REGULAMENTUL (UE) 2015/1589 AL CONSILIULUI

din 13 iulie 2015

de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (text codificat)

(Text cu relevanță pentru SEE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 109,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului regulament se aplică următoarele definiții:

CAPITOLUL II

PROCEDURA PRIVIND AJUTORUL NOTIFICAT

Articolul 2

Notificarea unui ajutor nou

(1)   Cu excepția cazului în care se prevede altfel în regulamentele adoptate în temeiul articolului 109 din TFUE sau în temeiul altor dispoziții relevante din acesta, orice proiect de acordare a unui ajutor nou se notifică în timp util Comisiei de către statul membru în cauză. Comisia informează fără întârziere statul membru în cauză asupra primirii notificării.

(2)   Statul membru furnizează în notificare toate informațiile necesare pentru a permite Comisiei să adopte o decizie în temeiul articolelor 4 și 9 (denumită în continuare „notificare completă”).

Articolul 3

Clauza suspensivă

Ajutorul care trebuie notificat în temeiul articolului 2 alineatul (1) nu poate fi acordat decât în cazul în care Comisia a adoptat, sau se consideră că a adoptat, o decizie de autorizare a acestuia.

Articolul 4

Examinarea preliminară a notificării și deciziile Comisiei

(1)   Comisia examinează notificarea imediat după primirea acesteia. Fără a aduce atingere articolului 10, Comisia adoptă o decizie în temeiul alineatelor (2), (3) sau (4) ale prezentului articol.

(2)   În cazul în care, după o examinare preliminară, Comisia constată că măsura notificată nu constituie un ajutor, ea consemnează acest lucru printr-o decizie.

(3)   În cazul în care, după o examinare preliminară, Comisia constată că nu există îndoieli privind compatibilitatea unei măsuri notificate cu piața internă, în măsura în care intră în sfera de aplicare a articolului 107 alineatul (1) din TFUE, aceasta decide că măsura este compatibilă cu piața internă (denumită în continuare „decizie de a nu ridica obiecții”). Decizia precizează excepția aplicată în temeiul TFUE.

(4)   În cazul în care, după o examinare preliminară, Comisia constată că există îndoieli privind compatibilitatea unei măsuri notificate cu piața internă, aceasta decide să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE (denumită în continuare „decizie de deschidere a procedurii formale de investigare”).

(5)   Deciziile prevăzute la alineatele (2), (3) și (4) de la prezentul articol se adoptă în termen de două luni. Termenul curge din ziua următoare primirii unei notificări complete. Notificarea se consideră completă dacă, în termen de două luni de la primirea acesteia sau de la primirea oricărei informații suplimentare solicitate, Comisia nu mai solicită alte informații. Termenul poate fi prelungit prin acordul atât al Comisiei, cât și al statului membru în cauză. Când este cazul, Comisia poate fixa termene mai reduse.

(6)   În cazul în care Comisia nu adoptă o decizie în conformitate cu alineatul (2), (3) sau (4) în termenul precizat la alineatul (5), ajutorul se consideră a fi autorizat de către Comisie. În consecință, statul membru în cauză poate pune în aplicare măsurile respective, după informarea prealabilă a Comisiei cu privire la aceasta, cu excepția cazului în care Comisia adoptă o decizie în temeiul prezentului articol în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea informării.

Articolul 5

Cerere de informații adresată statului membru care transmite notificarea

(1)   În cazul în care consideră că informațiile furnizate de statul membru în cauză în legătură cu o măsură notificată în temeiul articolului 2 sunt incomplete, Comisia solicită toate informațiile suplimentare necesare. Atunci când un stat membru răspunde unei astfel de solicitări, Comisia îl informează asupra primirii răspunsului.

(2)   În cazurile în care statul membru în cauză nu furnizează informațiile solicitate în termenul stabilit de Comisie sau furnizează informații incomplete, Comisia îi transmite o atenționare prin care acordă un termen suplimentar rezonabil pentru furnizarea informațiilor.

(3)   Notificarea se consideră retrasă în cazul în care informațiile solicitate nu sunt furnizate în termenul stabilit, cu excepția cazului în care, înainte de expirarea termenului, fie termenul a fost prelungit prin acordul atât al Comisiei, cât și al statului membru în cauză, fie statul membru în cauză, într-o declarație temeinic motivată, informează Comisia cu privire la faptul că apreciază notificarea ca fiind completă, deoarece informațiile suplimentare solicitate nu sunt disponibile sau au fost deja furnizate. În acest caz, termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (5) curge din ziua următoare primirii declarației. În cazul în care notificarea se consideră retrasă, Comisia informează statul membru asupra acestui fapt.

Articolul 6

Procedura formală de investigare

(1)   Decizia de a deschide procedura formală de investigare sintetizează elementele relevante de fapt și de drept, include o evaluare preliminară a Comisiei cu privire la caracterul de ajutor de stat al măsurii propuse și indică îndoielile privind compatibilitatea acesteia cu piața internă. Prin decizie, se solicită statului membru în cauză și celorlalte persoane interesate să își prezinte observațiile într-un termen stabilit, care în mod normal nu depășește o lună. În cazuri întemeiate, Comisia poate prelungi termenul stabilit.

(2)   Observațiile primite sunt transmise statului membru în cauză. În cazul în care o parte interesată o cere, pe baza unui potențial prejudiciu, identitatea acesteia nu este dezvăluită statului membru în cauză. Statul membru în cauză poate răspunde observațiilor transmise într-un termen stabilit, care în mod normal nu depășește o lună. În cazuri întemeiate, Comisia poate prelungi termenul stabilit.

Articolul 7

Cerere de informații adresată altor surse

(1)   După inițierea procedurii formale de investigare prevăzute la articolul 6, în special în ceea ce privește unele cazuri complexe din punct de vedere tehnic care fac obiectul unei evaluări de fond, în cazul în care informațiile furnizate de statul membru vizat în cursul examinării preliminare nu sunt suficiente, Comisia poate solicita oricărui stat membru, oricărei întreprinderi sau asociații de întreprinderi să furnizeze toate informațiile referitoare la piață necesare pentru a-i permite să își finalizeze evaluarea măsurii aflate în discuție, ținând seama în mod corespunzător de principiul proporționalității, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii.

(2)   Comisia poate solicita informații numai:

(3)   Întreprinderile sau asociațiile de întreprinderi care furnizează informații ca urmare a unei cereri din partea Comisiei privind informații referitoare la piață în temeiul alineatelor (6) și (7) transmit răspunsul lor simultan Comisiei și statului membru vizat, în măsura în care documentele furnizate nu includ informații care sunt confidențiale referitor la statul membru vizat.

Comisia gestionează și monitorizează transmiterea informațiilor între statele membre, între întreprinderi sau asociații de întreprinderi și verifică confidențialitatea prezumată a informațiilor transmise.

(4)   Comisia solicită numai informații care se află la dispoziția unui stat membru, a unei întreprinderi sau asociații de întreprinderi vizate de cerere.

(5)   Statele membre furnizează informațiile pe baza unei cereri simple și într-un termen stabilit de Comisie, care nu ar trebui să depășească, în mod normal, o lună. În cazul în care statul membru nu furnizează informațiile solicitate în termen sau furnizează informații incomplete, Comisia îi transmite o atenționare.

(6)   Comisia poate să solicite, printr-o simplă cerere, unei întreprinderi sau unei asociații de întreprinderi să furnizeze informații. Atunci când trimite unei întreprinderi sau unei asociații de întreprinderi o cerere simplă în vederea obținerii de informații, Comisia menționează temeiul juridic și scopul cererii, precizează care sunt informațiile solicitate și stabilește un termen adecvat în care acestea trebuie furnizate. Comisia menționează, de asemenea, amenzile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) pentru furnizarea de informații incorecte sau care induc în eroare.

(7)   Comisia poate să solicite, printr-o decizie, unei întreprinderi sau unei asociații de întreprinderi să furnizeze informații. Atunci când solicită printr-o decizie unei întreprinderi sau unei asociații de întreprinderi să furnizeze informații, Comisia menționează temeiul juridic și scopul cererii, precizează care sunt informațiile solicitate și stabilește un termen adecvat în care acestea trebuie furnizate. De asemenea, Comisia precizează amenzile prevăzute la articolul 8 alineatul (1) și indică sau, după caz, impune penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 8 alineatul (2). De asemenea, Comisia menționează dreptul întreprinderii sau asociației de întreprinderi de a solicita reexaminarea deciziei de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

(8)   Atunci când solicită informații în temeiul alineatului (1) sau (6) de la prezentul articol ori atunci când adoptă o decizie în temeiul alineatului (7), Comisia transmite simultan statului membru vizat o copie a cererii de informații. Comisia precizează criteriile aplicate pentru a selecta destinatarii unei cereri de informații.

(9)   Obligația de a furniza informațiile solicitate în numele întreprinderii vizate revine proprietarilor întreprinderilor sau reprezentanților acestora și, în cazul persoanelor juridice, societăților sau asociațiilor fără personalitate juridică și persoanelor autorizate să le reprezinte în temeiul legii sau al statutului. Persoanele autorizate corespunzător pot furniza informațiile în numele clienților lor. Aceștia din urmă rămân pe deplin răspunzători în cazul în care informațiile furnizate sunt incorecte, incomplete sau induc în eroare.

Articolul 8

Amenzi și penalități cu titlu cominatoriu

(1)   Comisia poate impune printr-o decizie, dacă se consideră necesar și proporțional, întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi amenzi care nu depășesc 1 % din cifra de afaceri totală din exercițiul financiar precedent, atunci când, în mod intenționat sau prin neglijență gravă, acestea:

(2)   Comisia poate impune, printr-o decizie, întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi penalități cu titlu cominatoriu atunci când o întreprindere sau o asociație de întreprinderi nu furnizează în mod corect și complet informațiile solicitate de Comisie prin decizia adoptată în temeiul articolului 7 alineatul (7).

Penalitățile cu titlu cominatoriu nu depășesc, pentru fiecare zi lucrătoare de întârziere, 5 % din cifra de afaceri zilnică medie a întreprinderii sau asociației de întreprinderi vizate în exercițiul financiar precedent, calculate de la data stabilită în decizie, până când aceasta furnizează în mod corect și complet informațiile solicitate de Comisie.

(3)   La stabilirea valorii amenzii sau a penalității cu titlu cominatoriu se iau în considerare natura, gravitatea și durata încălcării, ținându-se seama în mod corespunzător de principiile proporționalității și adecvării, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii.

(4)   Atunci când întreprinderile sau asociațiile de întreprinderi și-au îndeplinit obligația a cărei nerespectare era vizată de penalitățile cu titlu cominatoriu, Comisia poate reduce valoarea definitivă a penalităților cu titlu cominatoriu față de valoarea care ar rezulta în temeiul deciziei inițiale de impunere a unor penalități cu titlu cominatoriu. Comisia poate, de asemenea, să renunțe la penalitățile cu titlu cominatoriu.

(5)   Înainte de adoptarea oricărei decizii în conformitate cu alineatul (1) sau (2) de la prezentul articol, Comisia stabilește un termen definitiv de două săptămâni pentru a primi informațiile lipsă referitoare la piață de la întreprinderile sau asociațiile de întreprinderi vizate și acordă de asemenea întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi vizate posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere.

(6)   Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competența pe fond, în sensul articolului 261 din TFUE, în ceea ce privește revizuirea amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu impuse de către Comisie. Curtea de Justiție poate elimina, reduce sau majora amenda sau penalitatea cu titlu cominatoriu aplicată.

Articolul 9

Decizii ale Comisiei de închidere a procedurii formale de investigare

(1)   Fără a aduce atingere articolului 10, procedura formală de investigare se închide printr-o decizie, în conformitate cu alineatele (2)-(5) din prezentul articol.

(2)   În situația în care Comisia constată, dacă este cazul în urma modificărilor efectuate de statul membru în cauză, că măsura notificată nu constituie ajutor de stat, acest fapt se consemnează printr-o decizie.

(3)   În situația în care Comisia constată, dacă este cazul în urma modificărilor efectuate de statul membru în cauză, că au fost eliminate îndoielile privind compatibilitatea măsurii notificate cu piața internă, aceasta decide că ajutorul este compatibil cu piața internă (denumită în continuare „decizie pozitivă”). Decizia precizează excepția aplicată în baza TFUE.

(4)   Comisia poate preciza într-o decizie pozitivă condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un ajutor pentru a fi considerat compatibil cu piața internă și poate impune obligații pentru a permite monitorizarea respectării deciziei (denumită în continuare „decizie condiționată”).

(5)   În cazul în care constată că ajutorul notificat nu este compatibil cu piața internă, Comisia decide că acesta nu va fi acordat (denumită în continuare „decizie negativă”).

(6)   Deciziile prevăzute la alineatele (2)-(5) se adoptă de îndată ce îndoielile menționate la articolul 4 alineatul (4) au fost eliminate. În măsura posibilă, Comisia adoptă o decizie în termen de 18 luni de la inițierea procedurii. Termenul poate fi prelungit prin acord comun între Comisie și statul membru în cauză.

(7)   După expirarea termenului prevăzut la alineatul (6) de la prezentul articol, la cererea statului membru, Comisia adoptă o decizie în termen de două luni, pe baza informațiilor care i-au fost puse la dispoziție. Dacă este cazul, în lipsa unor informații suficiente pentru a stabili compatibilitatea, Comisia adoptă o decizie negativă.

(8)   Înainte de adoptarea oricărei decizii în conformitate cu alineatele (2)-(5), Comisia oferă statului membru vizat posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere, într-un termen care nu depășește în mod normal o lună, cu privire la informațiile primite de Comisie și furnizate statului membru în conformitate cu articolul 7 alineatul (3).

(9)   Comisia nu utilizează informațiile confidențiale furnizate de respondenți, care nu pot fi agregate sau anonimizate, în nicio decizie luată în conformitate cu alineatele (2)-(5) de la prezentul articol, cu excepția cazului în care a obținut acordul respondenților privind divulgarea acestor informații statului membru vizat. Comisia poate adopta o decizie motivată, care este comunicată întreprinderii sau asociației de întreprinderi vizate, prin care constată că informațiile furnizate de un respondent și marcate drept confidențiale nu sunt protejate și stabilește o dată ulterior căreia informațiile vor fi făcute publice. Această perioadă nu poate fi mai mică de o lună.

(10)   Comisia ia în considerare în mod corespunzător interesul legitim al întreprinderilor în ceea ce privește protejarea secretelor de afaceri și a altor informații confidențiale ale acestora. O întreprindere sau o asociație de întreprinderi care furnizează informații în conformitate cu articolul 7 și care nu beneficiază de respectivul ajutor de stat poate solicita, invocând un prejudiciu potențial, ca identitatea sa să nu fie dezvăluită statului membru vizat.

Articolul 10

Retragerea notificării

(1)   Statul membru în cauză poate retrage notificarea în sensul articolului 2 în timp util, înaintea adoptării de către Comisie a unei decizii în temeiul articolului 4 sau al articolului 9.

(2)   Comisia închide procedura formală de investigare în cazul în care aceasta fusese deschisă.

Articolul 11

Revocarea unei decizii

Comisia poate revoca o decizie adoptată în temeiul articolului 4 alineatul (2) sau (3) sau al articolului 9 alineatul (2), (3) sau (4), după ce a acordat statului membru în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile, în cazul în care decizia respectivă s-a bazat pe informații eronate furnizate în cursul procedurii determinante în adoptarea deciziei. Înainte de revocarea unei decizii și de adoptarea unei noi decizii, Comisia inițiază o procedură formală de investigare în temeiul articolului 4 alineatul (4). Articolele 6, 9 și 12, articolul 13 alineatul (1) și articolele 15, 16 și 17 se aplică mutatis mutandis.

CAPITOLUL III

PROCEDURA PRIVIND AJUTORUL ILEGAL

Articolul 12

Examinarea, solicitarea informațiilor și ordinul de furnizare a informațiilor

(1)   Fără a aduce atingere articolului 24, Comisia poate, din proprie inițiativă, să examineze informații provenind din orice sursă cu privire la un ajutor presupus ilegal.

Comisia examinează, fără întârzieri nejustificate, orice plângere depusă de orice parte interesată, în conformitate cu articolul 24 alineatul (2), și se asigură că statul membru vizat este informat pe deplin și periodic cu privire la evoluția și rezultatul examinării.

(2)   Dacă este necesar, Comisia solicită informații statului membru vizat. Articolul 2 alineatul (2) și articolul 5 alineatele (1) și (2) se aplică mutatis mutandis.

După inițierea procedurii formale de investigare, Comisia poate solicita de asemenea informații oricărui stat membru, oricărei întreprinderi sau asociații de întreprinderi în conformitate cu articolele 7 și 8, care se aplică mutatis mutandis.

(3)   În cazul în care, în ciuda atenționării adresate în temeiul articolului 5 alineatul (2), statul membru în cauză nu furnizează informațiile solicitate în termenul stabilit de Comisie sau furnizează informații incomplete, Comisia solicită furnizarea informațiilor prin intermediul unei decizii (denumită în continuare „ordin de furnizare a informațiilor”). Decizia precizează care sunt informațiile necesare și stabilește un termen adecvat pentru furnizarea acestora.

Articolul 13

Ordinul de suspendare sau de recuperare provizorie a ajutorului

(1)   După ce îi acordă statului membru în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile, Comisia poate adopta o decizie prin care îi solicită statului membru să suspende acordarea oricărui ajutor ilegal până la adoptarea de către Comisie a unei decizii privind compatibilitatea ajutorului cu piața internă (denumită în continuare „ordin de suspendare”).

(2)   După ce îi acordă statului membru în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile, Comisia poate adopta o decizie prin care îi solicită statului membru recuperarea provizorie a oricărui ajutor ilegal, până la adoptarea unei decizii privind compatibilitatea ajutorului cu piața internă (denumită în continuare „ordin de recuperare”), dacă sunt îndeplinite toate criteriile următoare:

Recuperarea se efectuează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16 alineatele (2) și (3). După recuperarea efectivă a ajutorului, Comisia adoptă o decizie în termenele aplicabile ajutorului notificat.

Comisia poate autoriza statul membru să coreleze rambursarea ajutorului cu acordarea către întreprinderea în cauză a ajutorului pentru salvare.

Dispozițiile din prezentul alineat se aplică numai în cazul ajutoarelor ilegale puse în aplicare după intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999.

Articolul 14

Nerespectarea unui ordin

În cazul în care statul membru nu respectă un ordin de suspendare sau de recuperare, Comisia este îndreptățită, în cursul examinării fondului chestiunii pe baza informațiilor disponibile, să sesizeze direct Curtea de Justiție a Uniunii Europene și să îi solicite acesteia să declare că nerespectarea constituie o încălcare a TFUE.

Articolul 15

Deciziile Comisiei

(1)   În urma examinării posibilului ajutor ilegal, se adoptă o decizie în temeiul articolului 4 alineatul (2), (3) sau (4). În cazul deciziilor de a deschide o procedură formală de investigare, procedura se încheie printr-o decizie în temeiul articolului 9. În cazul în care un stat membru nu respectă un ordin de furnizare a informațiilor, decizia se adoptă pe baza informațiilor disponibile.

(2)   În cazul unui posibil ajutor ilegal și fără a se aduce atingere articolului 13 alineatul (2), Comisia nu este obligată să respecte termenul prevăzut la articolul 4 alineatul (5) și la articolul 9 alineatele (6) și (7).

(3)   Articolul 11 se aplică mutatis mutandis.

Articolul 16

Recuperarea ajutorului

(1)   Atunci când adoptă decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar (denumită în continuare „decizie de recuperare”). Comisia nu solicită recuperarea ajutorului în cazul în care aceasta ar contraveni unui principiu general de drept al Uniunii.

(2)   Ajutorul care urmează să fie recuperat în temeiul unei decizii de recuperare include dobânda calculată pe baza unei rate adecvate fixate de Comisie. Dobânda se datorează de la data la care ajutorul ilegal a fost pus la dispoziția beneficiarului până la data recuperării sale.

(3)   Fără a aduce atingere unui ordin emis de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în temeiul articolului 278 din TFUE, recuperarea se efectuează fără întârziere și în conformitate cu procedurile legislației naționale a statului membru în cauză, cu condiția ca acestea să permită executarea imediată și efectivă a deciziei Comisiei. În acest scop și în eventualitatea unei proceduri derulate în fața instanțelor naționale, statele membre în cauză parcurg toate etapele necesare permise de legislațiile naționale respective, inclusiv măsuri provizorii, fără a aduce atingere dreptului Uniunii.

CAPITOLUL IV

TERMENE DE PRESCRIPȚIE

Articolul 17

Termenul de prescripție pentru recuperarea ajutorului

(1)   Prerogativele Comisiei de recuperare a ajutorului sunt supuse unui termen de prescripție de 10 ani.

(2)   Termenul de prescripție începe să curgă din ziua în care ajutorul ilegal este acordat beneficiarului fie ca ajutor individual, fie ca ajutor în cadrul unei scheme de ajutor. Orice măsură adoptată de către Comisie sau, la solicitarea acesteia, de către un stat membru cu privire la ajutorul ilegal întrerupe termenul de prescripție. După fiecare întrerupere, începe să curgă un nou termen de prescripție. Termenul de prescripție se suspendă atât timp cât decizia Comisiei face obiectul unei proceduri în curs de desfășurare în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(3)   Orice ajutor pentru care termenul de prescripție a expirat este considerat ajutor existent.

Articolul 18

Termenul de prescripție pentru impunerea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu

(1)   Competențele conferite Comisiei prin articolul 8 sunt supuse unui termen de prescripție de trei ani.

(2)   Termenul prevăzut la alineatul (1) începe să curgă de la data la care s-a comis încălcarea menționată la articolul 8. Cu toate acestea, în cazul unor încălcări continue sau repetate, termenul începe să curgă de la data la care încălcarea încetează.

(3)   Orice acțiune întreprinsă de Comisie în scopul investigațiilor sau al procedurilor legate de o încălcare menționată la articolul 8 întrerupe termenul de prescripție pentru impunerea amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu, începând cu data la care acțiunea este comunicată întreprinderii sau asociației de întreprinderi vizate.

(4)   După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. Cu toate acestea, termenul de prescripție expiră la data încheierii unei perioade de șase ani în cazul în care Comisia nu a aplicat o amendă sau penalități cu titlu cominatoriu. Perioada respectivă se prelungește cu perioada în care termenul de prescripție a fost suspendat în conformitate cu alineatul (5) de la prezentul articol.

(5)   Termenul de prescripție pentru aplicarea amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu se suspendă pe durata în care decizia Comisiei face obiectul unor acțiuni pendinte la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Articolul 19

Termenele de prescripție pentru executarea amenzilor și a penalităților cu titlu cominatoriu

(1)   Competența Comisiei de a asigura aplicarea deciziilor luate în temeiul articolului 8 este supusă unui termen de prescripție de cinci ani.

(2)   Termenul de prescripție prevăzut la alineatul (1) începe să curgă de la data la care decizia adoptată în conformitate cu articolul 8 devine definitivă.

(3)   Termenul de prescripție prevăzut la alineatul (1) de la prezentul articol este întrerupt prin:

(4)   După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție.

(5)   Termenul de prescripție prevăzut la alineatul (1) se suspendă pe perioada în care:

CAPITOLUL V

PROCEDURA PRIVIND UTILIZAREA ABUZIVĂ A AJUTORULUI

Articolul 20

Utilizarea abuzivă a ajutorului

Fără a aduce atingere articolului 28, în caz de utilizare abuzivă a unui ajutor, Comisia poate deschide procedura formală de investigare în temeiul articolului 4 alineatul (4). Articolele 6-9, 11 și 12, articolul 13 alineatul (1) și articolele 14-17 se aplică mutatis mutandis.

CAPITOLUL VI

PROCEDURA PRIVIND SCHEMELE DE AJUTOR EXISTENTE

Articolul 21

Cooperarea în temeiul articolului 108 alineatul (1) din TFUE

(1)   În temeiul articolului 108 alineatul (1) din TFUE, Comisia obține de la statul membru în cauză toate informațiile necesare pentru examinarea, în cooperare cu statul membru, a schemelor de ajutor existente.

(2)   În cazul în care consideră că o schemă de ajutor existentă nu este sau nu mai este compatibilă cu piața internă, Comisia informează statul membru în cauză asupra opiniei sale preliminare și dă statului membru în cauză posibilitatea să își prezinte observațiile în termen de o lună. În cazuri temeinic motivate, Comisia poate prelungi acest termen.

Articolul 22

Propunerea de măsuri adecvate

În cazul în care, în lumina informațiilor transmise de statul membru în temeiul articolului 21, ajunge la concluzia că schema de ajutor existentă nu este sau nu mai este compatibilă cu piața internă, Comisia emite o recomandare prin care propune statului membru în cauză adoptarea de măsuri adecvate. Recomandarea poate propune, în special:

Articolul 23

Consecințele juridice ale propunerii de măsuri adecvate

(1)   În cazul în care statul membru în cauză acceptă măsurile propuse și informează Comisia în această privință, Comisia consemnează acest fapt și informează statul membru asupra acestui fapt. Prin acceptarea lor, statul membru este obligat să pună în aplicare măsurile adecvate.

(2)   În cazul în care statul membru în cauză nu acceptă măsurile propuse, iar Comisia, luând în considerare argumentele statului membru respectiv, consideră în continuare că măsurile respective sunt necesare, aceasta inițiază procedurile în temeiul articolului 4 alineatul (4). Articolele 6, 9 și 11 se aplică mutatis mutandis.

CAPITOLUL VII

PĂRȚILE INTERESATE

Articolul 24

Drepturile părților interesate

(1)   Orice parte interesată poate prezenta observații în temeiul articolului 6, în urma unei decizii a Comisiei de a deschide procedura formală de investigare. Orice parte interesată care a înaintat astfel de observații și orice beneficiar de ajutor individual primesc câte o copie a deciziei adoptate de Comisie în temeiul articolului 9.

(2)   Orice parte interesată poate înainta o plângere Comisiei pentru a o informa cu privire la orice presupus ajutor ilegal, precum și la orice presupusă utilizare abuzivă a unui ajutor. În acest scop, partea interesată completează în mod corespunzător un formular stabilit printr-o dispoziție de punere în aplicare menționată la articolul 33 și furnizează toate informațiile obligatorii solicitate în acesta.

În cazul în care consideră că partea interesată nu respectă elementele obligatorii din formularul de plângere sau că elementele de fapt și de drept invocate de partea interesată nu oferă motive suficiente pentru a demonstra, pe baza unei examinări prima facie, existența unui ajutor ilegal sau utilizarea abuzivă a ajutorului, Comisia informează partea interesată cu privire la acest lucru și solicită acesteia să prezinte observații într-un termen stabilit, care în mod normal nu depășește o lună. În cazul în care partea interesată nu își prezintă observațiile în termenul prevăzut, se va considera că plângerea a fost retrasă. Comisia informează statul membru vizat atunci când o plângere a fost considerată ca fiind retrasă.

Comisia transmite reclamantului o copie a deciziei adoptate în orice dosar legat de subiectul plângerii.

(3)   La cerere, orice parte interesată poate obține o copie a oricărei decizii adoptate în temeiul articolelor 4 și 9, al articolului 12 alineatul (3) și al articolului 13.

CAPITOLUL VIII

INVESTIGAȚII PE SECTOARE ECONOMICE ȘI PE INSTRUMENTE DE AJUTOR

Articolul 25

Investigații pe sectoare economice și pe instrumente de ajutor

(1)   În cazul în care informațiile disponibile justifică o suspiciune rezonabilă conform căreia măsurile de ajutor de stat dintr-un anumit sector sau bazate pe un anumit instrument de ajutor pot restricționa sau denatura în mod semnificativ concurența în interiorul pieței interne în mai multe state membre sau conform căreia măsurile de ajutor existente într-un anumit sector în mai multe state membre nu sunt sau nu mai sunt compatibile cu piața internă, Comisia poate iniția o investigație în diferite state membre privind sectorul economiei sau utilizarea instrumentului de ajutor vizat. În cursul investigației, Comisia poate solicita statelor membre și/sau întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi vizate să furnizeze informațiile necesare pentru aplicarea articolelor 107 și 108 din TFUE, ținând seama în mod corespunzător de principiul proporționalității.

Comisia precizează motivele investigației și alegerea destinatarilor în toate cererile de informații transmise în temeiul prezentului articol.

Comisia publică un raport cu privire la rezultatele investigației sale, în diferite state membre, în ceea ce privește anumite sectoare ale economiei sau anumite instrumente de ajutor și invită statele membre, precum și orice întreprindere sau asociație de întreprinderi vizată să își prezinte observațiile.

(2)   Informațiile obținute din investigațiile sectoriale pot fi utilizate în cadrul procedurilor desfășurate în temeiul prezentului regulament.

(3)   Articolele 5, 7 și 8 din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis.

CAPITOLUL IX

MONITORIZAREA

Articolul 26

Rapoartele anuale

(1)   Statele membre transmit Comisiei rapoarte anuale privind toate schemele de ajutor existente care nu sunt supuse unei obligații specifice de raportare impuse printr-o decizie condițională în temeiul articolului 9 alineatul (4).

(2)   În cazul în care, în ciuda unei atenționări, statul membru în cauză nu transmite raportul anual, Comisia poate acționa în temeiul articolului 22 în ceea ce privește schema de ajutor respectivă.

Articolul 27

Controlul la fața locului

(1)   Atunci când Comisia are îndoieli serioase cu privire la respectarea deciziilor de a nu ridica obiecții, a deciziilor pozitive sau a deciziilor condiționale privind ajutorul individual, statele membre în cauză, după ce li s-a acordat posibilitatea de a-și prezenta observațiile, permit Comisiei efectuarea unor vizite de control la fața locului.

(2)   Pentru a verifica respectarea unei decizii, agenții autorizați de Comisie sunt împuterniciți:

Dacă este necesar, Comisia poate fi asistată de experți independenți.

(3)   Comisia informează în scris și în timp util statul membru în cauză asupra vizitei de control la fața locului și asupra identității agenților și a experților autorizați. În cazul în care statul membru formulează obiecții temeinic motivate privind alegerea experților, experții sunt numiți de comun acord cu statul membru. Agenții Comisiei și experții autorizați să efectueze controlul la fața locului prezintă o autorizație scrisă care specifică obiectul și scopul vizitei.

(4)   Agenții autorizați de statul membru pe teritoriul căruia are loc vizita de control pot asista la vizita de control.

(5)   Comisia furnizează statului membru o copie a tuturor rapoartelor elaborate ca urmare a vizitei de control.

(6)   În cazul în care o întreprindere se opune unei vizite de control ordonate printr-o decizie a Comisiei în temeiul prezentului articol, statul membru în cauză acordă asistența necesară agenților și experților autorizați de Comisie pentru a le permite efectuarea vizitei de control.

Articolul 28

Nerespectarea deciziilor și a hotărârilor

(1)   Atunci când statul membru în cauză nu respectă deciziile condiționale sau negative, mai ales în situațiile prevăzute la articolul 16 din prezentul regulament, Comisia poate sesiza direct Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 108 alineatul (2) din TFUE.

(2)   În cazul în care consideră că statul membru în cauză nu a respectat o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene, Comisia poate acționa în conformitate cu articolul 260 din TFUE.

CAPITOLUL X

COOPERAREA CU INSTANȚELE NAȚIONALE

Articolul 29

Cooperarea cu instanțele naționale

(1)   Pentru aplicarea articolului 107 alineatul (1) și a articolului 108 din TFUE, instanțele statelor membre pot solicita Comisiei să le transmită informațiile pe care le deține sau avizul său cu privire la chestiunile legate de aplicarea normelor privind ajutoarele de stat.

(2)   Atunci când aplicarea coerentă a articolului 107 alineatul (1) sau a articolului 108 din TFUE impune acest lucru, Comisia, acționând din proprie inițiativă, poate înainta observații scrise instanțelor statelor membre care sunt responsabile de aplicarea normelor privind ajutoarele de stat. Cu permisiunea instanței în cauză, Comisia poate formula și observații orale.

Comisia informează statul membru vizat cu privire la intenția de a prezenta observații înainte de a le prezenta formal.

Exclusiv în scopul pregătirii observațiilor sale, Comisia poate solicita instanței competente a statului membru să transmită documente, aflate la dispoziția instanței, care sunt necesare pentru evaluarea cazului.

CAPITOLUL XI

DISPOZIȚII COMUNE

Articolul 30

Secretul profesional

Comisia și statele membre, funcționarii și alți agenți, inclusiv experții independenți desemnați de Comisie, au obligația de a nu divulga informațiile cu caracter de secret profesional de care au luat cunoștință în activitatea de aplicare a prezentului regulament.

Articolul 31

Destinatarul deciziilor

(1)   Deciziile luate în temeiul articolului 7 alineatul (7), al articolului 8 alineatele (1) și (2) și al articolului 9 alineatul (9) se adresează întreprinderii sau asociației de întreprinderi vizate. Comisia notifică de îndată decizia destinatarului, acordându-i posibilitatea de a indica Comisiei informațiile pe care le consideră ca intrând sub incidența obligației de păstrare a secretului profesional.

(2)   Toate celelalte decizii adoptate de Comisie în temeiul capitolelor II, III, V, VI și IX se adresează statelor membre vizate. Comisia notifică de îndată aceste decizii statului membru vizat, acordându-i posibilitatea de a indica Comisiei informațiile pe care le consideră ca intrând sub incidența obligației de păstrare a secretului profesional.

Articolul 32

Publicarea deciziilor

(1)   Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene o comunicare succintă privind deciziile adoptate în temeiul articolului 4 alineatele (2) și (3) și al articolului 22 coroborat cu articolul 23 alineatul (1). Comunicarea precizează posibilitatea obținerii unui exemplar al deciziei în versiunea sau versiunile lingvistice autentice.

(2)   Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene deciziile adoptate în temeiul articolului 4 alineatul (4) în versiunea lingvistică autentică. În Jurnalul Oficial publicat în alte limbi decât cea în care este redactată versiunea autentică, textul în versiunea lingvistică autentică este însoțit de un rezumat relevant în limba Jurnalului Oficial respectiv.

(3)   Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene deciziile adoptate în temeiul articolului 8 alineatele (1) și (2) și al articolului 9.

(4)   În cazurile prevăzute la articolul 4 alineatul (6) sau la articolul 10 alineatul (2), se publică o comunicare succintă în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(5)   Consiliul poate decide în unanimitate să publice în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene deciziile adoptate în temeiul articolului 108 alineatul (2) al treilea paragraf din TFUE.

Articolul 33

Dispoziții de punere în aplicare

Comisia, acționând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 34, este abilitată să adopte dispoziții de punere în aplicare în ceea ce privește:

Articolul 34

Consultarea Comitetului consultativ în domeniul ajutorului de stat

(1)   Înaintea adoptării oricărei dispoziții de punere în aplicare în temeiul articolului 33, Comisia consultă Comitetul consultativ în domeniul ajutorului de stat înființat în temeiul Regulamentul (UE) 2015/1588 al Consiliului (4) (denumit în continuare „Comitetul”).

(2)   Consultarea Comitetului are loc în cadrul unei reuniuni convocate de Comisie. Proiectele și documentele care urmează să fie examinate sunt anexate convocării. Reuniunea are loc în termen de cel puțin două luni de la trimiterea convocării. Acest termen poate fi redus în cazuri de urgență.

(3)   Reprezentantul Comisiei prezintă Comitetului proiectul măsurilor care urmează să fie adoptate. Comitetul emite un aviz privind proiectul, în termenul stabilit de președinte în funcție de urgența subiectului în cauză, dacă este necesar prin vot.

(4)   Avizul se consemnează în procesul-verbal. În plus, fiecare stat membru are dreptul de a solicita ca poziția sa să fie consemnată în procesul-verbal. Comitetul poate recomanda publicarea avizului în Jurnalul Oficial al Uniuni Europene.

(5)   Comisia ține seama în cea mai mare măsură de avizul emis de Comitet. Aceasta informează Comitetul asupra modului în care avizul acestuia a fost luat în considerare.

Articolul 35

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 659/1999 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

Articolul 36

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(1)  Avizul din 29 aprilie 2015 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (JO L 83, 27.3.1999, p. 1).

(3)  A se vedea anexa I.

(4)  Regulamentul (UE) 2015/1588 al Consiliului din 13 iulie 2015 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale (a se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).