de completare a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit în ceea ce privește definițiile, calcularea pozițiilor scurte nete, swapurile acoperite pe riscul de credit al datoriei suverane, pragurile de notificare, pragurile de lichiditate pentru suspendarea restricțiilor, scăderile semnificative ale valorii instrumentelor financiare și evenimentele nefavorabile

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 236/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 privind vânzarea în lipsă și anumite aspecte ale swapurilor pe riscul de credit (1), în special articolul 2 alineatul (2), articolul 3 alineatul (7), articolul 4 alineatul (2), articolul 7 alineatul (3), articolul 13 alineatul (4), articolul 23 alineatul (7) și articolul 30,

Prezentul regulament prevede reguli detaliate în completarea următoarelor articole din Regulamentul (UE) nr. 236/2012:

EXPLICAȚII SUPLIMENTARE PRIVIND DEFINIȚIILE, CONFORM ARTICOLULUI 2 ALINEATUL (2) ȘI ARTICOLULUI 3 ALINEATUL (7) LITERA (a)

(1) În scopul definirii vânzării în lipsă, pentru a stabili, atunci când este cazul, dacă o persoană fizică sau juridică este considerată proprietarul unui instrument financiar atunci când există un proprietar legal și un beneficiar real al acestuia, se aplică legislația aplicabilă vânzării în lipsă a acelei acțiuni sau a acelui instrument de datorie. Atunci când beneficiarii reali ai unei acțiuni sau ai unui instrument de datorie sunt persoane fizice sau juridice, se consideră că acțiunea sau instrumentul de datorie este proprietatea beneficiarului real ultim, inclusiv atunci când acțiunea sau instrumentul de datorie este deținut(ă) de către o persoană care acționează în numele acestuia. În aplicarea prezentului articol, beneficiarul real este investitorul care își asumă riscul economic aferent achiziționării unui instrument financiar.

(2) În aplicarea articolului 2 alineatul (1) litera (b) punctele (i)-(iii) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, o „vânzare în lipsă” în sensul articolului 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012 nu include:

Se consideră că o persoană fizică sau juridică deține o acțiune sau un instrument de datorie, în aplicarea articolului 3 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, în următoarele cazuri:

(1) Deținerea unei acțiuni printr-o poziție lungă pe un coș de acțiuni trebuie luată de asemenea în considerare, pentru această acțiune, proporțional cu ponderea acțiunii în coș.

(2) O expunere prin intermediul unui instrument financiar, altul decât o acțiune, care conferă un avantaj financiar în cazul unei creșteri a prețului acțiunii, așa cum se prevede la articolul 3 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, înseamnă orice expunere la capitalul social prin unul sau mai multe dintre instrumentele enumerate în anexa I partea 1.

Expunerea la care se face referire în primul paragraf depinde de valoarea acțiunii pentru care trebuie calculată o poziție scurtă netă și care conferă un avantaj financiar în cazul unei creșteri a prețului sau a valorii acțiunii.

(1) O vânzare în lipsă a unei acțiuni prin vânzarea în lipsă a unui coș de acțiuni trebuie luată de asemenea în considerare, pentru această acțiune, proporțional cu ponderea acțiunii în coș.

(2) În aplicarea articolului 3 alineatul (1) litera (a) și a articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, în cazul în care o poziție pe un instrument financiar, inclusiv cele enumerate în anexa I partea 1, conferă un avantaj financiar în cazul unei scăderi a prețului sau a valorii acțiunii, această poziție trebuie luată în considerare la calcularea poziției scurte.

La calcularea pozițiilor scurte nete menționate la articolele 5 și 6 trebuie luate în considerare următoarele criterii:

(1) În aplicarea prezentului articol și a anexei II, „preț” înseamnă randamentul sau, în cazul în care nu există un randament al activelor sau datoriilor în cauză sau randamentul nu este un element de comparație adecvat între activele sau datoriile în cauză, prețul propriu-zis. Deținerea unui instrument de datorie suverană printr-o poziție lungă pe un coș de instrumente de datorie suverană ale unor emitenți suverani diferiți trebuie luată de asemenea în considerare, pentru datoria suverană respectivă, proporțional cu ponderea datoriei suverane respective în acel coș.

(2) În aplicarea articolului 3 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, o expunere prin orice alt instrument decât datoria suverană care conferă un avantaj financiar în cazul unei creșteri a prețului datoriei suverane înseamnă orice expunere prin unul sau mai multe dintre instrumentele enumerate în anexa I partea 2, cu condiția ca valoarea lor să depindă de valoarea datoriei suverane pentru care trebuie calculată o poziție scurtă netă și care conferă un avantaj financiar în cazul unei creșteri a prețului sau a valorii datoriei suverane.

(3) Cu condiția să fie strâns corelate, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012 și cu alineatele (4) și (5), toate deținerile nete de datorie suverană a unui emitent suveran care prezintă o strânsă corelare cu prețul datoriei suverane asociate unei poziții scurte trebuie incluse în calculul poziției lungi. Instrumentele de datorie suverană ale emitenților situați în afara Uniunii nu sunt incluse.

(4) Pentru activele cu un preț de piață lichid, corelarea strânsă între prețul unui instrument de datorie al unui alt emitent suveran și prețul datoriei emitentului suveran dat se măsoară pe o bază istorică, utilizând datele zilnice ponderate acumulate în perioada de 12 luni anterioară deschiderii poziției pe datoria suverană. Pentru activele pentru care nu există o piață lichidă sau al căror istoric al prețului este mai scurt de 12 luni, se utilizează un substituent adecvat, cu o durată similară.

(5) În aplicarea articolului 3 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, un instrument de datorie și o datorie suverană emisă se consideră a fi strâns corelate în cazul în care coeficientul de corelație Pearson între prețul instrumentului de datorie al altui emitent suveran și prețul datoriei suverane date pentru perioada în cauză este de cel puțin 80 %.

(6) Dacă poziția încetează ulterior să mai fie strâns corelată, pe baza unei perioade glisante de 12 luni, datoria suverană a emitentului suveran care anterior era strâns corelat nu mai este luată în considerare la calcularea unei poziții lungi. Cu toate acestea, nu se consideră că pozițiile nu mai sunt strâns corelate dacă există o scădere temporară a nivelului de corelație a datoriei suverane, pentru o perioadă de cel mult 3 luni, sub nivelul stabilit la alineatul (4), cu condiția ca coeficientul de corelație să fie de cel puțin 60 % pe întreaga perioadă de 3 luni.

(7) La calcularea pozițiilor scurte nete, este irelevant dacă s-a convenit asupra unei decontări în numerar sau a livrării fizice a activelor suport.

(1) O vânzare în lipsă de datorie suverană prin vânzarea unui coș de instrumente de datorie suverană trebuie luată în considerare, pentru datoria suverană respectivă, proporțional cu ponderea datoriei suverane respective în acel coș.

(2) În aplicarea articolului 3 alineatul (1) litera (a) și a articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, în cazul în care o poziție pe un instrument, inclusiv cele enumerate la articolul 8 alineatul (2), conferă un avantaj financiar în cazul unei scăderi a prețului sau a valorii datoriei suverane, această poziție trebuie luată în considerare la calcularea poziției scurte.

(3) Orice swap pe riscul de credit al datoriei suverane care se referă la un emitent suveran trebuie inclus în calculul pozițiilor scurte nete pe acea datorie suverană. Vânzările de swapuri pe riscul de credit al datoriei suverane sunt considerate a fi poziții lungi, iar achizițiile de swapuri pe riscul de credit al datoriei suverane sunt considerate poziții scurte.

(4) În cazul în care o poziție pe un swap pe riscul de credit al datoriei suverane este utilizată pentru a acoperi un alt risc decât datoria suverană la care se referă, valoarea riscului acoperit nu poate fi considerată ca fiind o poziție lungă pentru a calcula dacă o persoană fizică sau juridică are o poziție scurtă netă pe datoria suverană emisă de un emitent suveran.

(5) La calcularea pozițiilor scurte nete, este irelevant dacă s-a convenit asupra unei decontări în numerar sau a livrării fizice a activelor suport.

(1) Pentru calcularea poziției scurte nete pe acțiuni în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, se utilizează modelul ajustat în funcție de delta pentru acțiuni prevăzut în anexa II.

(2) Toate calculele pozițiilor lungi și scurte efectuate de o persoană fizică sau juridică în raport cu aceleași acțiuni utilizează aceleași metode.

(3) Calculul pozițiilor scurte nete ia în considerare tranzacțiile cu toate instrumentele financiare, efectuate într-un loc de tranzacționare sau în afara acestuia, care conferă un avantaj financiar în cazul unei modificări a prețului sau a valorii acțiunii.

(1) În aplicarea articolului 3 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, pozițiile scurte nete pe datoria suverană se calculează luând în considerare tranzacțiile cu toate instrumentele financiare care conferă un avantaj financiar în cazul modificării prețului sau a randamentului acelei datorii suverane. Se utilizează modelul ajustat în funcție de delta pentru datoria suverană prevăzut în anexa II.

(2) În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, pozițiile se calculează pentru fiecare emitent suveran în raport cu care o persoană fizică sau juridică deține o poziție scurtă.

POZIȚII SCURTE NETE ÎN FONDURI SAU GRUPURI [ARTICOLUL 3 ALINEATUL (7) LITERA (c)]

Metoda de calculare a pozițiilor pentru activitățile de administrare a mai multor fonduri sau portofolii

(1) Poziția scurtă netă în raport cu un anumit emitent se calculează în conformitate cu articolul 3 alineatul (7) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012 pentru fiecare fond, indiferent de forma sa juridică, și pentru fiecare portofoliu administrat.

(3) Entitatea de administrare procedează la agregarea pozițiilor scurte nete ale fondurilor și portofoliilor aflate în administrarea sa pentru care aplică aceeași strategie de investiții în raport cu un anumit emitent.

Entitatea de administrare notifică și, dacă este cazul, publică poziția scurtă netă care rezultă din aplicarea alineatelor (3) și (4) atunci când aceasta atinge sau depășește un prag de notificare sau publicare pertinent, în conformitate cu articolele 5-11 din Regulamentul (UE) nr. 236/2012.

(5) În cazul în care o entitate juridică desfășoară activități de administrare în paralel cu activități de altă natură, ea aplică metoda descrisă la alineatele (1)-(3) numai în cazul activităților sale de administrare și notifică și publică pozițiile scurte nete astfel calculate.

(6) Pentru activitățile diferite de activitatea de administrare în urma cărora entitatea deține poziții scurte în nume propriu, entitatea juridică calculează poziția scurtă netă în raport cu un anumit emitent în conformitate cu articolul 3 alineatul (7) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012 și raportează și publică pozițiile scurte nete astfel calculate.

Metoda de calculare a pozițiilor pentru entitățile juridice din cadrul unui grup care dețin poziții lungi sau scurte în raport cu un anumit emitent

(1) Poziția scurtă netă se calculează în conformitate cu articolul 3 alineatul (7) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012 pentru fiecare entitate juridică din cadrul grupului. Entitatea juridică pertinentă sau, în numele său, grupul căruia îi aparține notifică și publică poziția scurtă netă în raport cu un anumit emitent în momentul în care aceasta atinge sau depășește un prag de notificare sau de publicare. Atunci când una sau mai multe entități juridice care fac parte din grup sunt entități de administrare, ele aplică metoda descrisă la articolul 12 alineatele (1)-(4) pentru activitățile de administrare de fonduri și de portofolii.

(2) Pozițiile scurte nete și pozițiile lungi nete ale tuturor entităților juridice care compun grupul trebuie agregate și compensate, cu excepția pozițiilor entităților de administrare care desfășoară activități de administrare. Grupul notifică și, dacă este cazul, publică poziția scurtă netă în raport cu un anumit emitent în momentul în care aceasta atinge sau depășește un prag de notificare sau de publicare pertinent.

(3) Atunci când o poziție scurtă netă atinge sau depășește pragul de notificare, în conformitate cu articolul 5, sau pragul de publicare, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, o entitate juridică din grup trebuie să notifice și să publice, în conformitate cu articolele 5-11 din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, poziția scurtă netă în raport cu un anumit emitent calculată în conformitate cu alineatul (1), cu condiția ca nicio poziție scurtă netă la nivel de grup, calculată în conformitate cu alineatul (2), să nu atingă sau să nu depășească un prag de notificare sau de publicare. O entitate juridică desemnată în acest scop notifică și, dacă este cazul, publică poziția scurtă netă la nivel de grup în raport cu un anumit emitent, calculată în conformitate cu alineatul (2), atunci când:

SWAPURI ACOPERITE PE RISCUL DE CREDIT AL DATORIEI SUVERANE [ARTICOLUL 4 ALINEATUL (2)]

Cazuri care nu reprezintă poziții descoperite pe swapuri pe riscul de credit al datoriei suverane

(1) În următoarele cazuri, o poziție pe un swap pe riscul de credit al datoriei suverane nu este considerată o poziție neacoperită în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012.

(2) În aplicarea alineatului (1) litera (a), trebuie să existe o corelație între valoarea activelor sau a pasivelor acoperite și valoarea datoriei suverane de referință, așa cum se prevede la articolul 18.

Cazuri care nu reprezintă poziții neacoperite pe swapuri pe riscul de credit al datoriei suverane când debitorul este stabilit în mai multe state membre sau când activele sau pasivele sunt situate în mai multe state membre

(1) În cazul în care debitorul sau contrapartea unui activ sau unui pasiv este stabilit în mai multe state membre, o poziție pe un swap pe riscul de credit al datoriei suverane nu este considerată drept poziție descoperită, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, în cazurile următoare și cu condiția îndeplinirii în fiecare caz a criteriului corelației prevăzut la articolul 18 din prezentul regulament:

(2) O poziție pe un swap pe riscul de credit al datoriei suverane nu este considerată drept poziție neacoperită, în sensul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, în următoarele cazuri, cu condiția îndeplinirii în fiecare caz a criteriului corelației prevăzut la articolul 18 din prezentul regulament:

Justificarea pozițiilor neacoperite pe swapuri pe riscul de credit al datoriei suverane

La cererea autorității competente, orice persoană fizică sau juridică care deschide o poziție pe un swap pe riscul de credit al datoriei suverane:

Activele și pasivele pot fi acoperite prin intermediul unei poziții pe un swap pe riscul de credit al datoriei suverane în următoarele cazuri, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la articolele 15 și 18 din Regulamentul (UE) nr. 236/2012:

(1) Testul de corelație prevăzut în prezentul capitol este satisfăcut în oricare dintre următoarele cazuri:

(2) Testul de corelație prevăzut la alineatul (1) este considerat satisfăcut dacă se poate demonstra că:

(3) La cererea autorității competente relevante, partea în cauză trebuie să dovedească satisfacerea testului de corelație în momentul deschiderii poziției pe swapul pe riscul de credit al datoriei suverane.

(1) Pentru a stabili dacă mărimea poziției pe swapul pe riscul de credit al datoriei suverane este proporțională cu mărimea expunerilor acoperite, atunci când nu este posibilă o acoperire perfectă, nu este obligatorie o corespondență exactă și este permis un excedent de acoperire limitat, în conformitate cu alineatul (2). Partea în cauză trebuie să justifice, la cererea autorității competente, de ce nu a fost posibilă o corespondență exactă.

(2) Atunci când acest lucru este justificat de natura activelor și a pasivelor acoperite și de relația lor cu valoarea obligațiilor emitentului suveran la care se referă swapul pe riscul de credit, o anumită valoare a expunerilor poate fi acoperită printr-un swap pe riscul de credit al datoriei suverane de o valoare mai mare. Acest lucru este permis însă numai în cazul în care se demonstrează că este necesară o valoare mai mare a swapului pe riscul de credit al datoriei suverane pentru a acoperi un grad de risc pertinent aferent portofoliului de referință, ținându-se cont de următorii factori:

(3) Este responsabilitatea deținătorului poziției să se asigure că poziția sa pe swapul pe riscul de credit al datoriei suverane rămâne proporțională în orice moment și că durata acestei poziții este aliniată, pe cât posibil, ținând cont de convențiile și de lichiditatea pieței, cu durata expunerilor acoperite sau cu perioada în care persoana intenționează să dețină expunerea. În cazul în care expunerile acoperite prin poziția pe swapul pe riscul de credit sunt lichidate sau rambursate, acestea trebuie înlocuite cu expuneri echivalente sau poziția pe swapul pe riscul de credit trebuie redusă sau eliminată în alt mod.

(4) Dacă o poziție pe un swap pe riscul de credit al datoriei suverane era acoperită la momentul deschiderii, nu se consideră că aceasta este neacoperită dacă unicul motiv pentru care devine neacoperită este o fluctuație a valorii de piață a expunerilor acoperite sau a valorii swapului pe riscul de credit al datoriei suverane.

(5) În toate situațiile, dacă părțile acceptă o poziție pe un swap pe riscul de credit al datoriei suverane ca urmare a obligațiilor care le revin ca membri ai unei contrapărți centrale care compensează tranzacții de swap pe riscul de credit al datoriei suverane și în urma aplicării regulilor contrapărții centrale respective, o astfel de poziție trebuie tratată ca involuntară, și nu ca poziție deschisă de parte și, prin urmare, nu este considerată neacoperită, în sensul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012.

Metoda de calculare a unei poziții neacoperite pe swapul pe riscul de credit al datoriei suverane

(1) Poziția deținută de o persoană fizică sau juridică pe un swap pe riscul de credit al datoriei suverane este poziția sa netă.

(2) La calcularea valorii riscurilor eligibile acoperite sau care urmează să fie acoperite printr-o poziție pe un swap pe riscul de credit al datoriei suverane, trebuie să se facă distincția între strategiile de acoperire statice și dinamice. Pentru acoperirile statice, de exemplu acoperirea expunerii directe la emitenți suverani sau la organisme ale sectorului public al emitentului suveran, măsura utilizată este măsura riscului de pierdere în cazul intrării bruște în stare de nerambursare (jump to default), dacă entitatea la care este expus deținătorul poziției intră în stare de nerambursare. Valoarea obținută este comparată apoi cu valoarea noțională netă a poziției pe swapul pe riscul de credit.

(3) La calcularea riscurilor ajustate la valoarea de piață pentru care este necesară o strategie dinamică de acoperire, calculele trebuie efectuate pe o bază ajustată în funcție de riscuri, și nu noțională, ținând cont de măsura în care o expunere ar putea crește sau scădea în timpul duratei sale și de volatilitatea activelor și pasivelor acoperite și a datoriei suverane de referință. Se utilizează o ajustare în funcție de beta atunci când activul sau pasivul pentru acoperirea căruia este utilizată poziția pe swapul pe riscul de credit este diferit de activul de referință al swapului pe riscul de credit.

(4) Expunerile indirecte la riscuri, de exemplu prin indici, fonduri, societăți vehicule investiționale, și la poziții pe swapuri pe riscul de credit sunt luate în considerare proporțional cu ponderea activului, a pasivului sau a swapului pe riscul de credit de referință în indicele, fondul sau mecanismul în cauză.

(5) Valoarea portofoliului eligibil de active sau pasive care trebuie acoperite se deduce din valoarea poziției nete deținute pe swapurile pe riscul de credit. Dacă numărul obținut este pozitiv, poziția este considerată drept poziție neacoperită pe swapuri pe riscul de credit, în sensul articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012.

PRAGURILE DE NOTIFICARE A POZIȚIILOR SCURTE NETE PE DATORIA SUVERANĂ [ARTICOLUL 7 ALINEATUL (3)]

(1) Măsura pertinentă pentru pragul care declanșează notificarea către autoritatea competentă de resort a pozițiilor scurte nete pe datoria suverană emisă a unui emitent suveran este un procentaj din valoarea totală a datoriei suverane emise pentru fiecare emitent suveran.

(2) Pragul de notificare este o valoare monetară. Această valoare monetară se stabilește prin aplicarea pragului procentual la datoria suverană emisă a emitentului suveran și rotunjirea la cel mai apropiat milion de euro.

(3) Valoarea monetară care rezultă din aplicarea pragului procentual este revizuită și actualizată trimestrial pentru a reflecta variațiile valorii totale a datoriei suverane emise a fiecărui emitent suveran.

(4) Valoarea monetară care rezultă din aplicarea pragului procentual și valoarea totală a datoriei suverane emise se calculează conform metodei de calcul pentru pozițiile scurte nete pe datoria suverană.

(5) Sumele inițiale și nivelurile succesive suplimentare pentru emitenții suverani se determină pe baza următorilor factori:

(6) Ținând cont de factorii de la alineatul (5), pragurile de notificare pertinente pentru suma inițială care trebuie luată în considerare pentru fiecare emitent suveran reprezintă un procent egal cu 0,1 % sau 0,5 % din valoarea totală a datoriei suverane emise. Procentajul care trebuie aplicat pentru fiecare emitent se determină aplicând criteriile prevăzute la alineatul (5), astfel încât fiecărui emitent suveran să i se aloce unul dintre cele două praguri procentuale utilizate pentru a calcula valorile monetare pertinente pentru notificare.

(7) Cele două categorii de praguri inițiale, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, sunt:

(8) Nivelurile succesive suplimentare se stabilesc la 50 % din pragurile inițiale și se situează:

(9) Emitentul suveran trece la grupul de praguri corespunzător dacă se produce o modificare a pieței datoriei suverane a emitentului suveran și dacă, aplicând factorii menționați la alineatul (5), acea modificare se menține pentru cel puțin un an calendaristic.

PARAMETRI ȘI METODE PENTRU CALCULAREA PRAGULUI DE LICHIDITATE PENTRU SUSPENDAREA RESTRICȚIILOR ASUPRA VÂNZĂRILOR ÎN LIPSĂ DE DATORIE SUVERANĂ [ARTICOLUL 13 ALINEATUL (4)]

Metode de calculare și de determinare a pragului de lichiditate pentru suspendarea restricțiilor asupra vânzărilor în lipsă de datorie suverană

(1) Măsura lichidității datoriei suverane emise care trebuie utilizată de fiecare autoritate competentă este volumul tranzacțiilor, definit ca valoarea nominală totală a instrumentelor de datorie tranzacționate, în raport cu un coș de obligațiuni de referință cu scadențe diferite.

(2) Suspendarea temporară a restricțiilor privind vânzările în lipsă fără acoperire de datorie suverană poate fi declanșată atunci când volumul tranzacțiilor pe o lună scade sub percentila a cincea a volumului lunar tranzacționat în ultimele 12 luni.

(3) Pentru a efectua aceste calcule, fiecare autoritate competentă utilizează datele reprezentative disponibile provenind din unul sau mai multe locuri de tranzacționare, de pe piața nereglementată (OTC) sau din ambele, și informează ulterior AEVMP asupra datelor utilizate.

(4) Înainte de a-și exercita competența de a ridica restricțiile cu privire la vânzările în lipsă de datorie suverană, autoritățile competente se asigură că scăderea semnificativă a lichidității nu este rezultatul unor efecte sezoniere asupra lichidității.

SCĂDEREA SEMNIFICATIVĂ A VALORII INSTRUMENTELOR FINANCIARE, ALTELE DECÂT ACȚIUNILE LICHIDE (ARTICOLUL 23)

Scăderea semnificativă a valorii instrumentelor financiare, altele decât acțiunile lichide

(1) Pentru acțiunile care nu sunt lichide, o scădere semnificativă a valorii în timpul unei singure zile de tranzacționare în raport cu prețul de închidere din ziua de tranzacționare precedentă înseamnă:

(2) O creștere a randamentului de 7 % sau mai mult de-a lungul curbei de randament în cursul unei singure zile de tranzacționare pentru un emitent suveran este considerată drept o scădere semnificativă a valorii unei obligațiuni suverane.

(3) O creștere de 10 % sau mai mult a randamentului unei obligațiuni corporative în cursul unei singure zile de tranzacționare este considerată drept o scădere semnificativă a valorii obligațiunii corporative.

(4) O scădere de 1,5 % sau mai mult a prețului unui instrument de piață monetară în cursul unei singure zile de tranzacționare este considerată drept o scădere semnificativă a valorii instrumentului respectiv.

(5) O scădere de 10 % sau mai mult a prețului unui fond tranzacționat la bursă în cursul unei singure zile de tranzacționare este considerată drept o scădere semnificativă a valorii fondului respectiv, inclusiv în cazul fondurilor tranzacționate la bursă care sunt OPCVM-uri. Un fond cu efect de levier tranzacționat la bursă se ajustează cu efectul de levier pertinent pentru a reflecta o scădere de 10 % a prețului unui fond tranzacționat la bursă echivalent care nu utilizează efectul de levier. Un fond invers tranzacționat la bursă (reverse exchange traded fund) se ajustează cu un factor de – 1 pentru a reflecta o scădere de 10 % a prețului unui fond tranzacționat la bursă echivalent care nu utilizează efectul de levier.

(6) În cazul în care un instrument financiar derivat, inclusiv contractele financiare pentru diferență, este tranzacționat într-un loc de tranzacționare și are drept unic instrument financiar suport un instrument financiar pentru care scăderea semnificativă a valorii este definită în prezentul articol și la articolul 23 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, se consideră că a avut loc o scădere semnificativă a valorii instrumentului derivat atunci când are loc o scădere semnificativă a valorii instrumentului financiar suport.

Criterii și factori care trebuie luați în considerare la stabilirea cazurilor în care apar evenimente sau evoluții nefavorabile și amenințări

(1) În aplicarea articolelor 18-21 din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, evenimentele sau evoluțiile nefavorabile care ar putea constitui o amenințare gravă la adresa stabilității financiare sau a încrederii pieței în statul membru în cauză sau în unul sau mai multe alte state membre, în sensul articolului 30 din Regulamentul (UE) nr. 236/2012, includ orice act, rezultat, fapt sau eveniment care este susceptibil sau poate fi considerat în mod rezonabil drept susceptibil să ducă la următoarele:

(2) În aplicarea articolului 27, AEVMP trebuie să ia în calcul, în momentul examinării criteriilor de la alineatul (1), posibilitatea unor efecte colaterale sau a unei contagiuni care să afecteze alte sisteme sau alți emitenți și, în mod concret, existența oricărui fenomen de tipul profețiilor care se autorealizează.

(3) În aplicarea articolului 28 alineatul (2) litera (a), o amenințare la adresa bunei funcționări și a integrității piețelor financiare sau a stabilității sistemului financiar din Uniune sau a unei părți a acestuia înseamnă:

Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

ANEXA I

PARTEA 1

Articolele 5 și 6

—

Opțiuni

—	Warrante acoperite

—	Contracte futures

—	Instrumente legate de un indice

—	Contracte pentru diferență

—	Acțiuni/unități de fonduri tranzacționate la bursă

—

Swapuri

—	Spread bets

—	Pachete de produse de investiții de retail sau profesionale

—	Produse derivate complexe

—	Certificate legate de acțiuni

—	Certificate globale de depozit.

PARTEA 2

Articolul 7

—

Opțiuni

—	Contracte futures

—	Instrumente legate de un indice

—	Contracte pentru diferență

—

Swapuri

—	Spread bets

—	Produse derivate complexe

—	Certificate legate de datoria suverană.

ANEXA II

PARTEA 1

Modelul ajustat în funcție de delta pentru acțiuni

Articolul 10

1. Orice poziție pe instrumente derivate și numerar trebuie contabilizată pe o bază ajustată în funcție de delta, poziția de numerar având delta egal cu 1. Pentru a calcula valoarea delta a unui instrument derivat, investitorii trebuie să ia în considerare volatilitatea actuală implicită a instrumentului derivat și prețul de închidere sau ultimul preț al instrumentului suport. Pentru a calcula o poziție scurtă netă care include acțiuni sau investiții în numerar și instrumente derivate, persoanele fizice sau juridice trebuie să calculeze poziția individuală ajustată în funcție de delta a fiecărui instrument derivat deținut în portofoliu, adunând sau scăzând, după caz, toate pozițiile de numerar.

2. O poziție de numerar scurtă nominală nu poate fi compensată cu o poziție lungă nominală echivalentă deschisă pe instrumente financiare derivate. Pozițiile lungi pe instrumente derivate ajustate în funcție de delta nu pot compensa poziții scurte nominale identice deschise pe alte instrumente financiare datorită ajustării în funcție de delta. Persoanele fizice sau juridice care încheie contracte derivate în urma cărora rezultă poziții scurte nete care trebuie notificate sau publicate în conformitate cu articolele 5-11 din Regulamentul (UE) nr. 236/2012 calculează modificările pozițiilor scurte nete din portofoliul lor care rezultă în urma variațiilor valorii delta.

3. Orice tranzacție care conferă un avantaj financiar în cazul unei modificări a prețului sau a valorii unei acțiuni deținute în cadrul unui coș, al unui indice sau al unui fond tranzacționat la bursă trebuie inclusă în calculul poziției deținute pe fiecare acțiune. Pozițiile pe aceste instrumente financiare se calculează luând în considerare ponderea acestei acțiuni în coșul, indicele sau fondul suport. Persoanele fizice sau juridice efectuează calculele referitoare la aceste instrumente financiare în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012.

4. Poziția scurtă netă se calculează prin compensarea pozițiilor lungi și scurte, ajustate în funcție de delta, deținute în raport cu un anumit emitent.

5. Pentru capitalul social emis, atunci când emitenții au mai multe clase de acțiuni, numărul total de acțiuni emise în fiecare clasă se ia în considerare și se cumulează.

6. Calculul pozițiilor scurte nete ia în considerare modificările capitalului social al emitentului care pot declanșa sau elimina obligațiile de notificare în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 236/2012.

7. Noile acțiuni emise în cadrul unei majorări de capital sunt luate în considerare la calcularea capitalului social emis total începând din ziua în care sunt admise la tranzacționare într-un loc de tranzacționare.

8. Poziția scurtă netă exprimată ca procent din capitalul social emis al societății se calculează prin împărțirea poziției scurte nete pe acțiuni echivalente la totalul capitalului social emis al societății.

PARTEA 2

Modelul ajustat în funcție de delta pentru datoria suverană

Articolul 11

1. Toate pozițiile de numerar sunt luate în considerare utilizând valoarea lor nominală ajustată în funcție de durată. Opțiunile și alte instrumente derivate se ajustează în funcție de delta, care se calculează în conformitate cu partea 1. Pozițiile scurte nete care conțin atât investiții de numerar, cât și instrumente derivate se calculează pornind de la poziția individuală, ajustată în funcție de delta, pe fiecare instrument derivat deținut în portofoliu, adunând sau scăzând toate pozițiile de numerar, care vor avea o valoare delta egală cu 1.

2. Pozițiile nominale pe obligațiuni emise în alte monede decât euro sunt convertite în euro, folosind ultimul curs spot fiabil și actualizat disponibil. Același principiu se aplică și celorlalte instrumente financiare.

3. Celelalte instrumente derivate, cum ar fi obligațiunile la termen, trebuie de asemenea ajustate în conformitate cu punctele 1, 2 și 3.

4. Toate interesele economice sau pozițiile care creează un avantaj financiar pe datoria suverană deținută prin intermediul unui coș, al unui index sau al unui fond tranzacționat la bursă trebuie incluse la calcularea poziției pe fiecare datorie suverană. Pozițiile pe aceste instrumente financiare se calculează luând în considerare ponderea acestei expuneri suverane în coșul, indicele sau fondul suport. Investitorii efectuează calculele referitoare la aceste instrumente financiare în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012.

5. Calculele pentru instrumentele de datorie suverană strâns corelate trebuie să urmeze aceleași metode utilizate pentru calcularea pozițiilor lungi pe instrumentele de datorie ale unui emitent suveran. Pozițiile lungi pe instrumente de datorie ale unui emitent suveran al căror preț este strâns corelat cu prețul datoriei suverane date trebuie luate în considerare la efectuarea calculelor. Atunci când aceste poziții nu mai îndeplinesc criteriul corelației strânse, ele nu sunt luate în considerare pentru a compensa poziții scurte.

6. Pozițiile nominale lungi pe swapuri pe riscul de credit se includ în calcul ca poziții scurte. La calcularea poziției unui investitor pe swapuri pe riscul de credit al datoriei suverane se utilizează pozițiile nete ale acestuia. Pozițiile care urmează să fie acoperite prin cumpărarea unui swap pe riscul de credit care nu sunt obligațiuni suverane nu vor fi luate în considerare ca poziții lungi. Swapurile pe riscul de credit sunt considerate a avea valoarea delta egală cu 1.

7. Poziția scurtă netă se calculează prin compensarea pozițiilor nominale lungi și scurte echivalente, ajustate în funcție de delta, pe datoria suverană emisă de un emitent suveran.

8. Poziția scurtă netă este exprimată ca valoare monetară în euro.

9. Calculul pozițiilor trebuie să ia în considerare variațiile corelațiilor și ale datoriei suverane totale a unui emitent suveran.

10. Numai pozițiile lungi pe instrumente de datorie ale unui emitent suveran al căror preț este strâns corelat cu prețul datoriei suverane a unui emitent suveran trebuie luate în considerare pentru a compensa poziții scurte pe datoria suverană respectivă. O poziție lungă dată pe o datorie strâns corelată nu poate fi folosită decât o singură dată pentru a compensa o poziție scurtă, în cazul în care investitorul deține mai multe poziții scurte în raport cu emitenți suverani diferiți. Aceeași poziție lungă nu poate fi aplicată de mai multe ori pentru a deduce poziții scurte diferite deschise pe datorii suverane strâns corelate.

11. Persoanele fizice sau juridice ale căror poziții lungi pe datorii strâns corelate sunt repartizate între mai mulți emitenți suverani diferiți trebuie să păstreze evidențe care să demonstreze metodele de repartizare.