3.12.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/17

(1)

Măsurile antidumping în vigoare aplicabile importurilor de anumite accesorii de țevărie (denumite în continuare „AT” sau „produsul în cauză”) originare din Republica Coreea și Malaysia (denumite în continuare „țările în cauză”) au fost instituite inițial prin Regulamentul (CE) nr. 1514/2002 al Consiliului (2) (denumite în continuare „măsurile inițiale”).

(2)

Taxele antidumping în vigoare pentru Malaysia sunt de 75 %, exceptând societățile Anggerik Laksana Sdn Bhd și Pantech Steel Industries Sdn Bhd, care fac obiectul unei taxe antidumping de 59,2 % și, respectiv, de 49,9 %. În cazul Republicii Coreea, taxa este de 44 % pentru toate societățile.

(3)

Măsurile inițiale au fost menținute prin Regulamentul (CE) nr. 1001/2008 al Consiliului (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 363/2010 al Consiliului (4) (denumite în continuare „măsurile în vigoare”).

(4)

În afara domeniului de aplicare a prezentei proceduri, măsurile antidumping în vigoare la momentul actual pentru produsul în cauză se aplică exporturilor originare din Republica Populară Chineză și din Thailanda (5). Măsurile pentru produsul în cauză originar din China au fost extinse la importurile acelorași produse expediate din Taiwan (6), Indonezia (7), Sri Lanka (8) și Filipine (9). La 3 septembrie 2014, Comisia a deschis o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază privind importurile de AT din Republica Populară Chineză și a extins-o la Taiwan, Indonezia, Sri Lanka și Filipine. Ea a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (10). Măsurile antidumping aplicabile exporturilor din Thailanda au expirat.

(5)

În ianuarie 2013, au fost impuse măsuri asupra importurilor produsului în cauză originare din Rusia și din Turcia (11).

(6)

La 8 februarie 2013, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a publicat un aviz de expirare iminentă (12) a măsurilor antidumping în vigoare aplicabile accesoriilor de țevărie originare din Republica Coreea și din Malaysia.

(7)

La 26 iunie 2013, Comisia a primit o cerere de deschidere a unei reexaminări în perspectiva expirării acestor măsuri, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1225/2009 (denumit în continuare „regulamentul de bază”).

(8)

Cererea a fost prezentată de Comitetul de apărare a industriei de accesorii din oțel sudate cap la cap al Uniunii Europene (denumit în continuare „solicitantul”), în numele producătorilor care reprezentau peste 40 % din producția totală din Uniune a produsului în cauză.

(9)

Cererea s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar avea ca efect probabil reapariția dumpingului și a prejudiciului cauzat industriei Uniunii.

(10)

La 15 octombrie 2013, Comisia a deschis o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază. Ea a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (13).

(11)

Prin intermediul avizului de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să contacteze Comisia pentru a participa la ancheta de reexaminare. Comisia a informat în mod explicit solicitantul, alți producători cunoscuți ai Uniunii, utilizatorii și importatorii, producătorii-exportatori din Republica Coreea și Malaysia, precum și autoritățile coreene și malaysiene cu privire la deschiderea reexaminării, invitându-i să coopereze.

(12)

Toate părțile interesate au avut posibilitatea de a-și prezenta observațiile cu privire la deschiderea anchetei și de a solicita o audiere pe lângă Comisie și/sau consilierul-auditor în cadrul procedurilor comerciale.

(13)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea să includă în eșantion producătorii Uniunii, importatorii și producătorii-exportatori coreeni, în conformitate cu articolul 17 din regulamentul de bază.

(14)

În avizul de deschidere, Comisia a anunțat că a selecționat provizoriu un eșantion de producători din Uniune și a invitat părțile interesate să prezinte observații. Eșantionul a fost selectat pe baza volumelor de producție și de vânzări ale produselor similare în cursul perioadei anchetei de reexaminare („PAR”) în Uniune, asigurând totodată o răspândire geografică, și a fost constituit din patru producători sau grupuri de producători din Uniune (cinci societăți individuale) stabiliți în Germania, Franța, Italia, România și Austria. Nu s-au primit observații și societățile selectate provizoriu au fost reținute pentru eșantionul final.

(15)

Cu toate acestea, după deschiderea procedurii, Comisia a fost nevoită să excludă din eșantion doi producători din Uniune din cauza lipsei de cooperare. Cele două societăți/grupuri de societăți rămase (trei societăți individuale) reprezintă 49 % din producția Uniunii și 45 % din vânzările Uniunii și au unități de producție în trei țări diferite. Prin urmare, eșantionul modificat a fost considerat, în continuare, reprezentativ pentru industria din Uniune.

(16)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. Cu toate acestea, niciun importator nu a cooperat la anchetă.

(17)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din Coreea să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii Republicii Coreea pe lângă UE să identifice și/sau să contacteze alți producători-exportatori eventuali care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(18)

Doi producători-exportatori din Coreea au furnizat informațiile solicitate, însă numai unul a fost de acord să coopereze și să fie inclus în eșantion. Prin urmare, s-a decis că eșantionarea producătorilor-exportatori coreeni nu este necesară.

(19)

Având în vedere numărul scăzut de producători-exportatori malaysieni cunoscuți, Comisia nu a prevăzut eșantionarea în avizul de deschidere.

(20)

Comisia a invitat toți producătorii-exportatori să se facă cunoscuți în termen de 15 zile de la publicarea avizului de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii Republicii Malaysia pe lângă UE să identifice și/sau să contacteze alți producători-exportatori eventuali care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(21)

Comisia a transmis chestionare tuturor societăților din Uniune incluse în eșantion, societății coreene cooperante și tuturor producătorilor-exportatori malaysieni cunoscuți.

(22)

Un producător din Uniune a omis să răspundă la chestionar, în vreme ce un alt producător din Uniune a prezentat doar un răspuns parțial și nu a răspuns scrisorii prin care i se solicita să își completeze răspunsul. În consecință, acești doi producători din Uniune au fost excluși ulterior din eșantion (a se vedea considerentul 15 de mai sus). Un producător-exportator coreean a răspuns la chestionar. Niciun producător-exportator malaysian nu a prezentat un răspuns la chestionar.

(23)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru a determina probabilitatea reapariției dumpingului și a prejudiciului subsecvent și pentru a stabili dacă instituirea de măsuri ar fi contrară interesului Uniunii. Vizitele de verificare prevăzute la articolul 16 din regulamentul de bază au fost efectuate la sediul următoarelor societăți:

(24)

Ancheta privind probabilitatea reapariției dumpingului a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2012 și 30 septembrie 2013 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”).

(25)

Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității unei continuări sau a unei reapariții a prejudiciului a vizat perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2010 și sfârșitul perioadei anchetei de reexaminare (denumită în continuare „perioada examinată”).

(26)

La 12 septembrie 2014, Comisia a comunicat tuturor părților interesate faptele și considerentele esențiale pe baza cărora intenționa să mențină măsurile antidumping în vigoare și le-a invitat să formuleze observații. Observațiile prezentate de părțile interesate au fost examinate de Comisie și luate în considerare, după caz.

(27)

Produsele supuse reexaminării sunt accesoriile de țevărie (altele decât accesoriile turnate, flanșele și accesoriile filetate), din fier sau oțel (cu excepția oțelului inoxidabil), având diametrul exterior de maximum 609,6 mm, de tipul celor utilizate pentru sudarea cap la cap sau în alte scopuri, originare din Republica Coreea și din Malaysia, încadrate în prezent la codurile NC ex 7307 93 11, ex 7307 93 19 și ex 7307 99 80 (denumite în continuare „produsul în cauză” sau „AT”).

(28)

Ancheta de reexaminare a confirmat faptul că, la fel ca în ancheta inițială, AT produse în țările în cauză, vândute pe piața internă și/sau exportate către Uniune și/sau către alte piețe de export au aceleași caracteristici fizice, tehnice și chimice de bază și aceleași utilizări finale precum produsele vândute în Uniune de către industria din Uniune.

(29)

Comisia a decis că acest produs este, prin urmare, un produs similar în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(30)

În conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă expirarea măsurilor în vigoare ar putea duce la o reapariție a dumpingului practicat de țările în cauză.

(31)

Unul dintre cei mai importanți producători coreeni de accesorii de țevărie, TK Corporation, a cooperat în cadrul anchetei. Această societate cooperantă a reprezentat între 25 % și 40 % din exporturile coreene de AT (cifra exactă nu este furnizată din motive de confidențialitate). TK Corporation a furnizat Comisiei un răspuns la chestionar, în care a inclus date referitoare la vânzările pe piața internă și la export și la costul de producție. Comisia a considerat că analiza practicilor de dumping coreene în cursul PAR și anumite părți din analiza probabilității de reapariție a dumpingului ar putea să se bazeze pe datele acestei societăți, dată fiind cota sa din exporturile coreene de AT. Răspunsul TK Corporation a fost verificat.

(32)

În cursul PAR, numai volume neglijabile de AT (sub 50 de tone) au fost importate din Coreea în Uniune. Unele dintre aceste vânzări au fost realizate de către unicul producător-exportator cooperant, TK Corporation. A fost clar că aceste cantități nu sunt reprezentative, întrucât au reprezentat mai puțin de 0,1 % din producția TK Corporation. În plus, nu a fost clar dacă fusese achitată o taxă antidumping pentru importurile provenite de la TK Corporation, ceea ce dă naștere la îndoieli cu privire la intrarea lor reală pe teritoriul vamal al Uniunii. Mai mult decât atât, vânzările respective au vizat trei proiecte specifice cu specificații proprii în ceea ce privește accesoriile (prin urmare, o vânzare nereprezentativă), iar vânzările s-au realizat la „pachet” cu alte accesorii (îndeosebi oțel inoxidabil). Din motivele amintite mai sus, nu s-a putut efectua o analiză valabilă a dumpingului pe baza importurilor de AT de la TK Corporation în Uniune în cursul PAR.

(33)

După comunicarea informațiilor, TK Corporation a afirmat că Comisia ar fi trebui să își bazeze analiza referitoare la dumping pe vânzările la export ale societății către Uniune, din următoarele motive: (i) vânzările sale la export către Uniune în cursul PAR erau semnificative și, prin urmare, reprezentative, întrucât constau în „nu mai puțin de 26 de facturi cu 282 de tranzacții individuale, în pofida taxelor în vigoare”; (ii) în lipsă de claritate în ceea ce privește plata taxei antidumping, unele dintre aceste vânzări (destinate unui proiect offshore) nu ar fi supuse taxei antidumping, în timp ce, în cazul altor vânzări realizate în cursul PAR, taxele antidumping nu au fost întotdeauna plătite de importatori din cauza unei clasificări eronate a produselor respective, în urma căreia importatorii nu și-au dat seama că trebuiau plătite taxe antidumping. În același timp, importatorii au fost informați cu privire la această eroare și de atunci au plătit aceste taxe antidumping retroactiv; și (iii) condițiile pentru vânzările la export către Uniune au fost normale, întrucât nu au fost aplicate termene de livrare mai scurte și prețurile practicate nu au făcut obiectul compensării încrucișate.

(34)

Aceste observații au fost analizate în mod corespunzător. Nivelul scăzut al vânzărilor sale la export către Uniune, atât în termeni absoluți, cât și comparativ cu producția sa totală de produs similar (mai puțin de 0,1 %) nu a fost contestat de TK Corporation. Comisia susține că un volum atât de mic, atât în termeni relativi, cât și absoluți, nu poate fi considerat reprezentativ.

(35)

În plus, Comisia nu a fost în măsură să determine, pe baza documentelor furnizate, care parte din vânzările pretinse ale TK Corporation către Uniune a fost, în cele din urmă, clasificată în mod corect și importată; nu a fost posibil să se verifice și, prin urmare, nici să se accepte afirmația conform căreia prețurile nu au fost supuse compensării încrucișate, întrucât documentele justificative au fost furnizate numai după vizita de verificare. În orice caz, în ceea ce privește ambele aspecte, în vederea finalizării analizei expuse în considerentul 34 de mai sus, nu este necesar ca Comisia să realizeze o determinare finală, din moment ce nici volumele totale de vânzări către Uniune raportate de TK Corporation nu pot fi considerate suficient de reprezentative.

(36)

Prin urmare, Comisia confirmă faptul că vânzările către Uniune ale TK Corporation în cursul PAR nu pot fi utilizate pentru o analiză semnificativă a dumpingului în cadrul prezentei anchete de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor.

(37)

Comisia a verificat dacă există probabilitatea de reapariție a dumpingului în cazul în care măsurile ar expira. În acest sens, au fost analizate următoarele elemente: prețul de export către alte destinații, capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din Coreea, precum și atractivitatea pieței din Uniune.

(38)

Având în vedere volumul mic de importuri de AT din Coreea în Uniune și lipsa fiabilității prețurilor stabilite pentru aceste vânzări (a se vedea considerentele 32-36), Comisia a ajuns la concluzia că datele privind importurile de AT din Coreea către alte țări ar trebui utilizate pentru a se evalua nivelul viitor probabil al prețurilor la export către Uniune, în cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor.

(39)

S-a considerat adecvat să se analizeze mai întâi vânzările coreene către Statele Unite ale Americii (denumite în continuare „SUA”), deoarece, spre deosebire de celelalte destinații de export coreene, piața Statelor Unite are o dimensiune similară cu cea a Uniunii, cu mulți producători interni, dar și cu o proporție mare de importuri și cu taxe vamale la import scăzute, ceea ce o face să fie o piață foarte competitivă. Mai mult, SUA este destinația majoră pentru exporturile din Coreea în general și, de asemenea, pentru TK Corporation.

(40)

În plus, toate celelalte vânzări la export de AT din Coreea au fost și ele examinate în cadrul anchetei.

(41)

Au fost efectuate calcule ale dumpingului atât pentru vânzările către SUA, cât și pentru vânzările realizate către toate celelalte destinații de export (cu excepția Uniunii, din motivele menționate în considerentele 32-36 de mai sus).

(42)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (1) din regulamentul de bază, valoarea normală pentru TK Corporation s-a bazat pe prețurile plătite sau de plătit, în cadrul unor operațiuni comerciale normale, de către clienți independenți de pe piața sa internă, atunci când acest lucru a fost posibil.

(43)

În ceea ce privește tipurile de produse care nu au permis această metodologie, valoarea normală a fost calculată în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază.

(44)

Calculul s-a efectuat pe baza costului de producție real al TK Corporation, furnizat în răspunsul la chestionar, și anume costul real de producție plus costurile VAG (de vânzare, administrative și generale) reale și profitul, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(45)

După cum s-a explicat în considerentele 32-36, vânzările TK Corporation în Uniune nu au putut fi utilizate pentru calcularea dumpingului, motiv pentru care prețurile de export s-au bazat pe exporturile sale către piețele unor țări terțe.

(46)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (9) din regulamentul de bază, prețul de export al TK Corporation către alte țări a fost preluat și ajustat la un nivel franco fabrică, ținându-se seama, după caz, de costurile de transport și de alte taxe și impozite, printre altele.

(47)

Valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat al produsului în cauză s-au comparat, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, ambele la nivelul franco fabrică.

(48)

În sensul unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama de diferențele constatate în ceea ce privește factorii care afectează prețurile și comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. În acest sens, s-au operat ajustări în ceea ce privește costurile cu transportul terestru și maritim, asigurările, manipularea și încărcarea și costurile auxiliare.

(49)

Pentru a face diferența între diferitele tipuri de produs în cauză, metodologia inițială bazată pe numărul de control al produsului (NCP) pentru înregistrarea tipurilor de produse a prevăzut un sistem cu 11 cifre. Calculele privind dumpingul au fost efectuate utilizând o structură NCP ușor simplificată, compusă din șapte cifre. Specificațiile standard și câmpurile cu categoriile de materiale au fost înlocuite de un criteriu simplificat care făcea distincția între produsele din oțel carbon și cele din oțel aliat. Această modificare a fost operată deoarece s-au observat mici diferențe între specificațiile standard utilizate (cum ar fi ANSI sau EN), iar sistemele de clasificare a materialelor au urmat standardul utilizat. Prin urmare, sistemul simplificat a crescut nivelul de corelare pentru calcularea dumpingului (și a prejudiciului) pentru mii de NCP-uri, fără a denatura rezultatul calculului însuși.

(50)

TK Corporation a solicitat Comisiei să modifice sistemul NCP inițial la 16 cifre, însă această solicitare a fost respinsă, deoarece sistemul era deja capabil să clasifice în mod eficient produsul în cauză. Mai mult decât atât, ar trebui evidențiat faptul că a reieșit cât se poate de clar că marjele de dumping (și de prejudiciu) calculate nu s-ar modifica într-o mare măsură dacă s-ar baza pe 7, 11 sau 16 cifre, deoarece prețurile medii practicate de TK Corporation pe diferitele piețe variază considerabil.

(51)

Un al doilea aspect legat de calcul a vizat metoda bazată pe volum care trebuia utilizată pentru calcularea dumpingului. TK Corporation a susținut că, întrucât pe facturile sale de vânzări, în propriile orientări în materie de preț adresate clienților (potențiali) și în contabilitatea proprie se utilizează termenul „bucăți” pentru înregistrarea cantității, acesta ar trebui utilizat și ca unitate de măsură pentru calcule. Chestionarul solicita cantitatea după greutate, însă pentru unele dintre vânzările sale TK Corporation a răspuns în „bucăți”. Pentru vânzările respective, transformarea din bucăți în greutate a fost furnizată de TK Corporation ca parte a procesului de clarificare. Comisia a decis că abordarea bazată pe greutate este metodologia optimă deoarece:

(52)

În plus, ar trebui evidențiat faptul că, în general, marjele de dumping calculate nu păreau să se modifice într-o mare măsură în cazul în care s-ar fi bazat pe bucăți, date fiind diferențele semnificative constatate la prețurile medii practicate de TK Corporation pe diferitele piețe.

(53)

În urma comunicării informațiilor, TK Corporation a prezentat din nou observația conform căreia Comisia ar fi trebuit să își întemeieze calculele de dumping mai degrabă pe bucăți decât pe greutate. Unul dintre motivele invocate a fost acela că datele referitoare la vânzări și la costuri furnizate de TK Corporation sunt exprimate în bucăți și, prin urmare, transformarea în greutate ar fi condus la denaturări în ceea ce privește calcularea marjei de dumping.

(54)

În ceea ce privește comparabilitatea cu industria din Uniune, TK Corporation a declarat că Comisia nu a calculat o marjă de prejudiciu și că, pentru marja de dumping, nu este necesar să se realizeze o comparație cu datele referitoare la costuri și la vânzări ale industriei din Uniune. În plus, TK Corporation a susținut că unitatea de măsură utilizată în tranzacții și de către industria din Uniune ar fi bucata, și nu kilogramul sau tona.

(55)

În sfârșit, TK Corporation nu a înțeles relevanța înregistrării în greutate a datelor birourilor vamale din Uniune și a statisticilor de export coreene.

(56)

Observațiile de mai sus au fost analizate în mod corespunzător. În primul rând, este important să se observe că TK Corporation nu a prezentat un calcul „alternativ” al dumpingului bazat pe bucăți. Într-adevăr, deși a susținut că „un calcul pe bucată” ar oferi un rezultat mai exact, societatea nu a reușit să demonstreze acest lucru. Comisia reiterează faptul că marjele de dumping calculate sunt semnificative și că, după cum se explică în considerentul 52, nu s-au constatat diferențe semnificative între marjele de dumping calculate pe baza greutății și cele calculate pe baza bucăților. Cu alte cuvinte, este incontestabil că, indiferent de metoda utilizată, ar fi stabilite marje de dumping semnificative. În plus, este important să se reamintească faptul că transformarea din bucăți în greutate în cadrul datelor referitoare la vânzări și la costuri ale TK Corporation a fost realizată chiar de această societate, utilizând propria sa metodologie. În plus, catalogul său disponibil pe pagina proprie de internet furnizează, pentru fiecare tip de accesoriu, greutatea aproximativă.

(57)

Tranzacțiile efectuate de industria din Uniune sunt exprimate atât în greutate, cât și în bucăți, fapt demonstrat de facturile verificate de Comisie. În afară de facturare, greutatea este metodologia utilizată pentru determinarea capacității, a volumului de producție și a costurilor de producție — nu doar în interiorul Uniunii, ci în întreaga lume, inclusiv în Coreea. Materiile prime, elementul cel mai important al costurilor de producție ale produsului în cauză, sunt achiziționate în tone. Alți factori, cum ar fi consumul de energie, forța de muncă și costurile de transport se calculează, de asemenea, pe baza greutății. Industria din Uniune determină, de asemenea, reducerile de sfârșit de an pentru clienți pe baza volumului (în tone) achiziționat de client, și nu pe baza numărului de bucăți. În plus, a fost necesar ca marjele de subcotare să fie calculate (și chiar au fost calculate — a se vedea considerentele 98-105) în cadrul prezentei reexaminări efectuate în perspectiva expirării măsurilor și, prin urmare, argumentul potrivit căruia nu este necesar să se compare datele industriei coreene cu cele ale industriei din Uniune, astfel cum sugerează argumentația expusă în considerentul 54 de mai sus, este incorect.

(58)

Statisticile mondiale colectate și utilizate ca parte a anchetei, inclusiv statisticile de export coreene și statisticile vamale ale Uniunii, au fost exprimate doar în greutate. Acestea au fost utilizate, printre altele, pentru a analiza exporturile coreene ale produsului în cauză către Uniune și către țări terțe. Pentru a stabili cota TK Corporation în cadrul acestora și pentru a verifica volumele sale de vânzări către Uniune, astfel cum au fost raportate în răspunsul său la chestionar, a fost necesar să se transforme datele societății în greutate, deoarece nu ar fi fost posibil să se transforme în bucăți statisticile de export coreene și statisticile vamale ale Uniunii.

(59)

În sfârșit, este important să se semnaleze faptul că, în cadrul anchetelor anterioare (cum ar fi ancheta care a condus la instituirea măsurilor inițiale și prima reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor, care a condus la instituirea măsurilor în vigoare), precum și în cadrul anchetelor mai recente privind același produs provenit din Rusia și din Turcia, a fost utilizată, de asemenea, metodologia bazată pe greutate.

(60)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia confirmă că trebuie respinsă afirmația conform căreia calculele ar trebui efectuate pe bucată.

(61)

Marjele de dumping calculate astfel pentru TK Corporation au fost de 46 % și de 27 %, în funcție de destinația de export.

(62)

În ceea ce privește capacitatea de producție și capacitatea neutilizată totală din Coreea, Comisia nu a obținut, în cadrul anchetei, nicio informație din partea producătorilor coreeni, cu excepția TK Corporation. Comisia a fost nevoită așadar să se bazeze pe articolul 18 din regulamentul de bază pentru a extrage concluzii în acest sens și informațiile aflate la dispoziția sa sunt informațiile verificate furnizate de TK Corporation, care vizează doar societatea respectivă, precum și informațiile pentru întreaga țară incluse în cererea de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor.

(63)

Capacitatea neutilizată raportată de TK Corporation a fost verificată în mod corespunzător. Prin extrapolarea capacității neutilizate raportate de TK Corporation în cursul PAR pe baza cotei sale în totalul volumelor de export coreene, capacitatea totală neutilizată din Coreea s-ar ridica, conform calculului Comisiei, la cel puțin 15 000 de tone, ceea ce reprezintă aproximativ 25 % din consumul total din Uniune. Totuși, în ceea ce privește acest calcul, este important de remarcat faptul că volumele de producție comparate cu capacitatea de producție variază mult în funcție de fiecare societate și, în plus, deși TK Corporation este unul dintre cei mai mari producători ai produsului similar din Coreea, este doar una dintre numeroasele societăți și, cu siguranță, nu ocupă o poziție dominantă. Prin urmare, Comisia a comparat această concluzie cu informațiile conținute în cerere.

(64)

Informațiile referitoare la capacitatea neutilizată furnizate în cerere s-au bazat pe capacitatea estimată și pe cifrele de producție pentru toți producătorii coreeni identificați de solicitant. În ceea ce privește capacitatea de producție, în cazul celor mai mari trei producători au fost utilizate date accesibile publicului. În cazul celorlalți producători coreeni (mult) mai mici, aceste date nu erau accesibile publicului și, prin urmare, solicitantul a utilizat alte metode rezonabile pentru a estima capacitatea lor de producție. De asemenea, solicitantul a presupus un anumit nivel de consum pe piața internă coreeană și a luat în considerare atât importurile, cât și exporturile din Coreea pentru a estima capacitatea neutilizată. Atât pentru calculul capacității de producție, cât și pentru cel al capacității neutilizate, au fost efectuate deduceri corespunzătoare pentru a ține seama de producția altor tipuri de produse, care nu se încadrează în definiția produsului. Toate aceste informații au fost considerate în mod clar mai complete și mai concludente decât informațiile menționate în considerentul 63 de mai sus. Nu au fost primite observații care să contrazică aceste cifre. Pe această bază, utilizând datele disponibile, capacitatea neutilizată din Coreea este estimată la 119 300 de tone, ceea ce reprezintă, în sine, dublul mărimii pieței Uniunii în cursul PAR.

(65)

Se reamintește că accesoriile de țevărie sunt utilizate în principal în industria petrolului și a gazelor, în sectorul construcțiilor, în industria producătoare de energie, în industria construcțiilor navale și în instalațiile industriale. Niciuna dintre datele disponibile nu indică o creștere sau o scădere substanțială a acestor sectoare în Coreea și, prin urmare, se consideră că piața internă coreeană de AT va fi în continuare relativ stabilă în anii următori și că nu va oferi nicio posibilitate de extindere substanțială pentru accesoriile de țevărie coreene. În afară de Coreea, principalele piețe de export pentru aceste industrii sunt Uniunea Europeană, SUA, țările din Orientul Mijlociu și Asia de Sud-Est. Niciuna dintre informațiile colectate în cursul anchetei nu sugerează că cererea de pe oricare dintre aceste piețe ar scădea sau ar crește în mod semnificativ în următorii ani.

(66)

Exporturile coreene către SUA, către țările din Orientul Mijlociu și către Asia de Sud-Est se află deja la un nivel ridicat și, prin urmare, aceste piețe nu oferă un potențial semnificativ de creștere industriei coreene. Se reamintește, de asemenea, că un dumping semnificativ de 46 % a fost constatat în cazul exporturilor coreene către SUA. Piața Uniunii, una dintre cele mai mari piețe din lume, ar fi, prin urmare, o piață de creștere atractivă în cazul abrogării măsurilor, întrucât această piață nu este, până în prezent, pe deplin exploatată de producătorii-exportatori coreeni având în vedere măsurile în vigoare.

(67)

În ceea ce privește mărimea și condițiile de piață, piața SUA și piața Uniunii sunt similare. Pe ambele piețe există un mare număr de producători naționali și importurile reprezintă o cotă de piață semnificativă. Ancheta a relevat faptul că prețul de vânzare mediu pe piața Uniunii (luând în calcul toate vânzările producătorilor din Uniune, precum și toate importurile în Uniune) este de 2 600 EUR/tonă. Astfel, prețul de piață mediu în Uniune este similar cu prețul mediu pe care producătorii-exportatori coreeni îl obțin pe piața SUA (2 700 EUR/tonă), cu diferența că aceștia din urmă nu sunt supuși unor măsuri antidumping în SUA. Prin urmare, este mai probabil ca vânzările coreene actuale marginale către Uniune să rezulte din măsurile în vigoare aplicabile produsului în cauză. Se reamintește faptul că, în cursul PAR, SUA a fost cea mai mare piață de export pentru exportatorii coreeni. Aceasta demonstrează că Uniunea ar putea fi o piață atractivă pentru exportatorii coreeni și că, în cazul în care ar fi abrogate taxele, ne putem aștepta ca piața UE să atragă volume importante, comparabile cu cele de pe piața SUA. În cursul PAR, AT coreene au reprezentat 20 %-25 % din toate importurile de AT către SUA și o cotă de piață cuprinsă între 10 % și 15 % din piața totală de AT din SUA (cifrele exacte nu sunt furnizate din motive de confidențialitate). Cu alte cuvinte, în cazul abrogării măsurilor este posibil ca producătorii coreeni să recurgă la capacitatea neutilizată disponibilă, astfel cum se indică în considerentul 64, pentru a pătrunde din nou pe piața Uniunii.

(68)

Astfel cum se explică în considerentul 39 de mai sus, în afară de SUA nu există o a doua destinație pentru exporturile coreene care să poată fi utilizată în mod fiabil pentru analiza evoluției pieței Uniunii în cazul expirării măsurilor. Prin urmare, se consideră că gruparea în această analiză a tuturor vânzărilor la export către alte destinații decât Uniunea sau SUA nu permite obținerea unor prețuri medii fiabile, având în vedere circumstanțele diferite aplicabile tuturor acestor piețe individuale (mult mai mici). Având în vedere limitele acestei analize, astfel cum sunt descrise mai sus, precum și lipsa unui potențial de creștere semnificativă a acestor „alte piețe” în viitorul apropiat, este totuși improbabil ca aceste piețe să absoarbă importuri suplimentare semnificative provenind din Coreea.

(69)

Având în vedere cele de mai sus, există probabilitatea ca, în cazul în care măsurile ar expira, dumpingul să reapară. Ancheta a arătat că vânzările coreene de AT către SUA și către alte țări terțe s-au dovedit a fi exportate la prețuri de dumping, cu marje de 46 %, respectiv de 27 %.

(70)

În plus, capacitatea neutilizată de care dispune Coreea este semnificativă în comparație cu consumul din Uniune în cursul PAR. În cazul în care această capacitate ar fi utilizată pentru exportul către Uniune și ar concura la preț cu producătorii din Uniune sau cu principalele importuri din țări terțe, ar fi foarte probabil ca aceste exporturi să se efectueze la prețuri de dumping.

(71)

În lipsa unei cooperări din partea vreunui producător-exportator din Malaysia, analiza globală a trebuit să se bazeze pe informațiile disponibile pentru Comisie din alte surse. În acest sens și în conformitate cu dispozițiile articolului 18 din regulamentul de bază, Comisia a examinat diferitele surse statistice. Statisticile privind importurile, colectate în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din regulamentul de bază [„baza de date prevăzută la articolul 14 alineatul (6)”] au furnizat cele mai bune informații disponibile pentru a stabili cantitățile și prețurile de import pentru piața Uniunii. Alte surse, precum Eurostat, nu au fost utilizate deoarece produsul în cauză nu a putut fi separat de alte produse care, de asemenea, utilizează codul din 8 cifre.

(72)

Baza de date prevăzută la articolul 14 alineatul (6) a arătat că nu s-au efectuat importuri din Malaysia către piața Uniunii. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că, în cursul PAR, dumpingul nu a fost continuat în ceea ce privește exporturile din Malaysia.

(73)

Comisia a verificat dacă ar exista probabilitatea de reapariție a dumpingului în cazul în care măsurile ar expira. În acest sens, au fost analizate următoarele elemente: prețul de export către alte destinații, capacitatea de producție și capacitatea neutilizată din Malaysia, precum și atractivitatea pieței Uniunii.

(74)

Având în vedere lipsa importurilor de AT din Malaysia pe piața Uniunii, Comisia a decis să utilizeze datele provenite de la o altă țară. Statele Unite ale Americii au fost considerate adecvate, deoarece piața are o dimensiune similară cu piața Uniunii, cu mulți producători interni dar și cu o proporție mare de importuri, ceea ce o face să fie o piață foarte competitivă. În plus, SUA reprezintă, de departe, principala destinație a exporturilor din Malaysia, reprezentând, în cursul PAR, 87 % din exporturile malaysiene. Această abordare este identică cu cea aplicată în ancheta precedentă pentru Malaysia, dar și în evaluarea „probabilității reapariției prejudiciului”.

(75)

În lipsa unei cooperări din partea producătorilor-exportatori malaysieni, valoarea normală s-a bazat, în conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază, pe datele furnizate în cererea de reexaminare, și anume pe costul de producție estimat, la care s-a adăugat un procent de 6 % pentru costurile VAG și profit, exprimate ca procent din costul franco fabrică. S-a considerat că procentul menționat mai sus este unul moderat. Acest lucru este confirmat de faptul că cifra reală pentru singurul producător cooperant care a făcut obiectul prezentei proceduri (TK Corporation, Coreea) depășește cu mult 6 %.

(76)

În conformitate cu articolul 18 din regulamentul de bază și în lipsa unei cooperări din partea producătorilor-exportatori malaysieni, prețul de export a fost calculat pe baza prețurilor de export malaysiene pentru produsul în cauză exportat în SUA, desprinse din statisticile de import ale SUA.

(77)

Valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat al produsului în cauză s-au comparat, în conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, ambele la nivelul franco fabrică.

(78)

În sensul unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut seama de diferențele constatate în ceea ce privește factorii care afectează prețurile și comparabilitatea prețurilor, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. În această privință, procentul corespunzător costurilor VAG și profitului menționat în considerentul 75 de mai sus s-a bazat pe nivelul franco fabrică și a exclus costurile cu transportul terestru și maritim, asigurările, manipularea, încărcarea și alte costuri auxiliare.

(79)

Urmând metodologia descrisă mai sus, care a fost folosită și în cadrul primei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor pentru extinderea acestor măsuri („măsurile în vigoare”), marja de dumping constatată a fost de 57,7 %.

(80)

În lipsa cooperării Malaysiei, nu a fost comunicată nicio informație privind capacitatea de producție și capacitatea neutilizată. Informațiile din cerere indică o capacitate instalată totală în Malaysia de aproximativ 55 000 de tone și o capacitate neutilizată de circa 27 000 de tone. Analiza care a condus la acest volum nu a luat în considerare producția (capacitatea de producție a) altor produse, astfel încât volumul este considerat rezonabil. Capacitatea neutilizată malaysiană de 27 000 de tone reprezintă aproximativ 40 % din consumul total al Uniunii în cursul PAR.

(81)

În ceea ce privește evoluția principalelor piețe ale industriilor utilizatoare la nivel mondial, astfel cum se explică în considerentul 65 de mai sus, piața Uniunii este una dintre cele mai importante piețe pentru AT, iar dosarul nu conține informații care să sugereze că cererea de pe aceste piețe va scădea sau va crește în mod semnificativ în următorii ani.

(82)

Ancheta a relevat faptul că prețurile practicate de producătorii din Uniune pentru vânzările de pe piața UE sunt mai ridicate decât prețurile de export malaysiene către alte piețe de export, îndeosebi către piața SUA. De fapt, prețul mediu pe piața UE este de 2 600 EUR/tonă, în vreme ce statisticile americane arată că prețul mediu de import practicat de SUA pentru importurile din Malaysia este de 1 600 EUR/tonă. Astfel, dacă măsurile ar fi abrogate, piața Uniunii ar fi atractivă pentru exportatorii malaysieni. Acest lucru este deosebit de relevant, având în vedere capacitatea neutilizată din Malaysia, dar se reamintește de asemenea faptul că, la ora actuală, 87 % din exporturile malaysiene sunt destinate SUA, unde producătorii-exportatori malaysieni practică prețuri de vânzare mult mai reduse.

(83)

Având în vedere cele de mai sus, există probabilitatea ca, în cazul în care măsurile ar expira, dumpingul să reapară. Vânzările malaysiene de AT către SUA s-au dovedit a fi exportate la prețuri de dumping, cu marje de dumping de 57,7 %.

(84)

În plus, capacitatea malaysiană neutilizată este semnificativă în comparație cu consumul Uniunii în cursul PAR. Având în vedere nivelul prețurilor practicate în Uniune, această capacitate ar putea fi utilizată, cel puțin parțial, pentru exporturile către Uniune în cazul abrogării măsurilor. Se poate preconiza de asemenea că, în acest caz, o mare parte a exporturilor către SUA vor fi redirecționate către piața Uniunii, ținând cont de prețurile practicate pe piața Uniunii în comparație cu cele din SUA.

(85)

Având în vedere cele de mai sus, adică marjele mari de dumping, importanța capacităților neutilizate și de export disponibile în țările în cauză și atractivitatea pieței Uniunii din punctul de vedere al prețurilor și al dimensiunii, se poate concluziona că importurile care fac obiectul unui dumping din Republica Coreea și din Malaysia către Uniune vor fi reluate dacă aceste măsuri vor expira.

(86)

Industria Uniunii nu a suferit modificări structurale majore comparativ cu situația descrisă în Regulamentul (CE) nr. 1001/2008 menționat mai sus, în considerentul 3. Produsul similar a fost fabricat de 22 de producători cunoscuți din Uniune în cursul PAR. Aceștia constituie „industria din Uniune” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(87)

Producția totală a Uniunii în cursul PAR a fost stabilită la circa 57 736 de tone. Comisia a stabilit această cifră pe baza tuturor faptelor disponibile referitoare la industria din Uniune, cum ar fi datele verificate ale societăților incluse în eșantion și datele furnizate de către solicitant.

(88)

Societățile/grupurile de societăți incluse în eșantion reprezintă 49 % din producția Uniunii și 45 % din vânzările Uniunii (a se vedea considerentul 15 de mai sus). Prin urmare, datele eșantionului sunt reprezentative pentru situația industriei din Uniune.

(89)

Comisia a stabilit consumul la nivelul Uniunii pe baza (i) volumului vânzărilor realizate de industria Uniunii pe piața Uniunii bazat pe datele furnizate de solicitant și (ii) a importurilor din țările terțe bazate pe informațiile provenite din baza de date prevăzută la articolul 14 alineatul (6).

(90)

Consumul la nivelul Uniunii a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1

Consumul la nivelul Uniunii (tone metrice)

(91)

În 2011, consumul a crescut cu 12 % comparativ cu nivelul din 2010. Acesta a scăzut din nou în 2012, dar a rămas peste nivelul înregistrat în 2010 (creștere de 6 %). Între 2010 și PAR, consumul la nivelul Uniunii a crescut cu 8 %.

(92)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza informațiilor din baza de date prevăzută la articolul 14 alineatul (6). Cota de piață a importurilor a fost stabilită pe baza informațiilor din baza de date prevăzută la articolul 14 alineatul (6) și a datelor furnizate de către solicitant.

(93)

Importurile din Republica Coreea în Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2

Volumul importurilor (tone metrice) și cota de piață

(94)

Pe parcursul perioadei examinate, volumul importurilor originare din Republica Coreea a fost foarte scăzut comparativ cu consumul global al Uniunii. În cursul PAR, volumul a scăzut și mai mult, la 18 tone. Nivelul importurilor s-a menținut la acest nivel scăzut după instituirea măsurilor inițiale în 2002 și, astfel, se poate presupune că este rezultatul măsurilor antidumping în vigoare.

(95)

Comisia a stabilit volumul importurilor pe baza informațiilor din baza de date prevăzută la articolul 14 alineatul (6). Cota de piață a importurilor a fost stabilită pe baza informațiilor din baza de date prevăzută la articolul 14 alineatul (6) și a datelor furnizate de către solicitant.

(96)

Importurile din Malaysia în Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 3

Volumul importurilor (tone metrice) și cota de piață

(97)

Pe parcursul perioadei examinate, volumul importurilor originare din Malaysia a fost foarte scăzut comparativ cu consumul global al Uniunii. Volumul cel mai ridicat (dar încă foarte scăzut) a fost importat în 2010 (19,4 tone), însă din 2010 volumul importurilor practic a stagnat. Nivelurile importurilor au fluctuat după instituirea măsurilor inițiale în 2002, însă nu au atins niciodată nivelurile de dinaintea instituirii măsurilor. De aceea, se poate presupune că nivelul foarte scăzut al importurilor după instituirea măsurilor inițiale în 2002 este rezultatul măsurilor antidumping în vigoare.

(98)

În cursul PAR, importurile foarte puține către Uniune realizate de societatea cooperantă care a participat la anchetă (TK Corporation) au fost semnificativ sub prețurile industriei din Uniune la nivelul CIF. Cu toate acestea, după cum se menționează în considerentul 32 de mai sus, au existat îndoieli în ceea ce privește intrarea efectivă a acestor produse pe teritoriul vamal al Uniunii.

(99)

Pe de altă parte, totalul importurilor din Coreea în Uniune este foarte scăzut — a se vedea considerentul 32 — întrucât acestea reprezintă doar 0,03 % din cota de piață a Uniunii (a se vedea tabelul 2 de mai sus). Având în vedere importurile foarte limitate din Republica Coreea în Uniune și varietatea largă a diferitelor tipuri de produse, prețurile aferente acestor importuri nu au putut fi utilizate pentru a determina subcotarea prețurilor.

(100)

De aceea, Comisia a utilizat ca indicator prețurile de export din Coreea către SUA și către alte țări, pentru a stabili care ar fi fost subcotarea dacă societățile coreene ar fi vândut la aceste prețuri către Uniune.

(101)

Întrucât exporturile pe plan mondial realizate de TK Corporation au reprezentat aproximativ 25 %-40 % din totalul exporturilor de AT din Republica Coreea, aceste vânzări au fost considerate reprezentative pentru vânzările la export coreene. Prin urmare, aceste prețuri au fost utilizate pentru efectuarea comparației. Comisia a ajustat în sens ascendent prețurile la export pentru a ține seama de taxa de import, de încărcare și de manipulare.

(102)

Astfel, s-a constatat că marja de subcotare este de 17 % pentru vânzările către SUA și de 10 % pentru vânzările la nivel mondial.

(103)

Nicio societate din Malaysia nu a cooperat în cadrul anchetei. Pe baza informațiilor desprinse din statisticile bazei de date prevăzute la articolul 14 alineatul (6), importurile către Uniune au fost neglijabile în cursul PAR (a se vedea tabelul 3 de mai sus). Având în vedere importurile foarte limitate din Malaysia și varietatea largă a diferitelor tipuri de produse, prețurile aferente acestor importuri nu au putut fi utilizate pentru a determina subcotarea prețurilor.

(104)

De aceea, Comisia a stabilit subcotarea prețurilor utilizând aceeași metodologie ca și în cazul precedentei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, și anume prin compararea prețurilor la export practicate de Malaysia pentru SUA cu prețurile la vânzare de pe piața Uniunii. Comisia a ajustat prețul la export pentru a ține seama de taxa de import, de încărcare și de manipulare.

(105)

S-a constatat că, pentru vânzările către SUA, marja de subcotare este de 34 %. De asemenea, Comisia a comparat prețurile de vânzare din Malaysia către alte țări, iar marja de subcotare pentru vânzările respective a fost de 28 %.

(106)

Tabelul de mai jos prezintă evoluția importurilor către Uniune din alte țări terțe în cursul perioadei examinate în ceea ce privește volumul și cota de piață, precum și prețul mediu al acestor importuri.

Tabelul 4

Importurile din țări terțe

(107)

Cota de piață a importurilor originare din țări terțe, altele decât țările în cauză, a ajuns la 31 % din consumul total al Uniunii în cursul PAR. Cea mai mare cotă de piață este reprezentată de importurile din Republica Populară Chineză – 11 % din consumul total al Uniunii. În cursul PAR, alte importuri substanțiale au provenit din Thailanda (4 % din piața Uniunii), Vietnam (3 % din piața Uniunii) și Arabia Saudită (de la zero importuri în 2010 la o cotă de piață de 4 % în cursul PAR).

(108)

Prețurile la care aceste importuri au intrat în Uniune sunt relativ scăzute comparativ cu prețurile medii ale industriei Uniunii, îndeosebi în cazul importurilor din Republica Populară Chineză. Chiar și cu aplicarea taxelor antidumping de 58,6 % pentru importurile din Republica Populară Chineză, prețul mediu al importurilor din China este mai scăzut decât prețul intern practicat în Uniune (a se vedea tabelul 4 de mai sus).

(109)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, examinarea impactului importurilor care fac obiectul unui dumping asupra industriei din Uniune a inclus o evaluare a tuturor factorilor economici cu un impact asupra situației industriei din Uniune pe durata perioadei examinate.

(110)

Pentru a analiza prejudiciul, Comisia a făcut o distincție între indicatori ai prejudiciului macroeconomici și microeconomici. Comisia a evaluat indicatorii macroeconomici pe baza datelor cuprinse în cererea de reexaminare și a statisticilor. Datele vizează toți producătorii cunoscuți din Uniune. Comisia a evaluat indicatorii microeconomici pe baza datelor cuprinse în răspunsurile la chestionarele completate de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Datele vizează producătorii din Uniune care au fost incluși în eșantion. Ambele seturi de date s-au dovedit a fi reprezentative pentru situația economică a industriei Uniunii.

(111)

Indicatorii macroeconomici sunt: producția, capacitatea de producție, rata de utilizare a capacității, volumul vânzărilor, cota de piață, creșterea, ocuparea forței de muncă, productivitatea, amploarea marjei de dumping și redresarea în urma practicilor de dumping anterioare.

(112)

Indicatorii microeconomici sunt: prețurile unitare medii, costul unitar, costurile cu forța de muncă, stocurile, rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile, randamentul investițiilor și capacitatea de a mobiliza capitaluri. Cifrele privind indicatorii microeconomici se bazează pe date verificate provenite doar de la două societăți sau grupuri de societăți incluse în eșantion. Prin urmare, pentru păstrarea caracterului lor confidențial, aceste date sunt furnizate exclusiv sub formă de indici sau de intervale.

(113)

Producția totală a Uniunii, capacitatea de producție și rata de utilizare a capacității de producție au evoluat în perioada luată în considerare după cum urmează:

Tabelul 5

Producția, capacitatea de producție și rata de utilizare a capacității

(114)

Volumul de producție a crescut cu 20 % pe durata perioadei examinate. Întrucât consumul Uniunii a crescut cu numai 8 % în aceeași perioadă, restul producției a fost exportat.

(115)

Rata de utilizare a capacității în cursul PAR este scăzută (32 % în cursul PAR). Capacitatea raportată prezentată în tabelul de mai sus s-a bazat, în concordanță cu practica standard a acestei industrii specifice și cu metoda utilizată în cadrul procedurilor anterioare, pe capacitatea maximă teoretică după modelul 3 schimburi/zi, 6 zile/săptămână, 48 de săptămâni/an. În realitate însă, industria funcționează doar după modelul 2 schimburi/zi, 5 zile/săptămână, 48 de săptămâni/an. Prin urmare, capacitatea raportată nu reflectă neapărat cu exactitate capacitatea reală în cursul PAR.

(116)

Rata de utilizare a capacității de producție a crescut ușor pe durata perioadei examinate. Această creștere cu 20 % reflectă creșterea volumului de producție în perioada examinată.

(117)

Volumul de vânzări al industriei din Uniune și cota de piață au evoluat în perioada examinată după cum urmează:

Tabelul 6

Volumul vânzărilor și cota de piață

(118)

Volumul vânzărilor pe piața Uniunii a crescut cu 14 % în 2011, comparativ cu vânzările realizate în 2010. Ulterior, volumul vânzărilor a scăzut la 41 350 de tone, reprezentând o creștere de 9 % în perioada examinată.

(119)

Pe parcursul întregii perioade examinate, cota de piață a industriei Uniunii s-a menținut mai mult sau mai puțin stabilă.

(120)

În paralel cu creșterea moderată a consumului Uniunii pe parcursul perioadei examinate (+ 8 %), vânzările producătorilor din Uniune au crescut cu 9 %.

(121)

Ocuparea forței de muncă și productivitatea au evoluat pe parcursul perioadei examinate după cum urmează:

Tabelul 7

Ocuparea forței de muncă și productivitatea

(122)

Pe parcursul perioadei examinate, numărul angajaților a scăzut progresiv cu 10 %. Ca urmare, odată cu creșterea producției, productivitatea forței de muncă a producătorilor din Uniune, măsurată în producție (tone) pe salariat pe an, a crescut cu 34 % între 2010 și PAR.

(123)

În perioada examinată, prețurile de vânzare unitare medii ponderate ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion către clienți neafiliați din Uniune au evoluat după cum urmează:

Tabelul 8

Prețurile de vânzare în Uniune

(124)

Pe parcursul perioadei examinate, prețurile de vânzare în Uniune au scăzut cu 6 %. În vreme ce prețurile au rămas relativ stabile între 2010 și 2012, scăderea cea mai importantă a survenit între 2011 și PAR.

(125)

Având în vedere componenta importantă reprezentată de costurile fixe de producție, creșterea cu 20 % a producției în cursul PAR a generat o scădere a costului de producție unitar. Prețul de vânzare unitar mediu a scăzut în consecință.

(126)

Costurile medii cu forța de muncă ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat după cum urmează:

Tabelul 9

Costurile medii ale forței de muncă pe angajat

(127)

Pe parcursul perioadei examinate, costurile medii cu forța de muncă per angajat au cunoscut o tendință ascendentă. Între 2010 și PAR, costurile medii cu forța de muncă per angajat au crescut cu 10 %.

(128)

Nivelurile stocurilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat după cum urmează:

Tabelul 10

Stocurile

(129)

Stocul final a scăzut mai întâi cu 7 % în 2011 comparativ cu 2010, apoi a crescut cu 11 % în cursul PAR, comparativ cu 2010. Prin comparație cu nivelul de producție, stocul final a scăzut cu 13 % între 2010 și PAR.

(130)

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor producătorilor din Uniune incluși în eșantion au evoluat după cum urmează:

Tabelul 11

Rentabilitatea, fluxul de lichidități, investițiile și randamentul investițiilor

(131)

Comisia a stabilit rentabilitatea producătorilor din Uniune incluși în eșantion prin exprimarea profitului net înainte de impozitare realizat din vânzările produsului similar către clienți neafiliați din Uniune ca procentaj din cifra de afaceri corespunzătoare respectivelor vânzări.

(132)

Pe parcursul perioadei examinate, industria Uniunii a suferit pierderi considerabile. În 2010, industria a înregistrat o pierdere cuprinsă între – 20 % și – 15 %. Între 2010 și PAR, pierderile au scăzut cu 33 %, însă rezultatul a rămas în continuare negativ în cursul PAR (– 14 %/– 9 %). Fluxul net de lichidități reprezintă capacitatea producătorilor din Uniune de a-și autofinanța activitățile. În 2010, fluxul de lichidități a fost pozitiv. Acesta a scăzut brusc în 2011, atingând valori negative, și a rămas negativ în cursul PAR.

(133)

Investițiile au urmat o tendință ascendentă. Comparativ cu 2010, acestea au crescut cu 15 % în 2011 și cu 12 % în 2012, rămânând peste nivelul din 2010 cu 5 % în cursul PAR.

(134)

Randamentul investițiilor este profitul exprimat în procentaj din valoarea contabilă netă a investițiilor. Acesta a fost de – 25 %/– 20 % în 2010, dar a scăzut apoi la aproximativ – 45 %/– 40 %, rămânând la acest nivel în cursul PAR.

(135)

Întrucât importurile din țările în cauză au scăzut considerabil și au fost neglijabile în cursul perioadei examinate (a se vedea tabelele 2 și 3 de mai sus), amploarea marjelor de dumping nu poate fi evaluată. Cu toate acestea, având în vedere evaluarea menționată mai jos, în considerentele 136-144, industria din Uniune s-a dovedit a fi încă într-o situație fragilă și vulnerabilă.

(136)

În Regulamentul (CE) nr. 1001/2008, Consiliul a concluzionat că măsurile antidumping introduse în 2002 care au vizat importurile produsului în cauză din Republica Coreea și din Malaysia au condus doar la o redresare parțială a industriei Uniunii. Evoluția (pozitivă) în perioada examinată în cadrul reexaminării anterioare (ianuarie 2002-iunie 2007) a indicatorilor de prejudiciu s-a datorat, într-o mare măsură, creșterii cererii în 2007 și în 2008.

(137)

După anul 2008 însă, situația industriei din Uniune s-a deteriorat substanțial (comparativ cu situația din anii 2007 și 2008). Acest fenomen a fost determinat într-o mare măsură de scăderea cererii după anul 2008.

(138)

Unii indicatori prezintă o evoluție pozitivă după 2010. De exemplu, între 2010 și PAR, producția Uniunii a crescut cu 20 %. Această creștere s-a datorat, în parte, intensificării consumului la nivelul Uniunii, care a crescut cu 8 % în aceeași perioadă. Creșterea producției s-a tradus printr-o mai bună utilizare a capacității, care a crescut cu peste 20 %. Volumul vânzărilor realizate de industria Uniunii a crescut cu 9 %, corelându-se cu intensificarea consumului Uniunii, în vreme ce cota de piață a societăților din Uniune a rămas neschimbată. Ca o consecință a reducerii numărului de angajați cu 10 %, productivitatea a crescut, de asemenea (cu 34 %).

(139)

Rata de utilizare a capacității a fost însă scăzută. Aceasta se explică parțial prin faptul că infrastructura existentă a fost planificată a fi utilizată pentru 3 schimburi/zi și 6 zile/săptămână, iar capacitatea maximă a fost calculată în consecință. În schimb, pe parcursul perioadei examinate, industria din Uniune a funcționat în două schimburi pe zi, cinci zile pe săptămână.

(140)

Având în vedere proporția importantă a costurilor fixe în producție, industria Uniunii a suferit pierderi considerabile în perioada examinată. În pofida unei ameliorări cu 30 % a rezultatelor financiare între 2010 și PAR, pierderile au fost în continuare substanțiale în cursul PAR (pierderi cuprinse între – 14 % și – 9 %).

(141)

Aceste pierderi importante, coroborate cu fluxul de lichidități negativ, sunt indicatori importanți care demonstrează situația vulnerabilă a industriei Uniunii.

(142)

Trebuie remarcat faptul că Regulamentul (UE) nr. 78/2013, pe baza căruia au fost instituite măsurile antidumping pentru importurile produsului în cauză din Rusia și din Turcia, a constatat că industria Uniunii se află într-o situație economică prejudiciabilă și precară. Perioada examinată în cadrul procedurii respective a început în ianuarie 2008 și s-a încheiat în septembrie 2011, suprapunându-se parțial cu perioada examinată în cadrul anchetei curente (14).

(143)

Măsurile adoptate în regulamentul susmenționat par să fi avut un impact pozitiv, întrucât mai mulți indicatori de prejudiciu (de exemplu, producția, rata de utilizare a capacității, rentabilitatea, productivitatea și consumul) prezintă o tendință pozitivă. Cu toate acestea, ancheta curentă a demonstrat că industria din Uniune nu și-a revenit încă în întregime de pe urma efectelor practicilor de dumping anterioare.

(144)

Prin urmare, Comisia concluzionează că industria din Uniune se află încă într-o situație vulnerabilă și, în unele aspecte, departe de nivelul care ar fi putut fi atins dacă s-ar fi redresat pe deplin în urma prejudiciului constatat în anchetele anterioare.

(145)

În considerentul 85, Comisia a concluzionat că abrogarea măsurilor va determina, după toate probabilitățile, o reapariție a importurilor care fac obiectul unui dumping originare din țările în cauză.

(146)

Ancheta a demonstrat că situația industriei Uniunii este vulnerabilă. Deși situația s-a redresat ușor în cursul PAR, industria Uniunii nu a realizat niciodată profituri pe parcursul perioadei examinate.

(147)

Prin urmare, orice reapariție a importurilor care fac obiectul unui dumping originare din țările în cauză ar deteriora și mai mult situația precară în care se află industria Uniunii. Aceste importuri sunt susceptibile să preia cota de piață a industriei Uniunii pe piața Uniunii. Aceasta ar avea drept rezultat un grad mai scăzut de utilizare a capacității de către industria Uniunii, care constituie unul dintre elementele esențiale ce contribuie la rezultatele negative ale industriei Uniunii pe parcursul perioadei examinate.

(148)

Orice reapariție a importurilor care fac obiectul unui dumping ar exercita o presiune și mai puternică asupra prețurilor industriei din Uniune și, astfel, ar contribui la deteriorarea și mai gravă a rezultatelor financiare ale industriei din Uniune.

(149)

De aceea, Comisia concluzionează că abrogarea măsurilor instituite împotriva Republicii Coreea și a Malaysiei ar determina, după toate probabilitățile, o reapariție a importurilor care fac obiectul unui dumping originare din aceste țări, ceea ce ar exercita o presiune de scădere asupra prețurilor industriei din Uniune, asupra volumului vânzărilor și a cotei de piață, precum și o înrăutățire a situației sale economice. Prin urmare, abrogarea măsurilor împotriva Republicii Coreea și a Malaysiei ar conduce, probabil, la o reapariție a prejudiciului, din cauza deteriorării probabile a situației economice deja dificile în care s-a constatat că se află industria din Uniune.

(150)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă menținerea măsurilor antidumping existente împotriva Republicii Coreea și a Malaysiei ar fi contrară interesului Uniunii în ansamblu. Determinarea interesului Uniunii s-a bazat pe evaluarea diferitelor interese implicate, inclusiv cele ale industriei din Uniune, ale importatorilor, ale angrosiștilor și ale utilizatorilor.

(151)

Toate părțile interesate au avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere în temeiul articolului 21 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(152)

În cadrul anchetei inițiale, instituirea de măsuri a fost considerată ca nefiind contrară interesului Uniunii. Deoarece prezenta anchetă constituie o reexaminare și au fost instituite măsuri din 2002, analiza permite așadar evaluarea oricărui impact negativ anormal asupra părților vizate de măsurile antidumping în vigoare.

(153)

Pe această bază, s-a examinat dacă, contrar concluziilor privind reapariția practicilor de dumping și probabilitatea reapariției prejudiciului, există motive imperioase pentru a se concluziona că menținerea măsurilor existente nu este în interesul Uniunii.

(154)

Deși măsurile antidumping în vigoare au împiedicat importurile care fac obiectul unui dumping să intre pe piața Uniunii, industria din Uniune se află într-o situație fragilă, astfel cum s-a confirmat prin evoluțiile negative ale anumitor indicatori de prejudiciu esențiali.

(155)

În cazul în care s-ar permite expirarea măsurilor, este probabil ca o eventuală intrare a unor volume substanțiale de importuri originare din țările în cauză, care ar face obiectul unui dumping, să determine o reapariție a prejudiciului. Aceste intrări ar cauza probabil, printre altele, pierderea cotei de piață, scăderea prețurilor de vânzare, scăderea ratei de utilizare a capacității și, în general, o deteriorare gravă a situației financiare a industriei din Uniune.

(156)

De aceea, Comisia concluzionează că menținerea măsurilor antidumping împotriva Republicii Coreea și a Malaysiei nu ar fi contrare interesului industriei din Uniune.

(157)

În cursul anchetei inițiale, s-a stabilit că impactul instituirii măsurilor nu este de natură să afecteze în mod grav situația importatorilor și a utilizatorilor din Uniune. La ancheta actuală nu a cooperat niciun importator sau utilizator. Având în vedere că nu există niciun element de probă care să sugereze că măsurile în vigoare au afectat în mod considerabil aceste grupuri, se poate concluziona că menținerea măsurilor nu va afecta negativ importatorii și utilizatorii din Uniune în mod semnificativ.

(158)

Pe baza celor de mai sus, Comisia a concluzionat că nu există motive imperioase care să conducă la concluzia că instituirea de măsuri asupra importurilor de accesorii de țevărie originare din Republica Coreea și din Malaysia nu este în interesul Uniunii.

(159)

Din considerațiile de mai sus rezultă că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din regulamentul de bază, măsurile antidumping aplicabile importurilor de anumite accesorii de țevărie originare din Republica Coreea și din Malaysia ar trebui să fie menținute.

(160)

Cu toate acestea, după cum o demonstrează prezenta anchetă, situația globală a industriei din Uniune se îmbunătățește treptat, iar instituirea, în 2013, de măsuri antidumping definitive asupra importurilor din Rusia și din Turcia pentru același produs (a se vedea considerentul 5) pare să fi avut un efect pozitiv suplimentar asupra situației industriei din Uniune, astfel cum se explică în considerentul 143. În consecință, s-a evaluat că, luând în calcul analiza prejudiciului global și evoluțiile probabile ale pieței în condițiile menținerii măsurilor, o perioadă mai scurtă de cinci ani poate fi suficientă pentru industria Uniunii, astfel încât aceasta să își încheie redresarea economică și financiară.

(161)

În plus, situația industriei din Uniune și analiza prejudiciului nu pot fi evaluate numai având în vedere importurile (potențiale) ale produsului în cauză din Republica Coreea și din Malaysia — situația industriei din Uniune este afectată de alte importuri și de măsurile împotriva importurilor respective, cum ar fi, în special, măsurile menționate mai sus față de Rusia și de Turcia.

(162)

Prin urmare, se consideră că, ținând cont de circumstanțele specifice ale acestui caz, măsurile nu ar trebui extinse în mod excepțional pentru întreaga perioadă de cinci ani prevăzută în regulamentul de bază, ci ar trebui să expire în același timp cu măsurile definitive aplicate, în special, importurilor din Turcia și din Rusia. Această aliniere a duratei măsurilor ar permite, de asemenea, o examinare cuprinzătoare și coerentă a efectelor eventualelor practici de dumping asupra industriei din Uniune, în cazul în care o astfel de reexaminare ar fi necesară în viitor.

(163)

Aceste măsuri aplicate în prezent importurilor de AT din Rusia și din Turcia urmează să expire la 29 ianuarie 2018. Așadar, măsurile antidumping definitive împotriva importurilor de AT originare din Coreea și din Malaysia ar trebui aliniate în consecință și ar trebui, prin urmare, să expire la aceeași dată.

(164)

Comitetul de apărare a industriei de accesorii din oțel sudate cap la cap al Uniunii Europene este de acord că data de expirare propusă ar permite o procedură de revizuire comună în viitor, în cazul în care aceasta ar fi solicitată și, prin urmare, o analiză cuprinzătoare a dumpingului și a prejudiciului pentru importurile provenite din mai multe țări. Comitetul a susținut, cu toate acestea, că, după perioada anchetei de reexaminare (PAR), totalul importurilor provenite din toate țările pentru produsul în cauză a crescut semnificativ, în timp ce prețul mediu al acestor importuri a scăzut drastic. Această evoluție posterioară PAR a fi condus la o înrăutățire a situației industriei din Uniune și, prin urmare, nu mai sunt întrunite condițiile pentru instituirea de măsuri antidumping definitive pentru o perioadă de mai puțin de cinci ani.

(165)

Comisia observă că pretinsa evoluție posterioară PAR (și anume creșterea importurilor la prețuri reduse) se bazează pe datele Eurostat disponibile publicului, care includ tipuri de produse ce nu fac obiectul anchetei actuale. Statisticile de import posterioare PAR aflate la dispoziția Comisiei și care se referă doar la produsul în cauză arată, totuși, că importurile au scăzut cu 10-15 % în perioada posterioară PAR, deși prețul mediu al acestor importuri a scăzut și el (cu 15-20 %). Comisia consideră că evoluția posterioară PAR a importurilor produsului în cauză, în lipsa oricărui alt element de probă justificativ cu privire la situația industriei din Uniune, nu anulează concluziile Comisiei în ceea ce privește perioada adecvată pentru instituirea unor măsuri antidumping definitive (a se vedea considerentele 160-163). Prin urmare, afirmația este respinsă.

(166)

În consecință și având în vedere concluziile la care s-a ajuns cu privire la probabilitatea de reapariție a dumpingului și a prejudiciului, rezultă că măsurile antidumping în vigoare aplicabile importurilor de accesorii de țevărie originare din Republica Coreea și din Malaysia, menținute prin Regulamentul (CE) nr. 1001/2008, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (UE) nr. 363/2010, ar trebui menținute până la 29 ianuarie 2018.

(167)

Comitetul stabilit prin articolul 15 alineatul (1) din regulamentul de bază nu a prezentat un aviz,