30.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 94/22


REGULAMENTUL (UE) NR. 260/2012 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 14 martie 2012

de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Crearea unei piețe integrate a plăților electronice în euro, fără a se face distincția între plățile naționale și cele transfrontaliere, este necesară pentru buna funcționare a pieței interne. În acest scop, zona unică de plăți în euro (denumită în continuare „SEPA”) vizează dezvoltarea de servicii de plată comune la nivelul Uniunii, care urmează să înlocuiască serviciile naționale de plată actuale. Ca rezultat al introducerii de standarde, reguli și practici de plată comune și deschise și prin intermediul procesării integrate a plăților, SEPA urmează să ofere persoanelor fizice și juridice din Uniune servicii de plată în euro sigure, la prețuri avantajoase, fiabile și ușor de utilizat. Acestea ar trebui să se aplice plăților din cadrul SEPA la nivel național și internațional, în temeiul acelorași condiții de bază și cu aceleași drepturi și obligații, indiferent de locul în care se află pe teritoriul Uniunii. SEPA ar trebui realizată astfel încât să faciliteze accesul nou veniților pe piață și dezvoltarea de noi produse și să creeze condiții favorabile pentru intensificarea concurenței în domeniul serviciilor de plată, pentru o dezvoltare nestânjenită și pentru o implementare rapidă la nivelul Uniunii a inovațiilor în materie de plăți. Prin urmare, îmbunătățirea economiilor de scară, creșterea eficienței operaționale și consolidarea concurenței ar trebui să determine o presiune pentru scăderea prețurilor serviciilor de plată electronică în euro pe baza celor mai bune produse. Efectele acesteia ar trebui să fie semnificative în special în statele membre unde plățile sunt relativ costisitoare, în comparație cu alte state membre. Tranziția către SEPA nu ar trebui să fie însoțită de o creștere generală a prețurilor pentru utilizatorii serviciilor de plată (denumiți în continuare „USP”) în general și pentru consumatori în special. În schimb, în cazul în care USP este un consumator, ar trebui încurajat principiul potrivit căruia nu se percep comisioane mai mari. Comisia va continua să monitorizeze evoluția prețurilor în sectorul plăților și este invitată să prezinte o analiză anuală în acest sens.

(2)

Succesul SEPA este foarte important din punct de vedere economic și politic. SEPA este în deplină concordanță cu Strategia Europa 2020, care vizează o economie mai inteligentă, a cărei prosperitate decurge din inovare și dintr-o utilizare mai eficientă a resurselor disponibile. Atât Parlamentul European, prin rezoluțiile sale din 12 martie 2009 (4) și din 10 martie 2010 (5) referitoare la implementarea SEPA, cât și Consiliul, în concluziile adoptate la 2 decembrie 2009, au subliniat importanța realizării unei migrări rapide către SEPA.

(3)

Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne (6) asigură un bază juridică modernă pentru crearea unei piețe interne de plăți în cadrul căreia SEPA este un element fundamental.

(4)

Regulamentul (CE) nr. 924/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind plățile transfrontaliere în Comunitate (7) prevede la rândul său o serie de măsuri de facilitare a realizării SEPA, precum extinderea principiului egalității comisioanelor la operațiunile transfrontaliere de debitare directă și accesibilitatea în cazul operațiunilor de debitare directă.

(5)

Eforturile de autoreglementare ale sectorului bancar european prin inițiativa SEPA nu s-au dovedit suficiente pentru a impulsiona migrarea concertată către scheme de transfer de credit și de debitare directă la nivelul întregii Uniuni, atât pe componenta ofertei, cât și pe cea a cererii. Mai precis, interesele consumatorilor și ale altor utilizatori nu au fost luate în considerare în mod suficient și nici transparent. Vocea tuturor părților interesate ar trebui să se facă auzită. Mai mult, acest proces de autoreglementare nu a fost supus unor mecanisme corespunzătoare de guvernanță, fapt care poate explica parțial adoptarea lentă la nivelul componentei cererii. Deși recenta înființare a Consiliului SEPA reprezintă o îmbunătățire semnificativă pentru guvernanța proiectului SEPA, guvernanța rămâne încă, în mod fundamental și formal, sub autoritatea principală a Consiliului European al Plăților (CEP). Comisia ar trebui, prin urmare, să revizuiască acordurile privind guvernanța pentru întreg proiectul SEPA înainte de sfârșitul anului 2012 și, dacă este cazul, să prezinte o propunere în acest sens. Această revizuire ar trebui să analizeze, printre altele, componența CEP, interacțiunea dintre CEP și o structură de guvernanță superioară, cum ar fi Consiliul EPA, precum și rolul acestei structuri superioare.

(6)

Numai o migrare rapidă și cuprinzătoare către sistemele de transfer de credit și de debitare directă la nivelul întregii Uniuni este de natură să genereze toate beneficiile unei piețe a plăților integrate, pentru a se putea elimina costurile ridicate generate de operarea simultană a produselor tradiționale și a SEPA. Prin urmare, ar trebui stabilite reguli care să acopere executarea tuturor operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro pe teritoriul Uniunii. Totuși, în această etapă nu ar trebui să se acopere și operațiunile prin card, deoarece standardele comune pentru plata prin card în Uniune sunt încă în curs de elaborare. Remiterea de bani, plățile procesate intern, operațiunile de plată de mare valoare, plățile între prestatorii de servicii de plată (PSP) în cont propriu și plățile de pe telefonul mobil sau orice alte mijloace de telecomunicații sau dispozitive digitale sau IT nu ar trebui să fie guvernate de respectivele reguli, deoarece aceste servicii de plată nu sunt comparabile cu transferul de credit sau cu debitarea directă. În cazul în care se utilizează un card de plată la punctul de vânzare sau alt dispozitiv, cum ar fi un telefon mobil, ca mijloc de a iniția o operațiune de plată, fie la punctul de vânzare, fie la distanță, operațiune care are ca rezultat direct un transfer de credit sau o debitare directă spre sau dintr-un cont de plăți identificat prin numărul național existent de cont bancar de bază (basic bank account number – BBAN) sau prin numărul internațional de cont bancar (international bank account number – IBAN), respectiva operațiune de plată ar trebui, cu toate acestea, inclusă. În plus, date fiind caracteristicile specifice ale plăților procesate prin intermediul sistemelor de plăți de mare valoare, și anume caracterul lor prioritar, urgent și, în principal, valoarea lor mare, nu este potrivit ca prezentul regulament să acopere astfel de plăți. Această excludere nu ar trebui să se refere și la plățile cu debitare directă, decât dacă plătitorul a solicitat explicit ca plata să fie direcționată printr-un sistem de plăți de mare valoare.

(7)

Actualmente există mai multe servicii de plată, majoritatea fiind destinate plăților prin internet, care utilizează IBAN și codul de identificare comercială (BIC) și se bazează pe transfer de credit sau pe debitare directă, dar au și caracteristici suplimentare. Se anticipează extinderea acestor servicii dincolo de actualele frontiere naționale și îndeplinirea de către acestea a nevoii consumatorilor de a beneficia de servicii de plată inovatoare, sigure și ieftine. Pentru a nu exclude aceste servicii de pe piață, termenele limită pentru transferurile de credit și debitările directe prevăzute de prezentul regulament ar trebui să se aplice numai transferului de credit sau debitării directe aflate la baza tranzacțiilor respective.

(8)

Pentru marea majoritate a operațiunilor de plată efectuate în Uniune, este posibil să se identifice un cont unic de plăți folosind doar IBAN, fără specificarea suplimentară a BIC-ului. Reflectând această realitate, băncile dintr-o serie de state membre au stabilit deja un registru, o bază de date sau alte mijloace tehnice pentru a identifica BIC-ul corespunzător unui anumit IBAN. BIC-ul este necesar doar într-un număr mic și limitat de cazuri. Este nejustificat și extrem de dificil ca toți plătitorii și beneficiarii plăților de pe teritoriul Uniunii să fie obligați să furnizeze mereu BIC-ul pe lângă IBAN pentru numărul mic de cazuri în care acest cod este în prezent necesar. O abordare mult mai simplă ar fi ca PSP și alte părți să soluționeze și să elimine cazurile în care un cont de plăți nu poate fi identificat fără echivoc prin IBAN. Prin urmare, ar trebui dezvoltate mijloacele tehnice necesare pentru ca toți utilizatorii să poată identifica fără echivoc un cont de plăți prin IBAN.

(9)

Pentru ca o operațiune de transfer de credit să fie efectuată, contul de plăți al beneficiarului plății trebuie să fie accesibil. Prin urmare, pentru a încuraja adoptarea acestor servicii de transfer de credit și de debitare directă la nivelul Uniunii, ar trebui stabilită, pe tot teritoriul Uniunii, obligația de accesibilitate. Pentru îmbunătățirea transparenței, este oportun să se consolideze această obligație și obligația de accesibilitate pentru debitările directe, deja stabilită prin Regulamentul (CE) nr. 924/2009, într-un act unic. Toate conturile de beneficiar accesibile pentru un transfer de credit național ar trebui să fie accesibile și în cadrul unei scheme de transfer de credite la nivelul Uniunii. Toate conturile de plătitor accesibile pentru operațiunile naționale de debitare directă ar trebui să fie accesibile și în cadrul unei scheme de debitare directă la nivelul Uniunii. Această accesibilitate ar trebui să fie aplicabilă indiferent dacă un PSP decide să participe sau nu la un anumită schemă de transfer de credit sau de debitare directă.

(10)

Interoperabilitatea tehnică este o condiție prealabilă a concurenței. Pentru a crea o piață integrată a sistemelor de plăți electronice în euro, este esențial ca procesarea operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă să nu fie împiedicată de norme comerciale și obstacole tehnice cum ar fi participarea obligatorie la mai mult de un sistem pentru compensarea plăților transfrontaliere. Operațiunile de transfer de credit și de debitare directă ar trebui să fie efectuate în temeiul unei scheme ale cărei reguli de bază să fie acceptate de PSP reprezentând majoritatea PSP din majoritatea statelor membre și care să constituie majoritatea PSP din Uniune și care să fie aceleași pentru operațiunile de transfer de credit și de debitare directă naționale și pentru cele transfrontaliere. Dacă pentru procesarea acestor plăți există mai mult de un sistem de plăți, aceste sisteme ar trebui să fie interoperabile, prin utilizarea standardelor din Uniune și internaționale, pentru ca toți USP și toți PSP să se poată bucura de buna derulare a plăților de retail în euro din Uniune.

(11)

Având în vedere caracteristicile specifice ale pieței întreprinderilor, deși schemele de transfer de credit sau de debitare directă între întreprinderi trebuie să respecte toate celelalte dispoziții ale prezentului regulament, inclusiv aplicarea de norme identice pentru operațiunile transfrontaliere și pentru cele naționale, cerința ca la schemă să participe majoritatea PSP din majoritatea statelor membre ar trebui să se aplice doar în măsura în care este necesar ca PSP care oferă servicii de transfer de credit sau de debitare directă între întreprinderi să reprezinte majoritatea PSP din majoritatea statelor membre în care sunt disponibile astfel de servicii și să constituie majoritatea PSP care oferă astfel de servicii în cadrul Uniunii.

(12)

Este esențial să se determine cerințele tehnice care să stabilească fără echivoc condițiile pe care trebuie să le respecte schemele de plăți la nivelul întregii Uniuni, care urmează a fi elaborate în cadrul unor demersuri corespunzătoare în materie de guvernanță, pentru a putea asigura interoperabilitatea dintre sistemele de plăți. Aceste cerințe tehnice nu ar trebui să restricționeze flexibilitatea și inovarea, ci ar trebui să fie deschise și neutre față de noi evoluții și îmbunătățiri ale pieței de plăți. Cerințele tehnice ar trebui concepute ținând cont de caracteristicile transferului de credit și ale debitării directe, în special în ceea ce privește elementele de date conținute în mesajul aferent plății.

(13)

Este important să se ia măsuri pentru a consolida încrederea USP în utilizarea unor astfel de servicii, în special în cazul debitărilor directe. Astfel de măsuri ar trebui să permită plătitorilor să le ceară PSP aferenți să limiteze încasarea prin debitare directă la o anumită sumă sau o anumită periodicitate și să stabilească liste pozitive sau negative specifice ale beneficiarilor plăților. În cadrul instituirii schemelor de debitare directă la nivelul Uniunii, este adecvat ca de aceste controale să poată beneficia consumatorii. Cu toate acestea, pentru punerea în aplicare practică a acestor controale asupra beneficiarilor plăților, este important ca PSP să poată efectua controale pe baza IBAN-ului și, pentru o perioadă de tranziție și doar când va fi necesar, pe baza BIC-ului sau pe baza altui cod unic de identificare al unui anumit beneficiar al plății. Alte drepturi relevante ale utilizatorilor sunt deja stabilite în Directiva 2007/64/CE și ar trebui garantate integral.

(14)

Standardizarea tehnică este o piatră de hotar pentru integrarea rețelelor precum piața plăților din UE. Utilizarea standardelor elaborate de organisme de standardizare europene sau internaționale ar trebui să fie obligatorie pentru toate tranzacțiile relevante, începând cu o dată stabilită. În contextul plăților, aceste standarde obligatorii sunt IBAN-ul, BIC-ul și standardul „ISO 20022 XML” pentru mesajele din domeniul serviciilor financiare. Prin urmare, utilizarea obligatorie a acestor standarde de către toți PSP reprezintă o condiție a interoperabilității complete în UE. Ar trebui promovată în special utilizarea obligatorie, acolo unde este cazul, a IBAN și BIC-ului printr-un proces amplu de comunicare și prin măsuri de facilitare în statele membre prin care să se permită o tranziție lină și facilă către transferurile de credit și debitările directe la nivelul întregii Uniuni, în special pentru consumatori. PSP ar trebui să poată conveni, bilateral sau multilateral, extinderea setului de bază de caractere latine pentru a suporta variațiile regionale ale mesajelor standard din cadrul SEPA.

(15)

Este extrem de important ca toate părțile interesate, în special cetățenii Uniunii, să fie informate în mod adecvat și în timp util, pentru a fi pe deplin pregătite pentru schimbările aduse de SEPA. Părțile-cheie implicate, cum ar fi PSP, administrațiile publice și băncile centrale naționale, precum și alți utilizatori mari de servicii de plată sistematice ar trebui, prin urmare, să realizeze campanii de informare specifice și pe scară largă, proporționale cu nevoile și ajustate intereselor destinatarilor, după caz, pentru a crește gradul de informare publică și pentru a pregăti cetățenii pentru migrarea la SEPA. Este nevoie, în special, ca cetățenii să fie familiarizați cu migrarea de la BBAN la IBAN. Comitetele naționale de coordonare pentru SEPA sunt cele mai îndreptățite să coordoneze astfel de campanii de informare.

(16)

Pentru a permite desfășurarea unui proces de tranziție concertat, care să fie clar și simplu pentru consumatori, este oportun să se stabilească un singur termen limită pentru migrare, până la care toate operațiunile de transfer de credit și de debitare directă ar trebui să respecte aceste cerințe tehnice, lăsând totodată piața deschisă evoluției și inovării.

(17)

Pentru o perioadă de tranziție, statele membre ar trebui să permită PSP să dea consumatorilor posibilitatea de a continua să utilizeze BBAN pentru operațiunile de plată naționale, cu condiția ca interoperabilitatea să fie asigurată prin convertirea tehnică și sigură a BBAN în codul unic de identificare respectiv al contului de plăți realizată de PSP în cauză. PSP nu ar trebui să perceapă niciun fel de comisioane directe sau indirecte și niciun fel de alte onorarii pentru acest serviciu.

(18)

Deși nivelul de dezvoltare a serviciilor de debitare directă și de transfer de credit diferă de la un stat membru la altul, un termen limită comun la finalul unei perioade adecvate de punere în aplicare, care să permită implementarea tuturor proceselor necesare, ar contribui la o migrare la SEPA coordonată, coerentă și integrată și ar împiedica existența unei SEPA cu două viteze, care ar cauza și mai multă confuzie în rândul consumatorilor.

(19)

PSP și USP ar trebui să li se acorde suficient timp pentru a se adapta la cerințele tehnice. Însă perioada de adaptare nu ar trebui să amâne în mod nejustificat beneficiile pentru consumatori sau să penalizeze eforturile operatorilor proactivi care au migrat deja spre SEPA. În ceea ce privește operațiunile de plată naționale și internaționale, PSP ar trebui să pună la dispoziția clienților de retail serviciile tehnice necesare prin care să asigure o tranziție armonioasă și în condiții de siguranță către cerințele tehnice stabilite în prezentul regulament.

(20)

Este important să se ofere sectorului de plăți securitate juridică în ceea ce privește modelele comerciale pentru debitările directe. Reglementarea comisioanelor de interschimb multilaterale (MIF) pentru debitările directe este esențială pentru crearea unui mediu echitabil între PSP și pentru a permite astfel dezvoltarea unei piețe unice a debitărilor directe. Astfel de comisioane, în cazul tranzacțiilor respinse, refuzate, returnate sau supuse reversării din cauză că nu pot fi executate sau pentru că fac obiectul unei procesări de excepție (așa-numitele „tranzacții R”, unde litera R poate însemna „respingeri”, „refuzuri”, „returnări”, „reversări”, „revocări” și „cereri de anulare”), ar putea contribui la alocarea eficientă a costurilor în cadrul pieței interne. Prin urmare, ar fi benefic pentru crearea unei piețe europene eficiente a debitărilor directe să se interzică MIF per tranzacție. Totuși, comisioanele ar trebui permise în cazul tranzacțiilor R, cu respectarea anumitor condiții. PSP trebuie să pună la dispoziția consumatorilor informații clare și inteligibile în ceea ce privește comisioanele percepute pentru tranzacțiile R, în interesul transparenței și al protecției consumatorului. În orice caz, normele privind tranzacțiile R nu trebuie să aducă atingere aplicării articolelor 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În plus, ar trebui remarcat faptul că, în general, debitările directe și plățile prin card au caracteristici diferite, în special în ceea ce privește un potențial mai mare pentru beneficiarii plăților de stimulare a utilizării unei debitări directe de către plătitori prin intermediul unui contract preexistent între beneficiarul plății și plătitor, în vreme ce pentru plățile prin card nu există un astfel de contract preexistent, iar operațiunea de plată este adesea un eveniment izolat și neregulat. Prin urmare, dispozițiile privind MIF pentru debitările directe nu aduc atingere analizei efectuate conform normelor de concurență ale Uniunii privind MIF pentru operațiunile de plată prin card. Serviciile suplimentare opționale nu sunt vizate de interdicțiile conform prezentului regulament atunci când diferă în mod clar și neechivoc de serviciile de bază de debitare directă și atunci când PSP și USP au deplina libertate de a oferi sau utiliza astfel de servicii. Totuși, acestea rămân sub rezerva normelor naționale și ale Uniunii în materie de concurență.

(21)

Prin urmare, posibilitatea aplicării MIF per tranzacție ar trebui limitată în timp pentru debitările directe naționale și transfrontaliere și ar trebui definite condiții generale pentru aplicarea comisioanelor de interschimb în cazul tranzacțiilor R.

(22)

Comisia ar trebui să monitorizeze nivelul comisioanelor aplicabile tranzacțiilor R în cadrul Uniunii. Comisioanele aplicabile tranzacțiilor R pe piața internă ar trebui să conveargă în timp pentru a nu varia de la un stat membru la altul într-o asemenea măsură încât să nu mai poată fi asigurate condiții echitabile de concurență.

(23)

În unele state membre există anumite servicii de plată tradiționale care sunt de fapt operațiuni de transfer de credit sau de debitare directă, dar care au particularități foarte restrânse, datorate adesea unor motive de ordin istoric sau juridic. Volumul operațiunilor derulate prin aceste servicii este în general neînsemnat. Aceste servicii, prin urmare, pot fi clasificate drept produse de nișă. O perioadă de tranziție pentru aceste produse de nișă, suficient de lungă pentru a minimaliza impactul migrării asupra USP, ar trebui să ajute ambele componente ale pieței să se axeze mai întâi pe migrarea majorității operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă, permițând astfel concretizarea mai rapidă a rezultatelor unei piețe integrate a plăților în UE. În anumite state membre, există instrumente specifice de debitare directă, care par a fi foarte asemănătoare cu operațiunile de plată prin card, în sensul că plătitorul utilizează un card la punctul de vânzare pentru a iniția operațiunea de plată, însă operațiunea de plată de la bază este o debitare directă. În astfel de operațiuni de plată, cardul este utilizat numai ca mijloc de afișare pentru a facilita generarea electronică a mandatului, care trebuie semnat de plătitor la punctul de vânzare. Deși astfel de servicii de plată nu pot fi clasificate ca produse de nișă, este necesară o perioadă de tranziție pentru aceste servicii de plată din cauza volumului considerabil al tranzacțiilor. Pentru ca părțile interesate să poată implementa un substitut adecvat pentru SEPA, este necesar ca perioada de tranziție să aibă o durată suficientă.

(24)

Pentru funcționarea practică a pieței interne a plăților, este esențial să se asigure că plătitori precum consumatorii, agenții economici sau autoritățile publice pot transfera credit în conturi de plăți care sunt deținute de beneficiarii plăților ai căror PSP se află în alte state membre și care sunt accesibili în conformitate cu prezentul regulament.

(25)

Pentru a se garanta o trecere armonioasă la SEPA, o autorizare valabilă a beneficiarului plății de a executa debitările directe periodice într-o schemă tradițională ar trebui să rămână valabilă după scurgerea termenului de migrare stabilit prin prezentul regulament. O astfel de autorizare ar trebui considerată ca reprezentând consimțământul acordat prestatorului de servicii de plată al plătitorului de a executa debitările directe periodice cerute de beneficiarul plății, în conformitate cu prezentul regulament, în lipsa unei legislații naționale privind continuitatea valabilității mandatului sau acordurilor clienților de schimbare a mandatelor de debitare directă pentru a permite continuarea acestora. Cu toate acestea, drepturile consumatorilor trebuie protejate, iar în cazul în care un mandat de debitare directă existent are un drept necondiționat de rambursare, drepturile respective ar trebui păstrate.

(26)

Autoritățile competente ar trebui să fie împuternicite să își îndeplinească îndatoririle de monitorizare în mod eficient și să ia toate măsurile necesare, inclusiv să preia reclamațiile, pentru a se asigura că PSP respectă prezentul regulament. De asemenea, statele membre ar trebui să garanteze că pot fi depuse reclamații împotriva USP care nu respectă prezentul regulament și că prezentul regulament poate fi aplicat în mod eficient și eficace prin mijloace administrative sau judiciare. Pentru a încuraja respectarea prezentului regulament, autoritățile competente ale diverselor state membre ar trebui să coopereze între ele și, dacă este cazul, cu Banca Centrală Europeană (BCE) și cu băncile centrale naționale ale statelor membre și cu alte autorități competente relevante, cum ar fi Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (ABE) (8), desemnate conform legislației Uniunii sau a legislației naționale aplicabile PSP.

(27)

Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și ar trebui să se asigure că respectivele sancțiuni sunt eficiente, proporționale și cu efect de descurajare și că sunt aplicate. Respectivele sancțiuni nu ar trebui să se aplice consumatorilor.

(28)

Pentru a asigura remedierea situațiilor în care prezentul regulament a fost aplicat incorect sau în cazul apariției unor conflicte între USP și PSP legate de drepturile și obligațiile care decurg din prezentul regulament, statele membre ar trebui să instituie proceduri de contestare și reparație nejudiciare adecvate și eficace. Statele membre ar trebui să poată decide ca aceste proceduri să se aplice numai consumatorilor sau numai consumatorilor și microîntreprinderilor.

(29)

Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European, ABE și BCE un raport privind aplicarea prezentului regulament. Raportul ar trebui să fie însoțit, după caz, de o propunere de modificare a prezentului regulament.

(30)

Pentru a garanta că cerințele tehnice pentru transferurile de credit și debitările directe în euro rămân actuale, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește aceste cerințe tehnice. În Declarația (nr. 39) cu privire la articolul 290 din TFUE, anexată la Actul final al Conferinței interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona, Conferința a luat act de intenția Comisiei de a continua consultarea experților desemnați de statele membre pentru elaborarea proiectelor sale de acte delegate în domeniul serviciilor financiare, în conformitate cu practicile consacrate. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate și transparente, inclusiv cu BCE și cu toate părțile implicate. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(31)

Pentru că PSP aflați în statele membre a căror monedă nu este euro ar trebui să depună mai multe eforturi speciale în afara pieței de plăți pentru moneda lor națională, este necesar ca PSP să li se permită amânarea aplicării cerințelor tehnice pentru o anumită perioadă. Statele membre a căror monedă nu este euro ar trebui totuși să se conformeze cerințelor tehnice pentru a crea o zonă de plată europeană veritabilă, care să consolideze piața internă.

(32)

Pentru a asigura un sprijin public masiv pentru SEPA, este esențial să se garanteze un nivel ridicat de protecție a plătitorilor, în special în cazul operațiunilor de debitare directă. Schema actuală și numai paneuropeană de debitare directă pentru consumatori dezvoltată de CEP prevede dreptul de rambursare necondiționat și incontestabil pentru plățile autorizate într-o perioadă de opt săptămâni de la data la care fondurile au fost debitate, dar acest drept de rambursare este sub rezerva anumitor condiții conform articolelor 62 și 63 din Directiva 2007/64/CE. Având în vedere situația dominantă de pe piață și necesitatea de a asigura un nivel înalt de protecție a consumatorilor, impactul acestor prevederi ar trebui evaluat într-un raport pe care, conform articolului 87 din Directiva 2007/64/CE, Comisia îl va prezenta până la 1 noiembrie 2012 Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și BCE, însoțit, dacă este cazul, de o propunere de revizuire a respectivei directive.

(33)

Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (9) se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în conformitate cu prezentul regulament. Migrarea la SEPA și introducerea standardelor și a normelor comune pentru plăți ar trebui să respecte legislația națională privind protecția datelor personale sensibile în statele membre și să protejeze interesele cetățenilor Uniunii.

(34)

Mesajele financiare legate de plăți și transferuri în SEPA nu intră sub incidența Acordului din 28 iunie 2010 între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii privind prelucrarea și transferul datelor de mesagerie financiară din Uniunea Europeană către Statele Unite ale Americii în cadrul Programului de urmărire a finanțărilor în scopuri teroriste (10).

(35)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume acela de a stabili cerințe tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro, nu poate fi atins în mod satisfăcător de statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea și efectele sale, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(36)

În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 924/2009, statele membre elimină obligațiile naționale de raportare pe bază de decontări ale PSP pentru statistica balanțelor de plăți aferente operațiunilor de plată ale clienților lor de până la 50 000 EUR. Colectarea de date legate de balanța de plăți pe bază de decontări apărute după finalul controalelor valutare și până în prezent constituie o sursă majoră de date, alături de altele, cum ar fi sondajele directe, care contribuie la statistici de o mare fiabilitate. De la începutul anilor 1990, unele state membre au optat să se bazeze mai mult pe informațiile raportate direct de către întreprinderi și gospodării decât pe date raportate prin intermediul băncilor în numele clienților. Deși raportarea pe bază de decontări reprezintă o soluție care, pentru ansamblul societății, reduce costul alcătuirii balanței de plăți, dar asigură statistici fiabile, în termeni strict legați de plățile transfrontaliere, menținerea unor astfel de raportări în unele state membre ar putea diminua eficiența și ar putea crește costurile. Deoarece scopul SEPA este reducerea costurilor plăților transfrontaliere, raportarea pe bază de decontări a balanței de plăți ar trebui eliminată complet.

(37)

Pentru creșterea securității juridice, este oportun să se alinieze termenele aplicabile comisioanelor de interschimb stabilite la articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 924/2009 la dispozițiile prevăzute de prezentul regulament.

(38)

Regulamentul (CE) nr. 924/2009 ar trebui, prin urmare, să fie modificat în mod corespunzător,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)   Prezentul regulament stabilește reguli pentru operațiunile de transfer de credit și de debitare directă în euro pe teritoriul Uniunii, în care atât prestatorul de servicii de plată al plătitorului, cât și prestatorul de servicii al beneficiarului plății se află pe teritoriul Uniunii sau în care unicul prestator de servicii de plată (denumit în continuare „PSP”) implicat în operațiune se află pe teritoriul Uniunii.

(2)   Prezentul regulament nu se aplică:

(a)

operațiunilor de plată efectuate între și în cadrul unor PSP, inclusiv agențiile sau sucursalele acestora în cont propriu;

(b)

operațiunilor de plată procesate și executate prin intermediul unor sisteme de plăți de mare valoare, excluzând operațiunile de debitare directă, pe care plătitorul nu a cerut explicit să fie transferate printr-un sistem de plăți de mare valoare;

(c)

operațiunilor de plată prin card sau dispozitiv similar, inclusiv operațiunilor de retragere de numerar, cu excepția cazului în care cardul de plată sau dispozitivul similar este folosit doar pentru a genera informația necesară pentru a realiza un transfer de credit sau o debitare directă într-un și dintr-un cont de plăți identificat prin BBAN sau IBAN;

(d)

operațiunilor de plată prin intermediul dispozitivelor de telecomunicații, digitale sau informatice, dacă aceste operațiuni de plată nu conduc la un transfer de credit sau la o debitare directă într-un și dintr-un cont de plăți identificat prin BBAN sau IBAN;

(e)

operațiunilor de remitere de bani, conform definiției de la articolul 4 alineatul (13) din Directiva 2007/64/CE;

(f)

operațiunilor de plată prin care este transferată monedă electronică, așa cum este definită la articolul 2 punctul 2 din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică (11), cu excepția cazului în care astfel de operațiuni determină un transfer de credit sau o debitare directă într-un și dintr-un cont de plăți identificat prin BBAN sau IBAN.

(3)   Când schemele de plăți se bazează pe operațiuni de plată prin transfer de credit sau prin debitare directă, dar au și caracteristici sau servicii suplimentare opționale, prezentul regulament se aplică numai operațiunilor de transfer de credit sau de debitare directă de bază.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.

„transfer de credit” înseamnă un serviciu de plată național sau transfrontalier pentru creditarea unui cont de plăți al beneficiarului plății printr-o operațiune de plată sau o serie de astfel de operațiuni din contul unui plătitor de către PSP care deține contul de plăți al celui din urmă, pe baza unei instrucțiuni date de plătitor;

2.

„debitare directă” înseamnă un serviciu de plată național sau transfrontalier pentru debitarea unui cont de plăți al plătitorului, atunci când o operațiune de plată este inițiată de beneficiarul plății pe baza consimțământului plătitorului;

3.

„plătitor” înseamnă o persoană fizică sau juridică care deține un cont de plăți și permite executarea unui ordin de plată din respectivul cont de plăți sau, în cazul în care nu există un cont de plăți al plătitorului, o persoană fizică sau juridică care efectuează un ordin de plată în contul de plăți al unui beneficiar al plății;

4.

„beneficiar al plății” înseamnă persoana fizică sau juridică care deține un cont de plăți și care este destinatarul vizat al fondurilor care au făcut obiectul unei operațiuni de plată;

5.

„cont de plăți” înseamnă un cont deținut în numele unuia sau al mai multor utilizatori ai serviciilor de plată și care este folosit pentru executarea operațiunilor de plată;

6.

„sistem de plăți” înseamnă un sistem de transfer de fonduri, reglementat de prevederi formale și standardizate și de norme comune pentru procesarea, compensarea sau decontarea operațiunilor de plată;

7.

„schemă de plăți” înseamnă un set unic de norme, practici, standarde și/sau orientări de punere în aplicare convenite între PSP privind executarea operațiunilor de plată în Uniune și în interiorul statelor membre, separat de orice infrastructură sau sistem de plăți care sprijină funcționarea sa;

8.

„PSP” înseamnă un prestator de servicii de plată care se încadrează în oricare dintre categoriile menționate la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 2007/64/CE, precum și persoanele fizice sau juridice menționate la articolul 26 din Directiva 2007/64/CE, fiind excluse acele organisme enumerate la articolul 2 din Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (12) care beneficiază de o derogare în temeiul articolului 2 alineatul (3) din Directiva 2007/64/CE;

9.

„utilizator al serviciilor de plată” (denumit în continuare „USP”) înseamnă persoana fizică sau juridică care folosește un serviciu de plată în calitate de plătitor sau de beneficiar al plății;

10.

„operațiune de plată” înseamnă acțiunea, inițiată de plătitor sau de beneficiarul plății, de a transfera fonduri între conturi de plăți în Uniune, indiferent de eventualele obligații de bază existente între plătitor și beneficiarul plății;

11.

„ordin de plată” înseamnă o dispoziție a plătitorului sau a beneficiarului plății către prestatorul său de servicii de plată prin care se solicită executarea unei operațiuni de plată;

12.

„comision de interschimb” înseamnă un comision plătit între PSP-ul plătitorului și PSP-ul beneficiarului plății pentru o debitare directă;

13.

„MIF” înseamnă un comision de interschimb multilateral supus unui acord între mai mult de doi PSP;

14.

„BBAN” înseamnă un identificator al numărului de cont de plăți, care identifică fără echivoc un cont individual de plăți la un PSP dintr-un stat membru și care poate fi utilizat numai pentru operațiuni de plată la nivel național, pentru operațiuni de plată transfrontaliere respectivul cont de plăți fiind identificat prin IBAN;

15.

„IBAN” înseamnă un identificator internațional al numărului de cont de plăți, care identifică fără echivoc un cont individual de plăți dintr-un stat membru, ale cărui elemente sunt prevăzute de Organizația Internațională de Standardizare (ISO);

16.

„BIC” înseamnă un cod de identificare comercială care identifică fără echivoc un PSP, ale cărui elemente sunt prevăzute de ISO;

17.

„standard ISO 20022 XML” înseamnă un standard de elaborare a mesajelor financiare electronice, astfel cum este definit de ISO, care înglobează reprezentarea fizică a operațiunilor de plată în sintaxa XML, conform normelor comerciale și orientărilor referitoare la implementarea schemelor la nivelul Uniunii pentru operațiunile de plată care intră sub incidența prezentului regulament;

18.

„sistem de plăți de mare valoare” înseamnă un sistem de plăți care are ca principal obiectiv procesarea, compensarea sau decontarea operațiunilor unice de plată prioritare și urgente, în principal, de valoare mare;

19.

„data decontării” înseamnă data la care obligațiile de transfer al fondurilor sunt îndeplinite între PSP-ul plătitorului și PSP-ul beneficiarului plății;

20.

„colectare” înseamnă o parte a unei operațiuni de debitare directă începând din momentul inițierii acesteia de către beneficiarul plății până la încheierea operațiunii prin debitarea contului de plăți al plătitorului;

21.

„mandat” înseamnă exprimarea consimțământului și a autorizării date de plătitor beneficiarului plății și (direct sau indirect prin intermediul beneficiarului plății) PSP-ul plătitorului pentru a permite beneficiarului plății să inițieze colectarea în vederea debitării contului de plăți specificat al plătitorului și pentru a permite PSP-ul plătitorului să se conformeze acestor instrucțiuni;

22.

„sistem de plăți de mică valoare” înseamnă un sistem de plăți al cărui scop principal este de a prelucra, a compensa sau a deconta operațiuni de transfer de credit sau de debitare directă, care sunt în general grupate în vederea transmiterii, sunt de valoare mică și au o prioritate scăzută, sistem care nu este un sistem de plăți de mare valoare;

23.

„microîntreprindere” înseamnă o întreprindere care, la momentul încheierii contractului de servicii de plată, este o întreprindere astfel cum este definită la articolul 1 și articolul 2 alineatele (1) și (3) din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei (13);

24.

„consumator” înseamnă o persoană fizică care acționează în alte scopuri decât activități comerciale sau profesionale în cadrul contractelor de servicii de plată;

25.

„tranzacție R” înseamnă o operațiune de plată care nu poate fi executată în mod adecvat de un PSP sau care face obiectul unei procesări de excepție, inter alia, din cauza lipsei de fonduri, revocării, unei sume inexacte sau unor date greșite, lipsei mandatului sau unui cont de plăți greșit sau închis;

26.

„operațiune de plată transfrontalieră” înseamnă o operațiune de plată inițiată de către un plătitor sau de către un beneficiar al plății, în cazul în care PSP-ul plătitorului și PSP-ul beneficiarului plății se află în state membre diferite;

27.

„operațiune de plată națională” înseamnă o operațiune de plată inițiată de către un plătitor sau de către un beneficiar al plății, în cazul în care PSP-ul plătitorului și PSP-ul beneficiarului plății se află în același stat membru;

28.

„parte de referință” înseamnă o persoană fizică sau juridică în numele căreia un plătitor efectuează o plată sau un beneficiar al plății primește o plată.

Articolul 3

Accesibilitate

(1)   PSP-ul beneficiarului plății care este accesibil pentru un transfer de credit național în cadrul unei anumite scheme de plăți trebuie să fie accesibil, conform normelor schemei de plăți de la nivelul Uniunii, pentru transferurile de credit inițiate de un plătitor printr-un PSP aflat într-un alt stat membru.

(2)   PSP-ul plătitorului care este accesibil pentru o debitare directă națională în cadrul unei anumite scheme de plăți trebuie să fie accesibil, conform normelor privind schema de plăți de la nivelul Uniunii, pentru debitările directe inițiate de un beneficiar al plății prin intermediul unui PSP aflat în alt stat membru.

(3)   Alineatul (2) se aplică numai operațiunilor de debitare directă care sunt accesibile consumatorilor ca plătitori în cadrul schemei de plăți.

Articolul 4

Interoperabilitate

(1)   Schemele de plăți care sunt folosite de PSP pentru a efectua operațiunile de transfer de credit și debitare directă respectă următoarele condiții:

(a)

regulile lor sunt aceleași pentru operațiunile de transfer de credit naționale și transfrontaliere în cadrul Uniunii și, de asemenea, pentru debitările directe în cadrul Uniunii; și

(b)

participanții la schema de plăți reprezintă majoritatea PSP din majoritatea statelor membre și reprezintă majoritatea PSP din cadrul Uniunii, ținând seama doar de PSP care realizează transferuri de credit și, respectiv, debitări directe.

În sensul primului paragraf litera (b), în cazul în care nici plătitorul, nici beneficiarul plății nu fac parte din categoria consumatorilor, se iau în considerare doar statele membre în care aceste servicii sunt prestate de PSP și doar PSP care prestează astfel de servicii.

(2)   Operatorul sau, în lipsa unui operator formal, participanții la un sistem de plăți de mică valoare din cadrul Uniunii se asigură că sistemul lor de plăți este interoperabil din punct de vedere tehnic cu alte sisteme de plăți de mică valoare din cadrul Uniunii, prin utilizarea de standarde elaborate de organisme de standardizare internaționale sau europene. În plus, aceștia nu adoptă norme comerciale care restricționează interoperabilitatea cu alte sisteme de plăți de mică valoare din Uniune. Sistemele de plăți desemnate în temeiul Directivei 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare (14) sunt obligate doar să garanteze interoperabilitatea tehnică cu alte sisteme de plăți desemnate în temeiul aceleiași directive.

(3)   Procesarea operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă nu trebuie să fie împiedicată de obstacole de natură tehnică.

(4)   Proprietarul schemei de plăți sau, în cazul în care nu există proprietar formal al schemei de plăți, participantul principal la o nouă schemă de plăți de mică valoare care dispune de participanți în cel puțin opt state membre poate solicita autorităților competente din statul membru în care se află proprietarul schemei de plăți sau participantul principal o derogare temporară de la respectarea dispozițiilor alineatului (1) primul paragraf litera (b). Autoritățile competente respective, după consultarea cu autoritățile competente din celelalte state membre în care noua schemă de plăți are un participant, cu Comisia și cu BCE, pot acorda o astfel de derogare pentru maximum trei ani. Autoritățile competente respective își bazează decizia pe potențialul noii scheme de plăți de a deveni o schemă de plăți paneuropeană completă și pe contribuția sa la îmbunătățirea concurenței sau promovarea inovării.

(5)   Cu excepția serviciilor de plată care beneficiază de o derogare în temeiul articolului 16 alineatul (4), prezentul articol produce efecte începând cu 1 februarie 2014.

Articolul 5

Cerințe pentru operațiunile de transfer de credit și de debitare directă

(1)   PSP efectuează operațiuni de transfer de credit și de debitare directă în conformitate cu următoarele cerințe:

(a)

PSP trebuie să utilizeze numărul de identificare a contului de plăți specificat la punctul 1 litera (a) din anexă pentru identificarea conturilor de plăți indiferent de locul unde se află PSP;

(b)

PSP trebuie să utilizeze formate ale mesajelor specificate la punctul 1 litera (b) din anexă atunci când transmit operațiuni de plată altui PSP sau printr-un sistem de plăți de mică valoare;

(c)

PSP trebuie să garanteze că USP folosesc numărul de identificare a contului de plăți specificat la punctul 1 litera (a) din anexă pentru identificarea conturilor de plăți indiferent dacă PSP-ul plătitorului și PSP-ul beneficiarului plății ori doar PSP-ul din operațiunea de plată sunt situați în același stat membru sau în state membre diferite;

(d)

PSP trebuie să garanteze că, atunci când un USP care nu este consumator sau microîntreprindere inițiază sau primește transferuri de credite individuale sau debitări directe individuale care nu sunt transmise individual, dar care sunt grupate pentru a fi transmise, se utilizează formatele de mesaje specificate la punctul 1 litera (b) din anexă;

Fără a aduce atingere primului paragraf litera (b), PSP, la cererea expresă a unui USP, utilizează formatele de mesaje specificate la punctul 1 litera (b) din anexă în relația cu respectivul USP.

(2)   PSP efectuează operațiuni de transfer de credit în conformitate cu următoarele cerințe, cu respectarea obligațiilor prevăzute de legislația națională de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE:

(a)

PSP-ul plătitorului trebuie să garanteze că plătitorul furnizează elementele de date specificate la punctul 2 litera (a) din anexă;

(b)

PSP-ul plătitorului trebuie să furnizeze elementele de date specificate la punctul 2 litera (b) din anexa către PSP-ul beneficiarului plății;

(c)

PSP-ul beneficiarului plății trebuie să furnizeze sau să pună la dispoziție beneficiarului plății elementele de date specificate la punctul 2 litera (d) din anexă.

(3)   PSP realizează debitări directe în conformitate cu următoarele cerințe, cu respectarea obligațiilor prevăzute de legislația națională de punere în aplicare a Directivei 95/46/CE:

(a)

PSP-ul beneficiarului plății trebuie să garanteze că:

(i)

beneficiarul plății furnizează elementele de date specificate la punctul 3 litera (a) din anexă la prima operațiune de debitare directă sau la operațiunile unice de debitare directă și la fiecare operațiune ulterioară de plată;

(ii)

plătitorul își dă consimțământul atât beneficiarului plății, cât și PSP-ul plătitorului (direct sau indirect prin intermediul beneficiarului plății). Mandatele, împreună cu modificările sau anulările ulterioare, se arhivează de către beneficiarul plății sau de către un terț, în numele beneficiarului plății, iar beneficiarul plății este informat cu privire la această obligație de către PSP în conformitate cu articolele 41 și 42 din Directiva 2007/64/CE;

(b)

PSP-ul beneficiarului plății trebuie să furnizeze PSP-ului plătitorului elementele de date specificate la punctul 3 litera (b) din anexă;

(c)

PSP-ul plătitorului trebuie să furnizeze sau să pună la dispoziție plătitorului elementele de date specificate la punctul 3 litera (c) din anexă;

(d)

plătitorul trebuie să aibă dreptul de a dispune PSP-ului său:

(i)

să limiteze o colectare prin debitare directă la o anumită sumă sau la o anumită periodicitate ori la ambele;

(ii)

dacă mandatul din cadrul unei scheme de plăți nu prevede dreptul de rambursare, să verifice fiecare operațiune de debitare directă pentru a se asigura că suma și periodicitatea operațiunii de debitare directă sunt conforme cu suma și periodicitatea convenite în mandat, înainte de debitarea efectivă a contului de plăți, pe baza informațiilor aferente mandatului;

(iii)

să blocheze orice operațiuni de debitare directă din contul de plăți al plătitorului sau să blocheze orice operațiuni de debitare directă inițiate de un anumit beneficiar al plății sau de anumiți beneficiari ai plății și să autorizeze debitări directe inițiate numai de un anumit beneficiar al plății sau de anumiți beneficiari ai plății.

În cazul în care nici plătitorul, nici beneficiarul plății nu fac parte din categoria consumatorilor, PSP nu sunt obligați să respecte dispozițiile de la litera (d) punctele (i), (ii) sau (iii).

PSP-ul plătitorului îl informează pe plătitor cu privire la drepturile menționate la litera (d) în conformitate cu articolele 41 și 42 din Directiva 2007/64/CE.

La prima operațiune de debitare directă, la o operațiune unică de debitare directă și la fiecare operațiune ulterioară de debitare directă, beneficiarul plății transmite prestatorului său de servicii de plată informațiile aferente mandatului, iar PSP-ul beneficiarului plății transmite aceste informații PSP-ul plătitorului pentru fiecare operațiune de debitare directă.

(4)   Pe lângă cerințele menționate la alineatul (1), beneficiarul plății care acceptă transferuri de credit comunică numărul de identificare al contului specificat la punctul 1 litera (a) din anexă și, până la 1 februarie 2014 pentru operațiunile de plată naționale și până la 1 februarie 2016 pentru operațiunile de plată transfrontaliere, dar numai când este necesar, BIC-ul PSP-ului său plătitorilor săi, ori de câte ori se solicită un transfer de credit.

(5)   Înainte de prima operațiune de debitare directă, un plătitor comunică numărul de identificare al contului său specificat la punctul 1 litera (a) din anexă. BIC-ul PSP-ului unui plătitor este comunicat de către plătitor până la 1 februarie 2014 pentru operațiunile de plată naționale și până la 1 februarie 2016 pentru operațiunile de plată transfrontaliere, dar numai când este necesar.

(6)   În cazul în care acordul-cadru dintre PSP-ul plătitorului și al beneficiarului plății nu prevede dreptul de rambursare, PSP-ul plătitorului verifică, fără a aduce atingere dispozițiilor de la alineatul (3) litera (a) punctul (ii), fiecare operațiune de debitare directă pentru a se asigura că suma operațiunii de debitare directă este conformă cu suma convenită în mandat, înainte de debitarea efectivă a contului de plăți al plătitorului, pe baza informațiilor aferente mandatului.

(7)   După 1 februarie 2014, pentru operațiunile de plată naționale, și după 1 februarie 2016, pentru operațiunile de plată transfrontaliere, PSP nu mai solicită USP să indice BIC-ul PSP-ului unui plătitor sau al PSP-ului unui beneficiar al plății.

(8)   PSP-ul plătitorului și PSP-ul beneficiarului nu percep comisioane suplimentare sau alte onorarii pentru procesul de afișare care generează automat un mandat pentru respectivele operațiuni de plată inițiate prin intermediul sau cu ajutorul unui card de plată la punctul de vânzare și care au ca rezultat debitarea directă.

Articolul 6

Termene limită

(1)   Cel târziu la 1 februarie 2014, transferurile de credit se efectuează în conformitate cu cerințele tehnice de la articolul 5 alineatele (1), (2) și (4) și de la punctele 1 și 2 din anexă.

(2)   Cel târziu la 1 februarie 2014, debitările directe se efectuează în conformitate cu articolul 8 alineatele (2) și (3) și cu cerințele de la articolul 5 alineatele (1), (3), (5), (6) și (8) și de la punctele 1 și 3 din anexă.

(3)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 3, debitările directe se efectuează în conformitate cu cerințele stabilite la articolul 8 alineatul (1) până la 1 februarie 2017, pentru operațiunile de plată naționale, și până la 1 noiembrie 2012, pentru operațiunile de plată transfrontaliere.

(4)   Pentru operațiunile de plată naționale, un stat membru poate sau, cu aprobarea statului membru în cauză, PSP dintr-un stat membru pot, după analizarea și evaluarea gradului de pregătire al cetățenilor săi, stabili termene anterioare celor de la alineatele (1) și (2).

Articolul 7

Valabilitatea mandatelor și dreptul la rambursare

(1)   O autorizație valabilă acordată beneficiarului plății înainte de 1 februarie 2014 de a iniția debitări directe periodice într-o schemă de plăți tradițională rămâne în vigoare și după data respectivă și constituie consimțământul acordat PSP-ului plătitorului de a executa debitările directe periodice colectate de beneficiarul în cauză, în conformitate cu prezentul regulament, în lipsa unei legislații naționale sau a unor contracte cu clienții prin care să se prelungească valabilitatea mandatelor de debitare directă.

(2)   Mandatele menționate la alineatul (1) permit rambursări necondiționate și rambursări retroactive la data plății rambursate, în cazul în care rambursările respective au fost prevăzute în cadrul mandatului existent.

Articolul 8

Comisioanele de interschimb pentru operațiunile de debitare directă

(1)   Fără a aduce atingere alineatului (2), nu se mai aplică niciun MIF per operațiune de debitare directă și nici altă remunerație convenită cu obiect sau efect echivalent.

(2)   În cazul tranzacțiilor R se poate aplica un MIF cu următoarele condiții:

(a)

acordul vizează alocarea eficientă a costurilor unui PSP sau unui USP care a generat tranzacția R, după caz, ținând cont de existența costurilor tranzacției, și garantează faptul că plătitorului nu îi sunt percepute comisioane în mod automat și că i se interzice PSP să perceapă USP comisioane, pentru un anumit tip de tranzacție R, care depășesc costul suportat de PSP pentru astfel de tranzacții;

(b)

comisioanele sunt strict bazate pe costuri;

(c)

nivelul comisioanelor nu depășește costurile efective de prelucrare a unei tranzacții R de către cel mai eficient sau cei mai eficienți PSP comparabili care sunt parte reprezentativă la acordul multilateral în termeni de volum al tranzacțiilor și natură a serviciilor;

(d)

aplicarea comisioanelor în conformitate cu literele (a), (b) și (c) previne perceperea de către PSP a unor comisioane suplimentare legate de costurile acoperite de respectivele comisioane de interschimb din partea USP-urilor lor respectivi;

(e)

nu există alternativă practică și viabilă economic la acord care să conducă la o prelucrare la fel de eficientă sau și mai eficientă a tranzacțiilor R, la costuri egale sau mai mici pentru consumatori.

În sensul primului paragraf, numai categoriile de costuri care sunt relevante în mod direct și neechivoc pentru realizarea tranzacțiilor R se iau în calculul comisioanelor pentru tranzacțiile R. Aceste costuri trebuie determinate cu precizie. Defalcarea sumei costurilor, inclusiv identificarea separată a fiecărei componente, face parte din acord în vederea facilitării verificării și a monitorizării.

(3)   Alineatele (1) și (2) se aplică mutatis mutandis acordurilor unilaterale realizate de un PSP și acordurilor bilaterale dintre PSP care au un obiect sau efect echivalent unui acord multilateral.

Articolul 9

Accesibilitatea plăților

(1)   Un plătitor care efectuează un transfer de credit către un beneficiar al plății care deține un cont de plăți situat pe teritoriul Uniunii nu specifică statul membru în care contul de plăți respectiv este situat, cu condiția ca acest cont de plăți să fie accesibil în conformitate cu articolul 3.

(2)   Un beneficiar al plății care acceptă un transfer de credit sau care utilizează debitarea directă pentru a primi fonduri de la un plătitor care deține un cont de plăți situat pe teritoriul Uniunii nu specifică statul membru în care contul de plăți respectiv este situat, cu condiția ca acest cont de plăți să fie accesibil în conformitate cu articolul 3.

Articolul 10

Autoritățile competente

(1)   Statele membre desemnează ca autorități competente responsabile cu asigurarea respectării prezentului regulament autorități publice, organisme recunoscute de legislația națională sau autorități publice împuternicite în acest scop de legislația națională, inclusiv băncile centrale naționale. Statele membre pot desemna organisme existente să acționeze în calitate de autorități competente.

(2)   Statele membre înștiințează Comisia cu privire la autoritățile competente menționate la alineatul (1) până la 1 februarie 2013. Acestea informează fără întârziere Comisia și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) (ABE) cu privire la orice modificare ulterioară care are legătură cu autoritățile respective.

(3)   Statele membre se asigură că autoritățile competente menționate la alineatul (1) dispun de toate competențele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor. Statele membre care au pe teritoriul lor mai mult de o autoritate competentă pentru aspectele reglementate de prezentul regulament se asigură că autoritățile respective cooperează îndeaproape, astfel încât să își îndeplinească sarcinile în mod eficient.

(4)   Autoritățile competente trebuie să monitorizeze în mod eficient respectarea de către PSP a prezentului regulament și să ia toate măsurile necesare pentru a asigura respectarea acestuia. Autoritățile cooperează în conformitate cu articolul 24 din Directiva 2007/64/CE și cu articolul 31 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

Articolul 11

Sancțiuni

(1)   Statele membre stabilesc, până la 1 februarie 2013, regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și adoptă toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt aplicate. Sancțiunile sunt efective, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre informează Comisia despre sancțiunile și măsurile respective până la 1 august 2013, precum și, în cel mai scurt termen, despre orice modificare ulterioară care le afectează.

(2)   Sancțiunile prevăzute la alineatul (1) nu se aplică în cazul consumatorilor.

Articolul 12

Proceduri extrajudiciare de reclamație și de recurs

(1)   Statele membre stabilesc proceduri extrajudiciare adecvate și eficace de reclamație și de recurs în vederea soluționării litigiilor în legătură cu drepturile și obligațiile care decurg din prezentul regulament între utilizatorii serviciilor de plată și prestatorii lor de servicii de plată. În acest sens, statele membre desemnează organisme existente, dacă este cazul, sau instituie noi organisme.

(2)   Statele membre înștiințează Comisia cu privire la autoritățile competente la care se face trimitere la alineatul (1) până la 1 februarie 2013. Acestea informează fără întârziere Comisia cu privire la orice modificare ulterioară care are legătură cu organismele respective.

(3)   Statele membre pot prevedea ca prezentul articol să se aplice numai USP care sunt consumatori sau doar celor care sunt consumatori și microîntreprinderi. Statele membre informează Comisia cu privire la orice astfel de dispoziții până la 1 august 2013.

Articolul 13

Delegarea de competențe

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 14 pentru a modifica anexa în funcție de progresele tehnice și de evoluțiile pieței.

Articolul 14

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 13 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 31 martie 2012. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 13 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în respectiva decizie. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității niciunuia dintre actele delegate deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 13 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 15

Revizuirea

Până la 1 februarie 2017, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European, BCE și ABE un raport privind aplicarea prezentului regulament, însoțit, dacă este cazul, de o propunere.

Articolul 16

Dispoziții tranzitorii

(1)   Prin derogare de la articolul 6 alineatele (1) și (2), statele membre pot să permită prestatorilor de servicii de plată să furnizeze servicii de conversie până la 1 februarie 2016, pentru operațiunile de plată naționale, utilizatorilor serviciilor lor de plată care au statut de consumatori, permițându-le să folosească în continuare numărul BBAN în locul numărului de identificare al contului de plăți menționat la punctul 1 litera (a) din anexă, cu condiția asigurării interoperabilității prin conversia numerelor BBAN ale plătitorului și beneficiarului plății prin mijloace tehnice și în condiții de siguranță în numărul corespondent de identificare a contului de plăți menționat la punctul 1 litera (a) din anexă. Acest număr de identificare al contului de plăți este prezentat USP care inițiază operațiunea, dacă este cazul înainte de executarea plății. În acest caz, PSP nu percep USP comisioane adiționale sau alte taxe legate direct sau indirect de aceste servicii de conversie.

(2)   PSP care oferă servicii de plată în euro și care sunt situați într-un stat membru care nu a adoptat încă moneda euro trebuie să se conformeze articolului 3 atunci când oferă servicii de plată în euro cel târziu la 31 octombrie 2016. Cu toate acestea, dacă un astfel de stat membru adoptă moneda euro înainte de 31 octombrie 2015, prestatorii de servicii de plată cu sediul în statul membru respectiv trebuie să se conformeze articolului 3 în termen de un an de la data intrării statului membru respectiv în zona euro.

(3)   Statele membre pot permite autorităților lor competente să aplice derogări de la toate sau de la unele dintre cerințele stabilite la articolul 6 alineatele (1) și (2) pentru operațiunile de transfer de credit și de debitare directă cu o cotă de piață cumulativă, pe baza statisticilor oficiale de plată publicate anual de BCE, de mai puțin de 10 % din numărul total de operațiuni de transfer de credit și, respectiv, de debitare directă, din statul membru respectiv până la 1 februarie 2016.

(4)   Statele membre pot permite autorităților lor competente să aplice derogări de la toate sau de la unele dintre cerințele stabilite la articolul 6 alineatele (1) și (2) pentru operațiunile de plată generate prin utilizarea unui card de plată la punctul de vânzare care determină o debitare directă într-un și dintr-un cont de plăți identificat prin BBAN sau IBAN, până la 1 februarie 2016.

(5)   Prin derogare de la articolul 6 alineatele (1) și (2), statele membre pot permite autorităților lor competente, până la 1 februarie 2016, să renunțe la cerința specifică privind utilizarea formatelor de mesaje specificate la punctul 1 litera (b) din anexă stabilite la articolul 5 alineatul (1) litera (d) în cazul USP care inițiază sau primesc transferuri de credit sau debitări directe individuale grupate în vederea transmiterii. În pofida unei eventuale derogări, PSP respectă cerințele stabilite la articolul 5 alineatul (1) litera (d) de fiecare dată când un USP solicită acest serviciu.

(6)   Prin derogare de la articolul 6 alineatele (1) și (2), până la 1 februarie 2016, statele membre pot să amâne aplicarea cerințelor legate de furnizarea BIC-ului pentru operațiunile de plată naționale menționate la articolul 5 alineatele (4), (5) și (7).

(7)   Atunci când un stat membru intenționează să facă uz de o derogare menționată la alineatele (1), (3), (4), (5) și (6), statul membru respectiv informează Comisia în acest sens până la 1 februarie 2013 și, ulterior, permite autorității sale competente să renunțe, după caz, integral sau parțial, la cerințele stabilite la articolul 5, articolul 6 alineatul (1) sau (2) și în anexă, pentru operațiunile de plată relevante menționate la alineatele sau paragrafele respective și pentru o perioadă care nu depășește perioada derogării. Statele membre informează Comisia cu privire la operațiunile de plată care fac obiectul derogării și despre orice modificări ulterioare în acest sens.

(8)   PSP situați într-un stat membru care nu are ca monedă euro și USP care utilizează un serviciu de plată dintr-un stat membru care nu are ca monedă euro se conformează cerințelor de la articolele 4 și 5 până la 31 octombrie 2016. Operatorii de servicii de plată de mică valoare aflați într-un stat membru care nu are ca monedă euro se conformează cerințelor articolului 4 alineatul (2) până la 31 octombrie 2016.

Cu toate acestea, dacă moneda euro este introdusă în orice stat membru înainte de 31 octombrie 2015, PSP sau operatorii relevanți din cadrul sistemelor de plăți de mică valoare situați într-un stat membru și USP care utilizează un serviciu de plată din respectivul stat membru se conformează dispozițiilor respective în termen de un an de la data intrării statului membru respectiv în zona euro, dar nu mai devreme de datele respective specificate pentru statele membre ale zonei euro la data 31 martie 2012.

Articolul 17

Modificări la Regulamentul (CE) nr. 924/2009

Regulamentul (CE) nr. 924/2009 se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 2, punctul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„10.

«fonduri» înseamnă bancnote și monede, monedă scripturală și bani electronici, astfel cum sunt definiți la articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică (15);

2.

La articolul 3, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Comisioanele percepute de un prestator de servicii de plată de la un utilizator de servicii de plată pentru plățile transfrontaliere sunt identice cu comisioanele percepute de acel prestator de servicii de plată de la utilizatorii de servicii de plată pentru plățile naționale corespunzătoare de aceeași valoare și în aceeași monedă.”

3.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) se elimină;

(b)

alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Prestatorul serviciilor de plată poate aplica utilizatorului serviciilor de plată comisioane suplimentare față de cele aplicate în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) în cazul în care utilizatorul în cauză dă instrucțiuni prestatorului de servicii de plată să efectueze operațiunea de plată transfrontalieră fără a comunica IBAN-ul și, atunci când este cazul și se cere în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009 (16), BIC-ul corespunzător ale contului de plăți din celălalt stat membru. Aceste comisioane sunt adecvate și reflectă costurile respective. Ele sunt convenite între prestatorul serviciilor de plată și utilizatorul serviciilor de plată. Prestatorul serviciilor de plată informează utilizatorul serviciilor de plată cu privire la cuantumul comisioanelor suplimentare în timp util, înainte ca utilizatorul serviciilor de plată să fie supus obligațiilor care decurg dintr-un astfel de acord.

4.

La articolul 5, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Începând cu 1 februarie 2016, statele membre elimină obligațiile naționale de raportare pe bază de decontări ale prestatorilor serviciilor de plată pentru statistica balanțelor de plăți aferente operațiunilor de plată ale clienților lor.”;

5.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (1), data „1 noiembrie 2012” se înlocuiește cu „1 februarie 2017”;

(b)

la alineatul (2), data „1 noiembrie 2012” se înlocuiește cu „1 februarie 2017”;

(c)

la alineatul (3), data „1 noiembrie 2012” se înlocuiește cu „1 februarie 2017”.

6.

Articolul 8 se elimină.

Articolul 18

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 14 martie 2012.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

N. WAMMEN


(1)  JO C 155, 25.5.2011, p. 1.

(2)  JO C 218, 23.7.2011, p. 74.

(3)  Poziția Parlamentului European din 14 februarie 2012 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 28 februarie 2012.

(4)  JO C 87 E, 1.4.2010, p. 166.

(5)  JO C 349 E, 22.12.2010, p. 43.

(6)  JO L 319, 5.12.2007, p. 1.

(7)  JO L 266, 9.10.2009, p. 11.

(8)  JO L 331, 15.12.2010, p. 12.

(9)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(10)  JO L 195, 27.7.2010, p. 5.

(11)  JO L 267, 10.10.2009, p. 7.

(12)  JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

(13)  JO L 124, 20.5.2003, p. 36.

(14)  JO L 166, 11.6.1998, p. 45.

(15)  JO L 267, 10.10.2009, p. 7.”

(16)  JO L 94, 30.3.2012, p. 22.”


ANEXĂ

CERINȚE TEHNICE (ARTICOLUL 5)

1.

Pe lângă cerințele esențiale stabilite la articolul 5, următoarele cerințe tehnice se aplică operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă:

(a)

Numărul de identificare a contului menționat la articolul 5 alineatul (1) literele (a) și (c) trebuie să fie IBAN-ul.

(b)

Standardul pentru formatele mesajelor menționate la articolul 5 alineatul (1) literele (b) și (d) trebuie să fie standardul ISO 20022 XML.

(c)

Câmpul de date pentru remitere trebuie să permită utilizarea a 140 de caractere. Schemele de plăți pot permite utilizarea unui număr mai mare de caractere, cu excepția cazurilor în care echipamentul utilizat pentru transmiterea informațiilor are limitări tehnice în privința numărului de caractere și, prin urmare, se aplică limita tehnică a echipamentului.

(d)

Informațiile de referință pentru remitere și toate celelalte elemente de date furnizate în conformitate cu punctele 2 și 3 din prezenta anexă trebuie să fie transmise integral și fără nicio modificare între PSP din lanțul plăților.

(e)

O dată ce datele solicitate devin disponibile în format electronic, operațiunile de plată trebuie să permită o procesare electronică complet automată în toate etapele procesului și pe parcursul întregului lanț al plăților (procesare automată integrată), permițând derularea electronică integrală a procesului de plată, fără a mai fi necesară reintroducerea datelor sau intervenția manuală. Aceasta trebuie să se aplice și tratamentului excepțional al transferurilor de credit și al debitărilor directe, ori de câte ori acest lucru este posibil.

(f)

Schemele de plăți trebuie să nu stabilească niciun prag minim al sumelor care fac obiectul operațiunii de plată, permițând transferuri de credit și debitări directe, dar nu sunt obligate să proceseze operațiuni de plată cu valoarea zero.

(g)

Schemele de plăți nu sunt obligate să efectueze transferuri de credit și debitări directe care depășesc suma de 999 999 999,99 EUR.

2.

În afara cerințelor menționate la punctul 1, transferurilor de credit li se aplică următoarele cerințe:

(a)

Elementele de date menționate la articolul 5 alineatul (2) litera (a) sunt următoarele:

(i)

numele plătitorului și/sau IBAN-ul contului de plăți al plătitorului;

(ii)

suma transferului de credit;

(iii)

IBAN-ul contului de plăți al beneficiarului plății;

(iv)

numele beneficiarului plății, atunci când este cunoscut;

(v)

orice informații privind remiterea.

(b)

Elementele de date menționate la articolul 5 alineatul (2) litera (b) sunt următoarele:

(i)

numele plătitorului;

(ii)

IBAN-ul contului de plăți al plătitorului;

(iii)

suma transferului de credit;

(iv)

IBAN-ul contului de plăți al beneficiarului plății;

(v)

orice informații privind remiterea;

(vi)

orice cod de identificare a beneficiarului plății;

(vii)

numele oricărei părți de referință a beneficiarului plății;

(viii)

orice scop al transferului de credit;

(ix)

orice categorie a scopului transferului de credit.

(c)

În plus, PSP-ul plătitorului comunică PSP-ului beneficiarului plății următoarele elemente de date obligatorii:

(i)

BIC-ul PSP-ului plătitorului (dacă nu se convine altfel de către PSP implicați în operațiunea de plată);

(ii)

BIC-ul PSP-ului beneficiarului plății (dacă nu se convine altfel de către PSP implicați în operațiunea de plată);

(iii)

codul de identificare a schemei de plăți;

(iv)

data decontării transferului de credit;

(v)

numărul de referință pentru mesajul de transfer de credit al PSP-ului plătitorului.

(d)

Elementele de date menționate la articolul 5 alineatul (2) litera (c) sunt următoarele:

(i)

numele plătitorului;

(ii)

suma transferului de credit;

(iii)

orice informații privind remiterea.

3.

În afara cerințelor menționate la punctul 1, operațiunilor de debitare directă li se aplică următoarele cerințe:

(a)

Elementele de date menționate la articolul 5 alineatul (3) litera (a) punctul (i) sunt următoarele:

(i)

tipul de operațiune de debitare directă (recurentă, unică, prima, ultima sau reversare);

(ii)

numele beneficiarului plății;

(iii)

IBAN-ul contului de plăți al beneficiarului plății care urmează a fi creditat;

(iv)

numele plătitorului, dacă este cunoscut;

(v)

IBAN-ul contului de plăți al plătitorului care urmează a fi debitat;

(vi)

referința unică a mandatului;

(vii)

data semnării mandatului, în cazul în care mandatul plătitorului este furnizat după 31 martie 2012;

(viii)

suma operațiunii;

(ix)

în cazul în care mandatul a fost preluat de un alt beneficiar al plății decât cel care a emis mandatul, referința unică a mandatului, astfel cum a fost furnizată de beneficiarul inițial al plății care a emis mandatul;

(x)

identificatorul beneficiarului plății;

(xi)

în cazul în care mandatul a fost preluat de un alt beneficiar al plății decât cel care a emis mandatul, identificatorul beneficiarului inițial al plății care a emis mandatul;

(xii)

orice informații de remitere de la beneficiarul plății la plătitor;

(xiii)

orice scop al operațiunii;

(xiv)

orice categorie a scopului operațiunii.

(b)

Elementele de date menționate la articolul 5 alineatul (3) litera (b) sunt următoarele:

(i)

BIC-ul PSP-ului beneficiarului plății (dacă nu se convine altfel de către PSP implicați în operațiunea de plată);

(ii)

BIC-ul PSP-ului plătitorului (dacă nu se convine altfel de către PSP implicați în operațiunea de plată);

(iii)

numele părții de referință a plătitorului (dacă există într-un mandat dematerializat);

(iv)

codul de identificare pentru partea de referință a plătitorului (dacă există într-un mandat dematerializat);

(v)

numele părții de referință a beneficiarului plății (dacă există într-un mandat dematerializat);

(vi)

codul de identificare pentru partea de referință a beneficiarului plății (dacă există într-un mandat dematerializat);

(vii)

codul de identificare a schemei de plăți;

(viii)

data decontării operațiunii;

(ix)

referința PSP-ului beneficiarului plății pentru operațiune;

(x)

tipul de mandat;

(xi)

tipul de operațiune de debitare directă (recurentă, unică, prima, ultima sau reversare);

(xii)

numele beneficiarului plății;

(xiii)

IBAN-ul contului de plăți al beneficiarului plății care urmează a fi creditat;

(xiv)

numele plătitorului, dacă este cunoscut;

(xv)

IBAN-ul contului de plăți al plătitorului care urmează a fi debitat;

(xvi)

referința unică a mandatului;

(xvii)

data semnării mandatului în cazul în care mandatul este furnizat de către plătitor după 31 martie 2012;

(xviii)

suma operațiunii;

(xix)

referința unică a mandatului, astfel cum a fost furnizată de beneficiarul inițial al plății care a emis mandatul (dacă mandatul a fost preluat de un alt beneficiar al plății decât cel care a emis mandatul);

(xx)

identificatorul beneficiarului plății;

(xxi)

identificatorul beneficiarului inițial al plății care a emis mandatul (în cazul în care mandatul a fost preluat de un alt beneficiar al plății decât cel care a emis mandatul);

(xxii)

orice informații privind remiterea de la beneficiarul plății la plătitor.

(c)

Elementele de date menționate la articolul 5 alineatul (3) litera (c) sunt următoarele:

(i)

referința unică a mandatului;

(ii)

identificatorul beneficiarului plății;

(iii)

numele beneficiarului plății;

(iv)

suma operațiunii;

(v)

orice informații privind remiterea;

(vi)

codul de identificare a schemei de plăți.