetei. Astfel, capacitatea și gradul lor de utilizare a capacității de producție nu sunt cunoscute de Comisie și nu au fost luate în considerare în calculele de mai sus.

(90)

Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(91)

Capacitatea totală de producție a Chinei în ceea ce privește modulele este estimată la 96,3 GW/an pentru 2015 și se preconizează că va ajunge la 108 GW/an în 2016 (20). În același timp, cererea la nivel mondial a fost estimată la 50,6 GW în 2015 și se preconizează că va crește până la 61,7 GW în 2016 (21). Prin urmare, capacitatea neutilizată totală a producătorilor chinezi a depășit cu mult cererea la nivel mondial, și anume cu 47,5 % în 2015 și o va depăși cu 42,9 % în 2016.

(92)

Mai multe părți au susținut că cererea internă din China a fost în creștere în ultimii ani, ajungând la 50 % din producția de module solare din China până în primul trimestru din 2016. China ar urma să dețină instalații noi anuale de aproximativ 20 GW pe an până în 2020. Cu toate acestea, astfel cum s-a arătat mai sus și se explică în considerentele 186-195, supracapacitatea producătorilor-exportatori chinezi ar putea să satisfacă cererea totală la nivel mondial în viitor, inclusiv toate piețele în creștere rapidă, cum ar fi China însăși, India, Japonia și America de Sud luate împreună.

(93)

Două părți interesate au contestat datele privind capacitatea din RPC și consumul mondial utilizate de Comisie. O parte interesată a susținut că va fi necesară o capacitate suplimentară pentru a acoperi cererea din ce în ce mai mare de instalații solare din RPC și din afara RPC în viitorul apropiat. Conform afirmațiilor acestei părți, Comisia nu a furnizat niciun argument solid potrivit căruia presupusa supracapacitate din RPC ar fi destinată pieței Uniunii.

(94)

Aceste afirmații sunt abordate în considerentele 190-191 de mai jos.

(95)

Având în vedere capacitatea neutilizată semnificativă estimată a RPC, în combinație cu atractivitatea pieței Uniunii în ceea ce privește dimensiunea și prețul de vânzare, ținându-se cont în special de nivelul de preț al exporturilor din RPC către țări terțe și de experiența practicilor anterioare de eludare, Comisia a concluzionat că este foarte probabil ca abrogarea măsurilor antidumping să conducă la o creștere semnificativă a importurilor care fac obiectul unui dumping de module și celule solare din RPC în Uniune.

(96)

Produsul similar a fost fabricat de peste 100 de producători din Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Aceștia constituie „industria Uniunii” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(97)

S-au utilizat toate informațiile disponibile privind industria Uniunii pentru a stabili producția totală a Uniunii pentru PAR, întrucât nu erau disponibile informații publice complete privind producția. Aceste informații au inclus: datele macroeconomice furnizate de solicitant, dar colectate în numele său de Europressedienst, o firmă de consultanță independentă; răspunsurile privind capacitatea procesuală furnizate de părțile interesate în etapa de pre-inițiere și răspunsurile verificate la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(98)

Pe această bază, producția totală a Uniunii în cursul perioadei anchetei de reexaminare a fost estimată la aproximativ 3 409 MW pentru module și 1 270 MW pentru celule.

(99)

O parte a industriei din Uniune este integrată pe verticală și, în ceea ce privește producția de celule, o parte substanțială a producției industriei din Uniune a fost destinată utilizării captive (96 %). Prin urmare, piața liberă pentru celule a fost foarte limitată. În urma comunicării informațiilor, o parte interesată a contestat ultima afirmație, susținând că piața liberă a constituit o mare parte din piața totală pentru celule (estimată la 3 409 MW, a se vedea tabelul 1b de mai jos). Comisia a acceptat această corecție, deoarece într-adevăr piața captivă din Uniune a reprezentat numai 31,8 % din consumul total de celule. Cu toate acestea, acest lucru nu schimbă concluzia potrivit căreia o parte substanțială din producția de celule a industriei din Uniune a fost destinată utilizării captive și nu are niciun impact asupra analizei prejudiciului și a interesului Uniunii. Într-adevăr, piața liberă pentru celule este aprovizionată, în principal, prin importuri, nu prin vânzările producătorilor de celule din Uniune, având în vedere faptul că cea mai mare parte a producătorilor de celule au ieșit de pe piață în ultimii ani.

(100)

Pentru a stabili dacă industria din Uniune a continuat să sufere un prejudiciu și pentru a determina consumul și diferiții indicatori economici referitori la situația industriei din Uniune, Comisia a examinat dacă și în ce măsură utilizarea ulterioară a producției de produs similar a industriei din Uniune („utilizarea captivă”) trebuia să fie luată în considerare în cadrul analizei.

(101)

Comisia a analizat următorii indicatori economici prin raportare la întreaga activitate (inclusiv utilizarea captivă a industriei): consumul, volumul de vânzări, producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, creșterea, investițiile, stocurile, ocuparea forței de muncă, productivitatea, fluxul de numerar, randamentul investițiilor, capacitatea de a mobiliza capital și amploarea marjei de dumping. Pentru acești indicatori, Comisia a constatat, în conformitate cu ancheta inițială, că producția destinată utilizării captive a fost afectată în mod egal de concurența importurilor din țara în cauză. Celulele destinate pieței captive au fost utilizate drept componentă principală pentru producția de module. Prin urmare, concurența directă a importurilor de module din țara în cauză cu care se confruntă producătorii de module din Uniune a exercitat, de asemenea, o presiune indirectă asupra prețului vânzărilor captive și/sau a costurilor de producție ale celulelor utilizate în respectivele module. În plus, importul de celule din RPC a crescut presiunea asupra producătorilor de module care utilizează producția captivă de celule. Aceștia concurau nu numai cu module asamblate în țări terțe din celule din China, ci și cu module asamblate în Uniune utilizând celulele importate din China.

(102)

În consecință, spre deosebire de alte cazuri (22), în care era relevantă o distincție între piața captivă și piața liberă pentru analiza prejudiciului, întrucât produsele destinate utilizării captive s-au dovedit a nu fi expuse concurenței directe a importurilor, Comisia a stabilit în cazul de față că, pentru majoritatea indicatorilor economici, nu era justificată nicio distincție între piața captivă și piața liberă.

(103)

Cu toate acestea, în ceea ce privește rentabilitatea, Comisia a analizat numai vânzările pe piața liberă. Prețurile de pe piața captivă au fost fixate în funcție de diferite politici stabilire a prețurilor (stabilirea prețurilor de transfer la prețul pieței virtuale, transferul pe baza costurilor reale etc.). Astfel, acestea nu au reflectat întotdeauna prețurile pieței în condiții normale de concurență și nu au putut fi luate în considerare la evaluarea acestui indicator.

(104)

În urma comunicării informațiilor, mai multe părți au susținut că situația industriei producătoare de celule din Uniune ar fi trebuit să fie evaluată separat pentru piața captivă și pentru piața liberă. În primul rând, părțile menționate au susținut că Comisia nu a furnizat o motivare adecvată cu privire la modul în care piața captivă a fost afectată în aceeași măsură de concurența importurilor din RPC. În al doilea rând, una dintre părți a susținut că, întrucât Comisia a considerat că prețurile de pe piața captivă nu sunt fiabile pentru a evalua rentabilitatea, este în aceeași măsură incorect să se tragă concluzia că aceste prețuri au fost supuse unor presiuni din cauza importurilor de module. În al treilea rând, o analiză comună a celor două piețe contrazice faptul că consumul de celule a înregistrat o scădere mai redusă decât consumul de module în cursul perioadei examinate. Acest lucru ar putea însemna că nu există o legătură directă între importul de module și importul de celule și între scăderea importurilor de celule și prețurile celulelor care ajung pe piața liberă.

(105)

În primul rând, în pofida afirmațiilor părților, Comisia a furnizat, în considerentele 101-102 de mai sus, o motivare detaliată privind modul în care piața captivă pentru celule a fost afectată în aceeași măsură de concurența importurilor din RPC. Întrucât celula reprezintă principala componentă pentru producerea unui modul, importurile de module din RPC exercită o presiune indirectă asupra prețului de vânzare captivă de celule, atunci când prețul de transfer se bazează pe un preț de piață virtuală. Ca alternativă, atunci când transferul se bazează pe costul real, celulele importate exercită presiune asupra întreprinderilor în vederea sporirii eficienței procesului lor de producție. În al doilea rând, chiar dacă prețurile de pe piața captivă nu sunt suficient de fiabile pentru a evalua rentabilitatea, Comisia a considerat că evoluția acestor prețuri reprezintă un factor relevant pentru a aprecia dacă piața captivă se confruntă cu concurența importurilor din RPC. În al treilea rând, Comisia nu a afirmat că există o legătură directă între importurile de module și importul de celule. Mai degrabă, Comisia a observat că utilizarea captivă de celule este, de asemenea, supusă concurenței directe a importurilor de celule și concurenței indirecte a importurilor de module, dat fiind că celulele captive sunt utilizate pentru producerea de module. În cele din urmă, partea interesată nu a reușit să demonstreze că nu există nicio legătură între prețurile celulelor pe piața liberă și scăderea importurilor de celule. Într-adevăr, după cum reiese din tabelul 8b, prețurile de vânzare ale celulelor produse de industria din Uniune au crescut atunci când importurile de celule din China au scăzut atât în volum, cât și în ceea ce privește cota de piață între 2014, când măsurile au început să aibă efect deplin, și PAR. Prin urmare, aceste argumente au fost respinse.

(106)

În urma comunicării informațiilor, guvernul Chinei (denumit în continuare „GC”) a susținut că o analiză comună a pieței captive și pieței libere pentru celule anulează, de fapt, analiza pieței libere, deoarece aceasta reprezintă doar 4 % din producția totală de celule a Uniunii. Astfel, Comisia nu a examinat situația industriei interne în ansamblul său și, prin urmare, nu îndeplinește cerința referitoare la o examinare „obiectivă” de la articolul 3 alineatul (1) din Acordul antidumping.

(107)

Comisia nu a înțeles modul în care analiza comună a pieței captive și a pieței libere pentru celule a anulat analiza pieței libere. De fapt, Comisia a analizat o serie de indicatori de prejudiciu doar pentru piața liberă, precum rentabilitatea, prețurile de vânzare și rentabilitatea investițiilor. În plus, o serie de indicatori sunt analizați cumulativ, chiar și în cazurile în care se efectuează o analiză separată a pieței captive și a pieței necaptive (23). Acești indicatori sunt, adesea: producția, capacitatea, gradul de utilizare a capacității de producție, investițiile, randamentul investițiilor, ocuparea forței de muncă, productivitatea, stocurile și costurile forței de muncă. În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, indicatorii de prejudiciu ai producătorilor de celule din Uniune care au vândut exclusiv pe piața liberă au urmat aceleași tendințe și, ca urmare, concluziile la care s-a ajuns pentru întreaga industrie a celulelor din Uniune li se aplică și acestora. Guvernul Chinei a susținut că, în conformitate cu jurisprudența OMC, în cazul prezenței unei piețe captive pentru o parte dintre produsele care fac obiectul anchetei, trebuie efectuată o analiză comparativă. Comisia a considerat că această cerință, în măsura în care era aplicabilă în cazul de față, foarte specific, era, în orice caz, respectată. Pentru partea din producția de celule a Uniunii care este vândută pe o piață captivă, prejudiciul a fost stabilit pe baza presiunii indirecte asupra prețurilor în ceea ce privește modulele fabricate din aceste celule. Pentru partea din producția de celule a Uniunii vândută pe o piață liberă, indicatorii de prejudiciu au fost, de asemenea, evaluați în mod separat și arată aceleași tendințe ca în cazul părții captive a pieței (tendințe care, din cauza faptului că piața captivă reprezintă 96 % din producția Uniunii, sunt practic identice cu cele reieșite din evaluarea cumulativă). În consecință, acest argument a fost respins.

(108)

De asemenea, guvernul Chinei a susținut că afirmația potrivit căreia producătorii de module din Uniune concurează cu module asamblate în țări terțe cu celule din China extinde în mod ilegal domeniul de aplicare al anchetei. Cu toate acestea, astfel de module au fost incluse în domeniul de aplicare al anchetei de la început, din moment ce celulele conferă caracterul originar modulelor (24). Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(109)

În urma comunicării informațiilor, o altă parte a susținut că analiza rentabilității pe baza a 4 % din producția de celule din Uniune nu este reprezentativă pentru realizarea unei evaluări precise privind necesitatea de a menține taxe. Comisia a menționat că numai rentabilitatea a fost evaluată exclusiv pe baza vânzărilor de celule către clienți independenți, pentru motivele expuse în considerentul 103 de mai sus. Cu toate acestea, în scopul evaluării situației industriei Uniunii, toți ceilalți indicatori au fost analizați ținând seama atât de piața captivă, cât și de piața liberă pentru celule. În consecință, acest argument a fost respins.

(110)

Jabil asambla module în numele altor societăți în cursul PAR în calitate producător contractant. Pentru acest serviciu de asamblare, celelalte companii plăteau o taxă. Acestea își asumau, de asemenea, responsabilitatea contractuală deplină pentru vânzarea modulelor asamblate de Jabil. În consecință, veniturile raportate de către Jabil nu erau derivate din vânzarea modulelor, ci din taxele de serviciu. Prin urmare, Comisia a decis să facă o distincție între cifrele profitului societății Jabil și cifrele profitului restului industriei modulelor din Uniune (a se vedea considerentele 160 și 161 mai jos). Pentru indicatorii de prejudiciu rămași, activitățile de asamblare furnizate de Jabil producătorilor de module care nu au cooperat nu au putut fi verificate și, prin urmare, nu au fost luate în considerare.

(111)

În urma comunicării informațiilor, o parte interesată a solicitat mai multe clarificări cu privire la datele furnizate de Jabil care au fost sau nu au fost luate în considerare și din ce motiv. Pentru toți indicatorii de prejudiciu, cu excepția rentabilității, Comisia a luat în considerare toate datele furnizate de Jabil care se referă la producătorii de module cooperanți din Uniune. Numai acele date au fost luate în considerare, deoarece puteau fi verificate, în timp ce restul datelor nu au fost luate în considerare, având în vedere modelul de afaceri specific al întreprinderii Jabil și faptul că prețurile de vânzare finale nu au putut fi verificate.

(112)

Comisia a stabilit consumul din Uniune pe baza volumului total al importurilor de produs în cauză și a volumului total al vânzărilor produsului similar în Uniune, inclusiv cele destinate utilizării captive. Vânzările totale ale industriei din Uniune s-au bazat pe informațiile furnizate de Europressedienst, corectate, după caz, cu datele din răspunsurile privind capacitatea procesuală prezentate de părțile interesate în etapa de pre-inițiere și răspunsurile verificate la chestionar ale societăților incluse în eșantion. Astfel cum se indică în considerentul 116 de mai jos, datele privind importurile s-au bazat pe Comext și pe datele raportate Comisiei de către statele membre, în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din regulamentul de bază [„baza de date în temeiul articolului 14 alineatul (6)”]. Datele privind consumul au fost comparate cu date din alte surse (25).

(113)

Consumul în Uniune a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1a

Consumul de module la nivelul Uniunii (în MW)

Tabelul 1b

Consumul de celule la nivelul Uniunii (în MW)

(114)

În termeni generali, consumul din Uniune a scăzut considerabil între 2012 și PAR. Consumul de module la nivelul Uniunii a scăzut cu 56 %. Cu toate acestea, după scăderea dramatică cu 35 % între 2012 și 2013, consumul a rămas relativ stabil în 2014 și în cursul PAR.

(115)

În ceea ce privește celulele, consumul a scăzut ceva mai puțin, și anume cu 26 % în cursul perioadei examinate. Scăderea consumului a avut loc, în principal, între 2013 și 2014, când acesta a scăzut semnificativ, cu 26 %. Cu toate acestea, consumul a început să își revină în cursul PAR, când acesta a crescut cu 4,5 %, în comparație cu 2014.

(116)

Volumele și valoarea importurilor s-au bazat pe diferite surse. Pentru 2012 și o parte din anul 2013, acestea s-au bazat pe datele furnizate de solicitant, dar colectate în numele său de Europressedienst, întrucât, la acea dată, modulele și celulele au fost importate în Uniune în cadrul unor poziții tarifare care acoperă alte produse care nu fac obiectul prezentei anchete și, prin urmare, nu au putut fi utilizate datele Eurostat. După introducerea înregistrării importurilor de module și celule la 6 martie 2013 (26), au putut fi utilizate datele Eurostat. În consecință, pentru restul anului 2013, pentru anul 2014 și PAR, Comisia și-a întemeiat constatările pe baza de date Comext (27) și pe baza de date în temeiul articolului 14 alineatul (6).

(117)

Importurile în Uniune din țara în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2a

Importurile de module din RPC (în MW) și cota de piață  (28)

Tabelul 2b

Importuri de celule din RPC (în MW) și cota de piață

(118)

În cursul perioadei examinate, volumul importurilor de module din RPC a scăzut cu 73 %, cu o scădere corespunzătoare a cotei de piață cu 39 %, și anume de la 66 % în 2012 la 41 % în cursul PAR. Cu toate acestea, după ce au fost impuse măsurile existente în 2013, volumul importurilor de module a scăzut cu 45 % între 2013 și 2014, în timp ce consumul a scăzut cu 31 %.

(119)

În ceea ce privește celulele, volumul importurilor a crescut cu 65 % în cursul perioadei examinate, ceea ce a condus la o creștere mult mai mare a cotei de piață, și anume cu 123 % (de la 7 % în 2012 la 16 % în cursul PAR), în contextul unei piețe în scădere. În același timp, între 2013 și 2014 importurile de celule au crescut cu 59 %, ceea ce a condus la o creștere a cotei de piață de 10 puncte procentuale. Chiar dacă această creștere nu a continuat în cursul PAR, nivelul importurilor a rămas cu mult mai mare în cursul PAR decât în anii 2012 și 2013.

(120)

Comisia a stabilit prețurile importurilor pe baza Comext și a bazei de date în temeiul articolului 14 alineatul (6).

(121)

Prețul mediu al importurilor în Uniune din țara în cauză a evoluat după cum urmează:

Tabelul 3a

Prețurile de import ale modulelor (EUR/kW)

Tabelul 3b

Prețurile de import ale celulelor (EUR/kW)

(122)

În cursul perioadei examinate, prețul mediu de import din RPC a scăzut cu 22 % pentru module și cu 43 % pentru celule. Pentru module, prețul de import a scăzut în 2012 și 2013, iar ulterior, atunci când măsurile au intrat în vigoare, prețul a crescut cu 6,3 % pentru module între 2013 și 2014. Acesta a scăzut ușor din nou între 2014 și PAR, și anume cu 1,6 %. În ceea ce privește celulele, prețul de import a scăzut cu 43 % în cursul perioadei examinate. Acesta a scăzut cu 30 % între 2012 și 2013 și a continuat să scadă între 2013 și 2014, cu 19,4 %. Totuși, prețul de import menționat a crescut ușor între 2014 și PAR, cu 1,4 %.

(123)

Astfel cum se indică în secțiunea 3.2.3 de mai sus, aproape toți producătorii-exportatori care au vândut module și celule din RPC către Uniune în cursul PAR și-au asumat un angajament privind prețurile, iar prețurile de export către UE ale acestora au fost determinate de respectivele angajamente privind prețurile care stabileau un preț minim de import. Doar 1,6 % din volumul importurilor de module și 0,6 % din volumul importurilor de celule au fost realizate în afara prețului minim de import (29). În consecință, astfel de prețuri de export nu au putut fi considerate un indicator pertinent pentru a determina comportamentul de stabilire a prețurilor al producătorilor-exportatori în cazul în care nu se aplică măsuri.

(124)

În urma comunicării informațiilor, mai multe părți au susținut că prețul de export către UE ar trebui să fie folosit pentru a stabili subcotarea și au calculat că nu a existat nicio subcotare pe această bază. Este adevărat că, pe baza prețurilor de export către UE, nu există nicio subcotare pentru module și că subcotarea înregistrată pentru celule este foarte redusă. Cu toate acestea, Comisia a considerat că lipsa subcotării, datorată respectării PMI, nu era un indicator decisiv pentru analiza situației actuale a industriei Uniunii. Astfel cum se menționează în considerentul 170 de mai jos, Comisia a stabilit că industria Uniunii a continuat să sufere prejudicii în urma practicilor anterioare de dumping constatate în cadrul anchetei anterioare și în urma practicilor de eludare constatate, menționate la considerentul 4 de mai sus, și că nu a avut timp suficient să se redreseze.

(125)

Prețul mediu al importurilor în Uniune din țări terțe s-a bazat, de asemenea, pe Comext și pe date în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) și a evoluat după cum urmează:

Tabelul 4a

Module – Importurile din țări terțe

Tabelul 4b

Celule – Importurile din țări terțe

(126)

Pe parcursul perioadei examinate, importurile din țări terțe în Uniune au crescut cu 30 % pentru module. Cea mai mare creștere s-a înregistrat între 2013 și 2014, când volumele au crescut cu 48 %. Cota lor de piață a crescut în mod semnificativ, de la 9 % în 2012 la 25 % în cursul PAR. De asemenea, cea mai mare modificare s-a produs între 2013 și 2014, atunci când cota de piață a crescut de la 13 % la 28 %. Taiwan, Malaysia și Singapore au fost cei mai mari exportatori după RPC. De notat faptul că importurile originare din Taiwan și Malaysia ar fi putut să includă eludări (a se vedea considerentul 4 de mai sus).

(127)

În ceea ce privește celulele, importurile din alte țări au scăzut cu 47 % în cursul perioadei examinate. Cea mai mare scădere, și anume cu 52 %, a avut loc între 2013 și 2014, dar importurile au crescut ușor cu 9 % între 2014 și PAR. Acest lucru a condus la o scădere a cotei de piață de la 70 % în 2012 la 51 % în cursul PAR. Scăderea a fost de la 75 % la 48 %, între 2013 și 2014, iar ulterior s-a înregistrat o creștere cu trei puncte procentuale în cursul PAR. În ceea ce privește celulele, Taiwan și Malaysia au fost cei mai mari exportatori, urmate de RPC și SUA. De notat faptul că importurile originare din Taiwan și Malaysia ar fi putut să includă eludări (a se vedea considerentul 4 de mai sus).

(128)

Prețurile medii de export din țări terțe, atât pentru module, cât și pentru celule, au scăzut în mod semnificativ în cursul perioadei examinate, în paralel cu prețurile Chinei și ale Uniunii. Pentru module, acestea au scăzut cu 21 %, iar pentru celule, cu 45 % în cursul perioadei examinate. Din nou, este posibil ca aceste prețuri să fi fost influențate de practicile de eludare (a se vedea considerentul 4 de mai sus).

(129)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicii economici care au avut un impact asupra situației industriei Uniunii în cursul perioadei examinate.

(130)

Pentru a analiza prejudiciul, Comisia a făcut o distincție între indicatorii macroeconomici și cei microeconomici ai prejudiciului. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor obținute de la solicitant, comparate cu răspunsurile privind capacitatea procesuală trimise de o serie de producători din Uniune în etapa de pre-inițiere și cu răspunsurile verificate la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Comisia a evaluat indicatorii microeconomici pe baza datelor din răspunsurile la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(131)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, gradul de utilizare a capacității de producție, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare.

(132)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costurile cu forța de muncă, stocurile, rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capital.

(133)

Producția totală, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție din Uniune au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 5a

Module – Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție

Tabelul 5b

Celule – Producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție

(134)

Producția totală de module a Uniunii a scăzut cu 26 % în cursul perioadei examinate, dar a crescut cu 4,5 % între 2014 și PAR. Pe fondul scăderii consumului, capacitatea de producție a răspuns tendinței de scădere a producției și a scăzut, de asemenea, cu 25 % în cursul perioadei examinate. Astfel, gradul de utilizare a capacității de producție a rămas stabil între începutul și sfârșitul perioadei examinate, ajungând la 53 % în cursul PAR. Cu toate acestea, s-a înregistrat o creștere semnificativă a gradului de utilizare a capacității de producție cu 9 puncte procentuale între 2014 și PAR (și anume o creștere cu 19 %). Ar trebui remarcat faptul că producătorii de module din Uniune incluși în eșantion au avut un grad de utilizare a capacității de producție mult mai mare în cursul perioadei examinate, ajungând la 85 % în cursul PAR, ceea ce reprezintă o creștere cu 39 % față de 2012 (61 %).

(135)

Producția de celule din Uniune a crescut cu 19 % în cursul perioadei examinate. În timp ce producția a scăzut cu 31 % între 2012 și 2013, aceasta a crescut cu 49 % între 2013 și 2014 și cu încă 15 % între 2014 și PAR. Acest lucru a coincis cu impunerea măsurilor antidumping în decembrie 2013, în timp ce consumul a scăzut constant în perioada cuprinsă între 2012 și 2014, dar a crescut între 2014 și PAR. În același timp, capacitatea de producție a scăzut cu 24 % în cursul perioadei examinate, ceea ce a condus la o creștere semnificativă a gradului de utilizare a capacității de producție, de la 45 % în 2012 la 70 % în cursul PAR. La fel ca în cazul producătorilor de module, producătorii de celule incluși în eșantion au avut un grad de utilizare a capacității de producție mult mai mare decât industria globală a Uniunii (86 %), care a rămas stabil în cursul perioadei examinate.

(136)

În concluzie, industria Uniunii și-a scăzut capacitatea ca răspuns la o scădere a consumului. În același timp, aceasta și-a crescut producția în cursul PAR în comparație cu 2014, ceea ce a îmbunătățit în continuare gradul de utilizare a capacității de producție.

(137)

Volumul vânzărilor și cota de piață a industriei Uniunii au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 6a

Module – Volumul de vânzări și cota de piață

Tabelul 6b

Celule – volumul vânzărilor și cota de piață

(138)

În cursul perioadei examinate, volumul vânzărilor de module a scăzut cu 40 %. Cu toate acestea, în contextul unei scăderi a consumului cu 56 %, acest lucru s-a tradus într-o creștere semnificativă a cotei de piață în cursul perioadei examinate cu 40 %, ajungând la 35 % în cursul PAR.

(139)

În ceea ce privește celulele, volumul vânzărilor industriei din Uniune a crescut cu 9 % în cursul perioadei examinate. Acest lucru a condus la o creștere a cotei de piață de la 23 % în 2012 la 33 % în cursul PAR, în timp ce consumul a scăzut mult mai puțin decât pentru module, și anume cu 26 %.

(140)

În contextul unui consum în scădere și al intrării în vigoare a măsurilor antidumping, industria din Uniune a reușit să își crească cota de piață, atât pentru module, cât și pentru celule.

(141)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat în cursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 7a

Module – Ocuparea forței de muncă și productivitatea

Tabelul 7b

Celule – Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(142)

Ocuparea forței de muncă a scăzut între 2012 și PAR pentru module și celule cu 64 % și, respectiv, 38 %. Principala scădere (cu 53 %) a numărului de angajați pentru module s-a înregistrat între 2013 și 2014, o scădere mult mai mare în comparație cu scăderea producției în cursul aceleiași perioade (cu 27 %). Pentru celule, numărul de angajați a crescut cu 22 % între 2013 și 2014, o creștere mult mai mică decât creșterea producției – cu 49 % în cursul aceleiași perioade. Acest lucru a condus la o creștere semnificativă a productivității, atât pentru module, cât și pentru celule, și anume cu 103 % și, respectiv, 94 % în cursul perioadei examinate. Între 2013 și 2014, creșterea productivității a fost de 57 % pentru module și de 22 % pentru celule.

(143)

În urma comunicării informațiilor, o parte interesată a contestat constatările Comisiei privind numărul de persoane angajate în industria din Uniune, susținând că a avut loc o dublă înregistrare a angajaților din secțiile de producție de celule și de module ale celei mai mari societăți, SolarWorld. Cifrele referitoare la angajații SolarWorld și ai tuturor celorlalte societăți incluse în eșantion au fost verificate în mod corespunzător și s-a asigurat faptul că niciun angajat nu a fost luat în calcul de două ori în cazul societăților integrate pe verticală. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(144)

Astfel cum s-a explicat în secțiunea 3.2.3 de mai sus, în cursul perioadei anchetei de reexaminare, prețurile de export practicate de producătorii-exportatori către Uniune au fost influențate de angajamente și, prin urmare, nu sunt suficient de fiabile pentru a fi folosite în scopul de a stabili dacă este probabil ca dumpingul să continue sau să reapară în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor antidumping.

(145)

Cu toate acestea, analiza indicatorilor de prejudiciu arată că măsurile în vigoare au avut un impact pozitiv asupra industriei din Uniune, care este considerată a fi în curs de redresare în urma efectelor practicilor anterioare de dumping.

(146)

În eșantion au fost incluși doar trei producători de celule, iar doi dintre aceștia sunt membri ai EU ProSun. Aceștia au cooperat la depunerea cererii, care conținea cifrele ambilor producători. Prin urmare, toate cifrele legate de indicatorii microeconomici pentru celulele care pot fi urmărite direct până la a treia societate, care nu este membru al EU ProSun, sunt date ca intervale pentru a proteja confidențialitatea acestui producător din Uniune care a cooperat la anchetă.

(147)

Prețurile de vânzare unitare medii practicate de producătorii din Uniune incluși în eșantion față de clienți neafiliați din Uniune au evoluat după cum urmează în perioada examinată:

Tabelul 8a

Module – Prețurile de vânzare în Uniune

Tabelul 8b

Celule – Prețurile de vânzare practicate în Uniune

(148)

Tabelul de mai sus indică evoluția prețului de vânzare unitar de pe piața liberă din Uniune în comparație cu costul de producție corespunzător. În cursul perioadei examinate, prețurile de vânzare au scăzut semnificativ, și anume cu 25 % pentru module și cu 32 % pentru celule. În timp ce, pentru module, prețurile de vânzare au scăzut în mod continuu pe parcursul perioadei examinate, pentru celule acestea au crescut cu 5 puncte procentuale între 2014 și PAR. Vânzările de celule de pe piața liberă au reprezentat mai puțin de 5 % din producția totală a producătorilor incluși în eșantion și, în plus, un producător a vândut cantități mari la prețuri foarte mici, în anticiparea închiderii activității sale comerciale în UE. Prin urmare, nu poate fi desprinsă o concluzie semnificativă din acest indicator. Între unii producători incluși în eșantion, celulele pentru consum captiv au fost transferate sau livrate pentru producția de module folosind diferite metodologii (stabilirea prețurilor de transfer la prețul pieței virtuale, transferul pe baza costurilor reale etc.). Prin urmare, nici din evoluția prețurilor aferente utilizării captive nu poate fi desprinsă o concluzie semnificativă.

(149)

În cursul perioadei examinate, costul unitar de producție a scăzut semnificativ, și anume cu 46 % pentru module și cu 42 % pentru celule.

(150)

Prețurile de vânzare pentru module au fost, în medie, mai mici decât costul unitar de producție, dar diferența a scăzut în mod continuu pe parcursul perioadei examinate și mai ales după instituirea măsurilor în 2013. În timp ce prețul de vânzare a reprezentat doar 71 % din costul unitar de producție pentru module în 2012, acesta a reprezentat 80 % în 2013, 94 % în 2014 și 94,5 % în cursul PAR. Astfel, diferența dintre prețul de vânzare și costul de producție a scăzut abrupt, cu 14 puncte procentuale, între 2013 și PAR.

(151)

Pentru celule, prețul de vânzare a reprezentat 60-67 % din costul unitar de producție în 2012, 72-80 % în 2013, 65-72 % în 2014 și 72-79 % în cursul PAR. Cu toate acestea, astfel cum s-a explicat mai sus, pentru 2014 și PAR tendința a fost puternic influențată de prețurile extrem de scăzute ale unui producător din Uniune. Pentru celelalte două societăți incluse în eșantion tendința a fost de 75-80 % în 2014 și 81-86 % în cursul PAR, în mare parte similară celei observate pentru module.

(152)

În ansamblu, industria a început să se redreseze în urma practicilor anterioare de dumping, dar a depus, de asemenea, eforturi pentru a-și recâștiga competitivitatea, în special prin creșterea productivității forței de muncă a industriei din Uniune, astfel cum s-a arătat în considerentul 141, ceea ce a condus la creșterea productivității și la un grad mai mare de utilizare a capacității de producție.

(153)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat după cum urmează pe parcursul perioadei examinate:

Tabelul 9a

Module – Costurile medii cu forța de muncă per angajat

Tabelul 9b

Celule – Costurile medii cu forța de muncă per angajat

(154)

Între 2012 și PAR, costul mediu cu forța de muncă pe angajat, atât pentru module, cât și pentru celule a crescut cu 16 %. Aceste creșteri au fost cauzate, în principal, de plățile compensatorii legate de raționalizarea numărului de angajați și de creșterea salariilor.

(155)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 10a

Module – Stocurile

Tabelul 10b

Celule – Stocurile

(156)

Pe parcursul perioadei examinate, stocurile au crescut ușor pentru module, cu 3 % și au crescut în mod semnificativ pentru celule, cu 156 %. Cu toate acestea, atât pentru module, cât și pentru celule, stocurile au scăzut ca procent din producția totală cu 66 % și, respectiv, 20 %.

(157)

Stocurile nu pot fi considerate ca un indicator relevant al prejudiciului din sector, întrucât producția și vânzările se bazează în principal pe comenzi și, în consecință, producătorii au tendința de a menține stocuri limitate.

(158)

Rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat după cum urmează pe parcursul perioadei examinate:

Tabelul 11a

Module – Rentabilitatea, fluxul de numerar, investițiile și randamentul investițiilor

Tabelul 11b

Celule – Profitabilitatea, fluxul de numerar, investițiile și randamentul investițiilor

(159)

Comisia a stabilit rentabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare, realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați din Uniune, ca procent din cifra de afaceri generată de vânzările respective.

(160)

Astfel cum se indică în considerentul 110 de mai sus, o societate inclusă în eșantion, Jabil, este operator de asamblare și nu este implicat în activitatea de vânzare de module. Aceasta a avut o tendință diferită a rentabilității. Societatea a fost rentabilă pe parcursul perioadei examinate, iar în cursul PAR rentabilitatea acesteia a crescut, ajungând la 5-15 %. Cu toate acestea, Jabil a obținut profiturile pe baza taxei colectate de la clienții săi pentru serviciul de asamblare și nu pe baza vânzărilor de module. În plus, aceasta nu a suportat cheltuieli legate de vânzarea de module, cum ar fi costurile de marketing (a suportat numai costuri pentru găsirea de noi producători contractanți). De asemenea, Jabil a avut o structură de costuri diferită de cea a unui producător tipic de module, care este pe deplin responsabil pentru producția și vânzările produsului său. De exemplu, Jabil avea capital circulant, un cost al stocurilor, conturi creditori și conturi de creanțe mai mici, precum și costuri mai mici aferente activităților de cercetare și dezvoltare.

(161)

Comisia a observat că cifra privind rentabilitatea din prima coloană a tabelului 11a combina cifre de la două grupuri diferite. Pe de o parte, aceasta includea producătorii de module, care fabrică produsul și îl vând. Pe de altă parte, aceasta includea și societatea inclusă în eșantion Jabil, care doar asamblează modulele. Pentru a putea avea o viziune realistă asupra situației industriei, Comisia a decis să facă o distincție între cele două grupuri în analiza sa ulterioară. Astfel, aceasta a adăugat o a doua coloană la tabelul 11a, pe care a considerat-o mai fiabilă pentru evaluarea rentabilității industriei modulelor din Uniune.

(162)

Producătorii de module incluși în eșantion, cu excepția Jabil, au înregistrat pierderi în cursul perioadei examinate. Cu toate acestea, pierderile au scăzut cu 244 % în cursul perioadei examinate. Acestea au scăzut cu 5,5 puncte procentuale în 2013 în comparație cu 2012. Acest lucru a coincis cu momentul în care au intrat în vigoare măsurile (măsurile provizorii au intrat în vigoare la 6 iunie 2013). Pierderile au scăzut semnificativ mai mult, cu 18,5 puncte procentuale între 2013 și 2014, atunci când efectele măsurilor au acoperit întregul an. În cursul PAR, pierderile au crescut ușor cu 0,8 puncte procentuale. Acest lucru a fost însă influențat în principal de pierderile suferite de un producător din Uniune, care a decis ulterior să oprească producția. În același timp, toți ceilalți producători din Uniune incluși în eșantion au continuat să își scadă și mai mult pierderile în cursul PAR, în comparație cu 2014.

(163)

În urma comunicării informațiilor, mai multe părți au contestat excluderea societății Jabil din cifrele privind profitul ale restului industriei de module din Uniune. Aceștia au susținut că societatea Jabil era un exemplu rar de producător rentabil și că excluderea nu este în concordanță cu decizia de a accepta un producător din țara analogă care utilizează un astfel de contract de fabricare în regim de subcontractare, modulele pe care le vinde fiind asamblate de o altă societate. Contrar celor susținute de aceste părți, Comisia nu a exclus societatea Jabil din analiza rentabilității. Dimpotrivă, pentru a avea o analiză de sensibilitate mai semnificativă, Comisia a prezentat două seturi separate de date. Acestea arată că chiar dacă este inclusă societatea Jabil, în medie și per ansamblu industria Uniunii generează pierderi. De asemenea, acestea ilustrează faptul că există diferențe majore între diferiți producători din Uniune, în funcție de modelul lor de afaceri, a se vedea considerentele 110 și 160. Prin urmare, afirmația trebuie să fie respinsă. În plus, Comisia observă că nu există, în orice caz, nicio incoerență în abordarea privind producătorul din țara analogă și industria Uniunii. Producătorul din țara analogă este mai degrabă similar clienților societății Jabil, nu modelului de afaceri al societății Jabil. Într-adevăr, în timp ce producătorul din țara analogă își asumă întreaga responsabilitate pentru vânzările de module asamblate de o altă societate, Jabil este un operator de asamblare care colectează de la clienții săi o taxă aferentă fabricării în regim de subcontractare, pentru serviciul de asamblare pe care îl furnizează. Din acest motiv, Comisia s-a axat, pentru analiza prejudiciului, pe tranzacțiile dintre Jabil și alți producători din Uniune care se află în aceeași situație ca și producătorul din țara analogă (a se vedea considerentul 52 de mai sus).

(164)

În ceea ce privește producătorii de celule, pierderile au scăzut cu 2 % în cursul perioadei examinate. Acestea au scăzut cu 31,9 puncte procentuale între 2012 și 2013, dar au crescut cu 20,3 puncte procentuale între 2013 și 2014 și cu 10,7 puncte procentuale între 2014 și PAR. Cu toate acestea, pentru celule, rentabilitatea a fost influențată de două evenimente extraordinare. Pe de o parte, unul dintre producătorii incluși în eșantion a intrat pe piață în cursul perioadei examinate, dar a modificat raportarea unei părți din costurile de producție în cursul ultimilor ani ai perioadei examinate, ceea ce a condus la pierderi mari. Pe de altă parte, prețurile de vânzare au fost extrem de scăzute și au condus la pierderi deosebit de ridicate suferite de un alt producător inclus în eșantion în cursul PAR, când era pe cale să înceteze producția. În schimb, al treilea producător inclus în eșantion și-a diminuat în mod constant pierderile în cursul perioadei examinate.

(165)

Fluxul net de numerar reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a își autofinanța activitățile. La fel ca în cazul rentabilității, acesta a urmat, de asemenea, o tendință negativă între 2012 și PAR. Pentru module, fluxul net de numerar a scăzut cu 11 % în cursul perioadei examinate, în timp ce pentru celule acesta a scăzut cu 44 % în cursul aceleiași perioade. Fluctuațiile fluxurilor de numerar care au avut loc în 2014, atât pentru module, cât și pentru celule, au fost afectate de evenimente extraordinare, care au avut loc în ceea ce privește un singur mare producător din Uniune. Pe de o parte, acesta a achiziționat o fabrică existentă la un preț de achiziție scăzut și, pe de altă parte, și-a restructurat datoria. În 2015, acesta a continuat să efectueze rambursări semnificative ale împrumuturilor sale, ceea ce a condus la un flux de numerar negativ din activități de finanțare. Trebuie remarcat faptul că acest producător a raportat un flux de numerar pozitiv din activități de exploatare și o îmbunătățire semnificativă a rezultatului operațional, în comparație cu 2014. Alți doi producători de module din Uniune au înregistrat un flux de numerar pozitiv și în curs de îmbunătățire în PAR, în timp ce ceilalți doi producători de celule au avut fluxuri de numerar negative, dar în curs de îmbunătățire.

(166)

În ceea ce privește investițiile, tabelele de mai sus arată că industria din Uniune și-a sporit investițiile pentru module cu 2 % între 2012 și PAR. Acestea au crescut cu 40 % între anii 2013 și 2014 și cu 98 % între 2013 și PAR.

(167)

Investițiile totale pentru celule au scăzut cu 61 % între 2012 și PAR. Tendința generală a investițiilor pentru celule a fost influențată, de asemenea, de decizia unui producător din Uniune inclus în eșantion de a înceta producția. În același timp, investițiile celorlalți doi producători incluși în eșantion au crescut de patru ori între 2014 și PAR.

(168)

În urma comunicării informațiilor, mai multe părți au subliniat că investițiile în celule au scăzut în cursul perioadei luate în considerare și că acestea nu au fost influențate în mod pozitiv de instituirea măsurilor. În primul rând, cu toate că această afirmație este valabilă pentru întregul eșantion, astfel cum s-a precizat la considerentul anterior, această tendință a fost influențată de decizia unui producător din Uniune inclus în eșantion de a opri producția. Producătorul respectiv avea investiții semnificative la începutul perioadei, însă acestea erau aproape inexistente la finalul acestei perioade. În al doilea rând, alt producător inclus în eșantion a realizat investiții de pornire în 2013, care se reflectă în creșterea considerabilă a investițiilor totale în anul respectiv. În al treilea rând, după ce aplicarea măsurilor a început să aibă un impact asupra rentabilității companiilor, investițiile tuturor societăților incluse în eșantion au crescut între 2014 și PAR, reflectând faptul că cei doi producători incluși în eșantion care au rămas pe piață au crescut de patru ori volumul investițiilor în cursul perioadei respective. În consecință, a fost respins argumentul potrivit căruia investițiile nu au fost influențate pozitiv de instituirea măsurilor.

(169)

Randamentul investițiilor („RI”) este profitul exprimat în procente raportat la valoarea contabilă netă a investițiilor. Acesta a rămas negativ pe parcursul perioadei examinate din cauza pierderilor nete suferite de industria din Uniune. Pentru module, RI s-a îmbunătățit cu 4 puncte procentuale în cursul perioadei examinate, dar s-a îmbunătățit în mod semnificativ în 2014 și în cursul PAR, în comparație cu anul 2013, cu 7 și, respectiv, 8 puncte procentuale. Pentru celule, RI s-a deteriorat cu 25,8-28,4 puncte procentuale în cursul perioadei examinate.

(170)

În termeni generali, industria din Uniune a continuat să sufere prejudicii în cursul perioadei examinate, având în vedere perioada scurtă după instituirea măsurilor inițiale și amploarea dumpingului și nivelul prejudiciului constatat în cadrul anchetei precedente. În plus, practicile de eludare constatate, menționate în considerentul 4 de mai sus, au contribuit, de asemenea, la continuarea prejudiciului. Cu toate acestea, de la mijlocul anului 2013 (măsurile provizorii au intrat în vigoare la 6 iunie 2013), mai ales în cursul anului 2014 (primul an complet cu măsuri antidumping în vigoare) și în cursul PAR, industria din Uniune a început treptat să se redreseze.

(171)

Într-adevăr, o serie de indicatori de prejudiciu prezintă tendințe pozitive. În ceea ce privește modulele, industria din Uniune și-a crescut vânzările de module la nivelul Uniunii cu 2,8 % și, ca urmare, cota sa de piață a crescut cu 9,4 % între 2014 și PAR. În cursul aceleiași perioade, industria din Uniune și-a crescut utilizarea captivă și vânzările de celule la nivelul Uniunii cu 6,3 % și și-a menținut cota de piață de 33 %. În plus, în aceeași perioadă, industria din Uniune și-a îmbunătățit gradul de utilizare a capacității de producție cu 9 puncte procentuale pentru module și cu 8 puncte procentuale pentru celule, atât prin creșterea producției, cât și prin scăderea capacității existente. De asemenea, industria din Uniune a realizat o creștere semnificativă a productivității, reducând astfel diferența dintre prețurile de vânzare și costurile medii de producție. În plus, a încetat subcotarea anterioară realizată de exporturile chineze, în contextul respectării PMI (în cursul PAR nu a avut loc nicio subcotare pentru module, iar pentru celule subcotarea a fost redusă). Ca urmare, deși industria din Uniune încă înregistra pierderi în cursul PAR, pierderile sale au scăzut în mod semnificativ pentru module în comparație cu 2012 și 2013. Cu toate acestea, pierderile nu au scăzut pentru industria din Uniune pentru celule, întrucât, astfel cum se explică în considerentul 165 de mai sus, acestea au fost influențate de evenimente extraordinare care au survenit în cazul a doi dintre producătorii incluși în eșantion. În schimb, al treilea producător din eșantion și-a redus pierderile în cursul PAR și, prin urmare, a urmat aceeași tendință precum cea observată pentru module.

(172)

Industria din Uniune și-a majorat, de asemenea, investițiile atât pentru module, cât și pentru celule cu 41 % și, respectiv, 63 % între 2014 și PAR.

(173)

Cu toate acestea, în pofida eforturilor depuse și a tuturor tendințelor pozitive care au rezultat din acestea, industria din Uniune nu a reușit să se redreseze în urma practicilor de dumping anterioare ale exportatorilor chinezi. Astfel cum s-a menționat deja, atât producătorii de module, cât și producătorii de celule au înregistrat pierderi în cursul PAR și au avut fluxuri negative de numerar și un randament negativ al investițiilor. În plus, în pofida faptului că volumele de importuri ale exporturilor chineze au scăzut pentru module, cota de piață a acestora era în continuare mai mare decât cea a producătorilor din Uniune. În ceea ce privește celulele, în cursul PAR, importurile au crescut în mod semnificativ ca volum (cu 65 %), în comparație cu anul 2012, sporindu-și cota de piață. Importurile de celule din China a exercitat o presiune indirectă, de asemenea, asupra pieței modulelor a producătorilor captivi, a căror creștere în continuare a fost astfel împiedicată. Prin urmare, importurile din China au continuat să intre pe piața Uniunii, cu volume semnificative și la prețuri mai mici decât costul de producție al industriei din Uniune.

(174)

În urma comunicării informațiilor, mai multe părți au susținut că Comisia nu a evaluat impactul asupra industriei din Uniune pe care l-au avut importurile de module din țări terțe, efectuate în cantități substanțiale și la prețuri mai mici decât cele ale exporturilor chineze.

(175)

Comisia a admis că impactul importurilor de module din țări terțe constituie un element important în evaluarea situației industriei Uniunii Europene; totuși, aceste importuri au fost mult mai puțin importante decât importurile din China – cota de piață a importurilor din țări terțe a fost de 25 % (incluzând modulele care, în realitate, erau de origine chineză, dar făceau obiectul practicilor de eludare), în timp ce cota de piață a importurilor din China a fost de 41 % în cursul PAR (în realitate, având în vedere eludarea, această cotă era mai mare). În plus, cota de piață a importurilor din țări terțe a scăzut cu 10 % între 2014 și PAR, în timp ce cota de piață a importurilor din China a crescut cu 4,9 % în cursul aceleiași perioade. Acești doi factori arată că impactul importurilor din China asupra industriei Uniunii a fost mult mai puternic decât impactul importurilor din țări terțe. În plus, prețurile modulelor din țări terțe nu erau mai mici decât cele ale exporturilor din China. După cum se arată în tabelul 4a de mai sus, prețul mediu ponderat al tuturor importurilor din țări terțe a fost 550 EUR/kW în cursul PAR, era mai ridicat decât prețul mediu al exporturilor din China – 544 EUR/kW. Prin urmare, argumentele au fost respinse.

(176)

În ceea ce privește celulele, mai multe părți au susținut că prejudiciul a fost cauzat de importurile din țări terțe, având în vedere că rentabilitatea a scăzut pe parcursul PAR în comparație cu 2014, din cauza scăderii importurilor din China și a creșterii simultane a importurilor din țări terțe.

(177)

În primul rând, astfel cum se menționează în considerentul 164, creșterea pierderilor în cursul PAR pentru producătorii incluși în eșantion a fost influențată de evenimente extraordinare, care au avut loc în cazul a doi producători de celule din Uniune, în timp ce al treilea (și cel mai important) producător a înregistrat o creștere a rentabilității în cursul PAR în comparație cu 2014. În al doilea rând, cu toate că importurile din China au scăzut cu 3 puncte procentuale între 2014 și PAR, ele au crescut cu 7 puncte procentuale între 2013 și PAR, în pofida intrării în vigoare a măsurilor. Prin urmare, importurile din China au continuat să aibă un impact important asupra industriei Uniunii. În al treilea rând, în ceea ce privește importurile din țări terțe, acestea au crescut într-adevăr cu 2 puncte procentuale între 2014 și PAR, dar au scăzut cu 24 de puncte procentuale între 2013 și PAR. Prin urmare, impactul acestora asupra industriei Uniunii a scăzut, de fapt, în perioada de după instituirea măsurilor. Prin urmare, a fost respins argumentul conform căruia prejudiciul a fost cauzat de importurile din țări terțe.

(178)

În urma comunicării informațiilor, guvernul Chinei a susținut că anumiți indicatori de prejudiciu s-au îmbunătățit numai în cursul PAR și nu imediat după instituirea măsurilor. Astfel, nu există o legătură clară între instituirea măsurilor și diferitele tendințe pozitive.

(179)

Comisia a admis că anumiți indicatori de prejudiciu, de exemplu în ceea ce privește cota de piață, producția și gradul de utilizare a capacității pentru module s-au îmbunătățit numai în cursul PAR, nu în 2014. Cu toate acestea, având în vedere amploarea dumpingului și a prejudiciului constatate în cadrul anchetei anterioare, a fost nevoie de un anumit timp pentru a inversa tendințele negative aplicabile întregii industrii. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că la momentul impunerii măsurilor inițiale, industria Uniunii era în proces de consolidare, mulți producători erau deja în stare de faliment sau aproape de faliment, dar aceștia au ieșit de pe piață doar în cursul anului 2014. Acest lucru a avut un impact important asupra tuturor indicatorilor macroeconomici, care includeau, de asemenea, astfel de societăți. De asemenea, merită remarcat faptul că o serie de indicatori, cum ar fi cota de piață, producția, capacitatea de producție și gradul de utilizare a capacității de producție, care au înregistrat o tendință negativă la nivelul întregii industrii din Uniune, au arătat tendințe pozitive deja în 2014 pentru producătorii de celule și de module din Uniune incluși în eșantion. În consecință, această afirmație a fost respinsă.

(180)

Mai multe părți interesate au susținut că industria din Uniune se află într-o situație bună și s-a redresat pe deplin în urma prejudiciului anterior. În urma comunicării informațiilor, părțile respective și-au reiterat afirmațiile. În special, cifrele raportate în situațiile financiare ale SolarWorld și Jabil, de departe cei mai mari producători de module din Uniune, ar fi arătat că activitatea lor din Uniune a crescut în ultimii ani și că aceștia și-au sporit volumele de producție, capacitatea, gradul de utilizare a capacității de producție, vânzările la export și productivitatea, în timp ce costul de producție și stocurile au scăzut.

(181)

Producătorii din Uniune incluși în eșantion (inclusiv Jabil și SolarWorld) și-au sporit volumele de producție, capacitatea, gradul de utilizare a capacității de producție, vânzările la export și productivitatea, în timp ce și-au scăzut costul de producție și stocurile în 2014 și în cursul PAR. Cu toate acestea, afirmația că industria s-a redresat pe deplin în urma prejudiciului anterior contrazice constatările anchetei, care se bazează pe datele reale verificate ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion. În special, mulți indicatori microeconomici se bazează doar pe vânzările către clienți independenți din Uniune (cum ar fi rentabilitatea, fluxul de numerar și randamentul investițiilor). În plus, unele dintre societățile incluse în eșantion au o producție importantă în afara Uniunii, care nu este inclusă în indicatorii microeconomici. În schimb, documentele financiare accesibile publicului se concentrează asupra tuturor activităților societăților în cauză și de multe ori furnizează informații privind conturile consolidate ale unor grupuri întregi. Prin urmare, concluziile referitoare la situația economică a industriei din Uniune în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază nu s-au bazat pe documente financiare accesibile publicului, ci pe informațiile mai detaliate și verificate privind situația din Uniune, disponibile numai în cursul anchetei. În plus, concluziile la care s-a ajuns cu privire la situația industriei din Uniune s-au bazat pe date provenite de la toți producătorii din Uniune incluși în eșantion, nu numai pe date furnizate de SolarWorld și Jabil. În cele din urmă, în ceea ce privește Jabil, astfel cum s-a explicat mai sus, această societate doar asambla module, dar nu și-a asumat răspunderea contractuală deplină pentru vânzările acestora. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(182)

În urma comunicării informațiilor, o parte interesată a afirmat că Comisia ar fi trebuit să ia în considerare efectele investițiilor de mare amploare realizate de SolarWorld. Acestea din urmă ar fi afectat în mod negativ societatea și industria în ansamblu, având în vedere cota importantă din producția industriei Uniunii.

(183)

În primul rând, partea respectivă se referă la investiții făcute în 2015; acestea vizau nu numai celulele și modulele, ci și alte activități de producție în UE, cum ar fi plachetele (31). Prin urmare, aceste investiții au avut numai implicații parțiale asupra evaluării rentabilității activității societății din domeniul modulelor și celulelor. În al doilea rând, astfel cum s-a arătat de către alte părți, grupul SolarWorld a obținut rezultate pozitive în 2016 (32) din activitățile sale din Europa și din afara Europei. Acest lucru nu pare să sugereze, în această etapă, că investițiile deja efectuate au avut un impact negativ asupra societății. În consecință, acest argument a fost respins.

(184)

Pentru a evalua probabilitatea continuării prejudiciului în cazul în care s-ar permite încetarea măsurilor împotriva RPC, a fost analizat impactul potențial al importurilor din China asupra pieței și industriei din Uniune, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(185)

Astfel cum se arată în secțiunea 4.5 de mai sus, industria din Uniune a continuat să sufere prejudicii în cursul PAR. Astfel cum s-a subliniat în secțiunea 3.3 de mai sus, există probabilitatea continuării dumpingului în cazul în care s-ar permite încetarea măsurilor. În plus, s-a stabilit că producătorii-exportatori vindeau la prețuri de dumping către țări terțe și către Uniune și că aceștia ar intra pe piața Uniunii chiar cu prețuri mai mici decât cele pe care le practică în prezent pentru vânzările către Uniune, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(186)

Capacitatea de producție a Chinei de module este estimată la 96,3 GW/an pentru 2015 și se preconizează că va ajunge la 108 GW/an în 2016 (33). În același timp, cererea la nivel mondial a fost estimată la 50,6 GW în 2015 și se preconizează că va crește până la 61,7 GW (34) în 2016 sau până la 68,7 GW, potrivit unei alte surse (35). Prin urmare, Comisia a ajuns la concluzia că capacitatea neutilizată totală a producătorilor chinezi a depășit cu mult cererea la nivel mondial, și anume cu 47,5 % în 2015 și o va depăși cu 42,9 % sau cu 36 % în 2016, în funcție de sursa utilizată. O altă sursă a stabilit că cererea la nivel mondial a fost de 58 GW (36) în 2015, ceea ce ar conduce la o capacitate excedentară a producătorilor chinezi de 39,8 % pentru 2015.

(187)

Chiar dacă în China nu s-ar instala în viitor noi capacități, capacitatea existentă ar depăși în continuare în mod semnificativ cererea mondială anuală estimată de instalații solare. Într-adevăr, în scenariul cel mai probabil (așa-numitul „scenariu mediu”), cererea va ajunge la 97 GW (37) sau 95 GW (38) în 2020 și ar fi acoperită în întregime de capacitatea chineză existentă. În plus, capacitatea chineză de producere a modulelor solare a fost în continuă creștere în ultimii 10 ani. De exemplu, aceasta a crescut de mai mult de două ori între 2012 și 2015 [de la 43,8 GW (39) în 2012 la 96,3 GW în 2015]. Doar în 2016 există 2 GW suplimentari de capacitate anunțată sau capacitate în construcție în China, potrivit Bloomberg New Energy Finance („BNEF”). În plus, nu există niciun element care să sugereze că capacitatea din China nu va continua să se extindă în viitorul apropiat, având în vedere că aceasta s-a extins în permanență cel puțin în ultimii cinci ani. Prin urmare, inclusiv în scenariul cel mai puțin probabil (așa-numitul „scenariu favorabil”) de creștere a cererii anuale la nivel mondial până la 120 GW (40) în 2020, este probabil că producătorii chinezi de unii singuri ar fi în continuare în măsură să satisfacă cererea în întregime, deoarece aceștia vor trebui să își extindă capacitatea existentă la o viteză mult mai mică decât au făcut în trecut, și anume cu doar 11,3 % în patru ani.

(188)

În urma comunicării informațiilor, mai multe părți interesate au contestat datele privind capacitatea din RPC și consumul mondial utilizate de Comisie. Acestea au susținut că Solar Power Europe nu era o sursă suficient de fiabilă, întrucât ia în considerare numai modulele conectate deja la rețea, în timp ce IHS și BNEF oferă o perspectivă mai exactă, întrucât prezintă modulele achiziționate în vederea instalării.

(189)

Cu toate acestea, Comisia a analizat deja, în considerentele de mai sus, datele și estimările provenite de la IHS, iar datele care provin de la BNEF nu diferă în mod semnificativ de cele care provin de la IHS (41). În realitate, estimările realizate de BNEF și IHS corespund în totalitate pentru 2016 (68,7 GW în scenariul prudent și 70,7 GW în scenariul optimist) și 2017 (72,9 și respectiv 77,5 GW) și diferă foarte puțin pentru 2018 (BNEF: 83 GW; IHS: 82 GW) (42), acesta fiind ultimul an pentru care BNEF a realizat o estimare. În consecință, acest argument a fost respins.

(190)

Aceleași părți au contestat, de asemenea, capacitatea neutilizată totală stabilită de Comisie. În special, o parte interesată a susținut că aceasta a fost de 70 GW în 2016. Cu toate acestea, partea interesată menționată nu a oferit sursa informațiilor sau metodologia pe baza căreia a stabilit această cifră. Chiar dacă această cifră ar fi fost corectă, capacitatea neutilizată estimată ar fi totuși suficientă pentru a acoperi întreaga cerere la nivel mondial, chiar și în cazul celor mai optimiste estimări pentru 2016 [70,7 GW (43)]. Niciuna dintre celelalte părți nu a furnizat vreo estimare sau nu a citat un studiu sau un raport care să sugereze că ar trebui diminuată capacitatea de rezervă stabilită de Comisie. În consecință, acest argument nu modifică concluziile de mai sus.

(191)

Mai multe părți interesate au susținut, anterior comunicării informațiilor și ulterior acestei etape, că societățile de nivel 1 au o supracapacitate mult mai mică decât restul societăților de nivel 2 și 3. Potrivit BNEF, în 2016 societățile de nivel 1 au o capacitate estimată de producere a modulelor în RPC de 46 GW, care într-adevăr, este mai mică decât capacitatea totală combinată a societăților de nivel 2 și 3, estimată la 62 GW (44). Cu toate acestea, în ceea ce privește societățile chineze, toate nivelurile sunt active pe piața mondială. În ceea ce privește Uniunea, nu numai societățile de nivel 1 exportau după instituirea măsurilor existente, ci și societățile de nivel 2 și nivel 3, chiar dacă în cantități mai mici (cota acestora din urmă din totalul importurilor din China a fost estimată la 13,6 % în 2014). Prin urmare, Comisia a considerat că ar trebui să fie luată în considerare capacitatea tuturor tipurilor de producători-exportatori chinezi în vederea stabilirii capacității neutilizate disponibile în China.

(192)

În urma comunicării informațiilor, o parte interesată a contestat constatarea potrivit căreia, atunci când se stabilește capacitatea neutilizată disponibilă în China, ar trebui să fie luată în considerare supracapacitatea tuturor tipurilor de producători-exportatori.

(193)

Comisia a subliniat faptul că, în 2015, numai capacitatea disponibilă în cadrul societăților de nivelul 1 a reprezentat 90 % din consumul mondial total (estimat la 50,6 GW). În plus, faptul că societățile de nivelul 2 și 3 au exportat în UE, indiferent de volumele mici, arată că acestea sunt active pe piața Uniunii și că nu își limitează vânzările numai la piața chineză sau la alte piețe. În cele din urmă, se preconizează că importurile provenind de la societăți de nivelul 2 și 3 vor crește în mod semnificativ, în urma retragerii recente a angajamentului unor societăți care sunt, cu precădere, de nivelul 1. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(194)

Mai multe părți au invocat argumentul potrivit căruia, atât anterior comunicării informațiilor, cât și ulterior acestei etape, în cea mai mare parte, supracapacitatea din China a fost supraevaluată, deoarece cererea de instalații solare a crescut în mod constant la nivel mondial. Într-adevăr, cererea anuală la nivel mondial a crescut cu 25 % între 2014 și 2015 (de la 40,3 GW la 50,6 GW) (45). Cu toate acestea, astfel cum este specificat mai sus, supracapacitatea estimată a producătorilor chinezi depășește cu 47,5 % cererea actuală. Prin urmare, inclusiv în cel mai optimist scenariu pentru creșterea cererii mondiale, cel mai probabil, producătorii chinezi ar avea în continuare o capacitate neutilizată suficientă pentru a satisface această cerere. În consecință, acest argument a fost respins.

(195)

În ceea ce privește celulele, capacitatea existentă a producătorilor-exportatori chinezi este estimată la 76,6 GW în 2016, o creștere cu 12 % în comparație cu 2015 (68 GW) (46). Întrucât cererea de celule la nivel mondial este aproximativ egală cu cererea de module la nivel mondial, producătorii-exportatori chinezi au avut o supracapacitate de 25,6 % pentru celule în 2015 și de 19,5 % în 2016. În plus, China a avut 72,8 % din capacitatea mondială existentă de celule în 2016, depășind astfel în mod semnificativ toate celelalte țări terțe. Următoarele patru mari țări terțe cu capacități disponibile sunt mult mai mici decât China (Taiwan: 11 GW; Malaysia: 4 GW; Coreea: 2,7 GW; Japonia: 1,9 GW). Pe această bază, Comisia a ajuns la concluzia că RPC are, de asemenea, o supracapacitate semnificativă în ceea ce privește producție de celule.

(196)

Mai multe părți au susținut că piața Uniunii nu mai este atractivă pentru producătorii chinezi. Acestea au afirmat că producția chineză de celule și module ar fi mai degrabă direcționată către piețele în expansiune rapidă din Asia, cum ar fi Japonia și India. În plus, cererea internă din China a fost în creștere în ultimii ani, ajungând la 50 % din producția de module solare din China până în primul trimestru din 2016. China ar urma să dețină instalații de aproximativ 20 GW pe an până în 2020. Prin urmare, în contextul unui număr tot mai mare de instalații solare în China, India și alte piețe din Asia de Sud-Est, producția chineză de module solare ar fi destinată în primul rând satisfacerii cererii tot mai ridicate de pe aceste piețe.

(197)

Se admite că piața Uniunii nu mai este la fel de importantă ca în trecut, când aceasta reprezenta până la 60 % din capacitatea instalată anuală la nivel mondial (în 2012). De asemenea, nu se preconizează ca Uniunea să fie una dintre piețele în creștere rapidă. Previziunile pentru o creștere a pieței Uniunii sunt destul de modeste în comparație cu restul lumii. Conform scenariului mediu al Solar Power Europe, se preconizează o creștere a consumului anual european de energie solară de la 8,2 GW la aproximativ la 15 GW în 2020 (47). Cu toate acestea, estimările Solar Power Europe includ, de asemenea, țări din afara UE (Turcia, Elveția etc.); previziunile sale de creștere pentru cele 28 de state membre ale Uniunii sunt și mai puțin optimiste, și anume aproximativ 11,6 GW (48) pentru 2020. Cu toate acestea, Uniunea rămâne o piață importantă, care reprezintă 14 % din totalul pieței mondiale și se preconizează că pe viitor cota sa pe piața mondială va rămâne importantă. Trei dintre statele sale membre (Regatul Unit, Germania și Franța) au fost printre primele 10 piețe pentru module solare în 2015. În plus, astfel cum s-a arătat mai sus, supracapacitatea producătorilor-exportatori chinezi ar putea să satisfacă cererea totală la nivel mondial în viitor, inclusiv toate piețele în creștere rapidă, cum ar fi China însăși, India, Japonia și America de Sud luate împreună. Nu în ultimul rând, impunerea și consolidarea măsurilor de protecție comercială, printre altele, de către Canada și SUA, a redus atractivitatea acestor piețe, sporind-o astfel pe cea a pieței Uniunii, în cazul în care măsurile ar fi abrogate.

(198)

În pofida instituirii măsurilor antidumping și compensatorii în 2013, producătorii-exportatori chinezi rămân foarte interesați de piața Uniunii, ceea ce este demonstrat de faptul că aceștia au menținut o poziție puternică pe piața Uniunii. Astfel cum se indică în secțiunea 4.4 de mai sus, importurile de module și celule din China au avut o cotă de piață de 41 % și, respectiv, 16 % în cursul PAR și și-au menținut cu succes (iar, în cazul celulelor, chiar și-au intensificat) poziția pe piață, în comparație cu importurile din țări terțe. Volumul și cota de piață a importurilor de module din China sunt mult mai importante decât cele din țări terțe; acestea din urmă au reprezentat cumulativ doar 25 %. În ceea ce privește celulele, cota de piață a țărilor terțe a reprezentat 51 % în cursul PAR, dar aceasta înseamnă o scădere semnificativă (cu 32 %) în comparație cu 2013, când țările terțe au avut o cotă de piață de 75 %. În plus, în pofida faptului că măsurile au intrat în vigoare în 2013, importurile de celule din China au crescut cu 77,8 % între 2013 și PAR. Mai mult, astfel cum s-a demonstrat în ancheta antieludare din 2015, unii dintre producătorii chinezi au încercat să evite măsurile redirecționând produsele prin Taiwan și Malaysia, cele mai importante țări terțe în ceea ce privește importurile.

(199)

În urma comunicării informațiilor, mai multe părți au contestat constatarea potrivit căreia piața Uniunii rămâne o piață atractivă pentru producătorii-exportatori chinezi. Una dintre părți a subliniat că previziunile de creștere a pieței Uniunii în ansamblu ar trebui reduse ținând cont de o scădere cu 18 % a instalațiilor noi în Uniune în primele nouă luni ale anului 2016 în comparație cu anul precedent, ceea ce conduce la o estimare relativ pesimistă, potrivit căreia cererea Uniunii este de 7,1 GW în 2016. Acest lucru ar avea ca rezultat un scenariu pesimist de dezvoltare a cererii la nivelul Uniunii până în 2020. În plus, această parte a arătat că trei piețe mari ale Uniunii (Regatul Unit, Germania și Franța) și-ar pierde atractivitatea și mai mult în viitor.

(200)

De fapt, o cerere totală a Uniunii estimată la 7,1 GW, menționată de partea interesată, este un rezultat mai degrabă pozitiv pentru 2016, deoarece acesta este, în linii mari, în concordanță cu estimarea inițială a Solar Power Europe din cadrul scenariului mediu pentru 2016 (7,3 GW) (49). Prin urmare, estimarea realizată de această parte, potrivit căreia cererea Uniunii va urma, pe această bază, scenariul nefavorabil până în 2020 nu este susținută de datele pe care ea însăși le-a furnizat. În orice caz, chiar dacă cererea ar urma cel mai nefavorabil scenariu posibil și cota pe care o deține piața Uniunii în cadrul pieței mondiale ar scădea, acest lucru nu ar face ca piața Uniunii să devină, în mod obligatoriu, neatractivă pentru exporturile din China, deoarece toate celelalte considerente descrise mai sus rămân în continuare valabile. Chiar dacă ponderea acesteia în cererea mondială poate fi în scădere, piața Uniunii rămâne în continuare atractivă pentru exporturile din China. În caz contrar, nu ar exista practicile de eludare, astfel cum au fost constatate în continuare în cadrul anchetelor recente referitoare la Malaysia și Taiwan.

(201)

În ceea ce privește afirmațiile potrivit cărora, până în 2020, China ar instala anual 20 GW de sisteme pentru energie solară, ancheta Comisiei a colectat dovezi că RPC nu ar fi în măsură să mențină acest obiectiv ridicat. Studiile de piață raportează că acest obiectiv al RPC va fi redus din cauza lipsei infrastructurii de rețea, a unei piețe în mod fundamental supraaprovizionate și a unui deficit al fondului de subvenționare a surselor regenerabile (50). Ciclurile de expansiune și contracție de pe piața echipamentelor de energie solară din China sunt discutate în continuare în considerentul 356.

(202)

În urma comunicării informațiilor, una dintre părți a citat un comunicat de presă al Administrației Naționale pentru Energie din China, în care aceasta din urmă a anunțat că, în conformitate cu planul de dezvoltare a energiei solare pentru următorii cinci ani, este planificată instalarea, până în 2020, a unei capacități de energie fotovoltaică de cel puțin 105 GW. Partea menționată a afirmat că acest lucru ar aduce o creștere suplimentară a cererii în China.

(203)

Obiectivul privind o capacitate instalată cumulată de 105 GW este destul de scăzut și, potrivit BNEF (51), va fi atins deja în 2017. Prin urmare, acest obiectiv modest nu este relevant, deoarece sugerează că nu ar fi de așteptat o creștere după 2017, ceea ce este contrar previziunilor potrivit cărora piața chineză ar crește. În același timp, Comisia a analizat deja în considerentul 201 de mai sus un scenariu de creștere a pieței chineze, deși mai mică de 20 GW pe an până în 2020. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(204)

De asemenea, Comisia a analizat dacă importurile din China ar intra în Uniune la prețuri mai mici decât prețurile actuale din Uniune, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(205)

Aproape toți producătorii-exportatori care au vândut module și celule din RPC către Uniune în cursul PAR și-au asumat un angajament privind prețurile, iar prețurile de export către UE ale acestora au fost determinate de respectivele angajamente privind prețurile care stabileau un preț minim de import. În consecință, astfel de prețuri de export nu au putut fi considerate un indicator pertinent pentru a determina comportamentul de stabilire a prețurilor al producătorilor-exportatori în cazul în care nu se aplică măsuri.

(206)

Prin urmare, au fost utilizate în schimb prețurile către țări terțe ale producătorilor-exportatori incluși în eșantion. S-a constatat că exporturile către țări terțe ale producătorilor-exportatori incluși în eșantion subcotau prețurile producătorilor din Uniune incluși în eșantion în medie cu 2,2 % pentru celule și între 5,6 % și 9,2 % pentru modulele în cursul PAR. Cifrele arată subcotarea medie per producător-exportator (cea mai mică marjă între întreprinderi și cea mai mare marjă între întreprinderi). Pentru celule nu există decât o singură marjă de subcotare, deoarece aceasta este subcotarea medie pentru singurul producător-exportator inclus în eșantion care exportă celule în Uniune.

(207)

Una dintre părți a solicitat o defalcare a prețului mediu ponderat pentru cele patru țări examinate în care au fost efectuate exporturi (Chile, India, Japonia și Singapore), pentru a prezenta observații cu privire la constatările referitoare la subcotare. În scopul calculării subcotării nu s-a luat în considerare prețul mediu ponderat pentru fiecare țară terță, ci prețul mediu ponderat aferent tuturor celor patru țări în care s-au efectuat exporturi, luate împreună, ceea ce reflectă corect cantitățile și prețurile la care aceste exporturi au fost efectuate. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(208)

În urma comunicării informațiilor, o parte interesată a susținut că producătorii-exportatori nu ar fi stimulați să-și crească vânzările în Uniune în cazul în care se permite expirarea măsurilor. Comisia nu a fost convinsă de această ipoteză. Astfel cum au demonstrat marjele de subcotare stabilite, producătorii-exportatori și-ar putea crește volumele de vânzări în UE, în cazul în care se permite expirarea măsurilor. Într-adevăr, întrucât prețurile practicate de aceștia în Uniune ar fi mai mici decât prețurile practicate de producătorii din Uniune, este rezonabil să se preconizeze că s-ar urmări o creștere a cotei de piață deținute de exporturile din China în Uniune. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(209)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că importurile din China ar intra în Uniune la prețuri mai mici decât prețurile practicate în prezent de industria din Uniune și că importurile din China sunt susceptibile să își mărească volumul vânzărilor și cota de piață în cazul în care se permite expirarea măsurilor.

(210)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a ajuns la concluzia că există o capacitate neutilizată semnificativă în RPC, atât pentru module, cât și pentru celule. Piața Uniunii rămâne atractivă în ceea ce privește dimensiunea și prețul de vânzare, în special în comparație cu nivelul prețurilor exporturilor din RPC către țări terțe, fapt dovedit în continuare de evidențele referitoare la practicile de eludare anterioare. În consecință, Comisia a constatat că este foarte probabil ca abrogarea măsurilor antidumping să conducă la continuarea dumpingului, fapt care ar conduce la continuarea prejudiciului adus industriei Uniunii.

(211)

De asemenea, mai multe părți interesate au susținut, atât anterior comunicării informațiilor, cât și ulterior acestei etape, că în cazul în care Comisia constată că industria din Uniune suferă în continuare prejudicii, acestea din urmă sunt cauzate de mai mulți alți factori, care explică, împreună, întregul prejudiciu:

(212)

În ceea ce privește prima afirmație, Comisia a recunoscut, astfel cum se indică în secțiunea 5.3.2 de mai jos, că modificările și, în anumite state membre, suspendarea sau încetarea schemelor de sprijin au condus la o scădere a consumului la nivelul Uniunii în anii 2012-2014, după atingerea nivelului maxim al consumului din 2011. Această scădere semnificativă a consumului îngreunează creșterea industriei din Uniune. Cu toate acestea, Comisia a constatat în ancheta precedentă că industria din Uniune a fost obligată să-și reducă prețurile în principal din cauza presiunii exercitate de importurile care au făcut obiectul unui dumping și nu din cauza modificărilor aduse schemelor de sprijin (52). Prin urmare, afluxul de produse din China care au făcut obiectul unui dumping a fost cauza principală a prejudiciului suferit în cursul anchetei anterioare. În plus, în pofida scăderii consumului între 2012 și PAR cu 56 %, industria din Uniune și-a crescut cota de piață pentru module și celule cu 40 % și, respectiv, 47 %. De asemenea, industria din Uniune a început să își crească volumul de vânzări între 2014 și PAR, odată ce efectul protector al măsurilor s-a materializat, astfel cum se prevede în considerentul 171 de mai sus. De asemenea, industria și-a redus semnificativ costurile (a se vedea tabelele 8a și 8b de mai sus) și și-a îmbunătățit gradul de utilizare a capacității de producție. Prin urmare, în pofida scăderii consumului și având în vedere măsurile în vigoare, industria din Uniune a început să se redreseze în urma prejudiciului anterior. În consecință, acest argument a fost respins.

(213)

În ceea ce privește a doua afirmație, într-adevăr capacitatea industriei din Uniune nu este comparabilă cu cea obținută de producătorii-exportatori chinezi în ultimii ani. În primul rând, societățile chineze au realizat o producție masivă și (supra)capacități într-o perioadă în care au depășit o serie de piețe din lume, parțial datorită prețurilor de dumping, astfel cum a fost stabilit nu numai de către Comisia Europeană, ci și de către autoritățile americane și canadiene. În schimb, afluxul de volume mari de importuri care au făcut obiectul unui dumping a avut exact efectul opus asupra producătorilor expuși la aceste practici neloiale. Comisia a stabilit în cadrul anchetei anterioare (53) că, în 2010, industria din Uniune a obținut un profit de 10 %, în contextul unei capacități existente similare (6 983 MW în 2010 și 6 467 MW în cursul PAR). Importurile masive de produse din China care au făcut obiectul unui dumping au cauzat o reducere drastică a rentabilității industriei din Uniune, împiedicând în mod efectiv efectuarea de noi investiții pentru a realiza economii de scară. Efectul protector al măsurilor a permis industriei din Uniune să se consolideze și să își reducă în mod semnificativ costurile în 2014 și în cursul PAR și a plasat industria din Uniune pe calea cea bună pentru a beneficia de avantajele economiilor de scară. În urma comunicării informațiilor, una dintre părți a contestat această afirmație. Aceasta a susținut că investițiile au scăzut după instituirea măsurilor și că nu au permis obținerea de economii de scară. Contrar acestei afirmații, investițiile au crescut, de fapt, în cursul PAR, atât pentru module, cât și pentru celule în comparație cu anii precedenți. În consecință, această afirmație a fost, de asemenea, respinsă.

(214)

În ceea ce privește a treia afirmație, Comisia a stabilit (a se vedea tabelele 4a și 4b de mai sus) că prețurile medii de import din China au fost ușor mai ridicate pentru celule și ușor mai scăzute pentru module decât prețurile medii de import din țări terțe. În timp ce, pentru celule, prețurile de import din China au fost cu 4 % mai mari decât prețurile de import din țări terțe, pentru module acestea au fost mai mici cu 1 %. Prin urmare, acest argument a fost incorect din punct de vedere factual și a fost respins. Afirmația potrivit căreia importurile din țări terțe ar conduce la ineficiența măsurilor este discutată în considerentele 324 și 325 de mai jos.

(215)

În ceea ce privește a patra afirmație, ancheta a arătat că, pentru module, prețurile medii de import din China au fost în mod constant mai mici decât prețurile medii de vânzare din UE ale producătorilor din Uniune. De exemplu, în cursul PAR, prețul mediu de import din China a fost de 544 EUR/kW (54), în timp ce prețul mediu al Uniunii a fost de 593 EUR/kW. Prin urmare, această afirmație a fost, de asemenea, incorectă din punct de vedere factual și, prin urmare, a fost respinsă. Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că industria din Uniune a continuat să fie afectată de un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(216)

În urma comunicării informațiilor, o parte interesată a susținut că prejudiciul este cauzat de măsuri, întrucât acestea majorează costurile aferente celulelor pentru producătorii de module neintegrați pe verticală. Cu toate acestea, astfel cum se indică în secțiunea 6.4.1 de mai jos, producătorii de module au acces la celule cu prețuri scăzute din țări terțe și nu avut o ofertă insuficientă de astfel de celule. Prin urmare, argumentul a fost respins.

(217)

Această secțiune se concentrează asupra interesului producătorilor de module din Uniune. Interesul producătorilor de celule din Uniune este analizat în secțiunea 6 – reexaminarea intermediară parțială.

(218)

Există mai mult de 100 de producători cunoscuți de module. Industria din Uniune este reprezentată de asociația EU ProSun, care este solicitantul. EU ProSun reprezintă 31 de producători de plachete, celule și module din Uniune.

(219)

Continuarea măsurilor va permite industriei din Uniune să își păstreze cota de piață sporită în Uniune și să se redreseze în urma prejudiciului important. Astfel cum s-a menționat în considerentul 137, cota de piață deținută de industria Uniunii în Uniune a crescut de la 25 % în 2012 la 35 % în PAR. Astfel cum s-a stabilit în secțiunea 4.6, având în vedere prețurile de vânzare ale modulelor din China către țări terțe și capacitățile neutilizate mari din RPC, modulele din China vor ajunge în Uniune la prețuri sub nivelul prețului minim de import și în volume mai importante, în cazul în care măsurile expiră. Prin urmare, continuarea măsurilor ar proteja industria Uniunii de o presiune intensivă și neloială asupra prețurilor care, în caz contrar, ar fi exercitată de importurile din China.

(220)

În cazul în care măsurile nu sunt prelungite, investițiile ridicate de capital și în cercetare și dezvoltare care au fost realizate pentru producerea de module în Uniune ar deveni redundante, întrucât acestea nu pot fi redirecționate cu ușurință către o utilizare productivă în alte sectoare. În cazul falimentului producătorilor de module din Uniune, majoritatea celor 6 300 de persoane implicate în producerea de module își vor pierde locul de muncă. Această forță de muncă este, într-o mare măsură, de înaltă calificare. În schimb, continuarea măsurilor va oferi industriei din Uniune mai mult timp pentru a se redresa pe deplin de pe urma efectelor practicilor anterioare de dumping.

(221)

În urma comunicării informațiilor, o parte a invitat Comisia să identifice producătorii de celule și module care nu sprijină măsurile. Comisia a clarificat faptul că nicio parte care s-a considerat ca făcând parte din industria din Uniune nu s-a prezentat și nu s-a opus măsurilor. Aceeași parte a solicitat Comisiei să elimine producătorii de plachete din Uniune din lista celor 31 de societăți reprezentate de EU ProSun. Comisia a clarificat faptul că EU ProSun a reprezentat 29 de producători de celule și module din Uniune.

(222)

În urma comunicării informațiilor, mai multe părți au contestat faptul că măsurile erau în interesul industriei din Uniune. De asemenea, aceste părți nu au fost de acord cu faptul că produsele chineze care au făcut obiectul unui dumping au exercitat o presiune neloială asupra prețurilor industriei Uniunii. De asemenea, ele au susținut că Comisia a fost determinată de obiectivul de a menține cota de piață a industriei din Uniune și că Comisia a protejat o mică parte din industria solară în detrimentul întregului lanț valoric al industriei solare.

(223)

Comisia reamintește faptul că, în conformitate cu regulamentul de bază, măsurile comerciale sunt menite să apere industria din Uniune împotriva prejudiciului important provocat de dumping, cu condiția ca acest lucru să fie în interesul Uniunii. În prezenta reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor, s-a constatat o probabilitate crescută a dumpingului și a continuării prejudiciului în cazul expirării măsurilor. De asemenea, Comisia a constatat că piața Uniunii de module solare s-a contractat din mai multe motive, independente de instituirea măsurilor, astfel cum se concluzionează în considerentul 270. Prin urmare, creșterea cotei de piață a industriei din Uniune reprezintă principalul indicator care arată că măsurile au fost eficace.

(224)

Prin urmare, Comisia a ajuns la concluzia că menținerea măsurilor pentru module este în mod clar în interesul industriei din Uniune.

(225)

Un număr semnificativ de societăți din amonte și din aval din Uniune, fie în mod individual, fie prin asociațiile lor, au solicitat încetarea măsurilor în interesul Uniunii. Acestea susțin că măsurile au consecințe neprevăzute, negative pentru o majoritate covârșitoare a locurilor de muncă din sectorul energiei solare din Europa. Acestea au susținut că măsurile cauzează o creștere a prețurilor pentru instalațiile solare, ceea ce are un efect negativ asupra cererii, cu toate consecințele negative asupra ocupării forței de muncă în aval și în amonte. În plus, obiectivele de politică mai largi în ceea ce privește schimbările climatice și promovarea energiei din surse regenerabile ar fi, de asemenea, afectate în mod negativ. De asemenea, acestea au semnalat modificarea circumstanțelor de la adoptarea măsurilor definitive în decembrie 2013, în special trecerea de la schemele de sprijin la prețuri fixe (de exemplu, tarife fixe și prime fixe) la licitații, atingerea parității de rețea de către energia solară în anumite regiuni din Uniune sau pentru anumite grupuri de clienți și ratificarea de către Uniune a Acordului UNFCCC de la Paris pentru limitarea schimbărilor climatice în octombrie 2016. În cele din urmă, anumite părți au susținut că în Uniune nu se fabrică suficiente module pentru a acoperi cererea Uniunii; că măsurile au devenit ineficiente ca urmare a creșterii exporturilor din țări terțe și că măsurile avantajau în principal exportatorii din țările terțe.

(226)

Doi importatori neafiliați de module s-au prezentat și au oferit răspunsuri la chestionar, care au fost verificate ulterior, astfel cum se menționează în considerentul 28. Respectivii importatori neafiliați au trimis, de asemenea, mai multe observații suplimentare, exprimându-și opiniile cu privire la motivul pentru care măsurile ar trebui eliminate. Importatorii de panouri solare au un grad scăzut de rentabilitate. Aceștia au furnizat, de asemenea, o listă cu alți importatori și angrosiști care au dat faliment sau și-au redus în mod semnificativ forța de muncă de la impunerea înregistrării modulelor solare din China în martie 2013. Unele dintre aceste societăți au subliniat impunerea de măsuri privind modulele solare din China drept principalul motiv pentru insolvabilitatea lor, de exemplu Gehrlicher. Importatorii neafiliați susțin că măsurile cresc prețul energiei solare și scad cererea.

(227)

Importatorii neafiliați au susținut, de asemenea, că angajamentul de preț PMI cauzează dezavantaje pentru ei și pentru alte societăți din aval active pe piețele internaționale, cum ar fi societățile de inginerie, achiziții și construcții (Engineering, Procurement and Construction – EPC), întrucât le limitează capacitatea de a cumpăra module de la producătorii chinezi importanți de nivel 1. Angajamentul nu permite vânzările paralele ale produsului care face obiectul anchetei în Uniune și în afara Uniunii. Prin urmare, exportatorii chinezi nu pot livra module importatorilor neafiliați care sunt, de asemenea, activi pe piețele din afara Uniunii (de exemplu, în Elveția sau în Statele Unite), în cazul în care acestea fac parte din portofoliul cu ridicata al importatorilor neafiliați din cadrul Uniunii. Se susține că acesta ar fi un dezavantaj semnificativ pentru participarea respectivelor societăți în calitate de angrosiști și dezvoltatori de proiecte pe piața fotovoltaică în creștere la nivel mondial.

(228)

Importatorii neafiliați au susținut, de asemenea, că măsurile în forma lor actuală creează un risc de afaceri suplimentar semnificativ și sarcini administrative. În opinia acestora, măsurile administrative suplimentare, cum ar fi eliberarea unui certificat de către Camera de Comerț a Chinei pentru Importul și Exportul de Mașini și Produse Electronice (China Chamber of Commerce for Import and Export of Machinery and Electronic Products – CCCME) și controalele amănunțite din partea autorităților vamale din Uniune prelungesc timpul total de la comandă la livrare de la 7 la 11 săptămâni.

(229)

Comisia a constatat că, inclusiv după instituirea măsurilor, cota de piață a modulelor din RPC pe piața Uniunii a rămas relativ ridicată. Deși cota de piață a modulelor din RPC în Uniune a scăzut de la 66 % în 2012, a rămas în continuare la un nivel ridicat de 41 % în cursul PAR. Prin urmare, China a rămas cel mai mare vânzător de module în Uniune, cu o cotă de piață mai mare decât cea deținută de industria din Uniune, care a fost de 35 % în cursul PAR. În plus, importatorii independenți erau liberi să se aprovizioneze cu module solare din țări terțe. Importatorii cooperanți au înlocuit, cel puțin într-o anumită măsură, modulele din RPC cu module din țări terțe. Importatorii care au cooperat, acționând în calitate de angrosiști și de integratori de sisteme (55), au vândut, de asemenea, module produse de industria din Uniune; prin urmare, aceștia au beneficiat atât de creșterea cotei de piață a importurilor din restul lumii („RL”), cât și de creșterea cotei de piață a industriei din Uniune. Prin urmare, rezultatele mai slabe ale importatorilor cooperanți trebuie să fie atribuite parțial scăderii cererii din Uniune, ca urmare a ciclului de tip „boom/bust” prin care a trecut industria solară din Uniune, astfel cum este discutat mai în detaliu în secțiunea 5.3.2 de mai jos.

(230)

Interdicția privind vânzările în paralel a fost introdusă pentru a evita ofertele de compensare care ar putea submina angajamentul. Au fost introduse măsuri administrative suplimentare pentru importurile din China în scopul de a îmbunătăți monitorizarea măsurilor și de a evita orice formă de eludare care ar putea submina angajamentul.

(231)

În urma comunicării informațiilor, mai multe părți au afirmat că Comisia nu a luat în considerare interesul importatorilor. În opinia lor, măsurile au crescut prețurile la care puteau fi achiziționate produsele solare. Prin urmare, importatorii au avut de suferit de pe urma scăderii cererii.

(232)

Comisia a observat că obiectivul-cheie al măsurilor a fost acela de a restabili prețul neprejudiciabil pentru produsul care face obiectul dumpingului. Acest lucru implică, în mod logic, o creștere a prețului produsului care face obiectul dumpingului. Produsele din China care fac obiectul dumpingului au deținut o cotă de piață foarte ridicată în Uniune înainte de instituirea măsurilor. Cota lor de piață a scăzut după instituirea măsurilor. Cu toate acestea, astfel cum a fost prezentat în detaliu în secțiunea 5.3, Comisia a constatat că această creștere de preț cauzată de restabilirea nivelului prețului neprejudiciabil a avut doar un impact limitat asupra cererii globale a Uniunii. Prin urmare, Comisia a concluzionat că importatorii neafiliați au suferit doar într-o mică măsură de pe urma scăderii cererii cauzate de măsuri.

(233)

Mai mult de 140 de companii din aval s-au înregistrat în calitate de părți interesate. Întreprinderile din aval sunt instalatorii de panouri solare, EPC-urile, societățile de exploatare și de întreținere și societățile active în finanțarea proiectelor. În timp ce majoritatea societăților doar s-au înregistrat în calitate de părți interesate, fără nicio acțiune ulterioară, în jur de 30 de societăți au furnizat observații motivate, opunându-se măsurilor. Trei EPC-uri au prezentat un răspuns la chestionar. În plus, peste 400 de societăți din aval din toate statele membre au semnat o scrisoare deschisă solicitând eliminarea măsurilor.

(234)

Peste 30 de asociații pan-europene și naționale care reprezintă societăți din sectorul energiei solare au trimis scrisori de opoziție față de măsuri. Printre acestea s-a numărat European Association of Electrical Contractors (AIE), care susține că reprezintă interesele instalatorilor din Uniune la nivel european. Asociațiile cele mai active au fost SPE și SAFE. SAFE este o asociație ad-hoc a 50 de societăți germane, în timp ce SPE susține că este cea mai reprezentativă asociație a industriei energiei solare din Europa, cu peste 100 de membri europeni, dintre care peste 80 sprijină poziția sa cu privire la eliminarea măsurilor privind atât modulele, cât și celulele solare.

(235)

EU ProSun a subliniat că mai multe dintre marile asociații naționale din domeniul energiei solare au avut o poziție neutră față de măsuri, deși unele dintre acestea sunt membre ale SPE. Acest lucru este valabil în special în cazul Bundesverband Solarwirtschaft (BSW), Germania (cea mai mare asociație din domeniul energiei solare din Europa); British Photovoltaic Association (BPVA); Syndicat des Energies Renouvenables (SER), Franța; și ANIE Rinnovabili (secțiunea de energie regenerabilă a Confindustria), Italia. În plus, EU ProSun susține, de asemenea, că beneficiază de sprijinul a 150 de instalatori europeni. Cu toate acestea, niciun instalator nu s-a exprimat în mod deschis în sprijinul măsurilor. Confederația Europeană a Sindicatelor și Sindicatul European IndustriALL au trimis o scrisoare comună de susținere a măsurilor. O asociație germană a consumatorilor de energie (Bund der Energieverbraucher) a trimis o scrisoare în favoarea măsurilor la nivelul care reflectă economiile de costuri generate de dezvoltarea tehnologică.

(236)

În urma comunicării informațiilor, EU ProSun a contestat afirmația conform căreia niciun instalator nu și-a manifestat susținerea față de măsuri. EU ProSun a menționat o scrisoare trimisă de 150 de instalatori care sprijină măsurile și o scrisoare semnată de doi membri ai Fachpartnerbeirat der Solar World AG, ambele trimise în octombrie 2016. Comisia a constatat că cei 150 de instalatori au solicitat anonimatul, prin urmare Comisia consideră în continuare că aceștia nu și-au manifestat în mod deschis susținerea față de măsuri. Comisia a observat, de asemenea, că Fachpartnerbeirat der Solar World AG a pretins că reprezintă peste 800 de instalatori, însă numele instalatorilor nu au fost furnizate. Comisia a confirmat, cu toate acestea, că cei doi instalatori care au semnat o scrisoare deschisă în numele Fachpartnerbeirat der Solar World AG și-au manifestat în mod deschis sprijinul în favoarea măsurilor.

(237)

Părțile care se opun măsurilor pentru rațiuni de interes al Uniunii au susținut că societățile din aval reprezintă mai mult de 80 % din ocuparea forței de muncă și valoarea adăugată în cadrul lanțului valoric al industriei solare din Europa. Acestea au indicat numărul mult mai mare de locuri de muncă pe care le creează în comparație cu producătorii de celule și de module din Uniune. SPE a prezentat un raport întocmit de Ernst & Young care indică faptul că sectorul din aval are peste 110 000 de angajați. Cu toate acestea, raportul nu a explicat metodologia pentru calcularea acestui număr mare de angajați. O altă parte a indicat faptul că sectorul din aval deține aproximativ 65 000 de angajați, dacă se ia în calcul aproximativ 7 ENI/MW/an. Cu toate acestea, nici această parte nu și-a justificat ipotezele.

(238)

Pe baza analizei unor proiecte reprezentative care vizau instalații montate pe sol, comerciale și rezidențiale, Comisia a constatat că numărul de locuri de muncă implicate în sectorul din aval nu depășește 50 000 de persoane. Acest număr se bazează pe ipoteza că instalația completă (care include și dezvoltarea proiectului și a sitului, distribuția, logistica, instalarea propriu-zisă și costurile indirecte pentru toate aceste activități) necesită o medie de 5,2 ENI/MW/an (56), în timp ce exploatarea și întreținerea necesită aproximativ 0,08 ENI/MW/an. Cu toate acestea, având în vedere faptul că fabricarea de celule și module oferă aproximativ 8 000 de locuri de muncă, afirmația că sectorul din aval generează un număr semnificativ mai mare de locuri de muncă decât producția de celule și module este corectă.

(239)

Ancheta Comisiei a constatat, de asemenea, că cele mai multe dintre locurile de muncă oferite de activitățile din aval în sectorul energiei solare constau în instalarea de module pe acoperișuri de clădiri rezidențiale și comerciale și montarea modulelor pe sol. Aceste activități nu necesită, de regulă, o investiție semnificativă de capital specifică instalării echipamentelor solare – multe unelte și mașini, cum ar fi macarale, excavatoare, mașini de găurit etc. pot fi folosite, de asemenea, pentru alte lucrări de construcții. În timp ce anumiți instalatori sunt axați exclusiv pe sectorul energiei solare și sunt în măsură să îndeplinească sarcini cu valoare adăugată foarte ridicată, mulți instalatori desfășoară, de asemenea, alte activități în sectorul construcțiilor sau al energiei sau pot trece cu ușurință la aceste sectoare, fără un impact prea mare asupra veniturilor lor. O parte interesată a susținut că, recent, mulți instalatori au făcut trecerea către sectorul construcțiilor, din cauza marjelor reduse în instalarea echipamentelor solare și datorită creșterii marjelor în construcția de clădiri în Germania. Prin urmare, supraviețuirea sau bunăstarea economică a multor instalatori nu depinde numai de sectorul energiei solare.

(240)

Același lucru este parțial adevărat pentru cea mai mare parte a EPC-urilor care s-au prezentat în cadrul anchetei. Cele mai multe dintre acestea sunt implicate, de asemenea, în dezvoltarea altor surse regenerabile de energie sau sunt companii mari de construcții care desfășoară proiecte în sectorul general al construcțiilor. Impactul măsurilor asupra veniturilor și asupra ocupării forței de muncă a societăților din aval depinde de impactul măsurilor asupra cererii, care este discutat în secțiunea 5.3 de mai jos.

(241)

În urma comunicării informațiilor, mai multe părți au contestat afirmația Comisiei că raportul E&Y nu a explicat metodologia pentru calcularea ocupării forței de muncă în sectorul din aval al industriei energiei solare. Solar Power Europe a furnizat unele informații suplimentare privind metodologia. Chiar și după ce a primit informațiile suplimentare, Comisia consideră în continuare că metodologia a fost neclară, în special pentru că nici raportul, nici informațiile suplimentare nu au indicat câte persoane au fost angajate în instalarea unui proiect solar reprezentativ în fiecare segment-cheie.

(242)

În urma comunicării informațiilor, mai multe părți au susținut că Comisia a subestimat numărul de locuri de muncă implicate în sectorul din aval din Uniune. Părțile respective au furnizat rapoarte suplimentare care estimează la 120 250 (57) numărul de locuri de muncă din Uniune în 2014, conform „Eurobserver”, și la 31 600 în Germania potrivit GWS/DIW/DLR în 2015 (58).

(243)

Comisia a observat că raportul GWS/DIW/DRL a inclus totalul ocupării forței de muncă din întregul lanț valoric al industriei solare. În consecință, cele 31 600 de locuri de muncă menționate în acest raport includ, de asemenea, sectorul din amonte, precum și sectorul producției de module și de celule. Se estimează că sectorul din amonte din Germania asigură locuri de muncă pentru câteva mii de persoane – Wacker afirmă că deține aproximativ 3 000 de locuri de muncă. Producătorii de echipamente de producție a instalațiilor solare și producătorii de echipamente auxiliare au declarat, de asemenea, că dispun de câteva mii de angajați. Aceste locuri de muncă sunt afectate doar parțial de vânzările din Uniune deoarece întreprinderile din amonte exporta cea mai mare parte a producției lor în afara Uniunii.

(244)

În plus, se raportează că aproximativ 10 000 de persoane sunt angajate în activități de exploatare și întreținere. Raportul nu prevede însă nicio definiție a activităților de exploatare și întreținere. Comisia a presupus că activitățile de exploatare și întreținere se referă la toate activitățile necesare pentru a asigura o bună exploatare a instalațiilor solare existente, cum ar fi curățarea panourilor, reparațiile, exploatarea centrelor de dispecerat, etc. Aceste locuri de muncă se numără pe baza capacității solare existente, cumulative, care în Germania este de aproape 40 GW (59). Prin urmare, cele 10 000 de locuri de muncă existente în exploatare și întreținere pot fi influențate de măsurile care vor fi impuse numai în măsura în care acestea împiedică înlocuirea instalațiilor învechite. Cu toate acestea, având în vedere durata de viață medie de 20 de ani și instalarea relativ recentă a celor mai multe dintre instalații, aceste locuri de muncă ar fi afectate numai în cazul în care măsurile ar rămâne în vigoare o perioadă mai mare decât perioada propusă în prezentul regulament. Prin urmare, numărul persoanelor angajate în sectorul din aval în Germania care ar putea fi afectat de măsuri este substanțial mai mic decât 31 600 de persoane.

(245)

Raportul Eurobserver nu face nicio distincție între locurile de muncă din amonte, din aval și din sectoarele de producție. În plus, numărul locurilor de muncă în sectorul energiei solare din Germania citat în acest raport este același cu cel raportat în Studiul GWS, DIW, DLR pentru 2014. Prin urmare, Comisia a considerat că numărul persoanelor angajate în sectorul din aval din Uniune care ar putea fi afectat de măsuri este mult mai mic decât 120 250 de persoane.

(246)

În urma comunicării informațiilor, mai multe părți au contestat concluzia Comisiei conform căreia este mai simplă trecerea forței de muncă de la instalarea modulelor către sectorul construcțiilor generale decât de la fabricarea de module către alte sectoare. Cu toate acestea, niciuna dintre părți nu a furnizat date exacte privind proporția lucrărilor de instalare a panourilor solare realizate de societățile de construcții generale (de exemplu, lucrări de construcție la sol și amenajare peisagistică pentru instalațiile montate pe sol și consolidarea structurii plafonului pentru instalațiile de pe acoperiș).

(247)

Comisia a fort de acord deja cu faptul că un număr semnificativ mai mare de persoane au fost angajate în sectorul din aval decât în sectorul producției de module. De asemenea, ea a observat că multe locuri de muncă în sectorul din aval necesită competențe specifice, reorientarea către alte sectoare fiind mai dificilă. Cu toate acestea, ea a concluzionat, de asemenea, că impactul măsurilor asupra cererii reprezintă factorul-cheie care afectează locurile de muncă în industriile din aval. Numărul absolut de angajați și dacă este dificilă sau nu reorientarea către alte sectoare nu sunt elemente relevante în această privință. După cum s-a discutat în detaliu în secțiunea 5.3, Comisia a constatat că măsurile au avut doar un impact limitat asupra cererii de module solare și, prin urmare, doar un impact limitat asupra ocupării forței de muncă din aval.

(248)

Operatorii din amonte produc materii prime, cum ar fi polisiliciu și plachete; echipamentele de producție pentru celule și module, precum și componentele auxiliare, cum ar fi invertoare, echipamente de stocare și de montare etc. Pe de o parte, Solar World, care este, de asemenea, cel mai mare producător de plachete din Uniune, susține măsurile. În plus, încă un producător de plachete din Uniune s-a exprimat în favoarea măsurilor. Pe de altă parte, alte opt societăți din amonte din Uniune care s-au prezentat s-au opus măsurilor. Cu toate acestea, cei mai mulți dintre operatorii din amonte s-au prezentat într-o etapă ulterioară sau nu au furnizat un răspuns la chestionar. Numai producătorul de polisiliciu – Wacker Chemie AG (denumit în continuare „Wacker”) a furnizat un răspuns la chestionar și a fost verificat, astfel cum se prevede în considerentul 28 de mai sus.

(249)

Operatorii din amonte care solicită eliminarea măsurilor au reiterat argumentul potrivit căruia măsurile determină o reducere a cererii prin creșterea prețurilor, ceea ce afectează negativ întregul lanț valoric al industriei solare. Mai multe societăți au susținut că, din cauza scăderii cererii, acestea înregistrează o reducere a cifrei de afaceri, a profitului, pierderi de locuri de muncă și resurse insuficiente pentru a investi în cercetare și dezvoltare. Cu toate acestea, datorită faptului că acestea au prezentat observațiile cu întârziere și nu au răspuns la chestionare, situația lor nu a putut fi verificată. Comisia a estimat că industria din amonte poate angaja mai multe mii de persoane.

(250)

Producătorul de polisiliciu verificat oferă peste 2 000 de locuri de muncă directe și aproximativ 1 000 de locuri de muncă indirecte în Uniune. Acesta are, de asemenea, un buget direct mare pentru activități de cercetare și dezvoltare de peste 17 milioane EUR legat de producția de materii prime pentru sectorul energiei solare. Cu toate că cifra de afaceri a societății Wacker și numărul de angajați al acesteia au rămas stabile în perioada care face obiectul anchetei, această societate s-a opus vehement măsurilor, susținând că acestea au un impact negativ asupra relațiilor comerciale cu RPC. RPC este de departe cel mai mare producător de plachete și celule solare; prin urmare, cifra de afaceri a producătorului de polisiliciu și mai multe mii de locuri de muncă depind de accesul liber la piața chineză, care este în scădere. Wacker și alte câteva părți au susținut că, prin protejarea unei industrii ineficiente (producerea de celule și module solare), măsurile provoacă prejudicii grave industriilor în care Europa are în continuare un avantaj competitiv.

(251)

Asociația producătorilor de echipamente din Germania (VDMA) a trimis o scrisoare solicitând revizuirea nivelului PMI, subliniind faptul că în sectorul energiei solare costurile de producție au scăzut în mod continuu. VDMA a indicat că producătorii de celule și module solare au urmat o curbă de învățare istorică a industriei solare de 21 %. De asemenea, VDMA a susținut că producătorii germani de echipamente fotovoltaice reprezintă un element-cheie al unei astfel de reduceri a costurilor. Se estimează că producătorii de echipamente angajează mai multe mii de persoane și că aceștia sunt contribuitori-cheie la cercetarea și dezvoltarea în sectorul energiei solare.

(252)

Mai multe părți au susținut că Comisia nu a pus în balanță în mod corect interesul operatorilor din amonte față de interesul industriei din Uniune. Comisia a reiterat că numai un singur operator din amonte, și anume Wacker, a trimis un răspuns complet la chestionar și a putut fi verificat. Interesele acestei societăți au fost luate în considerare în analiză, astfel cum se prevede în considerentul 250. Un număr de alți operatori din amonte s-au prezentat doar într-o etapă foarte avansată, cu observații scurte. Comisia nu a putut verifica în mod adecvat impactul măsurilor asupra altor operatori din amonte. În orice caz, Comisia a constatat că măsurile au avut doar un impact limitat asupra cererii de module solare și, în consecință, asupra vânzărilor în Uniune și a profitabilității altor operatori din amonte.

(253)

Comisia a recunoscut ipoteza de bază a importatorilor neafiliați, a industriilor din aval și din amonte conform căreia expirarea măsurilor ar putea fi benefică pentru cifra de afaceri și numărul de locuri de muncă în aceste industrii. Se poate concluziona astfel că prelungirea măsurilor nu este în interesul acestora. Cu toate acestea, în același timp, Comisia a constatat că impactul măsurilor și efectul probabil al eliminării acestora asupra operatorilor economici și asupra noilor instalații din Uniune a fost supraestimat în mod substanțial în majoritatea observațiilor prezentate de societățile care se opun măsurilor, astfel cum au fost analizate în detaliu în secțiunea 5.3 de mai jos. În ceea ce privește presupusa sarcină administrativă care rezultă din angajament, s-ar putea deschide o reexaminare intermediară privind forma măsurilor pentru a proteja mai bine interesele importatorilor neafiliați și ale operatorilor din aval.

(254)

Mai multe părți au susținut că Comisia nu a luat în considerare interesul consumatorilor. Comisia a considerat că interesul acestora pentru prețuri mai scăzute se suprapune cu interesul utilizatorilor din aval, care este analizat în secțiunea 5.2.3. Prin urmare, Comisia nu a efectuat o analiză separată pentru consumatori.

(255)

În urma comunicării informațiilor, SAFE a oferit o prezentare mai detaliată care a analizat impactul măsurilor asupra consumatorilor de energie electrică din Germania. Studiul SAFE a concluzionat că înlăturarea măsurilor ar putea duce la economii de aproximativ 570 de milioane EUR pentru consumatorii de energie electrică din Germania, în ipoteza că modulele ar putea fi achiziționate între 0,40 și 0,45 EUR/W și că obiectivul anual de 2 500 MW ar fi atins. În plus, Wacker a susținut că abrogarea măsurilor ar putea aduce consumatorilor economii de 1 miliard EUR pe an. Această cifră a fost calculată prin compararea diferenței dintre PMI și prețul modulelor solare estimat în trecut (0,42 EUR/W), precum și a diferenței dintre PMI și prețul preconizat în 2017 (0,32 EUR/W).

(256)

Comisia a constatat că calculele de mai sus se bazează pe ipoteze prea simpliste. În primul rând, PMI i-a fost atribuit un mecanism de ajustare. Prin urmare, pentru cea mai mare parte a perioadei examinate diferența dintre PMI și prețul mediu de cumpărare global al modulelor nu a fost atât de mare. O diferență mai mare între cele două prețuri a apărut doar în 2016. Această diferență a dispărut cel puțin parțial prin cea mai recentă ajustare a PMI care a intrat în vigoare la începutul anului 2017. Pentru a evita o diferență prea mare între PMI și prețul de achiziție global al modulelor în viitor și pentru a reduce în continuare impactul măsurilor asupra consumatorilor, Comisia intenționează să deschidă o reexaminare intermediară privind forma și nivelul PMI. Trebuie remarcat faptul că nu este posibil ca în cadrul prezentei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor să se modifice nivelul măsurilor, deoarece acest lucru necesită o reexaminare intermediară.

(257)

În al doilea rând, prețurile aplicate de către părți în calculele lor se referă la modulele multi-siliciu dintr-o categorie de calitate inferioară. Cu toate acestea, o mare parte din modulele vândute în Uniune sunt module multi-siliciu și mono-siliciu cu eficiență înaltă. Prețurile lor sunt mult mai mari și, prin urmare, diferența dintre PMI, care se aplică fără distincție tuturor modulelor, și prețul efectiv de cumpărare a fost chiar mai mică.

(258)

Prin urmare, Comisia a considerat că măsurile au avut doar un impact foarte limitat asupra situației financiare a consumatorilor și a dezvoltării energiei solare.

(259)

Mai multe părți au susținut, de asemenea, că PMI, care a dus la creșterea prețului pentru module, este responsabil pentru nerealizarea obiectivelor de dezvoltare a energiei solare în Germania. Comisia nu a fost convinsă de această legătură monocauzală. Diferența dintre PMI și prețul mediu de vânzare a fost mai mică decât cea estimată de către părți, iar măsurile nu au afectat în mod semnificativ cererea. În consecință, Comisia a concluzionat, de asemenea, că PMI nu a avut un impact semnificativ asupra nerealizării obiectivelor de dezvoltare a energiei solare.

(260)

Practic, toate părțile care s-au exprimat împotriva măsurilor au afirmat că măsurile cresc prețul noilor instalații solare și diminuează cererea de module solare, ceea ce face ca energia solară generată să fie mai scumpă pentru consumatori. Deși unii au admis că declinul instalațiilor solare în Uniune este determinat, de asemenea, de modificările și, în anumite state membre, de suspendarea sau încetarea schemelor de sprijin, aceștia au considerat că măsurile cauzează prețuri ridicate în mod artificial și încetinesc și mai mult dezvoltarea energiei solare. Părțile au susținut că modificările recente de politică, cum ar fi introducerea unor licitații competitive pentru noile instalații solare, agravează prejudiciul cauzat de prețurile mai mari ale modulelor din cauza măsurilor în vigoare. În opinia acestora, încetarea măsurilor ar permite o reducere a costurilor pentru energia solară în Uniune, în beneficiul consumatorilor finali, stimularea cererii de panouri solare și reducerea costului furnizării de energie curată în ansamblu.

(261)

Comisia a identificat trei segmente pe piața energiei solare a Uniunii:

(262)

Comisia a considerat că, în cursul PAR și în anii anteriori, cererea în toate cele trei segmente a fost determinată de schemele de sprijin menționate în secțiunea 5.3.2 de mai jos. De asemenea, Comisia a considerat că, la sfârșitul PAR și în anul 2016, au avut loc schimbări importante, iar cererea pentru cele trei segmente a fost determinată din ce în ce mai mult de factori independenți. Cererea de parcuri solare mari pe scară utilitară este determinată tot mai mult de licitații, astfel cum se prevede în secțiunea 5.3.3 și, eventual, într-un grad foarte mic, de paritatea de rețea. Cererea de instalații comerciale și rezidențiale este determinată tot mai mult de atingerea parității de rețea la vânzarea cu amănuntul, atât cu taxe, cât și fără taxe, astfel cum se prevede în secțiunea 5.3.4.

(263)

Oponenții măsurilor au susținut că PMI a împiedicat produsele solare să urmeze curba de învățare a costurilor, în timp ce nivelul ajutorului de stat s-a ajustat la curba de învățare respectivă. În opinia lor, această nepotrivire între ajutorul de stat aflat în scădere și prețurile care stagnează a determinat scăderea cererii de panouri solare în Uniune. În opinia acestora, așteptările Comisiei exprimate în cadrul regulamentului inițial conform cărora schemele de sprijin vor fi ajustate în timp, în concordanță cu evoluția prețurilor pentru proiecte (60) nu s-au materializat. În consecință, toate societățile din amonte și din aval sunt grav afectate de contracția pieței Uniunii. Părțile respective au susținut că această constatare este recunoscută, printre altele, de un studiu realizat de către Ministerul German al Economiei și Energiei („BMWi”) (61).

(264)

Aceste părți au afirmat că, deși PMI a rămas relativ stabil începând din 2013, industria solară a continuat să atingă curba de învățare de 21 % (62). O astfel de curbă de învățare înseamnă că, odată cu fiecare dublare a capacității solare cumulative instalate, costul de producție scade cu 21 %. În 2013, capacitatea solară mondială cumulativă a fost de aproximativ 130 GW, iar la sfârșitul anului 2016 se preconizează că aceasta va ajunge la 290 GW. Acest lucru înseamnă dublarea până în prezent a capacității, în timp ce costul estimat al producției a scăzut cu 21 %. Părțile au susținut că PMI depășea cu 30 % prețul de vânzare contractual mondial la un moment dat în 2016, astfel cum a fost raportat de PV Insights și de alte surse. Aceasta înseamnă că, în opinia părților, consumatorul european a fost împiedicat efectiv să beneficieze de reducerea la nivel mondial a costului de producție.

(265)

Luând în considerare argumentele de mai sus, Comisia a recunoscut că industria solară are o curbă de învățare abruptă și costul producției solare a scăzut. Din acest motiv, angajamentul/PMI a fost dotat cu un mecanism de ajustare pe baza prețurilor cotate de una dintre agențiile de informații de piață, Bloomberg. Prețurile de pe o piață competitivă ar trebui să reflecte reducerile costului de producție. Cu toate acestea, indicele de preț utilizat de Comisie s-a modificat doar într-o mică măsură. Acest lucru ridică întrebarea – care nu a fost analizată de Comisie în cadrul prezentei anchete – dacă indicele Bloomberg reflectă în continuare în mod adecvat evoluția prețurilor pe piața mondială. De asemenea, întrucât prezenta este o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, care nu poate modifica nivelul sau forma unor măsuri, nu a fost necesar să se examineze această chestiune în continuare.

(266)

În cazul în care părțile interesate consideră că există o modalitate mai bună de a reflecta curba de învățare a industriei solare și evoluția rezultată a prețurilor pe piața mondială în nivelul măsurilor, se poate deschide o reexaminare intermediară la cererea acestora. Analiza Comisiei privind studiul efectuat de BMWi citat mai sus a relevat că motivul principal pentru nerealizarea obiectivului constând în instalații noi de 2 500 MW în Germania în 2014 l-au reprezentat ratele în constantă scădere ale remunerațiilor, cuplate cu stagnarea prețurilor pentru instalații. De asemenea, studiul a subliniat faptul că prețurile de pe piața solară nu reflectă în mod necesar costurile producției solare, ci au rezultat din supracapacități semnificative la nivel mondial. Comisia a constatat că prețurile cu ridicata ale echipamentelor solare au stagnat nu numai în Uniune, ci în întreaga lume. De fapt prețurile mondiale ale modulelor solare denominate în euro au prezentat chiar o creștere în a doua jumătate a anului 2014, astfel cum a fost raportat de mai multe agenții de informații de piață, precum PV Insights (63) și BNEF (64).

(267)

De asemenea, Comisia a constatat că schemele de sprijin au fost la un nivel ridicat în anumite state membre în anii anteriori măsurilor, întrucât acestea au fost ajustate la nivelul prețurilor din Uniune și al prețurilor din alte țări terțe, cum ar fi Japonia, Taiwan sau Statele Unite ale Americii. Unele dintre sistemele de sprijin nu au fost proiectate pentru a face față unui aflux masiv de module care provin din China la prețuri de dumping. Un astfel de aflux a provocat un boom de instalare în anii anteriori măsurilor. Instalațiile solare au atins punctul culminant în 2011, când obiectivele de dezvoltare a energiei solare au fost depășite în mod semnificativ în anumite state membre. Raportul Comisiei privind progresele înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile din iunie 2015 prevede că, la nivelul tehnologiei, energia fotovoltaică (și anume, energia solară) a atins nivelurile de dezvoltare planificate inițial pentru 2020 deja în 2013 (65). În anumite state membre, acest lucru a cauzat o presiune financiară neașteptată asupra schemelor de sprijin. Răspunsul la nivel de politici a fost o reducere a nivelului de sprijin sau chiar o suspendare și/sau o modificare a schemei de sprijin. Aceste modificări au fost, de asemenea, necesare pentru instalațiile deja instalate, unde sprijinul ar fi condus la o supracompensare a investitorilor (66).

(268)

Evoluția pieței solare din Regatul Unit în 2014-2016 servește drept încă o dovadă a faptului că nivelul schemelor de sprijin a fost principalul motor al cererii în Uniune. Atât timp cât au existat tarife fixe ridicate disponibile, piața a fost în plină expansiune, inclusiv în cazul în care erau în vigoare măsuri de protecție comercială. Odată ce tarifele fixe au fost eliminate la începutul anului 2016, volumul de instalații noi s-a diminuat. De asemenea, acest lucru este recunoscut în studiul „Perspectiva globală” al SPE: „Boom-ul recent al energiei solare în Regatul Unit, țară care înregistra întârzieri față de alte state din Europa, a fost declanșat, de asemenea, în principal de stimulentele pentru sistemele la scară utilitară, care s-au încheiat în martie 2016” (A European latecomer, the UK's recent solar boom was also primarily triggered by incentives for utility-scale systems, which ended in March 2016) (67).

(269)

Deși majoritatea rapoartelor agențiilor de informații de piață indică, de obicei, scăderea schemelor de sprijin și incertitudinea în materie de reglementare ca principalele motive pentru stagnarea cererii de energie solară a Uniunii, acestea nu indică aproape niciodată măsurile. Studiul „Perspectivele pieței mondiale” al Solar Power Europe indică, de asemenea, stimulentele reduse și incertitudinile cu privire la dezvoltarea pieței, precum și reducerile schemelor de sprijin pentru instalațiile existente, pentru a evita supracompensarea, drept cauza principală a unei scăderi a piețelor solare europene; de exemplu, în ceea ce privește situația din Germania, studiul „Perspectiva pieței mondiale” al SPE din 2015 arată că: „În al doilea rând, în 2014, Germania a instalat mai puțin de 2 GW (1,9 GW), sub ținta oficială de 2,5 GW. Liderul global în sectorul fotovoltaic [și anume Germania] a fost sub presiunea de a reduce costurile sistemului de sprijin, cu noi reglementări care să conducă la o reducere de 75 % a pieței în decurs de doi ani (de la 7,6 GW la 1,9 GW)” (68).

(270)

Comisia a observat că, în anii 2010-2013, a existat un boom al cererii de instalații solare determinat, în anumite state membre, de o neconcordanță între tarifele fixe stabilite la nivelul unui preț echitabil per modul și nivelul general al prețurilor determinate de modulele din China care au făcut obiectul unui dumping în mod neloial. Scăderea cererii în 2013 și în anii următori a fost o consecință inevitabilă a unui boom de instalare din anii precedenți. Scăderea semnificativă a consumului/instalării de module solare începuse deja în 2012, ceea ce a coincis cu o reducere semnificativă a tarifelor fixe în acel an în anumite state membre. În perioada 2014-PAR, cererea Uniunii a fost în creștere numai în Regatul Unit, statul membru care avea cele mai atractive scheme de sprijin la acel moment. Prin urmare, Comisia a constatat că schemele de sprijin au constituit principalul factor determinant al cererii în cursul PAR și în anii anteriori. Astfel, se poate concluziona că importatorii neafiliați, industria din aval și din amonte au suferit într-o măsură semnificativă în urma scăderii consumului la nivelul Uniunii, care nu are legătură cu instituirea măsurilor.

(271)

În temeiul noilor norme ale Uniunii privind ajutoarele de stat (69), schemele de sprijin trebuie să fie „bazate pe piață” pentru toate instalațiile mai mari de peste 1 MW (70) până la începutul anului 2017, cu excepția cazului în care schemele de sprijin au fost autorizate înainte de intrarea în vigoare a noilor norme. În acest caz, acestea pot rămâne neschimbate până la sfârșitul perioadei de autorizare (71). Mecanismele bazate pe piață sunt certificatele verzi și licitațiile competitive.

(272)

Licitațiile competitive constituie unul dintre mecanismele bazate pe piață impuse de noile norme privind ajutoarele de stat. În cadrul unui astfel de mecanism, guvernele prezintă pentru licitație o cantitate dorită de capacitate care urmează să fie instalată. În conformitate cu normele Uniunii privind ajutoarele de stat, licitațiile competitive sunt, în principiu, neutre din punct de vedere tehnologic, dar pot fi, de asemenea, axate pe tehnologii specifice, de exemplu, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura diversitatea necesară a surselor de energie.

(273)

Dezvoltatorii de parcuri solare prezintă oferte pentru cel mai mic preț pe care sunt de acord să îl primească pentru energia cu care vor alimenta rețeaua pe durata de viață a unui parc solar.

(274)

Oponenții măsurilor susțin că, în cadrul noului sistem sensibil la prețuri al licitațiilor competitive, PMI va avea un impact negativ din ce în ce mai mare asupra dezvoltării energiei solare, întrucât acesta crește prețul modulelor – componenta principală a sistemului pentru energie solară. Potrivit acestor părți, licitațiile pentru capacități împreună cu încetarea măsurilor pot genera economii semnificative. Cu cât sistemele pentru energie solară devin mai ieftine, cu atât va spori disponibilitatea guvernelor de a construi instalații solare, întrucât economiile de costuri vor fi reflectate în mod direct în prețul final al energiei electrice. În plus, scăderea prețului sistemului pentru energie solară va facilita atingerea obiectivelor de dezvoltare a energiei din surse regenerabile de către statele membre.

(275)

Aceste părți fac referire la Germania, ca exemplu. Potrivit acestora, câteva licitații-pilot au avut deja loc și au înregistrat un anumit succes prin scăderea prețului mediu la 7,25 eurocenți/kWh în august 2016. SPE și SAFE au furnizat o analiză care indică faptul că eliminarea PMI ar putea conduce la o potențială scădere a prețului sistemului cu 10 % pentru instalațiile fotovoltaice la scara utilitară în Uniune prin intermediul licitațiilor. Impactul negativ al măsurilor asupra rezultatului licitațiilor este, de asemenea, recunoscut în cea mai recentă Perspectivă a pieței mondiale a SPE (Global Market Outlook) (72). O altă parte a presupus că, având în vedere tendința actuală de scădere de pe piețele mondiale, prețul energiei solare poate scădea în Germania până la 5 eurocenți/kWh în cazul în care măsurile sunt eliminate, deși nu și-a justificat concluziile.

(276)

Părțile care se opun măsurilor au susținut că în unele jurisdicții, în special în Regatul Unit, energia solară trebuia să concureze cu alte forme de energie regenerabilă, cum ar fi energia eoliană terestră. Întrucât în cazul energiei eoliene nu se aplică măsuri comerciale, energia solară nu putea să concureze cu energia eoliană și foarte puține proiecte pentru energie solară au câștigat respectivele licitații. Unele părți au susținut că Germania ia în considerare, de asemenea, introducerea de licitații neutre tehnologic și că astfel de licitații neutre exacerbează dezavantajul prețurilor mai mari cauzate de măsuri, conducând la situația în care energia solară pierde în licitațiile în care se află în concurență cu alte tehnologii de energii din surse regenerabile, în special energia eoliană.

(277)

Părțile care sprijină măsurile au susținut că licitațiile și obiectivele generale de instalare au fost introduse tocmai pentru a permite guvernelor să controleze nivelul de dezvoltare a energiei solare și pentru a evita instaurarea ciclurilor de tip „boom/bust” care au avut loc anterior.

(278)

Comisia și-a limitat analiza schemelor de sprijin pentru sistemele mari pentru energie solară la scară utilitară la Germania, Franța și Regatul Unit. Această alegere este justificată de faptul că acestea au reprezentat aproximativ 80 % din noile instalații solare anuale din Uniune în cursul PAR. Prin urmare, era adecvat să analizeze evoluțiile din aceste trei state membre ca un indicator pentru situația din Uniune în ansamblu.

(279)

Analiza se bazează pe informațiile transmise de către părțile interesate, informațiile colectate de Comisie în cursul anchetei și informațiile transmise de statele membre Comisiei în scopul controlului ajutoarelor de stat.

(280)

Germania și Franța și-au stabilit deja obiectivele pentru următorii trei ani. Franța intenționează să organizeze două runde anuale de licitații de câte 500 MW pentru energie solară în 2017-2019. Aceasta înseamnă instalații noi anuale totale de 1 000 MW. Germania intenționează să organizeze licitații pentru un volum anual de energie solară de 600 MW din 2017 până cel puțin în 2020.

(281)

Regatul Unit, dimpotrivă, nu organizează licitații specifice unei anumite tehnologii pentru energia solară. În februarie 2015, a avut loc o licitație multi-tehnologică în care modulele solare au concurat cu alte tehnologii pentru atribuirea contractelor pe diferență (contracts for difference – „CFD-uri”). Pentru moment, în Regatul Unit nu sunt planificate noi licitații, întrucât guvernul consideră că energia eoliană terestră și energia solară la scară utilitară pot concura cu alte surse de energie electrică fără a beneficia de scheme de sprijin.

(282)

Pentru Germania și Franța, măsurile nu pot avea niciun impact asupra cererii la scară utilitară de module solare, întrucât energia solară are licitații „rezervate”, iar capacitatea este fixă. Singura diferență este un preț ușor mai mare pentru consumatorii finali care trebuie să acopere costurile licitației, fie prin taxe, fie prin accize.

(283)

Pentru Regatul Unit, întrucât licitațiile sunt neutre tehnologic și, în orice caz, nu este planificată nicio licitație nouă, analiza este diferită. În acest caz, energia solară concurează pe piață cu toate celelalte forme de energie. Cu toate acestea, măsurile nu au făcut ca energia solară să fie necompetitivă. La licitația din februarie 2015, 18,5 % dintr-o capacitate combinată de 2,1 GW s-a acordat în continuare energiei solare. Această licitație arată că, deși au existat măsuri în vigoare, energia solară este în măsură să concureze cu succes într-o licitație care nu este specifică unei tehnologii (73). Cel mult, este posibil ca acestea să fi redus ușor ponderea energiei solare în rezultatele licitației, și anume energia solară ar fi putut să câștige o pondere mai mare din licitațiile neutre tehnologic în lipsa măsurilor. În final, Comisia a considerat că, în cazul în care măsurile ar fi eliminate și modulele solare ar fi achiziționate la prețuri de dumping, licitațiile multi-tehnologice ar conferi un avantaj nejustificat modulelor solare față de alte surse de energie regenerabile. Prin urmare, măsurile nu pun energia solară într-un dezavantaj competitiv, ci restabilesc pur și simplu condițiile de concurență echitabile între toate tehnologiile.

(284)

Comisia a concluzionat că nu exista nicio legătură între scăderea prețurilor pe kWh și creșterea cererii de energie solară. În special, Germania, Franța și Regatul Unit nu și-au crescut obiectivele de dezvoltare a energiei solare pentru că dezvoltatorii de proiecte prezentau oferte inferioare în cadrul licitațiilor de capacitate. Mai degrabă, licitațiile au fost introduse în principal de către statele membre pentru a controla nivelul de dezvoltare a energiei solare. Acest lucru a fost recunoscut, de asemenea, de SPE în studiul său „Perspectiva globală” din 2015: „În mod similar, licitațiile mono- sau multi-tehnologice se află, de asemenea, din nou în creștere în Franța, Regatul Unit și Germania, cu scopul de a controla mai bine evoluția pieței în sectorul fotovoltaic din segmentele conexe” (74).

(285)

SPE a susținut că Comisia a oferit o imagine incompletă și inexactă a poziției lor cu privire la impactul măsurilor asupra licitațiilor. Comisia a confirmat că SPE a afirmat în Perspectiva pieței mondiale din 2016 (2016 Global Market Outlook) și în alte câteva observații transmise că, în opinia lor, PMI a avut un impact negativ asupra rezultatului licitațiilor. Cu toate acestea, Comisia nu a fost de acord cu acest punct de vedere, astfel cum s-a explicat în detaliu mai sus. În același timp, Comisia a luat act de faptul că în Perspectiva pieței mondiale 2016-2020, Solar Power Europe consideră în continuare că licitațiile pot fi folosite de guverne pentru a controla sau chiar pentru a limita dezvoltarea energiei solare: „Responsabilii cu politicile preferă adesea să favorizeze distribuția echipamentelor solare pe acoperișuri, unde nu există concurență cu alte tehnologii de obținere a energiei din surse regenerabile și, spre deosebire de centralele electrice fotovoltaice montate la sol, nu se află în concurență cu alte utilizări. Acest lucru a fost valabil în special pentru țările europene, unde sistemele fotovoltaice montate la sol au fost uneori limitate ca dimensiune – în Germania, de exemplu, până la 10 MW – și în volum prin ofertele de punere în aplicare  (75)”.

(286)

Termenul „paritate de rețea” înseamnă un punct în timp în care o tehnologie în curs de dezvoltare va produce energie electrică pentru același cost ca tehnologiile convenționale. De fapt, există două forme de paritate de rețea. Paritatea de rețea cu ridicata are loc atunci când un sistem de energie solară (de obicei un sistem mare, la scară utilitară, care este conectat la rețeaua de transport/distribuție) poate genera energie la un cost egalizat al energiei electrice (LCOE) (76) care este sub prețul de achiziție a energiei pe piața cu ridicata în cazul în care toate generatoarele principale (de obicei convenționale) sunt concurente. La nivelul comerțului cu ridicata, energia este vândută clienților industriali foarte mari și unităților care distribuie energia consumatorilor casnici și altor utilizatori finali mai mici. Paritatea de rețea la vânzarea cu amănuntul are loc atunci când un sistem de energie solară (de regulă, instalat pe acoperișul unui utilizator) poate genera energie la un LCOE care este sub costul prețului energiei electrice cu amănuntul (inclusiv toate taxele de transport și distribuție, adaosul utilitar și taxele).

(287)

Comisia a analizat mai întâi situația parității de rețea la vânzarea cu ridicata și ulterior situația parității de rețea la vânzarea cu amănuntul.

(288)

Paritatea de rețea la vânzarea cu ridicata. Oponenții măsurilor au susținut că, în cazul în care măsurile sunt eliminate, instalațiile solare mari ar putea atinge paritatea de rețea la vânzarea cu ridicata în cele mai însorite părți ale Uniunii, cum ar fi Spania. Conform unui plan de afaceri prezentat de unul dintre membrii SAFE, acestea ar putea atinge un LCOE de 3,8 eurocenți/kWh în regiunea spaniolă Cadiz în cazul în care s-ar cumpăra module la 0,35 EUR/W. Partea respectivă a considerat că ar putea obține un preț al modulului de 0,35 EUR/W de la producătorii de nivel 1 din China pentru o tranzacție în cantitate mare în absența taxelor, pentru proiectul livrat la începutul anului 2017. Aceștia au susținut că, la un LCOE atât de scăzut, energia solară nu numai că atinge paritatea de rețea cu alte surse convenționale de energie, dar nu există nicio altă metodă de producere a energiei electrice care ar putea să o concureze în viitorul foarte apropiat. Acest avantaj de cost, împreună cu alte avantaje ale țărilor din sudul Europei, și anume bune conectări la rețea, un mediu politic și economic stabil și o monedă puternică și lichidă, le oferă acestora o oportunitate unică de a deveni noi lideri europeni în producția de energie. Potrivit părților respective, măsurile împiedică acest lucru.

(289)

Comisia a observat că regiunea spaniolă Cadiz are una dintre cele mai bune radiații solare din Uniune (cele mai multe ore de soare într-un an), ceea ce maximizează producția de energie per modul. Având în vedere radiațiile solare mult mai mici în cele mai multe părți ale Uniunii, rămâne de văzut perioada în care s-ar putea replica atingerea parității de rețea la vânzarea cu ridicata pe alte piețe, deși autoritățile britanice par să creadă că acest lucru se va realiza curând. Comisia a observat, de asemenea, că există diferențe mari între prețul cu ridicata în diferite state membre, ceea ce înseamnă că paritatea de rețea la vânzarea cu ridicata are prețuri diferite, în funcție de statul membru în cauză.

(290)

Prin urmare, Comisia a considerat că, în viitorul apropiat, paritatea de rețea la vânzarea cu ridicata nu va fi atinsă pe scară largă în Uniune, inclusiv în absența măsurilor.

(291)

În urma comunicării informațiilor, mai multe părți au contestat concluzia Comisiei că paritatea de rețea la vânzarea cu ridicata nu se va realiza la scară largă în Uniune în viitorul apropiat, chiar dacă măsurile comerciale expiră. Aceste părți au indicat un raport de 6 pagini al Institutului Becquerel, care a examinat potențialul parității de rețea la vânzarea cu ridicata în 11 state membre. Acest raport a fost finanțat de către cele trei părți la anchetă care sunt împotriva măsurilor.

(292)

Comisia a observat că alte surse sunt mai puțin optimiste decât Institutul Becquerel privind nivelul LCOE al energiei solare și, prin urmare, perioada de realizare a parității de rețea de către energia solară în Europa. De exemplu, raportul detaliat al BNEF (77) estimează intervale ale LCOE mult mai ridicate pentru piețele principale, cum ar fi Franța, Germania, Italia și Regatul Unit. Diferențele sunt indicate în tabelul de mai jos:

(293)

Becquerel a presupus costuri CAPEX de 0,726 EUR/W, fără a face diferența între statele membre. BNEF a presupus CAPEX mult mai mari și a diferențiat în funcție de statul membru: Franța 0,99 EUR/W; Germania 0,9-0,94 EUR/W, Italia 0,76-0,99 EUR/W și Regatul Unit 0,9-0,94 EUR/W. Diferența ar putea fi explicată într-o anumită măsură de faptul că Becquerel a estimat prețurile modulelor fără măsuri. Cu toate acestea, CAPEX atât de scăzute par puțin probabile, mai ales având în vedere faptul că, potrivit BNEF, CAPEX este oricum mai mic în Uniunea Europeană decât în alte țări în care măsurile de protecție comercială nu se aplică, de exemplu Turcia 1,04-EUR/W și Emiratele Arabe Unite 1,14 EUR/W.

(294)

Prin urmare, Becquerel și BNEF au prezentat previziuni divergente. Acestea nu sunt de acord cu privire la momentul în care construirea de instalații solare la scară utilitară va deveni în mod definitiv mai ieftină decât operarea unei centrale existente cu combustibili fosili. Pentru Franța, Becquerel presupune că aceasta s-a întâmplat deja, pentru Regatul Unit și Germania Becquerel presupune că se va întâmpla în 2018 și, respectiv, în 2020. Pe de altă parte, BNEF presupune că energia solară la scară utilitară va deveni în mod definitiv mai ieftină decât centralele pe bază de combustibili fosili doar aproximativ între 2025 și 2030 pentru toate cele trei state membre (79). În consecință, potrivit BNEF, centralele de energie solară la scară utilitară vor fi dezvoltate la scară mai largă numai după 2025 în majoritatea zonelor Uniunii (80).

(295)

În cele din urmă, raportul Becquerel concluzionează următoarele: „Energia electrică fotovoltaică ar putea deveni competitivă în mai multe dintre cele mai mari piețe ale Europei până în 2019, iar în cele mai multe țări europene […] în următorii cinci ani”. Aceasta înseamnă că majoritatea statelor membre, inclusiv Germania, se așteaptă să realizeze paritatea de rețea numai când măsurile urmează să expire în 2019, chiar și în cazul controversat în care ipotezele și concluziile raportului Becquerel s-ar dovedi a fi corecte până atunci.

(296)

SPE a prezentat două rapoarte ale Deutsche Bank (81) care, în opinia lor, se opun punctului de vedere al Comisiei conform căruia paritatea de rețea la vânzarea cu ridicata nu va fi realizată în viitorul apropiat. Comisia a observat că cele două rapoarte se refereau de fapt la paritatea de rețea la vânzarea cu amănuntul în loc de paritatea de rețea la vânzarea cu ridicata, fapt confirmat nu numai de text, ci și de LCOE ridicat care este comparat cu LCOE al energiei solare. Astfel cum s-a explicat în considerentele imediat ulterioare, Comisia nu neagă că paritatea de rețea la vânzarea cu amănuntul a fost deja atinsă în unele regiuni ale Uniunii.

(297)

Paritatea de rețea la vânzarea cu amănuntul. Oponenții măsurilor au declarat, de asemenea, că instalațiile solare de pe acoperișuri au atins deja paritatea de rețea la vânzarea cu amănuntul, și anume au devenit viabile economic, chiar și fără subvenții, în statele membre în care prețurile de vânzare cu amănuntul ale energiei electrice sunt ridicate, cum ar fi Germania. Una dintre părți a ilustrat acest element cu exemplul unui centru comercial. Acesta are o suprafață mare pe acoperiș pentru panourile care urmează să fie instalate și are nevoie de energie în timpul zilei, când se desfășoară activitatea principală, astfel că cererea sa de energie coincide cu vârful producției de energie solară. În Germania, prețul care trebuie plătit pentru fiecare kWh este în prezent în jurul valorii de 20 eurocenți/kWh, în timp ce LCOE al unei instalații solare pe acoperiș este în jurul valorii de 10 eurocenți/kWh. Prin urmare, instalarea panourilor poate genera economii semnificative la costurile energiei electrice, în special pentru clienții care utilizează multă energie în timpul zilei. Acest lucru nu era valabil în ancheta inițială, când energia electrică solară avea întotdeauna nevoie de subvenții pentru a fi viabilă. În situația în care subvențiile nu mai sunt relevante, prețul final al modulelor este cel care influențează decizia clientului de a instala sistemul de energie solară, iar în prezent acest preț este ridicat din cauza măsurilor.

(298)

Comisia a investigat mai în detaliu piața parității de rețea la vânzarea cu amănuntul în Germania, întrucât părțile au trimis observații ample cu privire la aceasta în cursul anchetei.

(299)

Este necesar să se facă distincția între instalațiile care sunt pentru consum propriu și instalațiile care introduc energie electrică în rețea.

(300)

Comisia a fost de acord cu opinia că atingerea parității de rețea pentru energia solară este o evoluție foarte de dorit, întrucât aceasta contribuie la combaterea schimbărilor climatice și la reducerea facturii la energie a consumatorilor. Comisia a constatat că eliminarea măsurilor ar reduce prețul panourilor solare, sporind numărul de locații în care se poate realiza paritatea de rețea la vânzarea cu amănuntul.

(301)

În același timp, Comisia a constatat că, în cursul PAR, investițiile în instalațiile comerciale și rezidențiale de pe acoperiș pentru consum propriu, care nu beneficiază de nicio schemă de sprijin, au fost încetinite de incertitudinea în materie de reglementare cu privire la includerea sau nu a acestor instalații în taxa pentru finanțarea schemei de sprijin germane – suprataxa EEG. Ca urmare a unei schimbări de reglementare propuse de Germania pentru a se conforma legislației Uniunii privind ajutoarele de stat, entitățile care utilizează pentru consum propriu energia din surse de energie regenerabile (denumiți uneori prosumatori) sunt obligate să plătească o taxă de peste 2 eurocenți pe kWh în Germania. Prin urmare, în cazul în care un proiect are un LCOE de 10 cenți/kWh, doar taxa face ca electricitatea generată de acesta să fie cu 20 % mai scumpă (82).

(302)

Comisia vizează diminuarea incertitudinii în materie de reglementare pentru viitor. În conformitate cu propunerea privind organizarea pieței energiei electrice și Directiva privind energia din surse regenerabile, «consumatorii propriei energii din surse regenerabile […] au dreptul de a consuma propria energie […] fără a face obiectul unor proceduri disproporționate și taxe care nu reflectă costurile (83). Rapoartele studiilor de piață indică, de asemenea, faptul că modificările de reglementare au un impact asupra cererii. Unul dintre cele mai recente rapoarte ale BNEF afirmă că: «sectorul fotovoltaic comercial și rezidențial la scară mică din Germania a rămas în urmă odată cu scăderile lunare [ale tarifelor fixe] și cu intrarea în vigoare a suprataxei pe consumul propriu (84). Având în vedere toate aceste elemente, exemplul realizării parității prețului la vânzarea cu amănuntul prezentat mai sus arată că modulele solare pot genera deja energie electrică cu mult sub prețul de livrare cu amănuntul în Germania. Odată realizată securitatea juridică necesară prin legislația Uniunii, se poate preconiza o creștere a cererii care nu se bazează pe schemele de sprijin. Această cerere este probabil să fie mai sensibilă la nivelul prețurilor panourilor solare și, prin urmare, susceptibilă de a fi, de asemenea, mai sensibilă la măsuri.

(303)

Pentru instalațiile de alimentare în rețea, cererea este determinată în principal de scheme de sprijin, care pot fi utilizate în continuare fără a organiza licitații pentru instalații de până la 1 MW. La un anumit nivel de sprijin, cererea este ușor mai mare în cazul în care sunt eliminate măsurile. În același timp, din motive bugetare, majoritatea statelor membre au redus în mod semnificativ sprijinul, astfel încât această cerere este în scădere, indiferent de măsuri.

(304)

În urma comunicării informațiilor, SPE a susținut că Comisia a concluzionat în mod greșit în ceea ce privește impactul incertitudinii în materie de reglementare și a suprataxei EEG numai în baza unui exemplu din Germania. Comisia a reiterat că în multe state membre există condiții negative similare. Același lucru a fost observat de către SPE în ultima Perspectivă a pieței mondiale (Global Market Outlook) 2016-2020 în ceea ce privește Spania: „[…] guvernul spaniol […] a înfrânat piața emergentă a consumului propriu de energie solară prin instituirea unei taxe pe energia solară și a unor amenzi mari pentru «prosumatorii» nedeclarați” (85) și „Soarta energiei solare din Spania este similară cu cea din mai multe alte foste piețe cu tarife fixe ridicate: Belgia, Bulgaria, Republica Cehă și Grecia. Piețele energiei solare din Slovacia și Slovenia au ajuns într-o stare de stagnare aproape completă” (86); precum și: „Chiar și un număr de piețe dezvoltate ale instalațiilor solare instalate pe acoperiș se confruntă cu dificultăți la trecerea de la tarife fixe sau piețe de contorizare netă la schemele de consum propriu. Acest lucru este în ciuda faptului că în multe cazuri energia solară este mai ieftină decât energia electrică la vânzarea cu amănuntul. Barierele impuse pentru instalațiile solare instalate pe acoperiș în anumite țări europene (taxe pe consumul propriu de energie solară, piedici în calea vânzării excesului de energie electrică sau oferirea doar a unor prețuri cu ridicata) și existența în continuare a unor discuții privind alte limitări au descurajat investițiile în propriul sistem solar ale unui număr mare de potențiali cumpărători” (87). Comisia a respins argumentul de mai sus.

(305)

În urma unei analize aprofundate, Comisia a constatat că, în ceea ce privește impactul măsurilor asupra cererii, este important să se distingă între diferite sectoare și diferite tipuri de cerere.

(306)

Cererea aferentă schemelor de sprijin. În cazul în care schemele de sprijin sunt axate pe tehnologii specifice, măsurile nu au un impact asupra cererii. În cazul în care schemele de sprijin sunt neutre din punct de vedere tehnologic, măsurile reduc șansele energiei solare de a câștiga. Cu toate acestea, chiar și pentru aceste licitații, Comisia arată că energia solară a câștigat o cotă de piață semnificativă, ceea ce demonstrează că, în pofida măsurilor, aceasta poate concura pentru proiecte la scară utilitară.

(307)

Paritatea de rețea la vânzarea cu ridicata. Paritatea de rețea la vânzarea cu ridicata în acest stadiu și în viitorul apropiat se poate realiza eventual numai în locații ideale, chiar dacă prețurile pentru panourile solare ar fi reduse în cazul abrogării măsurilor. De asemenea, cererea suplimentară preconizată în absența măsurilor este scăzută și, în plus, depinde de nivelul prețului cu ridicata în statul membru în cauză.

(308)

Paritatea de rețea la vânzarea cu amănuntul. În prezent, paritatea de rețea la vânzarea cu amănuntul este atinsă pentru instalațiile comerciale din statele membre care au prețuri ridicate de vânzare cu amănuntul, cum ar fi Germania, chiar dacă aceasta nu beneficiază de soare în abundență. Principalii vectori în acest caz sunt taxele, taxele pentru rețea și taxele pentru schemele de sprijin. Noile norme privind organizarea pieței energiei anunțate de Comisie la 1 decembrie 2016 (88) și noile norme privind tranziția către energiile curate orientate spre consumator propuse de Comisie la 30 noiembrie 2016 (89) reprezintă un pas important către realizarea unui mediu stabil și favorabil creșterii. Odată ce propunerea Comisiei este adoptată de co-legiuitori, se preconizează o creștere a cererii de instalații comerciale pentru consum propriu. În acest caz, pentru sistemele comerciale, eliminarea măsurilor ar putea avea un impact mai important, întrucât nu există nicio limită a cererii sub forma unei cantități limitate de producție care urmează să fie sprijinită de schemele de sprijin și nicio concurență din partea altor surse de energie, spre deosebire de paritatea de rețea la vânzarea cu ridicata. Pentru instalațiile rezidențiale, realizarea unei parități de rețea la vânzarea cu amănuntul necesită mai mult timp, deoarece acestea trebuie să fie echipate cu dispozitive de stocare costisitoare pentru ca majoritatea utilizatorilor să le poată utiliza pentru consum propriu (90).

(309)

În urma comunicării informațiilor, mai multe părți au contestat concluzia potrivit căreia măsurile au avut doar un impact limitat asupra cererii de module. Acestea au susținut că investițiile sunt determinate de rata preconizată de rentabilitate și, prin urmare, cu cât prețurile modulelor solare sunt mai scăzute, cu atât mai mare este rentabilitatea investiției și probabilitatea de realizare.

(310)

Comisia a reamintit că a fost mereu de acord că prețul are un impact asupra cererii. Cu toate acestea, în opinia sa, alți factori exercită în prezent un impact mult mai important asupra cererii față de o creștere relativ ușoară a prețurilor modulelor provocată de PMI. Acești factori sunt, pe de o parte, incertitudinea în materie de reglementare, iar pe de altă parte acțiunile intenționate ale administrațiilor publice pentru a controla nivelul de dezvoltare a energiei solare. Aceste acțiuni includ stabilirea unor obiective anuale totale de instalare, introducerea licitațiilor pentru capacitate și impunerea taxelor privind consumul propriu.

(311)

De asemenea, Comisia a recunoscut că, în anumite cazuri, cum ar fi licitațiile neutre tehnologic, PMI ar putea avea un impact mai semnificativ asupra cererii de instalații solare. În același timp, Comisia a observat că în lipsa eliminării dumpingului de către PMI, energia solară ar avea un avantaj concurențial neloial în raport cu alte surse regenerabile de energie. Comisia a observat, de asemenea, că energia solară a avut un anumit succes în ceea ce privește licitațiile neutre tehnologic, chiar și în condițiile existenței unui PMI care nu face decât să restabilească condițiile de concurență echitabile.

(312)

În cele din urmă, Comisia a găsit dovezi suplimentare conform cărora, în viitorul apropiat, administrațiile publice ar putea lua măsuri suplimentare pentru a controla dezvoltarea energiei solare, cum ar fi introducerea pentru instalațiile solare a unor tarife privind utilizarea rețelei care reflectă mai bine costurile. BNEF presupune că: începând cu 2018, multe autorități europene de reglementare vor reacționa la scăderea costurilor energiei solare, prin introducerea unor costuri fixe de conectare la rețea pentru utilizatorii de panouri solare, astfel încât singurul mod de a economisi partea variabilă a prețului energiei electrice va fi prin cumpărarea de energie solară. Cele de mai sus se bazează pe estimările structurii costurilor pentru rețeaua din fiecare țară. Acest lucru reduce partea din factura de energie care ar fi putut fi evitată cu aproximativ 30 % din prețul energiei electrice în majoritatea țărilor UE. Dacă acest lucru nu se întâmplă numărul instalărilor ar putea fi mai mare, însă costurile de rețea rămân nefinanțate  (91).

(313)

Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse, iar Comisia consideră în continuare că măsurile au doar un impact foarte limitat asupra cererii de instalații solare în Europa.

(314)

Majoritatea părților care se opun măsurilor au susținut că acestea au un impact negativ asupra realizării obiectivelor privind schimbările climatice. De asemenea, această afirmație a fost sprijinită de cinci ONG-uri de mediu. Părțile respective au reiterat faptul că Uniunea și statele membre s-au angajat, prin mai multe decizii și acorduri, cel mai recent în Acordul de la Paris, să reducă emisiile de gaze cu efect de seră și să prevină schimbările climatice. Uniunea și-a stabilit ca obiectiv obligatoriu din punct de vedere juridic creșterea ponderii energiei din surse regenerabile în consumul final de energie la 20 % (92). De asemenea, Comisia a stabilit cadrul de politică pentru obiectivul de 27 % până în 2030. Acest nou obiectiv ambițios a fost adoptat în 2014, după impunerea măsurilor definitive. În octombrie 2016, Acordul CCONUSC de la Paris privind combaterea schimbărilor climatice, primul acord global, universal și cu caracter juridic obligatoriu privind schimbările climatice, a fost ratificat de Uniunea Europeană după ce Parlamentul European a votat în favoarea acestuia cu o majoritate covârșitoare. Trecerea la aprovizionarea cu energie cu emisii reduse de carbon reprezintă elementul principal al acestui efort și energia solară generată rămâne una dintre cele mai promițătoare surse de energie pentru a atinge obiectivele climatice.

(315)

Părțile care se opun măsurilor au susținut că măsurile fac mai dificilă atingerea obiectivelor climatice prin încetinirea dezvoltării energiei solare. Acestea au afirmat că restabilirea prețurilor de pe piață la nivel mondial pentru echipamentele solare va permite Uniunii să decarbonizeze mai repede producția de energie. De asemenea, părțile au indicat faptul că există o neconcordanță între politica Uniunii privind clima și politica comercială. În timp ce prima constă în promovarea și subvenționarea energiei din surse regenerabile, cea din urmă urmărește creșterea prețului acestora și le afectează disponibilitatea.

(316)

Comisia a admis că ratificarea Acordului CCONUSC de la Paris privind combaterea schimbărilor climatice este o etapă foarte importantă în dinamizarea cooperării globale în vederea reducerii schimbărilor climatice. Energia solară este una dintre principalele surse de energie pentru a îndeplini obiectivele climatice. În același timp, Comisia a constatat că cererea Uniunii de instalații solare în viitorul apropiat va fi afectată numai într-o măsură limitată de măsuri (a se vedea secțiunea 5.3 de mai sus). Acest lucru se va schimba numai în momentul în care paritatea de rețea la vânzarea cu amănuntul devine o sursă importantă de cerere. Prin urmare, eliminarea măsurilor în acest stadiu nu va contribui prea mult la îndeplinirea obiectivelor de mediu.

(317)

EU ProSun a prezentat o serie de alte observații într-o scrisoare deschisă ca răspuns la poziția ONG-urilor prin care se solicită eliminarea măsurilor din motive de protecție a mediului. EU ProSun a susținut că, dacă se adoptă perspectiva întregului lanț de aprovizionare cu energie solară, panourile fabricate în Uniune au ca rezultat o amprentă de carbon mult mai mică. Modulele fabricate în Uniune nu trebuie să fie transportate pe distanțe lungi. Datorită standardelor de producție ale Uniunii și cerințelor de mediu, pe de o parte, și costurilor mai ridicate ale energiei, pe de altă parte, industria energiei solare din UE și-a redus în mod sistematic consumul de energie în comparație cu producătorii chinezi. Acest lucru este deosebit de important, având în vedere faptul că fabricarea modulelor solare și materiile prime aferente necesită un consum mare de energie. EU ProSun a subliniat, de asemenea, că există o anumită contradicție între faptul că unele dintre ONG-uri semnează scrisoarea care solicită eliminarea măsurilor din motive legate de interesul Uniunii, și anume inclusiv în cazul în care se constată practici comerciale neloiale, și declarația recentă a unuia dintre liderii acestora, care solicită să se ia măsuri pentru a asigura un comerț echitabil și favorabil mediului.

(318)

Comisia a ajuns la concluzia că măsurile au doar un impact limitat asupra realizării obiectivelor climatice pe termen scurt ale Uniunii.

(319)

În urma comunicării informațiilor, mai multe părți și-au exprimat dezacordul față de afirmația potrivit căreia produsele solare importate au o amprentă de carbon mai mare decât cele fabricate în Uniune. Aceste părți au susținut că fabricarea de polisiliciu și de plachete reprezintă proporția cea mai importantă din cererea de energie primară și, prin urmare, cel mai mult contează originea polisiliciului și a plachetelor. Părțile respective au subliniat, de asemenea, că producția de energie electrică are o amprentă de carbon diferită în state membre diferite. Întrucât producția de module și de materii prime aferente acestora este mare consumatoare de energie, contează în ce stat membru au fost fabricate modulele și componentele acestora.

(320)

Comisia nu a putut să analizeze în profunzime aceste cereri în intervalul scurt de timp care a urmat comunicării informațiilor. Comisia a precizat că prezentase numai o observație a EU ProSun și că nu a afirmat niciodată că instalațiile solare importate au o amprentă de carbon mai mare. Mai degrabă, indiferent de amprenta de carbon a modulelor din Uniune și a celor din China, Comisia a reiterat concluzia principală, potrivit căreia măsurile au avut doar un impact foarte limitat asupra cererii de instalații solare până în prezent. În consecință, Comisia a concluzionat că măsurile nu au avut un impact semnificativ asupra realizării obiectivelor de mediu ale Uniunii.

(321)

Unele dintre părțile care solicită eliminarea măsurilor au afirmat că în Uniune existau capacități insuficiente de producție pentru a acoperi cererea Uniunii de module și că măsurile au fost ineficace în ceea ce privește creșterea semnificativă a capacităților de producție ale producătorilor de celule și de module din Uniune. Cererea Uniunii a fost estimată de către aceste părți interesate la mai puțin de 8 GW, iar producția de module din Uniune a fost estimată la mai puțin de 4 GW. Acest lucru înseamnă că oricum cel puțin jumătate din module trebuie să fie importate. Părțile respective au susținut că așteptarea Comisiei Europene, exprimată în regulamentul inițial, conform căreia „pe termen mediu, este rezonabil să se presupună că industria din Uniune își va extinde capacitatea de producție pentru a acoperi cererea, ceea ce îi va permite să realizeze economii de scară, ceea ce, la rândul său, ar permite reducerea în continuare a prețului” nu s-a materializat.

(322)

Comisia a constatat că, deși producția de module a Uniunii este sub cererea Uniunii, nu s-a înregistrat niciodată o lipsă de module în Uniune. Angajamentul de preț/PMI a permis efectuarea de importuri din China la prețuri echitabile. Deși a existat o creștere relativă a importurilor din restul lumii, industria din Uniune a reușit să își crească cota de piață în Uniune de la 25 % la 35 % între 2012 și PAR. Prin urmare, măsurile au permis industriei din Uniune să își mărească producția și vânzările în raport cu dimensiunea pieței Uniunii și să acopere o parte mai mare a cererii. Astfel cum s-a menționat în secțiunea 5.3.2 de mai sus, consumul din Uniune a scăzut drastic din cauza reducerii schemelor de sprijin, ceea ce îngreunează semnificativ creșterea industriei din Uniune. În pofida acestui fapt, industria din Uniune a reușit să se consolideze în continuare și să obțină reduceri semnificative de costuri. În plus, în Uniune există o capacitate de producție de module neutilizată semnificativă, care ar putea fi repusă în funcțiune în cazul în care cererea crește. Prin urmare, Comisia a considerat că măsurile nu cauzează un deficit de aprovizionare cu module pe piața Uniunii și că măsurile au fost eficiente în ceea ce privește extinderea producției din Uniune în raport cu dimensiunea pieței Uniunii.

(323)

Părțile care se opun măsurilor au susținut că se înregistrează o creștere foarte rapidă a capacităților de producție de module în afara Chinei. Acestea au citat diferite rapoarte ale studiilor de piață conform cărora capacitatea de producție combinată în alte țări din Asia a crescut foarte rapid; aceasta a ajuns la 7 GW în 2015 și se estimează că va ajunge la 10 GW în 2016. Aceasta se presupune că va fi mai mare decât cererea Uniunii – estimată de către părți a se situa în jurul valorii de 8 GW. Un volum semnificativ din aceste noi capacități a fost instalat de societățile chineze. De asemenea, mai multe societăți mari din China au renunțat la angajament în mod voluntar pentru a putea să aprovizioneze piața Uniunii din afara RPC. Părțile au afirmat că rezultatul ar fi că un volum tot mai mare de module ieftine pot fi exportate către Uniune din țări terțe, inclusiv în cazul în care măsurile rămân în vigoare. Prin urmare, oponenții măsurilor au susținut că nu s-au materializat așteptările Comisiei exprimate în regulamentul inițial conform cărora alte țări terțe nu și-ar orienta exporturile considerabil către piața Uniunii (93).

(324)

Ancheta Comisiei a arătat că cota de piață a importurilor din RPC către Uniune a scăzut de la 66 % în 2012 la 41 % în PAR, în timp ce cota de piață a importurilor din restul lumii, cu excepția RPC (în principal Taiwan, Malaysia, Coreea și Singapore) a crescut de la 9 % la 25 %. Cota din piața Uniunii deținută de producătorii din Uniune a crescut de la 25 % în 2012 la 35 % în cursul PAR. Prin urmare, importurile din țări terțe nu au împiedicat industria din Uniune să recupereze o cotă de piață semnificativă în Uniune.

(325)

De asemenea, Comisia a constatat că, în timp ce capacitățile de producție de module din Asia de Sud-Est cresc rapid, acestea încă reprezintă o fracțiune din capacitățile din China (94). Fabricile din Asia de Sud-Est vând, de asemenea, volume mari pe piața din SUA și din alte țări care au impus măsuri comerciale asupra modulelor din China, cum ar fi India și Canada. De asemenea, se preconizează că instalațiile solare din Asia de Sud-Est vor crește și, în consecință, că un anumit volum va fi vândut în regiune. Prin urmare, Comisia a ajuns la concluzia că respectivele capacități de producție de module din Asia de Sud-Est sunt insuficiente pentru a acoperi o parte semnificativă a cererii de la nivelul Uniunii și pentru a anula eficiența măsurilor. În orice caz, scopul măsurilor este de a se asigura că importurile de module și celule solare din RPC sunt efectuate la prețuri corecte și care nu fac obiectul dumpingului, iar faptul că industria din Uniune ar putea fi supusă concurenței din alte țări nu anulează eficiența măsurilor.

(326)

Una dintre părți a susținut că evoluția cotelor de piață demonstrează că măsurile au conferit avantaje, în principal, importatorilor din țări terțe. Această parte a susținut că situația este similară cazului privind somonul atlantic de crescătorie (95), în care Comisia a eliminat măsurile deoarece acestea ar conduce la un transfer net substanțial de bunăstare în afara Uniunii și transferul de bunăstare către furnizori din țări terțe ar depăși cu mult orice avantaj obținut de industria din Uniune în urma aplicării măsurilor.

(327)

Astfel cum s-a menționat mai sus, industria din Uniune a reușit să își crească cota de piață în Uniune de la 25 % la 35 % între 2012 și PAR. Acest lucru înseamnă că țările terțe nu au preluat cea mai mare parte a cotei de piață deținute anterior de către producătorii chinezi. În plus, Comisia consideră că situația industriei din Uniune în cazul somonului atlantic de crescătorie a fost foarte diferită – în acel caz, cota de piață a industriei din Uniune a fost mult mai mică și a crescut doar de la 2,7 % în 1998 la 4,3 % în 2001. În cazul respectiv, o cotă de piață foarte scăzută a industriei din Uniune a fost unul dintre motivele principale pentru care instituirea de măsuri ar conduce la un transfer net substanțial de bunăstare în afara Comunității pe măsură ce piața se adaptează la prețuri mai mari (96). În cazul de față, măsurile au adus avantaje semnificative industriei din Uniune. Prin urmare, cazul somonului atlantic de crescătorie nu poate servi drept precedent.

(328)

Potrivit părților care se opun măsurilor, producătorii din Uniune nu au anunțat planuri credibile pentru a-și extinde capacitatea. În schimb, Solar World, cel mai mare producător din Uniune, a disponibilizat recent câteva sute de lucrători temporari din unitățile sale europene și a încheiat acorduri OEM pentru fabricarea de panouri solare în Thailanda. Părțile care se opun măsurilor au susținut că aceasta este încă o dovadă a faptului că o producție de succes de module solare poate avea loc numai în unități de producție mari, cum ar fi cele din Asia.

(329)

SolarWorld a răspuns că a încheiat contracte OEM temporare pentru a acoperi o creștere a cererii la nivel mondial la sfârșitul anului 2015 și în prima jumătate a anului 2016. Solar World a susținut că incertitudinile cu privire la rezultatul anchetei în curs de desfășurare au cauzat creșterea ratelor dobânzii solicitate de investitorii financiari pentru investițiile sale de capital. Din acest motiv, decizia de a amâna o extindere intensivă de capital a capacităților sale de producție până la încheierea prezentei anchete și de a utiliza în schimb în mod temporar capacitățile disponibile ale producătorilor contractanți a fost o decizie justificată din punct de vedere economic. Solar World a indicat, de asemenea, că toate modulele fabricate de partenerul său OEM din afara Uniunii au fost expediate în afara Uniunii.

(330)

Studiile de piață au confirmat faptul că prima jumătate a anului 2016 a reprezentat o perioadă de boom, iar a doua jumătate a anului 2016 a fost o perioadă de cerere scăzută, care a cauzat prăbușirea prețurilor rezultată din oferta excedentară de module (97). În acest context, decizia luată de Solar World de a disponibiliza personalul temporar poate fi considerată ca fiind o decizie dificilă, dar justificată de condițiile de pe piață. Solar World a redus, de asemenea, volumele fabricate de producătorii contractanți atât cât era permis prin contract.

(331)

Prin urmare, Comisia a considerat că, având în vedere incertitudinile și un ciclu recent de tip „boom/bust” la nivel mondial, decizia luată de un producător din Uniune de a amâna extinderea capacității și de a se baza în schimb pe capacitățile de producție ușor disponibile ale producătorilor contractanți a fost justificată din punct de vedere economic și nu a demonstrat că producția din Uniune a devenit nesustenabilă.

(332)

Cântărind și punând în balanță interesele concurente, Comisia a analizat dacă efectul negativ asupra importatorilor neafiliați și asupra industriilor din amonte și din aval și alte efecte analizate mai sus ar fi disproporționate în raport cu efectul pozitiv asupra producătorilor din Uniune ai produsului care face obiectul reexaminării. În temeiul articolului 21 alineatul (1) a treia teză din regulamentul de bază, s-a acordat o atenție deosebită necesității de a elimina efectele de denaturare a schimburilor comerciale ale dumpingului prejudiciabil și de a restabili o concurență reală.

(333)

Elementul-cheie a fost evaluarea impactului probabil al continuării măsurilor asupra viitorului cererii de module solare de la nivelul Uniunii. În cazul în care măsurile ar reduce cererea în mod semnificativ, se poate argumenta că protejarea unei industrii relativ mici din Uniune ar putea afecta în mod disproporționat industriile semnificativ mai mari din aval și din amonte. Cu toate acestea, astfel cum s-a concluzionat în considerentul 313, măsurile au avut doar un impact limitat asupra cererii de module solare de la nivelul Uniunii. Această situație nu este de natură să se schimbe înainte de adoptarea și punerea în aplicare de către statele membre a noii directive privind energia din surse regenerabile. În contextul acestei constatări, argumentul privind impactul locurilor de muncă a fost pus în perspectivă. Deși eliminarea măsurii ar putea contribui la crearea unor noi locuri de muncă, aceasta ar pune, de asemenea, în pericol imediat locurile de muncă existente în industria celulelor și modulelor solare din Uniune (în jur de 8 000). Prin urmare, nu era adecvată o simplă comparație numerică între locurile de muncă actuale din industria din Uniune și locurile de muncă existente în industria din aval (în jur de 50 000) sau în industria din amonte (în jur de 5 000-10 000).

(334)

Având în vedere că politicile de sprijinire a energiei din surse regenerabile au trebuit să fie reformate după intrarea în vigoare a noilor norme în temeiul legislației Uniunii privind ajutoarele de stat și sunt susceptibile de a suferi modificări ulterioare odată ce propunerea Comisiei pentru o nouă directivă privind energia din surse regenerabile este adoptată de către co-legiuitori, nu este posibil să se emită o opinie cu privire la interesul Uniunii pentru o perioadă mai mare de 18 luni. Anumite constatări sugerează că măsurile ar putea avea un impact mai mare asupra cererii în viitor, odată cu finalizarea tranziției politicilor de sprijin în domeniul energiei din surse regenerabile, clarificarea situației fiscale a consumului propriu și atingerea parității de rețea în părți mai largi ale Europei și pentru anumite grupuri de consumatori. Astfel cum s-a menționat în considerentele 302 și 308, noile norme destinate pieței energiei propuse de Comisie la 1 decembrie 2016 (98) și noile norme pentru tranziția către o energie curată centrată pe consumatori, propuse de Comisie la 30 noiembrie 2016 (99) reprezintă un pas important către realizarea unui mediu stabil și favorabil creșterii. Prin urmare, Comisia a decis să limiteze prelungirea măsurilor la 18 luni.

(335)

În urma comunicării informațiilor suplimentare menționată în considerentul 30, Comisia a primit trei seturi diferite de observații. În general, producătorii din UE au cerut Comisiei să rețină perioada inițială de 24 de luni pe motiv că propunerea anunțată de a reduce durata normală de la cinci ani la doi ani a realizat deja un echilibru de interese echitabil. Unele părți interesate care au reprezentat industria din amonte și din aval au salutat reducerea perioadei la 18 luni, în timp ce alte părți au fost în favoarea eliminării complete a măsurilor. GC a regretat faptul că Comisia intenționează să mențină măsurile chiar și doar 18 luni. GC și unele părți interesate ale industriei din amonte și din aval au criticat faptul că, în textul proiectului de act de punere în aplicare, nu exista nicio mențiune cu privire la eliminarea imediată a măsurilor după perioada menționată.

Comisia ia notă de faptul că măsurile pot avea un impact mai mare asupra cererii în viitor, odată cu finalizarea tranziției politicilor de sprijin în domeniul energiei din surse regenerabile, clarificarea situației fiscale a consumului propriu și atingerea parității de rețea în părți mai largi ale Europei. Acest fapt justifică prelungirea în mod excepțional a măsurilor cu doar 18 luni, după care măsurile vor expira în conformitate cu normele aplicabile din regulamentul de bază. Pe baza elementelor de probă disponibile în această etapă, Comisia a considerat că, dacă se pun în balanță efectele negative probabile asupra industriei din aval și din amonte, precum și asupra consumatorilor, față de beneficiile pe care industria din Uniune le-ar obține de pe urma măsurilor, 18 luni constituie un compromis adecvat între interesele divergente.

(336)

Mai mult, la reexaminarea intereselor importatorilor neafiliați, Comisia s-a confruntat cu plângeri cu privire la sarcina administrativă considerabilă impusă acestora, în timp ce producătorii din Uniune s-au plâns de eludările din prezent. Aceste aspecte pot fi abordate în cadrul unei reexaminări intermediare privind forma măsurilor. În cele din urmă, Comisia a remarcat faptul că mecanismul de ajustare a PMI nu urmează curba abruptă de învățare a industriei solare (100). Prin urmare, este posibil ca sistemul de ajustare actual să nu le fi permis accesul consumatorilor europeni la câștigurile în materie de eficiență de la nivel mondial, ceea ce ar putea declanșa necesitatea de a reexamina acest aspect. Acest aspect poate fi abordat în cadrul unei reexaminări intermediare cu privire la orice mecanism de ajustare care ar putea fi asociat cu o altă formă a măsurii.

(337)

Per ansamblu, Comisia a concluzionat că nu există motive întemeiate pentru a elimina măsurile din motive legate de interesul Uniunii. Cu toate acestea, Comisia a ajuns, de asemenea, la concluzia că o reexaminare din oficiu a aspectelor identificate în considerentul 336 este adecvată.

(338)

Astfel cum este prevăzut în considerentul 7, Comisia a inițiat din proprie inițiativă o anchetă de reexaminare intermediară parțială („reexaminarea intermediară”) limitată la a verifica dacă este sau nu este în interesul Uniunii să se mențină măsurile în prezent în vigoare pentru celule.

(339)

Reexaminarea a fost deschisă, întrucât existau elemente de probă prima facie care indicau faptul că împrejurările pe baza cărora au fost instituite măsurile inițiale s-au schimbat. În special, în urma unei restructurări și consolidări a industriei Uniunii, un număr semnificativ de producători de celule și-au închis producția. Majoritatea capacităților de producție de celule rămase în Uniune par să fie destinate în principal utilizării captive pentru producția de module. Prin urmare, vânzările de celule ale industriei din Uniune către utilizatori neafiliați au fost foarte limitate în ceea ce privește cantitatea, în timp ce producătorii de module care nu sunt integrați pe verticală au depins de celulele furnizate din afara Uniunii. Prin urmare, Comisia a considerat că este prudent să se examineze dacă impunerea în continuare a măsurilor pentru celule era în continuare în interesul Uniunii.

(340)

Există 12 producători de celule în Uniune care sunt cunoscuți de Comisie. Industria din Uniune a fost reprezentată de asociația EU ProSun, care este solicitantul în cazul reexaminării măsurilor antidumping existente în perspectiva expirării acestora. EU ProSun reprezenta patru producători de celule din Uniune. Alți doi producători de celule au susținut în mod explicit poziția EU ProSun. EU ProSun a reprezentat, de asemenea, Solar World ca producător de plachete din amonte și încă un producător de plachete din Uniune.

(341)

În cadrul anchetei inițiale, Comisia a constatat că un aflux masiv în Uniune de celule și module solare din China care fac obiectul dumpingului a contribuit la falimentul mai multor producători de celule din Uniune. Impunerea de măsuri a permis redresarea, consolidarea și stabilizarea producției de celule a celorlalți producători din Uniune. În special, activele de producție și angajații unuia dintre cei mai mari producători de celule din Uniune, Bosch Solar Energy, au rămas operaționale, întrucât acestea au fost preluate de către Solar World în 2014.

(342)

În cazul în care s-ar elimina măsurile pentru celule, ar reîncepe exporturile în volume mari de celule din China la prețuri de dumping, provocând un prejudiciu important industriei din Uniune, cu consecințe foarte negative asupra industriei celulelor din Uniune. Investițiile mari de capital în echipamente sofisticate de producție de celule ar deveni redundante. Până la 1 700 de lucrători cu înaltă calificare și-ar putea pierde locul de muncă. Comisiei i-a fost notificată, de asemenea, intenția unui număr limitat de societăți din Uniune de a restabili o capacitate de aproximativ 300 MW, în cazul în care sunt menținute măsurile.

(343)

Declinul industriei producătoare de celule din Uniune ar avea, de asemenea, un impact negativ asupra activităților de cercetare și dezvoltare ale Uniunii. Celula este componenta de bază a unui modul și o mare parte din activitatea de cercetare și dezvoltare din lanțul valoric al industriei solare se concentrează asupra celulelor. În cazul în care s-ar elimina măsurile pentru celule, investițiile europene în activitățile de cercetare și dezvoltare ar încetini și know-how-ul acumulat până în prezent ar deveni redundant sau ar trebui să fie transferat unor țări terțe. Prin urmare, există riscul ca excluderea celulelor să cimenteze dependența producătorilor de module din Uniune de celulele importate.

(344)

Anularea măsurilor pentru celule ar putea submina, de asemenea, măsurile pentru module. Aceasta ar permite producătorilor chinezi să exporte celule la prețuri neloiale și să le asambleze în module, fie prin intermediul filialelor lor, fie prin intermediul producătorilor contractanți situați în Uniune. Liniile de asamblare de module pot fi construite relativ repede, fapt evidențiat de o acumulare rapidă de capacități de producție de module în Asia de Sud-Est (a se vedea considerentul 323). EU ProSun a susținut că un astfel de scenariu a avut loc în SUA în perioada 2012-2014, când măsurile pentru module nu au fost eficace. Situația s-a schimbat numai atunci când definiția inițială a produsului a fost extinsă la celule.

(345)

Prin urmare, continuarea măsurilor pentru celule este în mod clar în interesul producătorilor de celule din Uniune și poate, de asemenea, să confere anumite avantaje producătorilor de module din Uniune.

(346)

În urma comunicării informațiilor, Jabil a contestat constatarea Comisiei potrivit căreia încetarea măsurilor pentru celule le-ar permite producătorilor chinezi să exporte celule la prețuri neloiale și să le asambleze în module, fie prin intermediul filialelor lor, fie prin intermediul producătorilor contractanți situați în Uniune. Ca răspuns la afirmațiile societății Jabil, Comisia a reamintit că constatase probabilitatea continuării dumpingului și a prejudiciului în cazul în care măsurile ar fi abrogate. De asemenea, Comisia a explicat că producătorii contractanți, precum Jabil, au un model de afaceri și o structură a costurilor care diferă în mod semnificativ de cele ale restului industriei din Uniune. În special, producătorii contractanți operează cu resurse mult mai mici pentru acoperirea costurilor indirecte, deoarece nu au aceeași răspundere în ceea ce privește vânzările, marketingul și cercetarea și dezvoltarea pentru produsele lor, astfel cum se menționează în considerentele 110 și 160. Prin urmare, în cazul în care Comisia ar abroga măsurile privind celulele în interesul producătorilor de module din Uniune, nimic nu ar putea opri un producător contractant cu sediul în Uniune să asambleze module utilizând celule din China care fac obiectul unui dumping. De fapt, un producător contractant nu este nici măcar obligat să cunoască prețul real al unei celule, întrucât modelul său de afaceri obișnuit constă în perceperea unei taxe aferente fabricării în regim de subcontractare de la o altă societate care furnizează materiile prime și își asumă întreaga responsabilitate în ceea ce privește vânzarea produselor. Prin urmare, Comisia a continuat să considere că încetarea măsurilor pentru celule ar putea duce la prețuri inechitabile ale modulelor, care ar putea fi asamblate în Uniune de societăți afiliate sau de producători contractanți utilizând celule din China care fac obiectul unui dumping.

(347)

În urma comunicării informațiilor, SPE a susținut că nu există o legătură de cauzalitate între importurile de celule din RPC și vânzările de celule fabricate în Uniune; în opinia lor, industria din Uniune s-a confruntat cu concurența din partea țărilor terțe. Aceeași parte a susținut că măsurile nu au protejat investițiile în industria celulelor și că forța de muncă din sectorul celulelor nu este amenințată de concediere în cazul în care măsurile ar expira. Această parte a afirmat, de asemenea, că piața captivă a celulelor nu a fost afectată de importurile de celule din China.

(348)

Comisia a efectuat o analiză suplimentară a impactului vânzărilor de celule din țări terțe, astfel cum se menționează în considerentul 176 și reiterează faptul că vânzările țărilor terțe nu au cauzat un prejudiciu. De asemenea, Comisia a analizat în mod mai aprofundat impactul măsurilor asupra investițiilor din industria celulelor din Uniune, astfel cum se menționează în considerentul 168 și a reiterat faptul că măsurile au un impact pozitiv asupra investițiilor. În plus, Comisia a constatat un impact al importurilor din China asupra pieței captive a celulelor din Uniune, astfel cum se menționează în considerentul 105. Având în vedere rentabilitatea scăzută înregistrată în prezent de industria celulelor din Uniune, Comisia consideră în continuare că forța de muncă din sectorul celulelor din Uniune se confruntă cu amenințarea pierderii locurilor de muncă în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(349)

Nu s-a prezentat niciun importator de celule neafiliat activ în cursul PAR. Celulele sunt importate fie de către producătorii de module din Uniune, fie de către importatori afiliați ai producătorilor chinezi.

(350)

S-au prezentat șapte producători europeni de module care au solicitat excluderea celulelor din măsură. Unele dintre aceste societăți sprijină poziția EU ProSun privind continuarea măsurilor pentru module. Unele societăți din amonte și din aval au transmis observații, opunându-se măsurilor în mod specific pentru celule; cu toate acestea, majoritatea societăților din amonte și din aval s-au concentrat asupra motivelor și efectelor eliminării măsurilor pentru module.

(351)

Părțile care solicită eliminarea măsurilor pentru celule au atras atenția asupra faptului că aproape toate celulele fabricate în Uniune sunt utilizate la nivel intern de către societăți integrate pe verticală. Din acest motiv, producătorii de module care nu sunt integrați pe verticală, care reprezintă peste 65 % din producția de module a Uniunii, sunt dependenți de importurile de celule. Părțile respective au afirmat că aproape toate importurile de celule în Uniune fac obiectul unor măsuri sau al unor controale vamale consolidate care decurg din măsurile antieludare pentru celule din Malaysia și Taiwan (101). Aceasta conduce la sarcini administrative și financiare suplimentare asupra producătorilor de module care nu sunt integrați pe verticală. Părțile care se opun măsurilor pentru celule au susținut, de asemenea, că măsurile pentru celule au fost ineficiente, întrucât acestea nu au adus noi capacități în Uniune. De asemenea, în opinia lor, măsurile cresc prețul produsului final, și anume modulele, cu impact negativ asupra cererii, asupra clienților și asupra obiectivelor mai largi ale politicii de mediu a Uniunii.

(352)

Părțile care solicită eliminarea măsurilor pentru celule au afirmat că nu sunt disponibile celule fabricate în Uniune pe piața Uniunii. Există doar câțiva producători de celule în Uniune și aproape toți utilizează celulele lor la nivel intern și vând doar cantități foarte mici unor terți. Volumele mici vândute sunt, de regulă, de o calitate inferioară. Pe baza anchetei sale, Comisia a fost de acord că celulele vândute de industria din Uniune pe piața Uniunii satisfac mai puțin de 5 % din cererea producătorilor de module din Uniune care nu sunt integrați pe verticală.

(353)

Părțile au mai afirmat că, inclusiv dacă mai multe celule produse în Uniune s-ar vinde pe piața liberă, capacitatea Uniunii și producția de celule ar fi de departe insuficiente pentru a satisface cererea totală de celule a Uniunii și chiar mai puțin adecvată pentru a satisface cererea totală de module. Comisia a constatat că producția de celule din Uniune a fost de 1 270 MW în cursul PAR, ceea ce înseamnă că aceasta ar putea acoperi 37 % din cererea totală de celule a Uniunii, care a fost estimată la 3 409 MW. Capacitatea de producție de celule din Uniune ar putea acoperi aproximativ 18 % din cererea totală de module a Uniunii – aproximativ 7 200 MW în cursul PAR.

(354)

Mai multe părți au susținut că măsurile pentru celule avantajează o singură societate – Solar World – și creează un dezavantaj competitiv pentru majoritatea celorlalți producători de module care nu sunt integrați pe verticală în raport cu această societate. Solar World a reprezentat peste 70 % din totalul producției de celule din Uniune în cursul PAR. Solar World nu vinde celule pe piața liberă, cu excepția celor pe care le consideră a nu îndeplini standardele sale ridicate. Părțile respective au susținut că singura cale pentru ca acestea să cumpere celule sunt importurile din țări terțe. În cazul în care măsurile pentru celule nu sunt eliminate, părțile menționate ar rămâne într-o poziție concurențială dezavantajoasă în raport cu producătorul dominant de celule din Uniune.

(355)

Astfel cum s-a menționat mai sus, Comisia a constatat că producția de celule din Uniune a reprezentat 35 % din cererea de celule de la nivelul Uniunii, iar procentul a crescut de la 23 % în 2012. Acest lucru înseamnă că o proporție substanțială din cererea de la nivelul Uniunii poate fi acoperită de celule produse în Uniune, indiferent dacă acestea sunt sau nu vânzări captive. De asemenea, Comisia a reamintit faptul că costul mediu de producție al celulelor în Uniune a depășit prețul mediu de vânzare contractual al produselor din China și Taiwan (astfel cum a fost raportat de PV Insights). Acest lucru înseamnă că producătorii de module din Uniune care nu sunt integrați pe verticală ar putea cumpăra celulele din afara Uniunii la prețuri similare sau chiar la prețuri mai mici. Această concluzie rămâne valabilă inclusiv ținând cont de faptul că celulele produse în Uniune de către producătorii integrați pe verticală sunt de înaltă calitate și de înaltă eficiență și, prin urmare, sunt mai scumpe. În consecință, măsurile nu conferă un avantaj competitiv producătorilor de celule și de module integrați pe verticală în defavoarea celor care nu sunt integrați pe verticală.

(356)

Comisia a observat în continuare că singura perioadă în care producătorii de module din Uniune care nu sunt integrați pe verticală au avut dificultăți în aprovizionarea cu celule a coincis cu o creștere vertiginoasă excepțională a cererii în RPC la sfârșitul anului 2015 și la începutul anului 2016. În perioada respectivă, cererea de instalații solare din China a atins punctul culminant de 22 GW (102). Obiectivul Chinei de instalații solare a fost susținut prin scheme de remunerare generoase, ceea ce a provocat un boom temporar de instalare. Chiar și supracapacitățile semnificative de producție de celule ale RPC au devenit temporar insuficiente pentru a acoperi această creștere neobișnuită a cererii. Unii producători de module din China au fost nevoiți în mod excepțional să recurgă la importuri de celule din străinătate, ceea ce a provocat o penurie temporară la nivel mondial de aprovizionare cu celule și o creștere a prețurilor la celule. Prețurile de vânzare contractuale pentru celule, astfel cum au fost raportate de PV Insights, au depășit PMI în cursul acestei perioade de deficit de celule, și anume în perioada noiembrie 2015-martie 2016. Prin urmare, inclusiv în cazul în care măsurile nu ar fi fost în vigoare, producătorii de module din Uniune s-ar fi confruntat cu dificultăți similare de aprovizionare cu celule, întrucât a existat un deficit excepțional de celule în RPC pentru acea perioadă relativ scurtă de timp.

(357)

De asemenea, perioada de cerere foarte mare de celule a coincis parțial cu ancheta antieludare a Comisiei privind celulele și modulele din China expediate din Malaysia și Taiwan. Înregistrarea celulelor și a modulelor, aplicabilă de la data deschiderii procedurii antieludare, și anume mai 2015, a cauzat unele dificultăți suplimentare de aprovizionare pentru producătorii de module din Uniune. Producătorii de module au cunoscut o perioadă de incertitudine, deoarece nu au știut dacă furnizorii lor din Taiwan și din Malaysia erau producători autentici și dacă aceștia vor obține o scutire de la plata taxelor. În cele din urmă, în februarie 2016, peste 20 de producători de celule din Malaysia și Taiwan care au cooperat în cadrul anchetei respective s-au dovedit a fi producători autentici. Incertitudinea temporară a aprovizionării s-a încheiat.

(358)

De asemenea, Comisia a constatat că afirmația potrivit căreia măsurile pentru celule protejează o singură societate – Solar World – nu este întemeiată. Astfel cum se prevede în considerentul 340, alți cinci producători de celule sprijină în mod explicit continuarea măsurilor pentru celule. Comisia are cunoștință de mai mult de 10 producători de celule din Uniune. Motivul principal pentru care un singur producător reprezintă în prezent peste 70 % din totalul celulelor produse în Uniune este faptul că mulți alți producători de celule au ieșit de pe piață deoarece nu au putut rezista concurenței neloiale din partea produselor din China care au făcut obiectul dumpingului. În timp ce majoritatea acestor producători au ieșit de pe piață, Solar World a preluat unul dintre cei mai mari producători de celule din Uniune în 2014. Acest producător ieșea de pe piață și, dacă preluarea nu ar fi avut loc, peste 500 de lucrători cu înaltă calificare și-ar fi pierdut locul de muncă. Solar World a susținut că, fără măsurile în vigoare, nu numai că nu ar fi fost în măsură să preia cealaltă societate și să salveze locurile de muncă, ci și propriile unități de producție de celule ar fi fost falimentare până în prezent.

(359)

Prin urmare, asamblorii de module din Uniune care nu sunt integrați pe verticală nu se confruntă nici cu un deficit de aprovizionare, nici cu un dezavantaj competitiv în ceea ce privește asamblorii integrați pe verticală. În consecință, consumatorii de module din Uniune nu sunt afectați în mod negativ de faptul că producția de celule din Uniune poate acoperi doar o proporție relativ mică din consumul de module.

(360)

Părțile care au solicitat eliminarea măsurilor pentru celule au afirmat că aceste măsuri impun un risc de afaceri suplimentar, capital de lucru și sarcini administrative semnificative asupra producătorilor de module care nu sunt integrați pe verticală. Acest lucru ar rezulta din aderarea la procedurile complexe ale angajamentului. Unii producători de module au susținut că situația s-a agravat după începerea anchetei antieludare împotriva Taiwanului și Malaysiei. Producătorii care nu sunt integrați pe verticală sunt supuși unor controale stricte ale documentelor atunci când mărfurile sunt vămuite, chiar dacă aceștia importă de la societăți care au beneficiat de scutire. Aceștia s-au plâns de faptul că, în unele cazuri, anumite deficiențe procedurale simple din documentație, cum ar fi lipsa unei ștampile sau semnături în locul potrivit, au cauzat mai multe săptămâni de întârziere. Celulele din RPC care sunt importate în cadrul angajamentului sunt supuse unor controale vamale rigide similare și unor proceduri administrative greoaie. Prin urmare, producătorii respectivi au afirmat că aproape 100 % din importurile de celule în Uniune sunt supuse unei examinări atente de către autoritățile vamale, rezultând în întârzieri de expediere, sarcini administrative suplimentare și creșterea cerințelor de capital de lucru. Acest lucru îi face să sufere un dezavantaj concurențial suplimentar nu numai în comparație cu producătorii din restul lumii, ci și cu principalul producător european de module integrat pe verticală.

(361)

Comisia a reamintit că a luat măsuri suplimentare pentru a îmbunătăți monitorizarea măsurilor și pentru a evita orice formă de eludare și compensare încrucișată care ar putea submina angajamentul. Alte soluții care ar putea proteja în mod eficient industria din Uniune și preveni eludarea în ceea ce privește modulele din China pot fi abordate în cadrul unei reexaminări intermediare. Controalele consolidate efectuate de autoritățile vamale ale statelor membre sunt necesare pentru a proteja în mod eficace industria din Uniune de un aflux de produse la prețuri neloiale.

(362)

Mai multe părți care au solicitat eliminarea măsurilor pentru celule au susținut că acestea cresc costul componentei-cheie a modulelor solare și, prin urmare, determină o creștere a prețului noilor instalații solare, ceea ce scade cererea de module solare. Anumite părți au afirmat că, în afara PAR, în a doua jumătate a anului 2016 prețurile medii de vânzare contractuale la nivel mondial au scăzut în mod semnificativ sub PMI, punând o presiune suplimentară asupra producătorilor de module din Uniune care nu sunt integrați pe verticală.

(363)

Comisia a constatat că un preț mediu de vânzare contractual la nivel mondial pentru celule, raportat de PV Insights, a fost aproape de PMI în majoritatea timpului în care măsurile au fost în vigoare. Prin urmare, măsurile nu au crescut în mod semnificativ prețul componentei-cheie a modulelor, în cazul în care prețul mediu de vânzare contractual la nivel mondial este utilizat ca referință.

(364)

Comisia a constatat că prețurile de vânzare contractuale la nivel mondial au scăzut în mod semnificativ în a doua jumătate a anului 2016, întrucât sectorul energiei solare a trecut printr-un ciclu de tip „boom/bust”, astfel cum se arată în considerentul 356. În al patrulea trimestru al anului 2016, prețurile pentru celule s-au stabilizat și chiar au început să crească din nou, ceea ce este previzibil pentru ciclurile de tip „boom/bust”. Cu toate acestea, luând în considerare efectul curbei de învățare a sectorului energiei solare, este posibil ca noul preț pe termen mai lung al celulelor solare să se stabilească sub nivelul care a prevalat înainte de recentul ciclu de tip „boom/bust”. Astfel cum s-a menționat mai sus în considerentul 265, indicele prețurilor, pe care Comisia l-a folosit pentru ajustarea PMI, nu a reflectat pe deplin aceste scăderi ale costului de producție pentru celule și module solare pentru cea mai mare parte a anului 2016. O modalitate mai bună de a reflecta evoluția curbei de învățare a industriei solare în nivelul măsurilor poate fi analizată în cadrul unei reexaminări intermediare.

(365)

Impactul măsurilor asupra cererii de instalații solare de la nivelul Uniunii a fost analizat în detaliu în secțiunea 5.3 de mai sus. Comisia a constatat că o serie de alți factori influențează cererea de module mult mai mult decât măsurile. Întrucât celulele reprezintă componenta-cheie a modulelor, aceste constatări sunt valabile, de asemenea, pentru celule.

(366)

În urma comunicării informațiilor, SPE a afirmat că un preț mediu de achiziție la nivel mondial pentru celule nu a fost aproape de PMI în majoritatea timpului în care măsurile au fost în vigoare. Această parte și-a susținut afirmația cu un articol apărut în noiembrie 2016 în PV-Magazine  (103) și cu date furnizate de Energy Trend PV  (104).

(367)

PMI a urmărit îndeaproape prețurile mondiale pentru celule denominate în euro începând cu luna decembrie 2013, când au fost impuse măsurile, până în septembrie 2015, când PAR s-a încheiat, astfel cum a fost menționat de PVInsights. Comisia a observat, de asemenea, că în 2016, în afara perioadei examinate, PMI a fost temporar decuplat de prețurile de achiziție înregistrate la nivel mondial. Atât articolul citat, cât și datele furnizate indică evoluția prețurilor instalațiilor solare în afara perioadei examinate. Prin urmare, Comisia a reiterat faptul că măsurile privind celulele au doar un impact foarte limitat asupra producătorilor de module neintegrați.

(368)

Comisia a ajuns la concluzia că nu există motive întemeiate pentru a elimina măsurile pentru celule din motive legate de interesul Uniunii. În special, Comisia a constatat că măsurile au fost eficiente pentru menținerea și, într-o anumită măsură, redresarea producției de celule din Uniune. Celulele fabricate în Uniune reprezintă o proporție semnificativă din cererea de celule de la nivelul Uniunii. Eliminarea măsurilor pentru celule ar putea conduce la un colaps al industriei producătoare de celule din Uniune, pierderea de locuri de muncă de înaltă calificare și a activității conexe de cercetare și dezvoltare. Comisia a considerat, de asemenea, că măsurile pentru celule nu oferă un avantaj competitiv producătorilor de module din Uniune integrați pe verticală față de producătorii care nu sunt integrați pe verticală. Producătorii de module care nu sunt integrați pe verticală au acces la o aprovizionare suficientă pentru celule din afara Chinei, la prețuri care nu sunt mai mari decât cele practicate pe plan intern de cei integrați pe verticală.

(369)

Mai mult, la reexaminarea intereselor producătorilor de module care nu sunt integrați pe verticală, Comisia s-a confruntat cu multe plângeri cu privire la sarcina administrativă considerabilă impusă asupra acestora, în timp ce producătorii din Uniune s-au plâns cu privire la eludările din prezent. Aceste aspecte pot fi abordate în cadrul unei reexaminări intermediare privind forma măsurilor.

(370)

În cele din urmă, Comisia a remarcat faptul că, pentru cea mai mare parte a anului 2016, mecanismul de ajustare a PMI nu a urmat curba abruptă de învățare a industriei solare pentru celule. Prin urmare, sistemul de ajustare actual nu a permis accesul producătorilor de module europeni la câștigurile în materie de eficiență de la nivel mondial, ceea ce ar putea declanșa necesitatea de a reexamina acest aspect. Acest aspect poate fi abordat în cadrul unei reexaminări intermediare cu privire la orice mecanism de ajustare care ar putea fi asociat cu o altă formă a măsurii.

(371)

În urma comunicării informațiilor, mai multe părți au susținut, de asemenea, că reexaminarea intermediară propusă ar necesita prea mult timp pentru a proteja interesele producătorilor de module neintegrați. Comisia a observat că, după comunicarea informațiilor, și anume la începutul anului 2017, PMI a scăzut considerabil; această evoluție a redus considerabil diferența dintre PMI și prețul de vânzare mediu de la nivel mondial. În plus, Comisia intenționează să finalizeze reexaminarea intermediară în cursul anului 2017.

(372)

Având în vedere concluziile la care s-a ajuns în ceea ce privește probabilitatea continuării dumpingului și a continuării prejudiciului, rezultă că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, ar trebui menținute măsurile antidumping aplicabile importurilor de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din RPC, instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1238/2013.

(373)

Astfel cum se explică în secțiunea 5.3 de mai sus, măsurile ar putea avea un impact mai mare asupra cererii în viitor, odată cu finalizarea tranziției politicilor de sprijin în domeniul energiei din surse regenerabile, clarificarea situației fiscale a consumului propriu și atingerea parității de rețea în părți mai largi ale Europei. Acest fapt justifică prelungirea în mod excepțional a măsurilor cu doar 18 luni, după care măsurile vor expira în conformitate cu normele aplicabile din regulamentul de bază. Pe baza elementelor de probă disponibile în această etapă, Comisia a considerat că, dacă se pun în balanță efectele negative probabile asupra industriei din aval și din amonte, precum și asupra consumatorilor, față de beneficiile pe care industria din Uniune le-ar obține de pe urma măsurilor, 18 luni constituie un compromis adecvat între interesele divergente.

(374)

În urma comunicării informațiilor, EU ProSun a contestat acest raționament. Acesta a susținut că măsurile ar trebui să fie prelungite pentru o perioadă de cinci ani. EU ProSun a considerat că incertitudinea în materie de reglementare care reduce cererea de instalații solare nu va fi eliminată în viitorul apropiat. Numai o prelungire cu cinci ani ar crea stabilitatea necesară pentru a favoriza continuarea redresării industriei din Uniune, prin crearea unui mediu de investiții mai bun. Comisia a reiterat faptul că sectorul energiei solare din Uniune a traversat o etapă de tranziție profundă, și anume acesta se îndepărtează de instrumentul de sprijin tradițional (tariful fix) și se îndreaptă spre licitații pentru sistemele mari pentru energie solară la scară utilitară și consumul propriu din sectorul sistemelor comerciale și, într-o mai mică măsură, din sectorul sistemelor rezidențiale. În opinia sa, această tranziție ar putea să aibă deja efecte cuantificabile în mai multe state membre în decurs de 18 luni. În special, Comisia a preconizat că multe licitații pentru capacitate solară vor avea deja loc în această perioadă și că dezvoltarea energiei solare determinată de paritatea de rețea la vânzarea cu amănuntul va crește. Prin urmare, Comisia continuă să considere că prelungirea măsurilor cu doar 18 luni este adecvată.

(375)

Producătorii-exportatori din Malaysia și Taiwan care au fost scutiți de măsurile extinse prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/185 sunt scutiți, de asemenea, de măsurile instituite prin prezentul regulament.

(376)

Având în vedere concluziile la care s-a ajuns, conform cărora nu există motive întemeiate să se elimine măsurile pentru celule din motive legate de interesul Uniunii, reexaminarea intermediară parțială, inițiată în temeiul articolului 11 alineatul (3) din regulamentul de bază, ar trebui închisă.

(377)

Angajamentul acceptat de Comisie prin Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1998 (105), continuă să se aplice pe durata măsurilor definitive impuse prin prezentul regulament. Exportatorii cărora li se aplică angajamentul sunt menționați în anexa la respectiva decizie.

(378)

Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat în considerentele 336 și 337 precum și în considerentele 369 și 370, este oportun, de asemenea, să se inițieze o reexaminare intermediară ex officio cu privire la forma măsurii și la mecanismul de ajustare asociat acesteia.

(379)

Comitetul instituit în temeiul articolului 15 alineatul (1) din regulamentul de bază nu a emis un aviz, iar majoritatea simplă a membrilor acestuia s-a opus proiectului de regulament de punere în aplicare al Comisiei. Comisia a prezentat comitetului de apel un proiect modificat de regulament de punere în aplicare al Comisiei.

(380)

Comitetul de apel nu a emis un aviz,

—

încărcătoare solare care constau din mai puțin de șase celule, sunt portabile și furnizează energie electrică pentru dispozitive sau încarcă baterii;

—

produse fotovoltaice cu strat subțire;

—

produse fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin care sunt integrate permanent în produse electrice, în cazul în care produsele electrice au altă funcție decât generarea de energie electrică și în cazul în care aceste produse electrice consumă electricitatea generată de celula fotovoltaică/celulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin integrată/integrate;

—

module sau panouri cu o tensiune de ieșire de maximum 50 V CC și o putere de ieșire de maximum 50 W exclusiv pentru utilizarea directă ca încărcătoare de baterii în sisteme cu aceleași caracteristici de tensiune și putere.

—

nu a exportat în Uniune produsul descris la alineatul (1) pe parcursul perioadei 1 iulie 2011-30 iunie 2012 (perioada anchetei inițiale),

—

nu este afiliat niciunui exportator sau producător din Republica Populară Chineză care face obiectul măsurilor antidumping impuse prin prezentul regulament;

—

a exportat efectiv în Uniune produsul în cauză după perioada de anchetă care stă la baza măsurilor sau și-a asumat obligația contractuală irevocabilă de a exporta o cantitate importantă în Uniune,

(a)

o societate prevăzută în anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE, astfel cum a fost modificată ulterior, să fi fabricat, expediat și facturat produsele menționate mai sus fie direct, fie prin intermediul societății sale afiliate care figurează de asemenea în anexa la Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE, societăților lor afiliate din Uniune care acționează ca importator și pun în liberă circulație mărfurile în Uniune sau primului client independent care acționează în calitate de importator și pune mărfurile în liberă circulație în Uniune; și

(b)

aceste importuri să fie însoțite de o factură conformă cu angajamentul, care este o factură comercială conținând cel puțin elementele și declarația menționate în anexa III la prezentul regulament

(c)

aceste importuri să fie însoțite de un certificat de angajament de export în conformitate cu anexa IV la prezentul regulament;

(d)

mărfurile declarate și prezentate la vamă să corespundă exact descrierii din factura conformă cu angajamentul.

(a)

ori de câte ori se constată faptul că, în ceea ce privește importurile descrise la alineatul (1), una sau mai multe dintre condițiile enumerate la alineatul respectiv nu sunt îndeplinite; sau

(b)

atunci când Comisia își retrage acceptul privind angajamentul în conformitate cu articolul 8 alineatul (9) din Regulamentul (UE) 2016/1036 printr-un regulament sau o decizie care se referă la anumite tranzacții și declară nevalabile facturile relevante conforme cu angajamentul.

(i)

de către (numele și adresa societății) (codul adițional TARIC) în (țara în cauză); SAU

(ii)

de către o terță parte subcontractantă pentru (numele și adresa societății) (codul adițional TARIC) în (țara în cauză)

(eliminați după caz una dintre opțiunile de mai sus)

cu celule fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin fabricate de (numele și adresa societății) (codul adițional TARIC) [trebuie adăugat dacă țara respectivă face obiectul unor măsuri inițiale sau al unor măsuri de prevenire a eludării aflate în vigoare]) în (țara în cauză). Declar că informațiile furnizate în prezenta factură sunt complete și corecte.” Dacă o asemenea factură nu este prezentată și/sau unul sau ambele coduri adiționale TARIC nu sunt furnizate în declarația menționată mai sus, se va aplica nivelul taxei aplicabil „tuturor celorlalte societăți” și se va solicita declararea codului adițional TARIC B999 în declarația vamală.