19.11.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 313/6


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2016/2021 AL COMISIEI

din 2 iunie 2016

de completare a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului privind piețele instrumentelor financiare în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare referitoare la accesul la valorile de referință

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (1), în special articolul 37 alineatul (4) al treilea paragraf,

întrucât:

(1)

Regulamentul (UE) nr. 600/2014 prevede accesul nediscriminatoriu, pentru compensare și tranzacționare între contrapărțile centrale și locurile de tranzacționare, inclusiv la licențe pentru valori de referință utilizate pentru a determina valoarea anumitor instrumente financiare în scopul tranzacționării și al compensării, precum și la informațiile referitoare la acestea. Având în vedere diversitatea valorilor de referință, informațiile de care au nevoie CPC și locurile de tranzacționare în scopul tranzacționării sau al compensării pot varia în funcție de o serie de factori, printre care se numără instrumentul tranzacționat sau compensat și tipul de valoare de referință la care se raportează instrumentul financiar respectiv. Prin urmare, CPC și locurile de tranzacționare ar trebui să aibă dreptul de a solicita accesul la orice informații, cu condiția ca acestea să fie necesare în scopul tranzacționării sau al compensării.

(2)

Diversitatea valorilor de referință și a utilizărilor identificate face să fie inadecvată o abordare universală și nepotrivit un grad ridicat de armonizare al conținutului acordurilor de licențiere. Prin urmare, limitarea, pe baza unor elemente predeterminate și exhaustive, a condițiilor în care se acordă accesul ar putea fi în detrimentul tuturor părților.

(3)

O persoană care deține drepturile de proprietate asupra unei valori de referință ar trebui să poată stabili condiții diferite, astfel încât diversele categorii de CPC și locuri de tranzacționare să aibă acces la valoarea de referință în cauză numai când acest lucru este justificat în mod obiectiv, de exemplu din perspectiva cantității, a domeniului de aplicare sau a domeniului de utilizare solicitat, și când acest lucru este aplicat în mod proporțional. Diversele categorii de CPC și locuri de tranzacționare, precum și criteriile cu ajutorul cărora sunt definite aceste categorii ar trebui să fie făcute publice.

(4)

Modul în care se stabilește că o valoare de referință este sau nu nouă variază de la caz la caz. Prin urmare, în caz că noutatea unei valori de referință este invocată drept motiv pentru refuzarea accesului imediat, persoana care deține drepturile de proprietate asupra acelei valori de referință ar trebui să arate în ce mod respectiva valoare de referință este nouă. Orice evaluare a unei valori de referință declarate ca fiind nouă ar trebui să aibă în vedere o combinație de diverși factori, în proporții adecvate, și nu să se bazeze pe un singur factor pentru a evalua dacă valoarea de referință îndeplinește sau nu criteriile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 600/2014.

(5)

Deși este posibil ca nivelurile a două valori de referință să fie strâns corelate, în special pe termen scurt, componențele și metodologiile lor ar putea fi fundamental diferite. Prin urmare, atunci când se evaluează dacă o valoare de referință este nouă, ar trebui avute în vedere corelațiile și asemănările pe termen lung dintre componențele și metodologiile valorilor de referință respective. Având în vedere eterogenitatea valorilor de referință, o persoană care deține drepturile de proprietate asupra unei valori de referință ar trebui să ia în considerare, pe lângă factorii prevăzuți în prezentul regulament, și alți factori, ținând cont și de standardele aflate în uz, care sunt specifici tipului de valoare de referință în cauză. În cazul valorilor de referință ale mărfurilor ar trebui evaluați alți factori, inclusiv dacă valorile de referință relevante au la bază mărfuri-suport diferite și locuri de livrare diferite.

(6)

Noi serii de valori de referință, de exemplu în materie de swapuri pe riscul de credit, sunt emise periodic. În astfel de cazuri, valoarea de referință nou emisă este o continuare a seriei anterioare și, ca atare, ar trebui să nu fie considerată o valoare de referință nouă.

(7)

Din rațiuni de consecvență și pentru a asigura buna funcționare a piețelor financiare, este necesar ca dispozițiile prezentului regulament și cele ale Regulamentului (UE) nr. 600/2014 să se aplice de la aceeași dată.

(8)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA).

(9)

ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, instituit în temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Informații care trebuie puse la dispoziția CPC și a locurilor de tranzacționare

(1)   O persoană care deține drepturile de proprietate asupra unei valori de referință pune la dispoziția contrapărților centrale (CPC) și a locurilor de tranzacționare, la cerere, informațiile necesare pentru exercitarea funcțiilor de compensare sau tranzacționare ale acestora, în funcție de tipul valorii de referință la care se dorește acces și de instrumentul financiar relevant care urmează să fie tranzacționat sau compensat.

(2)   În cererea sa, o CPC sau un loc de tranzacționare explică motivul pentru care respectivele informații sunt necesare în scopul tranzacționării sau al compensării.

(3)   În sensul alineatului (1), printre funcțiile de tranzacționare și de compensare relevante se numără cel puțin următoarele:

(a)

în cazul unui loc de tranzacționare:

(i)

evaluarea inițială a caracteristicilor valorii de referință;

(ii)

comercializarea produsului în cauză;

(iii)

sprijinirea procesului de formare a prețurilor pentru contractele care sunt admise la tranzacționare sau în curs de a fi admise la tranzacționare;

(iv)

activitățile de supraveghere permanentă a pieței;

(b)

în cazul unei CPC:

(i)

gestionarea adecvată a riscurilor aferente pozițiilor deschise relevante pe instrumente financiare derivate tranzacționate la bursă, inclusiv în ceea ce privește compensarea;

(ii)

respectarea obligațiilor relevante prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (3).

(4)   Printre informațiile relevante referitoare la prețuri și la fluxurile de date menționate la articolul 37 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 se numără cel puțin următoarele:

(a)

un flux de date referitor la nivelurile valorilor de referință;

(b)

notificarea promptă a oricărei inexactități intervenite în calculul valorilor de referință, precum și a valorilor actualizate și corectate;

(c)

nivelurile istorice ale valorilor de referință, dacă persoana care deține drepturile de proprietate asupra valorii de referință în cauză păstrează aceste informații.

(5)   În ceea ce privește compoziția, metodologia și stabilirea prețurilor, informațiile furnizate trebuie să permită CPC și locurilor de tranzacționare să înțeleagă cum este creată fiecare valoare de referință și metodologia utilizată efectiv pentru formarea valorilor de referință. Printre informațiile relevante referitoare la compoziție, metodologie și stabilirea prețurilor se numără cel puțin următoarele:

(a)

definițiile tuturor termenilor-cheie utilizați în legătură cu valoarea de referință;

(b)

argumentele care justifică adoptarea unei metodologii și a unor proceduri pentru revizuirea și aprobarea metodologiei;

(c)

criteriile și procedurile utilizate pentru a determina valoarea de referință, inclusiv o descriere a datelor de intrare, prioritatea acordată diferitor tipuri de date de intrare și utilizarea unor modele sau metode de extrapolare și a unor proceduri de reechilibrare a elementelor unei valori de referință;

(d)

metodele de control și regulile aplicabile de fiecare dată când se exercită competențe discreționare sau de apreciere, destinate să asigure utilizarea consecventă a acestora;

(e)

procedurile care reglementează determinarea valorii de referință în perioadele de criză sau în perioadele în care sursele de date privind tranzacțiile ar putea fi insuficiente, inexacte sau nefiabile și potențialele limitări ale valorii de referință în astfel de perioade;

(f)

intervalele orare în care este calculată valoarea de referință;

(g)

procedurile aplicabile metodologiei de reechilibrare a valorilor de referință și ponderile rezultate ale elementelor valorii de referință;

(h)

procedurile de gestionare a erorilor care afectează datele de intrare sau determinarea valorii de referință, inclusiv în cazurile în care poate fi necesară o recalculare a valorii de referință;

(i)

informații privind frecvența revizuirilor și a aprobărilor interne ale compoziției și ale metodologiei și, dacă este cazul, informații privind procedurile aplicabile revizuirilor externe ale compoziției și ale metodologiei și privind frecvența acestor revizuiri.

Articolul 2

Condiții generale privind informațiile care trebuie furnizate prin licențiere CPC și locurilor de tranzacționare

(1)   O persoană care deține drepturile de proprietate asupra unei valori de referință pune la dispoziție toate informațiile relevante prevăzute la articolul 1 care au fost solicitate de CPC și de locurile de tranzacționare, prin licențiere și fără întârzieri nejustificate, fie punctual – inclusiv în ceea ce privește modificarea unor informații furnizate anterior, fie continuu sau periodic, în funcție de tipul de informații în cauză.

(2)   O persoană care deține drepturile de proprietate asupra valorii de referință furnizează toate informațiile relevante prevăzute la articolul 1 tuturor CPC și locurilor de tranzacționare care le-au solicitat, prin licențiere, în același orizont de timp și în aceleași condiții, cu excepția cazului în care condițiile de furnizare diferite pot fi justificate în mod obiectiv.

(3)   Obligațiile prevăzute la alineatele (1) și (2) nu se aplică dacă o persoană care deține drepturile de proprietate asupra unei valori de referință poate demonstra că anumite informații se află la dispoziția CPC și a locurilor de tranzacționare în mod public sau prin alte mijloace comerciale, cu condiția ca aceste informații să fie fiabile și furnizate în timp util.

Articolul 3

Diferențiere și nediscriminare

(1)   Atunci când o persoană care deține drepturile de proprietate asupra unei valori de referință stabilește, în conformitate cu articolul 37 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, condiții diferite, inclusiv în ceea ce privește taxele de acces și condițiile pentru plata acestora, aceste condiții se aplică într-o manieră specifică fiecărei categorii de beneficiari ai unei licențe.

(2)   O persoană care deține drepturile de proprietate asupra unei valori de referință stabilește aceleași drepturi și obligații pentru beneficiarii unei licențe categorie.

(3)   O persoană care deține drepturile de proprietate asupra unei valori de referință face publice criteriile cu ajutorul cărora sunt definite diversele categorii de beneficiari ai unei licențe.

(4)   O persoană care deține drepturile de proprietate asupra unei valori de referință comunică oricărei CPC sau oricărui loc de tranzacționare, la cerere și gratuit, condițiile aplicabile categoriei căreia îi aparține CPC sau locul de tranzacționare în cauză.

(5)   O persoană care deține drepturile de proprietate asupra unei valori de referință pune la dispoziția tuturor beneficiarilor unei licențe dintr-o categorie dată, în aceleași condiții, orice adăugiri sau modificări ale condițiilor aferente acordurilor de licențiere încheiate cu un beneficiar al unei licențe din categoria respectivă.

Articolul 4

Alte condiții în care se acordă accesul

(1)   O persoană care deține drepturile de proprietate asupra unei valori de referință stabilește condițiile aferente acordurilor de licențiere și le pune la dispoziția CPC și a locurilor de tranzacționare la cerere și gratuit. Condițiile includ următoarele elemente:

(a)

domeniul de utilizare și conținutul informațiilor pentru fiecare utilizare prevăzută de acordurile de licențiere, cu identificarea clară a informațiilor confidențiale în fiecare caz;

(b)

condițiile aplicabile redistribuirii – dacă acest lucru este permis – informațiilor de către CPC și locurile de tranzacționare;

(c)

cerințele tehnice pentru furnizarea serviciului;

(d)

taxele de acces și condițiile de plată a acestora;

(e)

condițiile în care expiră acordul, ținând cont de durata de viață a instrumentelor financiare care se raportează la valoarea de referință respectivă;

(f)

situațiile neprevăzute și măsurile relevante privind continuarea serviciului, perioadele de tranziție și întreruperea serviciului într-o situație neprevăzută, care:

(i)

permit rezilierea ordonată;

(ii)

asigură că rezilierea nu este antrenată de încălcări minore ale contractului și că partea în cauză are la dispoziție un timp rezonabil pentru a remedia orice încălcare ce nu conduce la o reziliere imediată;

(g)

dreptul aplicabil și repartizarea obligațiilor.

(2)   Acordul de licențiere prevede obligația ca CPC, locurile de tranzacționare și persoanele care dețin drepturile de proprietate asupra unei valori de referință să instituie politici, proceduri și sisteme adecvate pentru a asigura următoarele:

(a)

furnizarea serviciului fără întârzieri nejustificate, în conformitate cu un calendar prestabilit;

(b)

menținerea la zi a tuturor informațiilor furnizate de părți pe întreaga durată a acordului de acces, inclusiv a informațiilor care ar putea avea un impact asupra reputației;

(c)

un canal de comunicare între părți care să fie prompt, fiabil și sigur pe durata de valabilitate a acordului de licențiere;

(d)

o consultare, în cazul în care există probabilitatea ca modificări intervenite în activitățile vreuneia dintre entități să aibă un impact semnificativ asupra acordului de licențiere sau asupra riscului la care este expusă cealaltă entitate, precum și o notificare transmisă cu o perioadă rezonabilă de timp înainte de punerea în aplicare a oricărei modificări a activităților vreuneia dintre entități;

(e)

furnizarea informațiilor și a instrucțiunilor aferente pentru transmiterea și utilizarea informațiilor prin mijloacele tehnice convenite;

(f)

furnizarea, către persoanele care dețin drepturile de proprietate asupra unei valori de referință, de informații actualizate în ceea ce privește redistribuția datelor către membrii compensatori ai CPC și către membrii sau participanții la locurile de tranzacționare;

(g)

faptul că soluționarea litigiilor și rezilierea acordului se realizează în mod ordonat, în funcție de circumstanțele identificate.

Articolul 5

Standardele pe baza cărora se poate dovedi că o valoare de referință este nouă

(1)   Atunci când stabilește dacă o valoare de referință nouă îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 37 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, o persoană care deține drepturile de proprietate asupra unei valori de referință ține cont de următoarele standarde:

(a)

dacă nu este posibil ca contractele bazate pe valoarea de referință mai recentă să fie compensate integral sau substanțial de către o CPC cu contracte bazate pe o valoare de referință relevantă existentă;

(b)

dacă regiunile și sectoarele industriale vizate de valorile de referință în cauză nu sunt identice sau similare;

(c)

dacă nu există o corelație pronunțată între nivelurile valorilor de referință în cauză;

(d)

dacă compoziția valorilor de referință în cauză, în ceea ce privește numărul de elemente, elementele efective, precum și valorile și ponderile acestora nu este identică sau similară;

(e)

dacă metodologiile tuturor valorilor de referință în cauză nu sunt identice sau similare.

(2)   În cazul valorilor de referință ale mărfurilor se ține cont, pe lângă standardele prevăzute la alineatul (1), și de următoarele standarde:

(a)

dacă valorile de referință nu au la bază aceleași mărfuri-suport;

(b)

dacă locurile de livrare ale mărfurilor-suport nu sunt identice.

(3)   Pe lângă standardele prevăzute la alineatele (1) și (2), o persoană care deține drepturile de proprietate asupra unei valori de referință ține cont și de alte standarde aflate în uz, specifice tipurilor de valori de referință evaluate, după caz.

(4)   O serie nou emisă de valori de referință nu reprezintă o valoare de referință nouă.

Articolul 6

Intrarea în vigoare și aplicarea

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de data prevăzută la articolul 55 al patrulea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 600/2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 2 iunie 2016.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 173, 12.6.2014, p. 84.

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).