14.9.2017

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 236/1

DECIZIA (UE) 2017/1541 A CONSILIULUI

din 17 iulie 2017

privind încheierea în numele Uniunii Europene a Amendamentului de la Kigali la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1) coroborat cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere aprobarea Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

Uniunea a devenit parte la Convenția de la Viena privind protecția stratului de ozon („Convenția de la Viena”) și la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon („Protocolul de la Montreal”) prin Decizia 88/540/CEE a Consiliului (2). Ulterior, au fost aprobate următoarele amendamente la Protocolul de la Montreal: primul amendament prin Decizia 91/690/CEE a Consiliului (3), al doilea amendament prin Decizia 94/68/CE a Consiliului (4), al treilea amendament prin Decizia 2000/646/CE a Consiliului (5) și al patrulea amendament prin Decizia 2002/215/CE a Consiliului (6).

(2)

În cadrul celei de a 28-a reuniuni a părților la Protocolul de la Montreal, care a avut loc la Kigali, în Rwanda, în perioada 10-15 octombrie 2016, s-a adoptat textul unui nou amendament la Protocolul de la Montreal respectiv („Amendamentul de la Kigali”), prin care se adaugă o reducere în etape a consumului și a producției de hidrofluorocarburi la măsurile de control prevăzute în Protocolul de la Montreal.

(3)	O reducere în etape a consumului și a producției de hidrofluorocarburi este necesară pentru a diminua contribuția acestor substanțe la schimbările climatice și pentru a preveni introducerea lor nelimitată, în special în țările în curs de dezvoltare.

(4)

Amendamentul de la Kigali constituie o contribuție necesară la punerea în aplicare a Acordului de la Paris, aprobat prin Decizia (UE) 2016/1841 a Consiliului (7), în ceea ce privește obiectivul acestuia de a menține creșterea temperaturii mondiale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și de a depune eforturi pentru a limita creșterea suplimentară a temperaturii la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale.

(5)

Nivelul competențelor exercitate de Uniune în domeniul reglementat de Convenția de la Viena și Protocolul de la Montreal s-a dezvoltat semnificativ începând din 1988. Depozitarul ar trebui să fie informat cu privire la orice modificare semnificativă a competențelor exercitate de Uniune în această materie, în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din Convenția de la Viena.

(6)	Uniunea a adoptat deja instrumente referitoare la aspectele reglementate de amendamentul de la Kigali, inclusiv Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al parlamentului European și al Consiliului (8).

(7)	Amendamentul de la Kigali ar trebui aprobat,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin prezenta decizie se aprobă în numele Uniunii Amendamentul de la Kigali la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon.

De asemenea, prin prezenta decizie se aprobă declarația de competență în temeiul articolului 13 alineatul (3) din Convenția de la Viena.

Textul amendamentului de la Kigali și cel al declarației de competență sunt atașate la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului desemnează persoana (persoanele) împuternicită (împuternicite) să depună în numele Uniunii instrumentul de aprobare prevăzut la articolul 13 alineatul (1) din Convenția de la Viena privind protecția stratului de ozon, împreună cu declarația de competență (9).

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare în ziua următoare datei adoptării.

Adoptată la Bruxelles, 17 iulie 2017.

Pentru Consiliu

Președintele

T. TAMM

(1) Aprobarea din 5 iulie 2017 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial)

(2) Decizia 88/540/CEE a Consiliului din 14 octombrie 1988 privind încheierea Convenției de la Viena privind protecția stratului de ozon și a Protocolului de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon (JO L 297, 31.10.1988, p. 8).

(3) Decizia 91/690/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind încheierea amendamentului la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon, adoptat la Londra, în iunie 1990, de către părțile semnatare ale protocolului (JO L 377, 31.12.1991, p. 28).

(4) Decizia 94/68/CE a Consiliului din 2 decembrie 1993 privind încheierea amendamentului la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon (JO L 33, 7.2.1994, p. 1).

(5) Decizia 2000/646/CE a Consiliului din 17 octombrie 2000 privind încheierea amendamentului la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon (JO L 272, 25.10.2000, p. 26).

(6) Decizia 2002/215/CE a Consiliului din 4 martie 2002 privind încheierea celui de-al patrulea amendament la Protocolul de la Montreal privind substanțele care epuizează stratul de ozon (JO L 72, 14.3.2002, p. 18).

(7) Decizia (UE) 2016/1841 a Consiliului din 5 octombrie 2016 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (JO L 282, 19.10.2016, p. 1).

(8) Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 842/2006 (JO L 150, 20.5.2014, p. 195).

(9) Data intrării în vigoare a Amendamentului de la Kigali se va publica de către Secretariatul General al Consiliului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.