20.12.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 347/209


REGULAMENTUL (UE) NR. 1294/2013 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 11 decembrie 2013

de instituire a unui program de acțiune pentru domeniul vamal în Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2020 (Vamă 2020) și de abrogare a Deciziei nr. 624/2007/CE

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 33,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (1),

întrucât:

(1)

Programul de acțiune multianual pentru domeniul vamal aplicat înainte de 2014 a contribuit în mod semnificativ la facilitarea și consolidarea cooperării între autoritățile vamale în cadrul Uniunii. Multe dintre activitățile din domeniul vamal sunt de natură transfrontalieră, întrucât implică și afectează toate statele membre, și, prin urmare, nu pot fi realizate în mod eficace și eficient de statele membre în mod individual. Un program pentru domeniul vamal la nivelul Uniunii, pus în aplicare de Comisie, oferă statelor membre un cadru la nivelul Uniunii pentru a dezvolta aceste activități de cooperare, ceea ce este mai eficient din punctul de vedere al costurilor decât dacă fiecare stat membru și-ar înființa cadrul său individual de cooperare la nivel bilateral sau multilateral. Prin urmare, este oportun să se asigure continuarea programului de acțiune multianual pentru domeniul vamal anterior prin instituirea unui nou program în același domeniu, programul Vamă 2020 („programul”).

(2)

Activitățile din cadrul programului, și anume sistemele europene de informații, acțiunile comune pentru funcționarii din administrațiile vamale și inițiativele de formare comune, vor contribui la îndeplinirea Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, prin consolidarea funcționării pieței interne. Prin asigurarea unui cadru de activitate care urmărește să sporească eficiența și modernizarea autorităților vamale, să consolideze competitivitatea întreprinderilor, să promoveze ocuparea forței de muncă și să raționalizeze și să coordoneze acțiunile statelor membre pentru a proteja interesele lor financiare și economice și pe cele ale Uniunii, programul va consolida în mod activ funcționarea uniunii vamale, astfel încât întreprinderile și cetățenii să poată beneficia de potențialul deplin al pieței interne și al comerțului mondial.

(3)

Pentru a sprijini procesul de aderare și de asociere a țărilor terțe, programul ar trebui să fie deschis participării țărilor în curs de aderare și a țărilor candidate, precum și a potențialilor candidați și a țărilor partenere din cadrul politicii europene de vecinătate dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Având în vedere interconectarea tot mai pronunțată a economiei mondiale, programul ar trebui să continue să prevadă posibilitatea de a implica în anumite activități experți externi, precum funcționari ai țărilor terțe, reprezentanți ai organizațiilor internaționale sau operatori economici. Participarea experților externi se consideră a fi esențială oricând obiectivele programului nu pot fi realizate fără contribuția acestor experți. Înființarea Serviciului European de Acțiune Externă sub autoritatea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate facilitează coordonarea și coerența politicilor într-un domeniu care reprezintă o componentă relevantă a strategiilor și a acțiunilor externe ale Uniunii, atât pe o bază bilaterală, cât și multilaterală.

(4)

Obiectivele programului ar trebui să țină seama de problemele și provocările identificate în ceea ce privește domeniul vamal în următorul deceniu. Programul ar trebui să continue să joace un rol în sectoare vitale, cum ar fi punerea în aplicare coerentă a dreptului Uniunii în domeniul vamal și aspecte conexe. În plus, programul ar trebui să se axeze pe protejarea intereselor financiare și economice ale Uniunii și pe garantarea siguranței și a securității. Aceasta ar trebui să includă, între altele, cooperarea și punerea în comun a informațiilor dintre autoritățile de supraveghere a pieței la nivel național și la nivelul Uniunii și autoritățile vamale. Programul ar trebui de asemenea dedicat facilitării comerțului, printre altele prin eforturile de colaborare în combaterea fraudei și prin creșterea capacității administrative a autorităților vamale. Din acest punct de vedere, ar trebui efectuată o analiză cost-beneficiu a echipamentelor de detectare și a tehnologiilor aferente, în vederea facilitării achiziționării de către autoritățile vamale a unor instrumente de control vamal moderne după 2020. Ar trebui de asemenea explorate metode pentru facilitarea achiziționării unor instrumente de control vamal moderne, inclusiv achizițiile publice comune.

(5)

Instrumentele programului care s-au aplicat înainte de 2014 s-au dovedit adecvate și, prin urmare, ar trebui păstrate. Având în vedere nevoia de cooperare operativă mai bine structurată, ar trebui adăugate instrumente suplimentare, și anume echipe de experți compuse din experți ai Uniunii și experți naționali care să îndeplinească în comun sarcini în domenii specifice, precum și acțiuni de consolidare a capacității administrației publice, care ar trebui să furnizeze asistență specializată țărilor participante care au nevoie de consolidarea capacității administrative.

(6)

Sistemele europene de informații joacă un rol vital în consolidarea sistemelor vamale din cadrul Uniunii și ar trebui, prin urmare, să fie finanțate în continuare prin intermediul programului. În plus, ar trebui să existe posibilitatea includerii în program a unor noi sisteme de informații legate de domeniul vamal, înființate în temeiul dreptului Uniunii. Sistemele europene de informații ar trebui, după caz, să se bazeze pe modele de dezvoltare și pe o arhitectură IT partajate, pentru a spori flexibilitatea și eficiența administrației vamale.

(7)

Dezvoltarea competențelor umane ar trebui de asemenea efectuată prin acțiuni comune de formare și ar trebui realizată prin intermediul programului. Funcționarii din administrațiile vamale au nevoie să își dezvolte și să își actualizeze cunoștințele și competențele necesare pentru a răspunde nevoilor Uniunii. Programul ar trebui să aducă o contribuție crucială la consolidarea capacităților umane prin îmbunătățirea sprijinului pentru activitățile de formare adresate funcționarilor din administrația vamală, precum și operatorilor economici. În acest scop, actuala abordare comună în materie de formare la nivelul Uniunii, care s-a bazat în principal pe dezvoltarea formării electronice (e-learning) centralizate, ar trebui să se transforme într-un program cu multiple fațete consacrat sprijinului pentru formare în Uniune.

(8)

Programul ar trebui să acorde importanța corespunzătoare și să aloce o parte adecvată din bugetul său funcționării actualelor sisteme europene de informații pentru vămi și dezvoltării unor noi sisteme europene de informații, necesare pentru punerea în aplicare a Codului Vamal al Uniunii. În același timp, ar trebui dedicate mijloacele adecvate activităților care reunesc funcționari din domeniul vămilor, precum și dezvoltării competențelor umane. În plus, programul ar trebui să prevadă un anumit grad de flexibilitate bugetară, pentru a răspunde schimbărilor în materie de priorități politice.

(9)

Programul ar trebui să acopere o perioadă de șapte ani, pentru a alinia durata acestuia cu cea a cadrului financiar multianual prevăzut în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (2).

(10)

Prezentul regulament stabilește un pachet financiar pentru întreaga durată a programului care să constituie principala valoare de referință pentru Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare anuale, în înțelesul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (3).

(11)

În conformitate cu angajamentul Comisiei, stabilit în comunicarea din 19 octombrie 2010 intitulată „Revizuirea bugetului UE”, de a asigura coerența și simplificarea programelor de finanțare, resursele ar trebui să fie împărțite cu alte instrumente de finanțare ale Uniunii dacă activitățile preconizate din cadrul programului urmăresc obiective care sunt comune mai multor instrumente de finanțare, excluzând totuși dubla finanțare. Acțiunile întreprinse în cadrul programului ar trebui să asigure coerența în ceea ce privește utilizarea resurselor Uniunii în sprijinul funcționării uniunii vamale.

(12)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare financiară a prezentului regulament ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și cu Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei (5).

(13)

Interesele financiare ale Uniunii ar trebui protejate prin măsuri adecvate de-a lungul întregului ciclu de cheltuire a fondurilor, inclusiv prin prevenirea, depistarea și investigarea neregulilor, prin recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau incorect utilizate și, după caz, prin aplicarea de sancțiuni.

(14)

Cooperarea în materie de evaluare inteligentă a riscurilor este vitală pentru a permite întreprinderilor fiabile și care își respectă obligațiile să beneficieze la maximum de simplificarea administrării electronice a vămilor, precum și pentru a permite identificarea neregulilor.

(15)

Pentru a se asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei în ceea ce privește stabilirea programelor de lucru anuale. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(16)

Pentru a răspunde în mod adecvat schimbărilor în materie de priorități ale politicilor, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea listei indicatorilor de măsurare a gradului de realizare a obiectivelor specifice și modificarea sumelor indicative alocate fiecărui tip de acțiune. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(17)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume instituirea unui program multianual care să îmbunătățească funcționarea uniunii vamale, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, deoarece acestea nu pot asigura în mod eficient cooperarea și coordonarea necesare pentru realizarea programului, dar, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(18)

Comisia ar trebui să fie sprijinită de către Comitetul Vamă 2020 pentru punerea în aplicare a programului.

(19)

Pentru a facilita evaluarea programului, ar trebui instituit încă de la început un cadru adecvat pentru monitorizarea rezultatelor obținute de program. Ar trebui efectuată o evaluare intermediară referitoare la gradul de realizare a obiectivelor programului, eficiența acestuia și valoarea sa adăugată la nivel european. În plus, o evaluare finală ar trebui să analizeze impactul pe termen lung și efectele de sustenabilitate ale programului. Ar trebui asigurată transparența deplină, cu raportarea periodică privind monitorizarea și evaluarea către Parlamentul European și Consiliu. Respectivele evaluări ar trebui să se bazeze pe indicatori, măsurându-se efectele programului în raport cu valori de referință predefinite. Indicatorii ar trebui, printre altele, să măsoare durata pentru care rețeaua comună de comunicații este disponibilă în absența unor disfuncții ale sistemelor, întrucât aceasta reprezintă condiția pentru buna funcționare a tuturor sistemelor europene de informații astfel încât autoritățile vamale să coopereze eficient în interiorul uniunii vamale.

(20)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată în statele membre în contextul prezentului regulament și sub supravegherea autorităților competente din statele membre, în special a autorităților publice independente desemnate de statele membre. Regulamentul (UE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (8) reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal efectuată de către Comisie în cadrul prezentului regulament și sub supravegherea Autorității Europene pentru Protecția Datelor. Orice schimb sau transmitere de informații de către autoritățile competente ar trebui să fie în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal, astfel cum sunt prevăzute în Directiva 95/46/CE, și orice schimb sau transmitere de informații de către Comisie ar trebui să fie în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

(21)

Prezentul regulament înlocuiește Decizia nr. 624/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9). Prin urmare, decizia respectivă ar trebui abrogată,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiect

(1)   Se stabilește un program de acțiune multianual „Vamă 2020” (denumit în continuare „programul”) cu scopul de a îmbunătăți funcționarea uniunii vamale.

(2)   Programul acoperă perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„autorități vamale” înseamnă autoritățile responsabile pentru aplicarea normelor în domeniul vamal;

2.

„experți externi” înseamnă:

(a)

reprezentanți ai autorităților guvernamentale, inclusiv cei din țările care nu participă la program, în temeiul articolului 3 alineatul (2);

(b)

operatori economici și organizații reprezentând operatori economici;

(c)

reprezentanți ai organizațiilor internaționale și ai altor organizații relevante.

Articolul 3

Participarea la program

(1)   Țările participante sunt statele membre și țările menționate la alineatul (2), cu respectarea condițiilor prevăzute la alineatul respectiv.

(2)   Programul este deschis participării oricăreia dintre țările următoare:

(a)

țările în curs de aderare, țările candidate și potențialele candidate care beneficiază de o strategie de preaderare, în conformitate cu principiile generale și cu termenii și condițiile generale de participare a acestor țări la programele Uniunii stabilite în respectivele acorduri-cadru, decizii ale Consiliului de asociere sau alte acorduri similare;

(b)

țările partenere din cadrul politicii europene de vecinătate, cu condiția ca țările respective să fi ajuns la un nivel satisfăcător de apropiere a legislației și a metodelor administrative relevante de cele ale Uniunii.

Țările partenere menționate la litera (b) a primului paragraf participă la program, în conformitate cu dispozițiile care urmează a fi stabilite împreună cu aceste țări ca urmare a încheierii acordurilor-cadru privind participarea lor la programele Uniunii.

Articolul 4

Contribuția la activitățile din cadrul programului

La anumite activități organizate în cadrul programului pot fi invitați să contribuie experți externi, ori de câte ori acest lucru este esențial pentru realizarea obiectivelor menționate la articolele 5 și 6. Experții externi sunt selectați de Comisie, împreună cu țările participante, pe baza competențelor, a experienței și a cunoștințelor lor relevante pentru activitățile avute în vedere.

Articolul 5

Obiectivul general și obiectivele specifice

(1)   Obiectivul general al programului este de a sprijini funcționarea și modernizarea uniunii vamale în vederea consolidării pieței interne prin intermediul cooperării între țările participante, autoritățile lor vamale și funcționarii acestora. Obiectivul general este urmărit prin realizarea obiectivelor specifice.

(2)   Obiectivele specifice sunt de a sprijini autoritățile vamale în protejarea intereselor financiare și economice ale Uniunii și ale statelor membre, inclusiv lupta împotriva fraudei și protecția drepturilor de proprietate intelectuală, pentru a spori siguranța și securitatea, pentru a proteja cetățenii și mediul, pentru a îmbunătăți capacitatea administrativă a autorităților vamale și pentru a consolida competitivitatea întreprinderilor europene.

Obiectivele specifice se realizează în special prin:

(a)

informatizare;

(b)

asigurarea unor abordări moderne și armonizate în ceea ce privește procedurile și controalele vamale;

(c)

facilitarea comerțului legitim;

(d)

reducerea costurilor de conformare și a sarcinilor administrative; și

(e)

consolidarea funcționării autorităților vamale.

(3)   Realizarea obiectivelor specifice se măsoară pe baza indicatorilor enumerați în anexa I. În cazul în care este necesar, indicatorii respectivi pot fi revizuiți în decursul programului.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 15 în ceea ce privește modificarea listei indicatorilor prevăzuți în anexa I.

Articolul 6

Obiective operaționale

Obiectivele operaționale ale programului sunt următoarele:

(a)

sprijinirea elaborării, aplicarea coerentă și punerea în aplicare eficace a dreptului și a politicilor Uniunii în domeniul vamal;

(b)

dezvoltarea, îmbunătățirea, exploatarea și sprijinirea sistemelor europene de informații pentru vămi;

(c)

identificarea, dezvoltarea, partajarea și aplicarea de bune practici de lucru și proceduri administrative, în special în urma activităților de analiză comparativă;

(d)

consolidarea competențelor și aptitudinilor funcționarilor vamali;

(e)

îmbunătățirea cooperării dintre autoritățile vamale și organizațiile internaționale, țările terțe, alte autorități guvernamentale, inclusiv autoritățile Uniunii și cele naționale de supraveghere a pieței, precum și operatorii economici și organizațiile reprezentând operatorii economici.

CAPITOLUL II

ACȚIUNI ELIGIBILE

Articolul 7

Acțiuni eligibile

Programul furnizează, în condițiile stabilite în programul anual de lucru menționat la articolul 14, sprijin financiar pentru următoarele tipuri de acțiuni:

(a)

acțiuni comune:

(i)

seminarii și ateliere;

(ii)

grupuri de proiect, în general compuse dintr-un număr limitat de țări, care funcționează pentru o perioadă limitată și urmărește realizarea unui obiectiv predefinit, cu rezultate definite cu precizie, inclusiv coordonarea sau analiza comparativă;

(iii)

vizite de lucru organizate de țările participante sau de o altă țară pentru a le permite funcționarilor să dobândească sau să își dezvolte expertiza sau cunoștințele în domeniul vamal; pentru vizitele de lucru organizate în țări terțe sunt eligibile în cadrul programului doar cheltuielile de deplasare și de ședere (cazare și diurnă);

(iv)

activități de monitorizare efectuate de echipe mixte formate din funcționari ai Comisiei și funcționari din țările participante pentru a analiza practicile vamale, pentru a identifica eventualele dificultăți în punerea în aplicare a normelor și, după caz, pentru a formula sugestii în vederea adaptării normelor și a metodelor de lucru ale Uniunii;

(v)

echipe de experți, și anume forme structurate de cooperare, cu un caracter permanent sau temporar, care pun în comun expertiza pentru a îndeplini atribuții în domenii specifice sau pentru a efectua activități operaționale, beneficiind eventual de sprijinul serviciilor de colaborare online, de asistență administrativă și de infrastructură și echipamente;

(vi)

consolidarea capacității administrației vamale și acțiuni de sprijin;

(vii)

studii;

(viii)

acțiuni de comunicare dezvoltate în comun;

(ix)

orice altă activitate în sprijinul obiectivului general, al obiectivelor specifice și al obiectivelor operaționale stabilite la articolele 5 și 6;

(b)

consolidarea capacităților informatice: dezvoltarea, întreținerea, funcționarea și controlul calității componentelor Uniunii aferente sistemelor europene de informații prevăzute la secțiunea A din anexa II și noilor sisteme europene de informații înființate în temeiul dreptului Uniunii;

(c)

dezvoltarea competențelor umane: acțiuni comune de formare, care să sprijine competențele și cunoștințele profesionale necesare în domeniul vamal.

Articolul 8

Dispoziții specifice de punere în aplicare pentru acțiunile comune

(1)   Participarea la acțiunile comune menționate la articolul 7 litera (a) se face pe bază de voluntariat.

(2)   Țările participante se asigură că funcționarii desemnați să participe la acțiunile comune au profilul și calificările adecvate.

(3)   Țările participante iau, după caz, măsurile necesare pentru punerea în aplicare a acțiunilor comune, în special prin sensibilizarea cu privire la aceste acțiuni și prin asigurarea unei utilizări optime a realizărilor obținute.

Articolul 9

Dispoziții specifice de punere în aplicare pentru consolidarea capacităților informatice

(1)   Comisia și țările participante se asigură că sistemele europene de informații menționate la secțiunea A din anexa II sunt dezvoltate, exploatate și întreținute în mod adecvat.

(2)   Comisia coordonează, în cooperare cu țările participante, aspectele legate de instituirea și funcționarea componentelor Uniunii menționate la secțiunea B din anexa II, precum și ale componentelor care nu sunt ale Uniunii, descrise la secțiunea C din anexa II, ale sistemelor europene de informații menționate la secțiunea A din anexa II care sunt necesare în vederea asigurării operabilității, a interconexiunii și a îmbunătățirii lor continue.

(3)   Uniunea suportă costul achiziției, al dezvoltării, al instalării, al întreținerii și al funcționării zilnice a componentelor Uniunii. Costul achiziției, al dezvoltării, al instalării, al întreținerii și al funcționării zilnice a componentelor care nu sunt ale Uniunii este suportat de țările participante.

Articolul 10

Dispoziții specifice de punere în aplicare pentru dezvoltarea competențelor umane

(1)   Participarea la acțiunile comune de formare menționate la articolul 7 litera (c) se face pe bază de voluntariat.

(2)   Țările participante integrează, după caz, în programele lor naționale de formare conținutul de formare dezvoltat în comun, inclusiv modulele de învățare electronică (e-learning), programele de formare și standardele de formare stabilite în comun.

(3)   Țările participante se asigură că funcționarii lor beneficiază de formarea inițială și formarea continuă necesare pentru a dobândi competențele și cunoștințele profesionale comune, în conformitate cu programele de formare.

(4)   Țările participante asigură formarea lingvistică necesară pentru ca funcționarii să atingă un nivel suficient de cunoștințe lingvistice pentru participarea la program.

CAPITOLUL III

CADRUL FINANCIAR

Articolul 11

Cadrul financiar

(1)   Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a programului pentru perioada 2014 - 2020 se stabilește la 522 943 000 EUR în prețuri curente.

Creditele anuale se autorizează de Parlamentul European și de Consiliu în limitele cadrului financiar multianual.

(2)   În cadrul pachetului financiar aferent programului se alocă sume indicative acțiunilor eligibile enumerate la articolul 7, în limitele procentajelor prevăzute în anexa III pentru fiecare tip de acțiune. Comisia se poate îndepărta de la alocările de fonduri indicative stabilite în anexa respectivă, dar nu poate mări partea alocată din pachetul financiar cu mai mult de 10 % pentru fiecare tip de acțiune.

Dacă depășirea acestei limite se dovedește necesară, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 15 în ceea ce privește modificarea alocărilor de fonduri indicative stabilite în anexa III.

Articolul 12

Forme de intervenție

(1)   Comisia pune în aplicare programul în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(2)   Sprijinul financiar al Uniunii pentru acțiunile eligibile prevăzute la articolul 7 se acordă sub formă de:

(a)

granturi;

(b)

contracte de achiziții publice;

(c)

rambursarea cheltuielilor efectuate de experții externi menționați la articolul 4.

(3)   Rata de cofinanțare pentru granturi este de până la 100 % din costurile eligibile în cazul diurnelor, cheltuielilor de deplasare și de cazare și cheltuielilor aferente organizării de evenimente.

Rata de cofinanțare aplicabilă în cazul în care acțiunile necesită acordarea de granturi se stabilește în programele anuale de lucru.

(4)   Resursele financiare alocate programului pot acoperi de asemenea:

(a)

cheltuieli legate de activitățile de pregătire, monitorizare, control, audit și evaluare care sunt necesare pentru gestionarea programului și pentru realizarea obiectivelor acestuia, în special studii, reuniuni de experți, acțiuni de informare și comunicare, inclusiv comunicarea instituțională a priorităților politice ale Uniunii, în măsura în care acestea sunt legate de obiectivele acestui program;

(b)

cheltuielile legate de rețelele IT specializate pe schimbul și prelucrarea de informații; și

(c)

toate celelalte tipuri de cheltuieli cu asistența tehnică și administrativă efectuate de Comisie pentru gestionarea programului.

Articolul 13

Protejarea intereselor financiare ale Uniunii

(1)   Comisia ia măsurile adecvate pentru a se asigura că, atunci când acțiunile finanțate în temeiul prezentului regulament sunt puse în aplicare, interesele financiare ale Uniunii sunt protejate prin aplicarea de măsuri preventive împotriva fraudei, corupției și oricăror altor activități ilegale, prin verificări eficace și, dacă se descoperă nereguli, prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit și, după caz, prin aplicarea de sancțiuni administrative și financiare eficace, proporționale și disuasive.

(2)   Comisia sau reprezentanții acesteia și Curtea de Conturi dețin competența de audit, pe baza documentelor și la fața locului, în cazul tuturor beneficiarilor de granturi, contractanților și subcontractanților care au primit fonduri din partea Uniunii prin prezentul regulament.

(3)   Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, în conformitate cu dispozițiile și procedurile prevăzute de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 833/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (10) și de Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (11) pentru a stabili existența fraudei, a corupției sau a oricăror alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii în legătură cu un acord de grant sau o decizie de acordare a unui grant sau un contract finanțat prin prezentul regulament.

CAPITOLUL IV

COMPETENȚE DE EXECUTARE

Articolul 14

Programul de lucru

(1)   În vederea punerii în aplicare a programului, Comisia adoptă programe anuale de lucru prin intermediul unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 16 alineatul (2).

Fiecare program anual de lucru pune în aplicare obiectivele programului stabilind următoarele:

(a)

acțiunile în conformitate cu obiectivul general, cu obiectivele specifice și cu obiectivele operaționale astfel cum sunt prevăzute la articolele 5 și 6, metoda de punere în aplicare, inclusiv, după caz, modalitățile privind stabilirea echipelor de experți menționate la articolul 7 litera (a) punctul (v) și rezultatele preconizate;

(b)

o defalcare a bugetului pe tipuri de acțiuni;

(c)

rata de cofinanțare pentru granturi menționată la articolul 12 alineatul (3).

(2)   În pregătirea programului anual de lucru, Comisia ține seama de abordarea comună în domeniul politicii vamale. Abordarea respectivă este revizuită periodic și stabilită într-un parteneriat între Comisie și statele membre în cadrul grupului pentru politica vamală, alcătuit din șefii administrațiilor vamale ale statelor membre sau reprezentanții acestora și reprezentanții Comisiei.

Comisia informează periodic grupul pentru politica vamală privind măsurile referitoare la punerea în aplicare a programului.

Articolul 15

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate îi este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 5 alineatul (3) al doilea paragraf și la articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf este conferită Comisiei pentru o perioadă care începe la 1 ianuarie 2014 și se încheie la 31 decembrie 2020.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 5 alineatul (3) al doilea paragraf și la articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în respectiva decizie. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) al doilea paragraf și cu articolul 11 alineatul (2) al doilea paragraf intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea actului respectiv către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 16

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

CAPITOLUL V

MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA

Articolul 17

Monitorizarea acțiunilor din cadrul programului

(1)   Comisia, în cooperare cu țările participante, monitorizează punerea în aplicare a programului și a acțiunilor acestuia pe baza indicatorilor menționați în anexa I.

(2)   Comisia face publice rezultatele monitorizării.

(3)   Rezultatele monitorizării sunt utilizate la evaluarea programului în conformitate cu articolul 18.

Articolul 18

Evaluarea

(1)   Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare intermediară și un raport de evaluare finală a programului cu privire la aspectele menționate la alineatele (2) și (3). Rezultatele evaluărilor respective, inclusiv identificarea lacunelor majore, sunt integrate în deciziile privind posibila reînnoire, modificare sau suspendare a programelor pentru perioade ulterioare. Evaluările respective sunt efectuate de un evaluator extern independent.

(2)   Până la 30 iunie 2018, Comisia întocmește un raport de evaluare intermediară privind realizarea obiectivelor acțiunilor din cadrul programului, eficiența utilizării resurselor și valoarea adăugată a programului la nivel european. Raportul respectiv abordează, în plus, simplificarea ți menținerea relevanței obiectivelor, precum și contribuția programului la prioritățile Uniunii referitoare la creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.

(3)   Până la 31 decembrie 2012, Comisia întocmește un raport de evaluare finală privind aspectele menționate la alineatul (2), precum și cu privire la impactul pe termen lung și la sustenabilitatea efectelor programului.

(4)   La solicitarea Comisiei, țările participante îi furnizează toate datele și informațiile relevante în scopul de a contribui la rapoartele de evaluare intermediară și finală.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 19

Abrogare

Decizia nr. 624/2007/CE se abrogă începând de la 1 ianuarie 2014.

Cu toate acestea, obligațiile financiare legate de acțiunile realizate în baza respectivei decizii sunt reglementate în continuare de aceasta până la finalizarea lor.

Articolul 20

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptată la Strasbourg, 11 decembrie 2013.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

V. LEŠKEVIČIUS


(1)  Poziția Parlamentului European din 21 noiembrie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(2)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru anii 2014 - 2020 A se vedea pagina 884 din prezentul Jurnal Oficial).

(3)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(4)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabil bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(5)  Regulamentul delegat (UE) nr. 1268/2012 al Comisiei din 29 octombrie 2012 privind normele de aplicare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 362, 31.12.2012, p. 1).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(7)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(8)  Regulamentul (UE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(9)  Decizia nr. 624/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 mai 2007 de instituire a unui program de acțiune pentru vamă în Comunitate (Vamă 2013) (JO L 154, 14.6.2007, p. 25).

(10)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 833/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).

(11)  Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (JO L 292, 15.11.1996, p. 2).


ANEXA I

Indicatori

Gradul de realizare a obiectivelor specifice menționate la articolul 5 alineatul (2) se măsoară pe baza următorilor indicatori:

(a)

feedbackul de la participanții la acțiunile din cadrul programului și de la utilizatorii indexului programului care va măsura percepția părților interesate ale programului în legătură cu impactul acțiunilor din cadrul programului, între altele în ceea ce privește:

(i)

impactul colaborării în rețea al acțiunilor din cadrul programului,

(ii)

impactul cooperării al acțiunilor din cadrul programului;

(b)

numărul de orientări și recomandări emise în urma activităților din cadrul programului referitoare la abordările moderne și armonizate în ceea ce privește procedurile vamale;

(c)

indicatorul privind rețeaua comună de comunicații pentru sistemele europene de informații, care va măsura disponibilitatea rețelei comune care este indispensabilă pentru funcționarea sistemelor europene de informații din domeniul vamal. Rețeaua ar trebui să fie disponibilă 98 % din timp;

(d)

indexul privind aplicarea și implementarea dreptului și a politicilor Uniunii, care va măsura progresele în pregătirea și aplicarea dreptului și a politicilor Uniunii în domeniul vamal, bazându-se, între altele, pe:

(i)

numărul de acțiuni din cadrul programului organizate în acest domeniu, în special în ceea ce privește protecția drepturilor de proprietate intelectuală, aspectele legate de siguranță și de securitate, lupta împotriva fraudei și securitatea în lanțul de aprovizionare;

(ii)

numărul de recomandări emise în urma acțiunilor respective;

(e)

indicatorul privind disponibilitatea sistemelor europene de informații, care va măsura disponibilitatea componentelor Uniunii ale aplicațiilor vamale IT. Acestea ar trebui să fie disponibile 97 % din timp pe durata orelor de lucru și 95 % în restul timpului;

(f)

indexul privind bunele practici și orientări, care va măsura evoluția în materie de identificare, dezvoltare, partajare și aplicare a bunelor practici de lucru și proceduri administrative, bazându-se, între altele, pe:

(i)

numărul de acțiuni din cadrul programului organizate în acest domeniu;

(ii)

numărul de orientări și bune practici partajate;

(g)

indexul privind învățarea, care va măsura progresele rezultate în urma acțiunilor din cadrul programului destinate consolidării competențelor și aptitudinilor funcționarilor bazându-se, între altele, pe:

(i)

numărul de funcționari formați prin utilizarea materialului de formare comună al Uniunii;

(ii)

numărul de descărcări ale modulelor programului eLearning;

(h)

indicatorul privind cooperarea cu țări terțe, care va stabili modul în care programul sprijină autoritățile vamale, altele decât cele ale statelor membre, prin măsurarea numărului de acțiuni din cadrul programului care sprijină obiectivul respectiv.


ANEXA II

Sistemele europene de informații și componentele Uniunii și cele care nu aparțin Uniunii aferente acestora

A.

Sistemele europene de informații sunt următoarele:

1.

rețeaua comună de comunicații/interfața comună a sistemelor (CCN/CSI – CCN2), CCN mail3, CSI bridge, http bridge, CCN LDAP și instrumente conexe, portalul web CCN, monitorizarea CCN;

2.

sistemele de sprijin, în special instrumentul de configurare pentru CCN, instrumentul de raportare a activităților (ART2), instrumentul de gestionare electronică a proiectelor online (Taxud Electronic Management of Project Online – TEMPO), instrumentul de gestionare a serviciilor (Service Management Tool – SMT), instrumentul de gestionare a utilizatorilor (User Management System – UM), sistemul BPM, panoul de afișare a disponibilității (availability dashboard) și AvDB, portalul de gestionare a serviciilor informatice, instrumentul de gestionare a accesului la registre și a accesului utilizatorilor;

3.

spațiul de informare și comunicare al programului (PICS);

4.

sistemele privind circulația vamală, în special sistemul (nou) de tranzit informatizat [(N) CTS], NCTS/TIR pentru Rusia, sistemul de control al exporturilor (ECS) și sistemul de control al importurilor (ICS). Următoarele aplicații/componente sprijină aceste sisteme: sistemul de schimburi de date cu țările terțe (SPEED bridge), SPEED Edifact Converter Node (SPEED-ECN), aplicația SPEED standard de testare (Standard SPEED Test Application – SSTA), aplicația standard de testare privind tranzitul (Standard Transit Test Application – STTA), aplicația de testare privind tranzitul (Transit Test Application – TTA), serviciile centrale/datele de referință (Central Services/Reference Data – CSRD2) și sistemul de servicii centrale/gestionarea informațiilor (Central Services/Management Information System – CS/MIS);

5.

sistemul comunitar de gestionare a riscurilor (CRMS) care acoperă formularele de informare asupra riscurilor (Risk Information Forms – RIF) și domeniile funcționale CPCA privind profilurile comune;

6.

sistemul operatorilor economici (EOS) care acoperă înregistrarea și identificarea operatorilor economici (EORI), operatorii economici autorizați (AEO), serviciile regulate de transport maritim (RSS) și recunoașterea reciprocă a domeniilor funcționale cu țările partenere. Serviciul web generic este o componentă de sprijin pentru acest sistem;

7.

sistemul tarifar (TARIC3), care este un sistem de date de referință pentru alte aplicații, cum ar fi sistemul de gestionare a contingentelor (QUOTA2), sistemul de supraveghere, gestionare și monitorizare (SURV2), sistemul de informații tarifare europene obligatorii (EBTI3), inventarul vamal european al substanțelor chimice (ECICS2). Aplicațiile legate de Nomenclatura Combinată (NC) și de suspendări („Suspensions”) tratează informațiile juridice care au legătură directă cu sistemul tarifar;

8.

aplicațiile de control, în special sistemul de gestionare a specimenelor (Specimen Management System – SMS) și sistemul de informații pentru prelucrarea procedurilor (Information System for Processing Procedures – ISPP);

9.

sistemul de combatere a contrafacerii și a pirateriei (COPIS);

10.

sistemul de difuzare a datelor (DDS2), care gestionează toate informațiile accesibile publicului prin internet;

11.

sistemul de informații antifraudă (AFIS); și

12.

orice alte sisteme incluse în planul strategic multianual prevăzut la articolul 8 alineatul (2) din Decizia nr. 70/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului (1) și cele ulterioare planului respectiv.

B.

Componentele Uniunii aferente sistemelor europene de informații sunt:

1.

bunurile IT precum elementele de hardware, de software și conexiunile de rețea dintre sisteme, inclusiv infrastructura de date aferentă;

2.

serviciile IT necesare pentru a sprijini dezvoltarea, întreținerea, îmbunătățirea și exploatarea sistemelor; și

3.

orice alte elemente care, din motive de eficiență, de securitate și de raționalizare, sunt identificate de către Comisie ca fiind comune țărilor participante.

C.

Componentele care nu aparțin Uniunii aferente sistemelor europene de informații sunt toate acele componente care nu sunt identificate drept componente ale Uniunii la secțiunea B.


(1)  Decizia nr. 70/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț (OJ L 23, 26.1.2008, p. 21).


ANEXA III

Repartizarea orientativă a fondurilor

Repartizarea orientativă a fondurilor către acțiunile eligibile menționate la articolul 7 este următoarea:

Tipul de acțiune

Proporția din pachetul financiar

(în %)

Acțiuni comune

maximum 20 %

Consolidarea capacităților IT

cel puțin 75 %

Dezvoltarea competențelor umane

maximum 5 %