14.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 331/57


DECIZIA (PESC) 2017/2315 A CONSILIULUI

din 11 decembrie 2017

de stabilire a cooperării structurate permanente (PESCO) și de adoptare a listei statelor membre participante

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 46 alineatul (2),

având în vedere Protocolul nr. 10 privind cooperarea structurată permanentă stabilită prin articolul 42 din Tratatul privind Uniunea Europeană, atașat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere propunerea Republicii Federale Germania, a Regatului Spaniei, a Republicii Franceze și a Republicii Italiene,

având în vedere avizul Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (denumit în continuare „Înaltul Reprezentant”),

întrucât:

(1)

Articolul 42 alineatul (6) din Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE), în special dispune că statele membre care întrunesc cele mai înalte capabilități militare și care au subscris unor angajamente mai stricte în materie în vederea realizării celor mai solicitante misiuni stabilesc o cooperare structurată permanentă (PESCO) în cadrul Uniunii.

(2)

La 13 noiembrie 2017, Consiliul și Înaltul Reprezentant au primit o notificare comună în conformitate cu articolului 46 alineatul (1) din Tratatul UE din partea a 23 de state membre, iar la 7 decembrie 2017 din partea a încă două state membre cu privire la intenția tuturor acestor state membre de a participa la PESCO pe baza faptului că îndeplinesc cerințele sus-menționate și că au subscris la angajamente reciproce mai stricte astfel cum sunt menționate în anexa la prezenta decizie și pe baza tuturor celorlalte elemente ale notificării, inclusiv preambulul și principiile directoare ale PESCO stabilite în anexa I la notificare, pe care și le asumă în continuare integral, și reamintind totodată articolul 42 din Tratatul UE, inclusiv articolul 42 alineatul (7) (1).

(3)

Angajamentele reciproce mai stricte, astfel cum sunt menționate în anexa la prezenta decizie, sunt coerente cu realizarea obiectivelor stabilite la articolul 1 din Protocolul nr. 10 anexat la tratate și cu acțiunile menționate la articolul 2 din protocolul menționat.

(4)

Decizia statelor membre de a participa la PESCO este voluntară și nu aduce, în sine, atingere suveranității naționale sau caracterului specific al politicii de securitate și apărare a anumitor state membre. Contribuțiile statelor membre participante destinate îndeplinirii angajamentelor mai stricte asumate în cadrul PESCO vor fi efectuate în conformitate cu dispozițiile constituționale în vigoare.

(5)

Sporirea numărului de proiecte comune și colaborative de dezvoltare a capabilităților reprezintă unul din angajamentele obligatorii asumate în cadrul PESCO. Astfel de proiecte pot fi sprijinite prin contribuții de la bugetul Uniunii, cu respectarea tratatelor și în conformitate cu instrumentele și programele relevante ale Uniunii.

(6)

Statele membre participante au evidențiat, în planurile lor naționale de punere în aplicare, capacitatea de a respecta angajamentele reciproce mai stricte pe care și le-au asumat.

(7)

Având în vedere că au fost întrunite condițiile necesare, este oportun ca Consiliul să adopte o decizie de instituire a PESCO.

(8)

Orice alt stat membru care, într-un stadiu ulterior, dorește să participe la PESCO poate notifica intenția sa de a participa Consiliului și Înaltului Reprezentant în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) din Tratatul UE.

(9)

Înaltul Reprezentant va fi pe deplin implicat în procedurile aferente PESCO.

(10)

Ar trebui să existe o relație coerentă între acțiunile întreprinse în cadrul PESCO și alte acțiuni ale PESC și alte politici ale Uniunii. Consiliul și, în cadrul domeniilor lor de competență respective, ÎR și Comisia ar trebui să coopereze pentru a obține maximum de sinergii acolo unde este posibil.

(11)

În conformitate cu articolul 5 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul UE și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la elaborarea și punerea în aplicare a deciziilor și acțiunilor Uniunii care au implicații în materie de apărare. Prin urmare, Danemarca nu are obligații în temeiul prezentei decizii,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Stabilirea cooperării structurate permanente

Se stabilește cooperarea structurată permanentă (PESCO) în cadrul Uniunii între statele membre care întrunesc cele mai înalte capabilități militare, astfel cum se prevede la articolul 1 din Protocolul nr. 10, și care și-au asumat angajamente reciproce în acest domeniu, astfel cum se prevede la articolul 2 din protocolul menționat, în vederea realizării celor mai solicitante misiuni și a contribuției la împlinirea nivelului de ambiție al Uniunii.

Articolul 2

Statele membre participante

Statele membre participante la PESCO sunt următoarele:

Belgia;

Bulgaria;

Republica Cehă;

Germania;

Estonia;

Irlanda;

Grecia;

Spania;

Franța;

Croația;

Italia;

Cipru;

Letonia;

Lituania;

Luxemburg;

Ungaria;

Țările de Jos;

Austria;

Polonia;

Portugalia;

România;

Slovenia;

Slovacia;

Finlanda;

Suedia.

Articolul 3

Angajamente mai stricte în conformitate cu Protocolul nr.10

(1)   În vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 1 din Protocolul nr. 10 și a întreprinderii acțiunilor menționate la articolul 2 din protocolul menționat, statele membre participante furnizează contribuții în vederea îndeplinirii angajamentelor reciproce mai stricte, astfel cum figurează acestea în anexă.

(2)   În acest scop, statele membre participante își revizuiesc anual și își actualizează, după caz, planurile naționale de punere în aplicare în care arată în ce fel vor respecta angajamentele mai stricte, specificând în ce mod vor îndeplini obiectivele mai precise care urmează să se stabilească în fiecare fază. Planurile naționale de punere în aplicare actualizate se comunică anual Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și Agenției Europene de Apărare (AEA) și se pun la dispoziția tuturor statelor membre participante.

Articolul 4

Guvernanța PESCO

(1)   Guvernanța PESCO se organizează după cum urmează:

la nivelul Consiliului; și

în cadrul proiectelor puse în practică de grupuri ale statelor membre participante care au convenit să își asume astfel de proiecte.

(2)   Hotărând în conformitate cu articolul 46 alineatul (4) din Tratatul UE, Consiliul adoptă decizii și recomandări:

(a)

pentru a furniza direcție și orientare strategică PESCO;

(b)

pentru a stabili etapele îndeplinirii angajamentelor mai stricte care figurează în anexă în cursul celor două faze inițiale consecutive (anii 2018-2020 și 2021-2025) și a specifica, la începutul fiecărei faze, obiective mai precise pentru îndeplinirea angajamentelor mai stricte care figurează în anexă;

(c)

pentru a actualiza și consolida, dacă este necesar, angajamentele mai stricte care figurează în anexă, în lumina realizărilor obținute prin intermediul PESCO, pentru a reflecta evoluțiile mediului de securitate al Uniunii. Astfel de decizii se iau în special la finalul fazelor menționate la alineatul (2) litera (b), pe baza unui proces de revizuire strategică de evaluare a îndeplinirii angajamentelor PESCO;

(d)

pentru evaluarea contribuțiilor statelor membre participante în vederea îndeplinirii angajamentelor convenite, în conformitate cu mecanismul descris la articolul 6;

(e)

pentru stabilirea listei de proiecte care urmează să fie dezvoltate în cadrul PESCO, reflectând atât sprijinul acordat dezvoltării capabilităților, cât și furnizarea de sprijin substanțial în sensul mijloacelor și capabilităților pentru operațiile și misiunile politicii de securitate și apărare comune;

(f)

pentru stabilirea unui set comun de norme de guvernanță pentru proiecte, pe care statele membre participante care iau parte la un proiect individual le-ar putea adapta, dacă este cazul, pentru respectivul proiect;

(g)

pentru instituirea, la momentul potrivit, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1), a condițiilor generale în care state terțe ar putea fi invitate, în mod excepțional, să ia parte la proiecte individuale; și pentru stabilirea, în conformitate cu articolul 9 alineatul (2), a îndeplinirii de către un stat terț a acestor condiții; și

(h)

pentru a dispune orice altă măsură necesară în vederea punerii în aplicare a prezentei decizii.

Articolul 5

Proiecte PESCO

(1)   În urma propunerilor prezentate de statele membre participante care intenționează să ia parte la un proiect individual, Înaltul Reprezentant poate formula o recomandare referitoare la identificarea și evaluarea proiectelor PESCO, pe baza evaluărilor furnizate în conformitate cu articolul 7, privind decizii și recomandări ale Consiliului care să fie adoptate în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (e), în urma unui aviz militar al Comitetului militar al Uniunii Europene (CMUE).

(2)   Statele membre participante care intenționează să propună un proiect individual informează celelalte state membre participante în timp util, înainte de a-și prezenta propunerile, pentru a obține sprijin și a le oferi acestora posibilitatea să se alăture pentru înaintarea propunerii în nume colectiv.

Membrii proiectului sunt statele membre participante care au înaintat propunerea. Lista cu membrii fiecărui proiect individual se atașează la decizia Consiliului menționată la articolul 4 alineatul (2) litera (e).

Statele membre participante care iau parte la un proiect pot conveni să admită alte state membre participante care doresc ulterior să ia parte la proiect.

(3)   Statele membre participante care iau parte la un proiect convin asupra modalităților și a domeniului de aplicare ale cooperării dintre ele și asupra gestionării proiectului respectiv. Statele membre participante care iau parte la un proiect informează în mod regulat Consiliul cu privire la evoluția proiectului, după caz.

Articolul 6

Modalitățile de supraveghere, evaluare și raportare

(1)   În cadrul dispozițiilor de la articolul 46 alineatul (6) din Tratatul UE, Consiliul asigură unitatea, coerența și eficacitatea PESCO. Înaltul Reprezentant contribuie, de asemenea, la obiectivele menționate.

(2)   Înaltul Reprezentant este pe deplin implicat în procedurile aferente PESCO, în conformitate cu Protocolul nr. 10.

(3)   Înaltul Reprezentant prezintă anual Consiliului un raport privind PESCO. Acest raport se bazează pe contribuțiile AEA, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) litera (a), și ale SEAE, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera (a). Raportul Înaltului Reprezentat descrie situația punerii în aplicare a PESCO, inclusiv îndeplinirea angajamentelor asumate de către fiecare stat membru participant, în conformitate cu planul său național de punere în aplicare.

CMUE furnizează Comitetului politic și de securitate avize și recomandări militare privind procesul anual de evaluare a PESCO.

Pe baza raportului anual privind PESCO prezentat de Înaltul Reprezentant, Consiliul evaluează o dată pe an dacă statele membre participante continuă să îndeplinească angajamentele mai stricte menționate la articolul 3.

(4)   Orice decizie privind suspendarea participării unui stat membru se adoptă în conformitate cu articolul 46 alineatul (4) din Tratatul UE numai după ce statului membru i-a fost acordat un termen clar definit pentru consultare individuală și măsuri de reacție.

Articolul 7

Sprijinul din partea SEAE și a AEA

(1)   Sub responsabilitatea Înaltului Reprezentant, și în calitatea sa de șef al AEA, SEAE, inclusiv Statul-Major al Uniunii Europene (EUMS), și AEA asigură în comun funcțiile de secretariat necesare pentru PESCO, altele decât la nivelul Consiliului, și, în acest sens, oferă un punct de contact unic.

(2)   SEAE, inclusiv EUMS, sprijină funcționarea PESCO în special prin:

(a)

contribuția la evaluarea de către Înaltul Reprezentant, în raportul său anual privind PESCO, a contribuțiilor statelor membre participante în ceea ce privește aspectele operaționale, în conformitate cu articolul 6;

(b)

coordonarea evaluării propunerilor de proiecte avute în vedere la articolul 5, în special sub aspectul disponibilității, al interoperabilității, al flexibilității și al capacității de desfășurare a forțelor. SEAE, inclusiv EUMS, evaluează îndeosebi măsura în care proiectul propus respectă necesitățile operaționale și contribuie la acestea.

(3)   AEA sprijină PESCO în special prin:

(a)

contribuția la evaluarea de către Înaltul Reprezentant, în raportul său anual privind PESCO, în conformitate cu articolul 6, a contribuțiilor statelor membre participante în ceea ce privește capabilitățile, în special a contribuțiilor furnizate în conformitate cu angajamentele mai stricte menționate la articolul 3.

(b)

facilitarea proiectelor de dezvoltare a capabilităților, în special coordonarea evaluării propunerilor de proiecte avute în vedere la articolul 5, în special în domeniul aferent dezvoltării capabilităților. În special, AEA oferă sprijin statelor membre pentru a se asigura că nu există duplicări inutile cu inițiative existente și în alte contexte instituționale.

Articolul 8

Finanțarea

(1)   Cheltuielile administrative ale instituțiilor Uniunii și ale SEAE rezultate din punerea în aplicare a prezentei decizii se acoperă din bugetul Uniunii. Cheltuielile administrative ale AEA fac obiectul normelor financiare relevante ale AEA, în conformitate cu Decizia (PESC) 2015/1835 a Consiliului (2).

(2)   Cheltuielile de funcționare rezultate din proiecte întreprinse în cadrul PESCO se acoperă în principal de către statele membre participante care iau parte la un proiect individual. La astfel de proiecte se pot face contribuții din bugetul general al Uniunii, în conformitate cu tratatele și cu instrumentele relevante ale Uniunii.

Articolul 9

Participarea statelor terțe la proiecte individuale

(1)   Condițiile generale pentru participarea statelor terțe la proiecte individuale se precizează printr-o decizie a Consiliului adoptată în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), care poate cuprinde un model general pentru aranjamentele administrative cu state terțe.

(2)   Consiliul decide, în conformitate cu articolul 46 alineatul (6) din Tratatul UE, dacă un stat terț, pe care statele membre participante care iau parte la un proiect doresc să-l invite să ia parte la proiectul respectiv, îndeplinește cerințele stabilite în decizia menționată la alineatul (1).

(3)   În urma unei decizii pozitive adoptate astfel cum se menționează la alineatul (2), statele membre participante care iau parte la un proiect pot stabili aranjamente administrative cu statul terț respectiv în scopul participării acestuia la proiect. Astfel de aranjamente trebuie să respecte procedurile și autonomia decizională a Uniunii.

Articolul 10

Norme de securitate

Dispozițiile din Decizia 2013/488/UE a Consiliului (3) se aplică în contextul PESCO.

Articolul 11

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 11 decembrie 2017.

Pentru Consiliu

Președintele

F. MOGHERINI


(1)  Notificarea este publicată împreună cu prezenta decizie (a se vedea pagina 65 din prezentul Jurnal Oficial).

(2)  Decizia (PESC) 2015/1835 a Consiliului din 12 octombrie 2015 de definire a statutului, sediului și regulamentului de funcționare ale Agenției Europene de Apărare (JO L 266, 13.10.2015, p. 55).

(3)  Decizia 2013/488/UE a Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate (JO L 274, 15.10.2013, p. 1).


ANEXĂ

Lista angajamentelor comune ambițioase și mai stricte asumate de statele membre participante în cele cinci domenii prevăzute la articolul 2 din Protocolul nr. 10

„(a)

să coopereze, încă de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în vederea atingerii obiectivelor stabilite privind nivelul cheltuielilor de investiții în materie de echipamente de apărare și să reexamineze cu regularitate aceste obiective din perspectiva mediului de securitate și a responsabilităților internaționale ale Uniunii;”

Pe baza criteriilor de referință colective identificate în 2007, statele membre participante subscriu la următoarele angajamente:

1.

majorarea periodică a bugetelor pentru apărare în termeni reali, în vederea realizării obiectivelor convenite;

2.

majorarea în mod succesiv, pe termen mediu, a cheltuielilor pentru investiții în domeniul apărării la 20 % din totalul cheltuielilor în domeniul apărării (criteriu de referință colectiv) pentru a acoperi lacunele de capabilități strategice prin participarea la proiecte în domeniul capabilităților de apărare în conformitate cu Planul de dezvoltare a capabilităților și cu procesul anual coordonat de revizuire (CARD);

3.

intensificarea proiectelor strategice comune și bazate pe colaborare în domeniul capabilităților de apărare. Astfel de proiecte comune și bazate pe colaborare ar trebui să fie sprijinite prin Fondul european de apărare, dacă este necesar și după caz;

4.

creșterea ponderii cheltuielilor alocate pentru cercetare și tehnologie în domeniul apărării, în vederea unei apropieri de obiectivul de 2 % din totalul cheltuielilor pentru apărare (criteriu de referință colectiv);

5.

instituirea unei revizuiri periodice a acestor angajamente (în vederea aprobării de către Consiliu);

„(b)

să își uniformizeze, în măsura posibilului, mijloacele de apărare, în special prin armonizarea identificării necesităților militare, prin punerea în comun și, după caz, prin specializarea mijloacelor și capacităților de apărare, precum și prin încurajarea cooperării în domeniul formării și al logisticii;”

6.

asumarea unui rol important în dezvoltarea capabilităților în UE, inclusiv în cadrul CARD, pentru a asigura disponibilitatea capabilităților necesare pentru atingerea nivelului de ambiție în Europa;

7.

sprijinirea CARD în cea mai mare măsură posibilă, recunoscând în același timp caracterul voluntar al revizuirii și constrângerile individuale ale statelor membre participante;

8

implicarea intensă a unui viitor Fond european de apărare în achiziții publice multinaționale cu valoare adăugată identificată a UE;

9.

elaborarea de cerințe armonizate pentru toate proiectele de dezvoltare a capabilităților convenite de statele membre participante;

10.

luarea în considerare a utilizării în comun a capabilităților existente, pentru a optimiza resursele disponibile și pentru a îmbunătăți eficacitatea globală a acestora;

11.

asigurarea sporirii eforturilor de cooperare în domeniul apărării cibernetice, cum ar fi schimbul de informații, formarea și sprijinul operațional;

„(c)

să adopte măsuri concrete pentru sporirea disponibilității, a interoperabilității, a flexibilității și a capacității de desfășurare a forțelor, în special prin identificarea unor obiective comune în materie de proiectare a forțelor, inclusiv prin reexaminarea eventuală a procedurilor de decizie naționale;”

12.

în ceea ce privește disponibilitatea și capacitatea de desfășurare a forțelor, statele membre participante se angajează:

să pună la dispoziție formațiuni care pot fi desfășurate strategic pentru realizarea nivelului de ambiție al UE, pe lângă o posibilă desfășurare a unui EUBG. Acest angajament nu implică o forță de reacție, o forță permanentă sau o forță în așteptare;

să elaboreze un instrument solid (de exemplu, o bază de date) care să fie accesibil numai statelor membre participante și națiunilor care contribuie la înregistrarea capabilităților care sunt disponibile și pot fi desfășurate rapid, în vederea facilitării și accelerării procesului de constituire a forțelor;

să urmărească asumarea unui angajament politic accelerat la nivel național, inclusiv să revizuiască, eventual, procedurile de decizie la nivel național;

să acorde un sprijin substanțial, în limitele mijloacelor și capabilităților, pentru operațiile PSAC (de exemplu, EUFOR) și misiunile PSAC (de exemplu, misiunile de instruire ale UE) – constând în personal, echipamente, instruire, sprijin în domeniul exercițiilor, infrastructură sau alte tipuri de sprijin – asupra căruia Consiliul a decis în unanimitate, fără a aduce atingere vreunei decizii privind contribuțiile la operațiile PSAC sau vreunei constrângeri constituționale;

să contribuie substanțial la EUBG prin confirmarea contribuțiilor în principiu cu cel puțin patru ani în avans, cu o perioadă în așteptare în conformitate cu conceptul UEBG, cu obligația de a efectua exerciții în cadrul EUBG pentru ansamblul de forțe EUBG (națiunea-cadru) și/sau de a participa la aceste exerciții (toate statele membre ale UE care participă la EUBG);

să simplifice și să uniformizeze transportul militar transfrontalier în Europa pentru a permite desfășurarea rapidă a personalului și echipamentelor militare;

13.

în ceea ce privește interoperabilitatea forțelor, statele membre participante se angajează:

să dezvolte interoperabilitatea forțelor lor prin:

angajamentul de a conveni asupra unor criterii comune de evaluare și de validare pentru ansamblul de forțe EUBG, aliniate cu standardele NATO, menținând, în același timp, certificarea națională;

angajamentul de a conveni asupra unor standarde tehnice și operaționale comune ale forțelor, recunoscându-se necesitatea de a se asigura interoperabilitatea cu NATO;

să optimizeze structurile multinaționale: statele membre participante ar putea să se angajeze să se alăture principalelor structuri existente și eventualelor structuri viitoare care participă la acțiunea externă europeană în domeniul militar (EUROCORPS, EUROMARFOR, EUROGENDFOR, MCCE/ATARES/SEOS) și să joace un rol activ în cadrul acestora;

14.

statele membre participante vor depune eforturi pentru o abordare ambițioasă a finanțării comune a operațiilor și misiunilor militare ale PSAC, dincolo de ceea ce se va defini drept costuri comune conform deciziei Consiliului privind Athena;

„(d)

să coopereze pentru a se asigura adoptarea măsurilor necesare pentru acoperirea, inclusiv prin abordări multinaționale și fără a aduce atingere angajamentelor referitoare la acestea, luate în cadrul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, a lacunelor constatate în cadrul «Mecanismului de dezvoltare a capacităților»;”

15.

asigurarea unei contribuții la depășirea deficiențelor în materie de capabilități identificate în cadrul Planului de dezvoltare a capabilităților (CDP) și al CARD; aceste proiecte în materie de capabilități vor spori autonomia strategică a Europei și vor consolida baza industrială și tehnologică de apărare europeană (EDTIB);

16.

considerarea drept prioritară a unei abordări bazate pe colaborare europeană, în scopul de a suplini deficiențe în materie de capabilități identificate la nivel național și, ca regulă generală, utilizarea exclusivă a unei abordări strict naționale, în cazul în care a fost deja realizată o astfel de analiză;

17.

participarea la cel puțin un proiect în cadrul PESCO prin care se dezvoltă sau se oferă capabilități identificate ca fiind relevante din punct de vedere strategic de către statele membre;

„(e)

să participe, după caz, la dezvoltarea de programe comune sau europene de echipamente majore în cadrul Agenției Europene de Apărare.”

18.

utilizarea AEA ca forum european pentru dezvoltarea capabilităților comune și considerarea OCCAR ca organizația preferată în domeniul gestionării bazate pe colaborare a programelor;

19.

asigurarea faptului că toate proiectele în materie de capabilități conduse de statele membre participante sporesc competitivitatea industriei europene de apărare prin intermediul unei politici industriale corespunzătoare care evită suprapunerile inutile;

20.

asigurarea faptului că programele de cooperare – care trebuie să se deruleze numai în beneficiul entităților care asigură, într-un mod care poate fi demonstrat, o valoare adăugată pe teritoriul UE – și strategiile de achiziție adoptate de statele membre participante vor avea un impact pozitiv asupra EDTIB.


TRADUCERE

Notificare privind cooperarea structurată permanentă (PESCO), adresată Consiliului și înaltului reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate

Preambul

Statele membre participante,

Reamintind că Uniunea desfășoară o politică externă și de securitate comună bazată pe realizarea „unui grad din ce în ce mai mare de convergență a acțiunilor statelor membre” [articolul 24 alineatul (2) din Tratatul UE] și că politica de securitate și apărare comună (PSAC) face parte integrantă din politica externă și de securitate comună;

Având în vedere faptul că politica de securitate și apărare comună asigură Uniunii o capacitate operațională bazată pe mijloace civile și militare și că o consolidare a politicii de securitate și apărare va necesita eforturi din partea statelor membre în domeniul capabilităților;

Reamintind, de asemenea, angajamentul Uniunii Europene și al statelor sale membre de a promova o ordine mondială bazată pe norme, care are drept principiu-cheie multilateralismul și în centrul căreia se află Organizația Națiunilor Unite;

Reamintind articolul 42 alineatul (6) din Tratatul privind Uniunea Europeană, conform căruia statele membre care întrunesc cele mai înalte capabilități militare și care au subscris unor angajamente mai stricte în materie „în vederea realizării celor mai solicitante misiuni” stabilesc o cooperare structurată permanentă (PESCO) în cadrul Uniunii;

Având în vedere că PESCO ar putea să contribuie semnificativ la atingerea nivelului de ambiție al UE, inclusiv în vederea misiunilor și operațiilor celor mai dificile, și că aceasta ar putea să faciliteze dezvoltarea capabilităților de apărare ale statelor membre printr-o implicare puternică în proiecte de achiziții publice multinaționale și cu entități industriale corespunzătoare, inclusiv cu întreprinderi mici și mijlocii, și să consolideze cooperarea europeană în domeniul apărării, utilizând, în același timp, pe deplin tratatele;

Ținând seama de obiectivele unei cooperări structurate permanente și de demersurile statelor membre pentru realizarea acestora, astfel cum sunt prevăzute în Protocolul (nr. 10) privind cooperarea structurată permanentă și la care se face trimitere în articolul 46 din Tratatul UE;

Luând act de faptul că în concluziile Consiliului European desfășurat la 15 decembrie 2016 se afirmă că europenii trebuie să își asume o responsabilitate mai mare pentru securitatea lor și se subliniază că, în vederea consolidării securității și apărării Europei într-un mediu geopolitic dificil și pentru a-și proteja mai bine cetățenii, confirmând angajamentele anterioare în acest sens, este necesar să se depună mai multe eforturi, inclusiv prin angajarea unor resurse suplimentare suficiente, ținând seama totodată de circumstanțele naționale, de angajamentele juridice, iar pentru statele membre care fac parte și din NATO, de orientările NATO privind cheltuielile de apărare;

Reamintind totodată că Consiliul European a solicitat atât consolidarea cooperării în ceea ce privește dezvoltarea capabilităților necesare, cât și angajamentul de a pune la dispoziție astfel de capabilități atunci când este necesar, și că a afirmat că este nevoie ca Uniunea Europeană și statele sale membre să poată contribui într-o manieră hotărâtoare la eforturile colective și să poată totodată acționa autonom dacă și când este necesar, precum și împreună cu partenerii ori de câte ori este posibil;

Având în vedere solicitarea Consiliului European din iunie 2017 în ceea ce privește elaborarea în comun a unor proiecte convenite de către statele membre privind capabilitățile, pentru a completa lipsurile majore existente și pentru a dezvolta tehnologiile viitorului, un efort esențial pentru a atinge nivelul de ambiție al UE aprobat de Consiliul European în decembrie 2016; a salutat comunicarea Comisiei privind Fondul european de apărare, alcătuit dintr-o fereastră pentru cercetare și o fereastră pentru capabilități și a făcut apel la statele membre să identifice proiecte corespunzătoare privind capabilitățile pentru Fondul european de apărare și pentru programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării;

Reamintind în special invitația Consiliului European către Înaltul Reprezentant de a prezenta propuneri în ceea ce privește elementele și opțiunile unei cooperări structurate permanente cuprinzătoare, bazându-se pe o abordare modulară și schițând posibile proiecte;

Reamintind că, la 6 martie 2017, Consiliul Afaceri Externe a convenit asupra necesității de a se continua lucrările cu privire la o cooperare structurată permanentă cuprinzătoare, bazată pe o abordare modulară, care ar trebui să fie deschisă tuturor statelor membre care doresc să își asume angajamentele obligatorii necesare și care îndeplinesc criteriile, pe baza articolului 42 alineatul (6), a articolului 46 din tratat și a Protocolului (nr. 10) la tratat;

Urmărind cu hotărâre să ajungă la un nivel superior în definirea progresivă a unei politici de apărare comune a Uniunii, astfel cum se prevede la articolul 42 alineatul (2) din Tratatul UE, prin instituirea unei cooperări structurate permanente în cadrul Uniunii; luând în considerare caracterul specific al politicii de securitate și apărare a fiecărui stat membru;

Reamintind obligația prevăzută la articolul 42 alineatul (7) din Tratatul UE de a furniza ajutor și asistență reciprocă;

Reamintind că, în conformitate cu articolul 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană, angajamentele și cooperarea în domeniul politicii de securitate și apărare comune „sunt conforme cu angajamentele asumate în cadrul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, care rămâne pentru statele membre ale acestei organizații fundamentul apărării lor colective și cadrul de punere în aplicare a acesteia”;

Subliniind faptul că în cadrul Consiliului European din 22/23 iunie 2017 s-a convenit „asupra necesității de a lansa o cooperare structurată permanentă (PESCO) ambițioasă și deschisă tuturor” și ca răspuns la mandatul Consiliului European privind alcătuirea în termen de trei luni a unei liste comune „de criterii și angajamente cu caracter obligatoriu, în deplină conformitate cu articolul 42 alineatul (6) și articolul 46 din Tratatul UE și cu Protocolul (nr. 10) la tratat, inclusiv în vederea celor mai solicitante misiuni, cu un calendar precis și mecanisme de evaluare specifice, pentru a le permite statelor membre care sunt în măsură să procedeze astfel să își notifice fără întârziere intențiile de participare”;

NOTIFICĂ Consiliului și Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate intenția lor de a participa la cooperarea structurată permanentă;

INVITĂ Consiliul să adopte o decizie de stabilire a unei cooperări structurate permanente, în conformitate cu dispozițiile relevante din Tratatul privind Uniunea Europeană și din Protocolul (nr. 10) la tratat și pe baza principiilor specificate în anexa I, a angajamentelor comune mai stricte cuprinse în anexa II, precum și a propunerilor privind guvernanța cuprinse în anexa III;

VA PREZENTA, înainte de adoptarea de către Consiliu a deciziei de instituire a PESCO, un plan național de punere în aplicare prin care să își demonstreze capacitatea de a îndeplini angajamentele mai stricte cuprinse în anexa II.

Încheiată la Bruxelles, la treisprezece noiembrie anul două mii șaptesprezece.

*

La 7 decembrie 2017, Irlanda a notificat Consiliului și Înaltului Reprezentant intenția sa de a participa la PESCO și s-a asociat prezentei notificări comune.

*

La 7 decembrie 2017, Republica Portugheză a notificat Consiliului și Înaltului Reprezentant intenția sa de a participa la PESCO și s-a asociat prezentei notificări comune.

ANEXA I – PRINCIPII ALE PESCO

„Cooperarea structurată permanentă” este prevăzută la articolele 42 și 46 din Tratatul privind Uniunea Europeană și în Protocolul (nr. 10) la tratat. Aceasta poate fi activată o singură dată și este instituită prin decizie a Consiliului care trebuie să fie adoptată cu majoritate calificată, pentru a reuni în domeniul apărării toate statele membre care doresc acest lucru, „care întrunesc cele mai înalte” capabilități militare și care au subscris „unor angajamente mai stricte în materie în vederea realizării celor mai solicitante misiuni” și operații.

PESCO este un cadru juridic european ambițios, obligatoriu și cuprinzător pentru investițiile în securitatea și apărarea teritoriului UE și a cetățenilor acesteia. De asemenea, PESCO asigură un cadru politic crucial pentru toate statele membre în vederea îmbunătățirii de către fiecare dintre acestea a resurselor militare și a capabilităților de apărare de care dispune prin intermediul unor inițiative bine coordonate și al unor proiecte concrete bazate pe angajamente mai stricte. Consolidarea capabilităților de apărare ale statelor membre ale UE va fi, de asemenea, benefică și pentru NATO. O astfel de consolidare a capabilităților va spori rezistența pilonului european în cadrul Alianței și va răspunde cererilor repetate privind o mai intensă partajare a sarcinilor la nivel transatlantic.

PESCO reprezintă un pas crucial către consolidarea politicii comune de apărare și ar putea contribui la o eventuală evoluție către o apărare comună în cazul în care Consiliul hotărăște acest lucru în unanimitate [după cum se prevede la articolul 42 alineatul (2) din Tratatul UE]. O viziune pe termen lung asupra PESCO ar putea fi să se ajungă la un pachet coerent de forță care acoperă întregul spectru – în complementaritate cu NATO, care va continua să fie piatra de temelie a apărării colective pentru membrii săi.

Considerăm că un cadru PESCO cuprinzător ar constitui cel mai important instrument pentru a promova securitatea și apărarea comună într-o zonă în care sunt necesare o mai mare coerență, continuitate, coordonare și colaborare. Eforturile europene în acest scop trebuie să fie unite, coordonate și semnificative și să se bazeze pe orientări politice convenite de comun acord.

PESCO oferă un cadru juridic fiabil și obligatoriu în cadrul instituțional al UE. Statele membre participante își vor îndeplini angajamentele obligatorii, confirmând că instituirea și punerea în aplicare a cooperării structurate permanente vor fi desfășurate în deplină conformitate cu dispozițiile Tratatul UE și ale protocoalelor anexate la acesta, cu respectarea dispozițiilor constituționale ale statelor membre.

Caracterul obligatoriu al angajamentelor PESCO va fi asigurat printr-o evaluare periodică anuală realizată de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și va fi sprijinit, în special, de Agenția Europeană de Apărare (AEA) în ceea ce privește aspectele privind dezvoltarea capabilităților [mai precis cele descrise la articolul 3 din Protocolul (nr. 10)] și de SEAE, inclusiv de EUMS și de alte structuri în domeniul PSAC, în ceea ce privește aspectele operaționale ale PESCO. Prin PESCO, Uniunea ar putea acționa în direcția unui pachet coerent de forță care acoperă întregul spectru, întrucât PESCO ar adăuga o coordonare și orientări de tip descendent structurilor și liniilor de eforturi de tip ascendent, existente sau viitoare.

PESCO ar oferi statelor membre oportunități pentru îmbunătățirea capabilităților de apărare, prin participarea la inițiative bine coordonate și la proiecte comune concrete, cu posibilitatea de valorificare a rețelelor regionale existente. Participarea la PESCO este voluntară și nu aduce atingere suveranității naționale.

Un cadru PESCO cuprinzător este un semnal politic puternic către cetățenii europeni și restul lumii: guvernele statelor membre ale UE iau în serios securitatea și apărarea comune și dau un impuls către avansarea acestora. Pentru cetățenii UE, aceasta înseamnă o mai mare securitate și un semn clar al voinței din partea tuturor statelor membre de a promova securitatea și apărarea comune pentru realizarea obiectivelor stabilite de Strategia globală a UE.

Cadrul PESCO va fi orientat spre rezultate și ar trebui să permită realizarea unor progrese concrete la nivelul cheltuielilor de investiții în materie de echipamente de apărare, al obiectivelor colaborative de dezvoltare a capabilităților și al disponibilității unor capabilități de apărare care să poată fi desfășurate pentru misiuni și operații combinate, recunoscând principiul unui singur set de forțe. Principala forță motrice a dezvoltării capabilităților PESCO va fi acoperirea deficitelor de capabilități legate de nivelul de ambiție al UE și de obiectivele și prioritățile politicii de securitate și apărare comune.

Caracterul „cuprinzător” și „modular” al PESCO, astfel cum este descris de Consiliul European în decembrie 2016, nu trebuie să conducă la o nivelare a cooperării. Obiectivul unui cadru PESCO „ambițios” subliniază necesitatea ca toate statele membre participante la PESCO să respecte o listă comună de obiective și angajamente. După cum a reamintit Consiliul European din iunie 2017, cooperarea structurată permanentă (PESCO) „este ambițioasă și deschisă tuturor”.

Următoarea listă de angajamente trebuie să contribuie la atingerea nivelului de ambiție al UE, astfel cum este definit în concluziile Consiliului din 14 noiembrie 2016 și aprobat de Consiliul European din decembrie 2016 și, astfel, să consolideze autonomia strategică atât a cetățenilor, cât și a UE.

ANEXA II – LISTA ANGAJAMENTELOR AMBIȚIOASE ȘI MAI STRICTE ÎN CELE CINCI DOMENII PREVĂZUTE DE ARTICOLUL 2 DIN PROTOCOLUL (NR. 10)

„(a)

să coopereze, încă de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în vederea atingerii obiectivelor stabilite privind nivelul cheltuielilor de investiții în materie de echipamente de apărare și să reexamineze cu regularitate aceste obiective din perspectiva mediului de securitate și a responsabilităților internaționale ale Uniunii.”

Pe baza criteriilor de referință colective identificate în 2007, statele membre participante subscriu la următoarele angajamente:

1.

majorarea periodică a bugetelor pentru apărare în termeni reali, în vederea realizării obiectivelor convenite;

2.

majorarea în mod succesiv, pe termen mediu, a cheltuielilor pentru investiții în domeniul apărării la 20 % din totalul cheltuielilor în domeniul apărării (criteriu de referință colectiv) pentru a acoperi lacunele de capabilități strategice prin participarea la proiecte în domeniul capabilităților de apărare în conformitate cu Planul de dezvoltare a capabilităților și cu procesul anual coordonat de revizuire (CARD);

3.

intensificarea proiectelor strategice comune și bazate pe colaborare în domeniul capabilităților de apărare. Astfel de proiecte comune și bazate pe colaborare ar trebui să fie sprijinite prin Fondul european de apărare, dacă este necesar și după caz;

4.

creșterea ponderii cheltuielilor alocate pentru cercetare și tehnologie în domeniul apărării, în vederea unei apropieri de obiectivul de 2 % din totalul cheltuielilor pentru apărare (criteriu de referință colectiv);

5.

instituirea unei revizuiri periodice a acestor angajamente (în vederea aprobării de către Consiliu);

„(b)

să își uniformizeze, în măsura posibilului, mijloacele de apărare, în special prin armonizarea identificării necesităților militare, prin punerea în comun și, după caz, prin specializarea mijloacelor și capacităților de apărare, precum și prin încurajarea cooperării în domeniul formării și al logisticii.”

6.

asumarea unui rol important în dezvoltarea capabilităților în UE, inclusiv în cadrul CARD, pentru a asigura disponibilitatea capabilităților necesare pentru atingerea nivelului de ambiție în Europa;

7.

sprijinirea CARD în cea mai mare măsură posibilă, recunoscând în același timp caracterul voluntar al revizuirii și constrângerile individuale ale statelor membre participante;

8.

implicarea intensă a unui viitor Fond european de apărare în achiziții publice multinaționale cu valoare adăugată identificată a UE;

9.

elaborarea de cerințe armonizate pentru toate proiectele de dezvoltare a capabilităților convenite de statele membre participante;

10.

luarea în considerare a utilizării în comun a capabilităților existente, pentru a optimiza resursele disponibile și pentru a îmbunătăți eficacitatea globală a acestora;

11.

asigurarea sporirii eforturilor de cooperare în domeniul apărării cibernetice, cum ar fi schimbul de informații, formarea și sprijinul operațional;

„(c)

să adopte măsuri concrete pentru sporirea disponibilității, a interoperabilității, a flexibilității și a capacității de desfășurare a forțelor, în special prin identificarea unor obiective comune în materie de proiectare a forțelor, inclusiv prin reexaminarea eventuală a procedurilor de decizie naționale.”

12.

în ceea ce privește disponibilitatea și capacitatea de desfășurare a forțelor, statele membre participante se angajează:

să pună la dispoziție formațiuni care pot fi desfășurate strategic pentru realizarea nivelului de ambiție al UE, pe lângă o posibilă desfășurare a unui EUBG; acest angajament nu implică o forță de reacție, o forță permanentă sau o forță în așteptare;

să elaboreze un instrument solid (de exemplu, o bază de date), care să fie accesibil numai statelor membre participante și națiunilor care contribuie, pentru înregistrarea capabilităților care sunt disponibile și pot fi desfășurate rapid, în vederea facilitării și accelerării procesului de constituire a forțelor;

să urmărească asumarea unui angajament politic accelerat la nivel național, inclusiv să revizuiască, eventual, procedurile de decizie la nivel național;

să acorde un sprijin substanțial, în limitele mijloacelor și capabilităților, pentru operațiile PSAC (de exemplu EUFOR) și misiunile PSAC (de exemplu misiunile de instruire ale UE) – constând în personal, echipamente, instruire, sprijin în domeniul exercițiilor, infrastructură sau alte tipuri de sprijin – asupra cărora Consiliul a decis în unanimitate, fără a aduce atingere vreunei decizii privind contribuțiile la operațiile PSAC sau vreunei constrângeri constituționale;

să contribuie substanțial la EUBG prin confirmarea contribuțiilor în principiu cu cel puțin patru ani în avans, cu o perioadă în așteptare în conformitate cu conceptul EUBG, cu obligația de a efectua exerciții în cadrul EUBG pentru ansamblul de forțe EUBG (națiunea-cadru) și/sau de a participa la aceste exerciții (toate statele membre ale UE care participă la EUBG);

să simplifice și să uniformizeze transportul militar transfrontalier în Europa pentru a permite desfășurarea rapidă a personalului și echipamentelor militare;

13.

în ceea ce privește interoperabilitatea forțelor, statele membre participante se angajează:

să dezvolte interoperabilitatea forțelor lor prin:

angajamentul de a conveni asupra unor criterii comune de evaluare și de validare pentru ansamblul de forțe EUBG, aliniate cu standardele NATO, menținând, în același timp, certificarea națională;

angajamentul de a conveni asupra unor standarde tehnice și operaționale comune ale forțelor, recunoscându-se necesitatea de a se asigura interoperabilitatea cu NATO;

să optimizeze structurile multinaționale: statele membre participante ar putea să se angajeze să se alăture principalelor structuri existente și eventualelor structuri viitoare care participă la acțiunea externă europeană în domeniul militar (EUROCORPS, EUROMARFOR, EUROGENDFOR, MCCE/ATARES/SEOS) și să joace un rol activ în cadrul acestora;

14.

statele membre participante vor depune eforturi pentru o abordare ambițioasă a finanțării comune a operațiilor și misiunilor militare ale PSAC, dincolo de ceea ce se va defini drept costuri comune conform Deciziei Consiliului privind Athena;

„(d)

să coopereze pentru a se asigura adoptarea măsurilor necesare pentru acoperirea, inclusiv prin abordări multinaționale și fără a aduce atingere angajamentelor referitoare la acestea, luate în cadrul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, a lacunelor constatate în cadrul «Mecanismului de dezvoltare a capacităților».”

15.

asigurarea unei contribuții la depășirea deficiențelor în materie de capabilități identificate în cadrul Planului de dezvoltare a capabilităților (CDP) și al CARD; aceste proiecte în materie de capabilități vor spori autonomia strategică a Europei și vor consolida baza industrială și tehnologică de apărare europeană (EDTIB);

16.

considerarea drept prioritară a unei abordări bazate pe colaborare europeană, în scopul de a suplini deficiențe în materie de capabilități identificate la nivel național și, ca regulă generală, utilizarea exclusivă a unei abordări strict naționale doar în cazul în care a fost deja realizată o astfel de analiză;

17.

participarea la cel puțin un proiect în cadrul PESCO prin care se dezvoltă sau se oferă capabilități identificate ca fiind relevante din punct de vedere strategic de către statele membre;

„(e)

să participe, după caz, la dezvoltarea de programe comune sau europene de echipamente majore în cadrul Agenției Europene de Apărare.”

18.

utilizarea AEA ca forum european pentru dezvoltarea capabilităților comune și considerarea OCCAR ca organizația preferată în domeniul gestionării bazate pe colaborare a programelor;

19.

asigurarea faptului că toate proiectele în materie de capabilități conduse de statele membre participante sporesc competitivitatea industriei europene de apărare prin intermediul unei politici industriale corespunzătoare care evită suprapunerile inutile;

20.

asigurarea faptului că programele de cooperare – care trebuie să se deruleze numai în beneficiul entităților care asigură, într-un mod care poate fi demonstrat, o valoare adăugată pe teritoriul UE – și strategiile de achiziție adoptate de statele membre participante vor avea un impact pozitiv asupra EDTIB.

ANEXA III – GUVERNANȚA

1.   Statele membre participante își păstrează poziția centrală în cadrul procesului de decizie, acționând totuși coordonat cu Înaltul Reprezentant

PESCO este un cadru al cărui motor sunt statele membre participante și rămâne în principal de competența acestora. Este necesară transparența pentru statele membre ale UE neparticipante.

Pentru a asigura o coordonare adecvată a PESCO cu politica generală de securitate și apărare comună (PSAC), a cărei parte integrantă este, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate va fi implicat pe deplin în procedurile referitoare la PESCO. Înaltul Reprezentant va fi responsabil de gestionarea evaluării anuale solicitate de Consiliul European și prevăzute mai jos, în partea a IV-a. SEAE, inclusiv Statul-Major al UE (EUMS), și AEA vor asigura secretariatul PESCO, în strânsă coordonare cu secretarul general adjunct responsabil pentru PSAC și răspunsul în caz de criză al Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE).

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul (nr. 10) la Tratatul UE și cu Decizia Consiliului de înființare a Agenției Europene de Apărare, AEA ca sprijini Înaltul Reprezentant în ceea ce privește aspectele de dezvoltare a capabilităților PESCO. SEAE îl va sprijini pe Înaltul Reprezentant în special în ceea ce privește aspectele operaționale ale PESCO, inclusiv prin intermediul Statului-Major al UE și al altor structuri ale PSAC.

Se observă că, în conformitate cu articolul 41 alineatul (1) din Tratatul UE, „Cheltuielile administrative care revin instituțiilor în temeiul punerii în aplicare a prezentului capitol sunt acoperite din bugetul Uniunii”.

2.   Guvernanța este alcătuită din două niveluri de gestiune, cu un nivel superior responsabil pentru menținerea coerenței și a ambiției PESCO, completat de proceduri specifice de guvernanță pentru proiectele PESCO.

2.1.   Nivelul superior va fi responsabil pentru coerența și punerea credibilă în aplicare a PESCO.

Acesta se va baza pe structurile existente. Atunci când miniștrii afacerilor externe și miniștrii apărării din UE se reunesc în cadrul unui Consiliu Afaceri Externe/Apărare (de obicei de două ori pe an), ar putea să se ocupe și de chestiunile PESCO. În cazul în care Consiliul se reunește pentru a trata chestiuni PESCO, drepturile de vot sunt rezervate reprezentanților statelor membre participante. Cu aceste ocazii, statele membre participante ar putea adopta noi proiecte în unanimitate [în conformitate cu articolul 46 alineatul (6) din Tratatul UE)], ar putea primi evaluări ale eforturilor statelor membre participante, în special cele detaliate în partea a III-a a prezentei anexe și ar putea confirma participarea altor state membre prin majoritate calificată, după consultarea Înaltului Reprezentant, în conformitate cu articolul 46 alineatul (3) din Tratatul UE.

În ultimă instanță, Consiliul poate suspenda participarea unui stat membru care nu mai îndeplinește criteriile, căruia i-a fost pus la dispoziție în prealabil un termen clar determinat pentru consultare individuală și măsuri de reacție, sau a unui stat membru care nu mai este capabil sau nu mai dorește să îndeplinească angajamentele și obligațiile PESCO, în conformitate cu articolul 46 alineatul (4) din Tratatul UE.

Grupurile de pregătire relevante existente ale Consiliului se vor reuni în „format PESCO”, respectiv în prezența tuturor statelor membre ale UE, dar cu o dispunere care să reflecte faptul că numai statele membre participante au drept de vot în Consiliu. Ar putea fi convocate reuniuni COPS în „format PESCO” pentru a aborda chestiunile de interes comun în rândul statelor membre participante, pentru a planifica și discuta cu privire la proiecte sau pentru a discuta despre noi solicitări de participare la PESCO. Activitatea acestuia va fi sprijinită de reuniuni ale PMG în format PESCO. Comitetul militar al UE va fi, de asemenea, convocat în format PESCO, solicitându-i-se în special avize militare. În plus, pot avea loc reuniuni informale doar între statele membre participante.

2.2.   Guvernanța proiectelor

2.2.1.   Controlul asupra proiectelor PESCO se va baza pe o evaluare efectuată de Înaltul Reprezentant, cu contribuția SEAE, inclusiv EUMS, și a AEA, iar selecția proiectelor va necesita o decizie a Consiliului

Statele membre participante sunt libere să prezinte orice proiect pe care îl consideră util pentru finalitatea PESCO. Acestea își vor face publică intenția pentru a obține sprijin și a înainta proiecte secretariatului PESCO în nume colectiv și vor comunica propunerile simultan tuturor statelor membre participante.

Proiectele ar trebui să contribuie la realizarea angajamentelor menționate în anexa II la notificare, multe dintre acestea presupunând dezvoltarea sau furnizarea de capabilități identificate de statele membre drept relevante strategic și cu o valoare adăugată europeană stabilită de comun acord, și, respectiv, solicitând furnizarea unui sprijin substanțial, în limita mijloacelor și a capabilităților, pentru operațiile PSAC (EUFOR) și misiunile PSAC (cum ar fi misiunile de instruire ale UE), în conformitate cu articolul 42 alineatul (4) din Tratatul UE.

Pentru a asigura coerența și unitatea logică a diverselor proiecte PESCO, propunem adoptarea unui număr limitat de proiecte axate în mod specific pe misiuni și operații, în conformitate cu nivelul de ambiție al UE. Celelalte proiecte ar urma să susțină acest set de proiecte, jucând un rol de facilitare și sprijin. Proiectele ar trebui grupate în consecință.

Secretariatul PESCO va coordona evaluarea propunerilor de proiecte. În ceea ce privește proiectele de dezvoltare a capabilităților, AEA se va asigura că nu apar suprapuneri cu inițiative existente și în alte contexte instituționale. Pentru proiectele axate pe operații și misiuni, EUMS va analiza respectarea nevoilor operaționale ale UE și ale statelor membre ale acesteia și contribuția la acestea. Pe această bază, Înaltul Reprezentant va furniza o recomandare prin care se identifică cele mai ambițioase propuneri de proiect, care contribuie la nivelul de ambiție al UE și care sunt cele mai adecvate pentru a îmbunătăți autonomia strategică a Europei. Portofoliul de proiecte reflectă un echilibru corespunzător între proiectele situate mai degrabă în domeniul dezvoltării de capabilități și cele care țin mai mult de domeniul operațiilor și al misiunilor.

Recomandarea Înaltului Reprezentant va furniza informații pe baza cărora lista proiectelor PESCO poate fi decisă de Consiliu, în cadrul PESCO, în urma avizului militar al EUMC în format PESCO și al COPS în format PESCO. Consiliul decide în unanimitate, constituită din voturile reprezentanților statelor membre participante, în conformitate cu articolul 46 alineatul (6) din Tratatul UE.

Statele membre ale UE neparticipante pot întotdeauna să își indice intenția de a participa la proiecte prin asumarea angajamentelor și aderarea la PESCO.

În mod excepțional, participanții la proiecte pot adresa invitații unor state terțe, în conformitate cu modalități generale care urmează să fie stabilite în timp util de către Consiliu în conformitate cu articolul 46 alineatul (6) din Tratatul UE. Acestea ar trebui să ofere proiectului o valoare adăugată substanțială, să contribuie la consolidarea PESCO și a PSAC și să îndeplinească angajamente mai ambițioase. Acest fapt nu înseamnă că se acordă puteri de decizie unor astfel de state terțe în ceea ce privește guvernanța PESCO. În plus, Consiliul în format PESCO va decide dacă fiecare stat terț invitat de participanții la proiecte îndeplinește condițiile prevăzute în modalitățile generale.

2.2.2.   Guvernanța proiectelor este în primul rând o responsabilitate a statelor membre participante

În momentul în care Consiliul decide cu privire la lista proiectelor PESCO, în anexă trebuie să figureze o listă a statelor membre participante asociate în cadrul fiecărui proiect. Statele membre care participă la un proiect înaintează în prealabil proiectul în nume colectiv.

Statele membre participante asociate în cadrul unui proiect convin, în unanimitate, asupra modalităților și a domeniului de aplicare ale cooperării dintre ele, inclusiv asupra contribuțiilor necesare pentru a lua parte la proiect. Ele vor stabili normele de guvernanță ale proiectului și vor decide cu privire la admiterea unor noi state membre participante pe parcursul ciclului de desfășurare a proiectului, cu statut fie de participant, fie de observator. Cu toate acestea, ar trebui elaborat un set comun de norme de guvernanță care să poată fi adaptat în cadrul proiectelor individuale. Acest lucru ar asigura o formă de standardizare a guvernanței în cadrul tuturor proiectelor și ar facilita inițierea lor. În special pentru proiectele vizând dezvoltarea capabilităților, gestionarea proiectului (specificații, strategia de achiziții, alegerea agenției executive, selecția întreprinderilor producătoare etc.) rămâne în responsabilitatea exclusivă a statelor membre participante asociate în cadrul proiectului.

Statele membre participante informează statele membre neparticipante cu privire la proiecte, după caz.

3.   O abordare în etape precise, cu obiective realiste și obligatorii pentru fiecare fază

Angajamentele asumate de statele membre participante vor fi îndeplinite prin eforturi naționale și proiecte concrete.

O abordare realistă în etape reprezintă cheia pentru menținerea participării unei avangarde de state membre în cadrul PESCO și, astfel, pentru respectarea principiului ambiției și al deschiderii. Cu toate că statele membre participante vor acționa în direcția realizării tuturor angajamentelor lor de îndată ce PESCO este lansată oficial, unele angajamente pot fi îndeplinite mai curând decât altele. În acest sens, statele membre participante trebuie să convină asupra unei abordări în etape.

Fazele vor ține seama de alte chestiuni de pe agendă (precum punerea în aplicare a EDAP, lansarea următorului cadru financiar multianual în 2021 și angajamentele deja asumate de statele membre în alte contexte). Două faze corespunzătoare (2018-2021 și 2021-2025) vor permite ordonarea temporală a angajamentelor. După 2025 va avea loc un proces de revizuire. În acest scop, statele membre participante vor evalua îndeplinirea tuturor angajamentelor PESCO și vor decide asupra unor noi angajamente, în vederea demarării unei noi etape pe calea integrării securității și a apărării europene.

4.   Guvernanța PESCO necesită un mecanism bine conceput și ambițios de evaluare, pe baza planurilor naționale de punere în aplicare

Toate statele membre participante stau drept garant pentru îndeplinirea angajamentelor, iar Înaltul Reprezentant elaborează un raport cu privire la aceasta, în conformitate cu principiul evaluării periodice stabilit în Protocolul (nr. 10) (articolul 3). Caracterul obligatoriu și credibilitatea angajamentelor convenite se asigură prin intermediul unui mecanism de evaluare pe două niveluri:

4.1.   „Planul național de punere în aplicare”

Pentru a dovedi capacitatea și voința fiecărui stat membru participant de a îndeplini angajamentele convenite, acestea se angajează să prezinte, înainte de adoptarea deciziei Consiliului de instituire a PESCO, un plan național de punere în aplicare în care se prezintă capacitatea lor de a îndeplini angajamentele obligatorii. În scopul transparenței, toate statele membre participante vor avea acces la aceste planuri de punere în aplicare.

Se va efectua anual o evaluare a acțiunilor întreprinse de statele membre participante pentru a îndeplini angajamentele convenite, pe baza planurilor naționale de punere în aplicare, prin intermediul secretariatului PESCO aflat sub autoritatea Înaltului Reprezentant (cu sprijinul AEA în ceea ce privește investițiile în apărare și dezvoltarea capabilităților și cu ajutorul SEAE, inclusiv al EUMS, în ceea ce privește aspectele operaționale). Sub responsabilitatea Consiliului, această evaluare se transmite COPS (în format PESCO), precum și EUMC (în format PESCO) pentru avizare.

Evaluatorii se concentrează asupra credibilității angajamentelor PESCO, verificând planurile naționale de punere în aplicare ale statelor membre, măsurile factuale și contribuțiile la proiecte.

După lansarea PESCO, statele membre participante își vor actualiza planurile naționale de punere în aplicare în funcție de cerințele abordării în etape.

La începerea fiecărei faze, angajamentele vor fi detaliate prin stabilirea unor obiective mai precise între statele membre participante, pentru a se facilita procesul de evaluare.

4.2.   O revizuire anuală și o revizuire strategică la încheierea fiecărei faze

Cel puțin o dată pe an, Consiliul comun Afaceri externe/Apărare va primi un raport de la Înaltul Reprezentant, pe baza contribuțiilor AEA [în conformitate cu articolul 3 din Protocolul (nr. 10)] și ale SEAE, inclusiv EUMC. În acest raport se prezintă în detaliu situația punerii în aplicare a PESCO, inclusiv respectarea de către fiecare stat membru participant a angajamentelor asumate în cadrul ei, în conformitate cu planul său național de punere în aplicare. În urma unui aviz al EUMC, acest raport va servi drept bază pentru recomandările și deciziile adoptate de Consiliu în conformitate cu articolul 46 din Tratatul UE.

La sfârșitul fiecărei faze (2021, 2025) se va desfășura un exercițiu de revizuire strategică în cadrul căruia se va evalua respectarea angajamentelor a căror îndeplinire era preconizată pentru faza respectivă, se va decide lansarea fazei următoare și se vor actualiza, dacă este necesar, angajamentele pentru faza următoare.