30.3.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 94/1

(1)

În conformitate cu Decizia 2001/748/CE a Consiliului din 16 octombrie 2001 privind semnarea în numele Comunității Europene a Protocolului împotriva fabricării și traficului ilicit cu arme de foc, cu piese, elemente și muniție pentru acestea, anexat la Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității organizate transnaționale (2), Comisia a semnat respectivul protocol (denumit în continuare „Protocolul ONU privind armele de foc”) în numele Comunității la 16 ianuarie 2002.

(2)

Protocolul ONU privind armele de foc, al cărui scop îl constituie promovarea, facilitarea și consolidarea cooperării între părți în vederea prevenirii, combaterii și eradicării fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții, a intrat în vigoare la data de 3 iulie 2005.

(3)

Pentru a facilita trasabilitatea armelor de foc și a combate eficient traficul ilegal de arme de foc, piese și componente esențiale ale acestora, precum și de muniții, se impune ameliorarea schimbului de informații între statele membre, îndeosebi printr-o mai bună utilizare a canalelor de comunicare existente.

(4)

Datele cu caracter personal trebuie prelucrate în conformitate cu normele prevăzute în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (3) și în Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (4).

(5)

În comunicarea sa din 18 iulie 2005 privind măsurile pentru a asigura o securitate sporită în domeniul explozivilor, detonatoarelor, echipamentelor pentru fabricarea de bombe și armelor de foc (5), Comisia și-a anunțat intenția de a pune în aplicare articolul 10 din Protocolul ONU privind armele de foc, în cadrul măsurilor care trebuie luate pentru ca Uniunea Europeană să fie în măsură să încheie acest protocol.

(6)

Protocolul ONU privind armele de foc impune tuturor părților să instituie sau să consolideze procedurile administrative sau sistemele de exercitare a unui control eficient asupra fabricării, marcării, importului și exportului de arme de foc.

(7)

Respectarea Protocolului ONU privind armele de foc prevede de asemenea incriminarea fabricării sau a traficului ilegale de arme de foc, piese și componente esențiale ale acestora, precum și de muniții, și luarea unor măsuri care să permită confiscarea produselor astfel fabricate sau traficate.

(8)

Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice armelor de foc în mod specific, pieselor și componentelor esențiale ale acestora sau munițiilor care sunt destinate utilizării în scop militar. Măsurile pentru a respecta cerințele de la articolul 10 din Protocolul ONU privind armele de foc ar trebui să fie adaptate pentru a prevedea proceduri simplificate privind armele de foc pentru uz civil. Prin urmare, ar trebui să se asigure facilități cu privire la autorizarea transferurilor multiple, măsurile de tranzit și exporturile temporare in scopuri legale.

(9)

Prezentul regulament nu aduce atingere punerii în aplicare a articolului 346 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care se referă la interesele esențiale de securitate ale statelor membre, iar prezentul regulament nu are niciun impact asupra Directivei 2009/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 de simplificare a clauzelor și condițiilor de transfer al produselor din domeniul apărării în interiorul Comunității (6) sau asupra Directivei 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și al deținerii de arme (7). De asemenea, Protocolul ONU privind armele de foc și, prin urmare, prezentul regulament nu se aplică tranzacțiilor între state sau transferurilor din interiorul unui stat în cazurile în care aplicarea protocolului ar aduce atingere dreptului unei părți să ia măsuri în interesul securității naționale, în conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite.

(10)

Directiva 91/477/CEE reglementează transferurile de arme de foc pentru uz civil pe teritoriul Uniunii în timp ce prezentul regulament se concentrează asupra măsurilor cu privire la exporturile de pe teritoriul vamal al Uniunii către sau prin țări terțe.

(11)

Armele de foc, piesele și componentele esențiale ale acestora, precum și munițiile, care sunt importate din țări terțe intră sub incidența dreptului Uniunii și, în special, a cerințelor Directivei 91/477/CEE.

(12)

Ar trebui asigurată coerența în ceea ce privește dispozițiile referitoare la păstrarea evidenței în vigoare în conformitate cu dreptului Uniunii.

(13)

Pentru a asigura aplicarea corectă a prezentului regulament, statele membre ar trebui să ia măsuri prin care să confere competențele corespunzătoare autorităților competente.

(14)

În vederea menținerii listei armelor de foc, a pieselor și componentelor esențiale ale acestora, precum și a munițiilor, pentru care este necesară o autorizație în conformitate cu prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește alinierea anexei I la prezentul regulament cu anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (8) și cu anexa I la Directiva 91/477/CEE. Este deosebit de important ca, în cadrul activității sale pregătitoare, Comisia să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(15)

Uniunea a adoptat o serie de reglementări vamale, incluse în Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar (9) și în dispozițiile de punere în aplicare a acestuia prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (10). Ar trebui, de asemenea, să se acorde atenție Regulamentului (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului vamal comunitar (Codul vamal modernizat) (11), ale cărui prevederi se aplică în etape diferite, în conformitate cu articolul 188 al acestuia. Nicio dispoziție din prezentul regulament nu limitează competențele conferite prin Codul vamal comunitar și dispozițiile de punere în aplicare care decurg din acesta.

(16)

Statele membre ar trebui să stabilească regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și să asigure punerea lor în aplicare. Sancțiunile respective ar trebui să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare.

(17)

Prezentul regulament nu aduce atingere regimului Uniunii pentru controlul exporturilor, transferului, intermedierii și tranzitului de produse cu dublă utilizare instituit prin Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului (12).

(18)

Prezentul regulament este în concordanță cu alte dispoziții relevante privind armele de foc, piesele și componentele esențiale ale acestora, precum și munițiile, utilizate în scopuri militare, pentru strategii de securitate, trafic ilegal cu arme mici și arme ușoare și exportul de tehnologie militară, inclusiv cu Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar (13).

(19)

Comisia și statele membre ar trebui să se informeze reciproc cu privire la măsurile luate în temeiul prezentului regulament și cu privire la alte informații relevante de care dispun în legătură cu prezentul regulament.

(20)

Prezentul regulament nu împiedică statele membre să aplice propriile norme constituționale privind accesul public la documentele oficiale, având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (14),

1.

„armă de foc” înseamnă orice armă portabilă cu țeavă care expulzează, este proiectată să expulzeze sau poate fi transformată să expulzeze o alice, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie astfel cum se menționează în anexa I.

Un obiect este considerat ca fiind capabil să se transforme pentru a expulza o alice, glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie dacă:

2.

„piese” înseamnă orice element sau piesă de schimb astfel cum se menționează în anexa I, special concepute pentru o armă de foc și indispensabile pentru funcționarea acesteia, inclusiv țeava, un cadru sau un recuperator, manșonul mobil sau cilindrul, cuiul percutor sau închizătorul, și orice dispozitiv conceput sau adaptat pentru a reduce zgomotul provocat de tragerea unui foc de armă;

3.

„componente esențiale” înseamnă mecanismul de închidere, camera cartușului și țeava armelor de foc care, în calitate de obiecte separate, sunt incluse în categoria armelor de foc pe care sunt montate sau sunt concepute să se monteze;

4.

„muniții” înseamnă muniția completă sau componentele acesteia, inclusiv tubul cartușului, capsele de inițiere, pulberea, gloanțele sau proiectilele, care sunt folosite într-o armă de foc, astfel cum se menționează în anexa I, cu condiția ca aceste componente să facă ele însele obiectul unei autorizații în statul membru respectiv;

5.

„arme de foc dezactivate” înseamnă obiectele care corespund definiției unei arme de foc care au fost considerate definitiv improprii folosirii, prin dezactivare, asigurându-se că toate componentele esențiale ale armei de foc au devenit definitiv nefuncționale și imposibil de demontat, înlocuit sau modificat, astfel încât să nu permită în niciun fel reactivarea armei de foc.

Statele membre se asigură că aceste măsuri de dezactivare sunt verificate de o autoritate competentă. În contextul respectivei verificări, statele membre dispun eliberarea unui certificat sau a unui înscris care să ateste dezactivarea armei de foc sau aplicarea pe suprafața armei de foc a unui marcaj clar vizibil în acest sens;

6.

„export” înseamnă:

7.

„persoană” înseamnă o persoană fizică, o persoană juridică și, atunci când se prevede această posibilitate prin reglementările în vigoare, o asociere de persoane recunoscută ca având capacitatea de a încheia acte juridice, dar căreia îi lipsește statutul legal al unei persoane juridice;

8.

„exportator” înseamnă orice persoană stabilită în Uniune care face sau în numele căreia se face o declarație de export, adică persoana care, în momentul în care declarația este acceptată, este titularul contractului încheiat cu destinatarul din țara terță și are competența de a decide trimiterea produsului în afara teritoriului vamal al Uniunii. În cazul în care niciun contract de export nu a fost încheiat sau în cazul în care titularul contractului nu acționează în nume propriu, prin exportator se înțelege persoana care are competența de a decide cu privire la trimiterea produsului în afara teritoriului vamal al Uniunii.

În cazul în care dreptul de a dispune de arme de foc, piese și componente esențiale ale acestora, sau muniții, aparține unei persoane stabilite în afara Uniunii, în conformitate cu contractul pe care se bazează exportul, exportatorul este considerat a fi partea contractantă stabilită în Uniune;

9.

„teritoriul vamal al Uniunii” înseamnă teritoriul în sensul articolului 3 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92;

10.

„declarație de export” înseamnă actul prin care o persoană își declară, în forma și modalitatea prevăzută, intenția de a supune arme de foc, piese și componente esențiale ale acestora, precum și muniții, pentru acestea unei proceduri de export;

11.

„export temporar” înseamnă circulația armelor de foc care părăsesc teritoriul vamal al Uniunii și care sunt destinate reimportului într-o perioadă ce nu depășește 24 de luni;

12.

„tranzit” înseamnă operațiunea de transport de mărfuri care părăsesc teritoriul vamal al Uniunii și care tranzitează teritoriul uneia sau mai multor țări terțe, cu destinația finală într-o altă țară terță;

13.

„transbordare” înseamnă operațiunea de tranzit care implică operațiunea fizică de descărcare a mărfurilor din mijloacele de transport importatoare, urmată de reîncărcare în scopul reexportării, în general, pe un alt mijloc de transport;

14.

„autorizație de export” înseamnă:

15.

„trafic ilegal” înseamnă importul, exportul, vânzarea, livrarea, circulația sau transferul armelor de foc, pieselor și componentelor esențiale ale acestora sau muniții, din sau prin teritoriul unui stat membru către cel al unei țări terțe, dacă este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții:

16.

„trasabilitate” înseamnă trasabilitatea sistematică a armelor de foc și, dacă este posibil, a pieselor și componentelor esențiale ale acestora, precum și a muniției, de la producător până la cumpărător, în scopul de a ajuta autoritățile competente din statele membre la detectarea, investigarea și analizarea fabricării și a traficului ilegale.

(a)

tranzacțiilor dintre state sau transferurilor în interiorul unui stat;

(b)

armelor de foc, pieselor și componentelor esențiale ale acestora, precum și muniției în cazul în care sunt destinate uzului militar și, în orice caz, armelor de foc de tip complet automat;

(c)

armelor de foc, pieselor și componentelor esențiale ale acestora, precum și muniției atunci când acestea sunt destinate forțelor armate, poliției sau autorităților publice din statele membre;

(d)

colecționarilor și organismelor care se ocupă de aspectele culturale și istorice ale armelor de foc, pieselor și componentelor esențiale ale acestora, precum și muniției, recunoscute ca atare în sensul prezentului regulament de către statul membru pe teritoriul căruia sunt stabiliți, cu condiția să se asigure măsuri de urmărire;

(e)

armelor de foc dezactivate;

(f)

armelor de foc vechi și copiilor acestora, astfel cum sunt definite în conformitate cu legislația națională, cu condiția ca armele de foc vechi să nu includă armele de foc fabricate după 1899.

(a)

țara terță importatoare a autorizat importul în cauză; și

(b)

eventualele țări terțe de tranzit au notificat în scris – și cel târziu înainte de expediere – că nu au nicio obiecție față de tranzit. Această dispoziție nu se aplică:

(a)

datele emiterii și a expirării;

(b)

locul de eliberare;

(c)

țara exportatoare;

(d)

țara importatoare;

(e)

ori de câte ori este cazul, țara terță sau țările terțe de tranzit;

(f)

destinatarul;

(g)

destinatarul final, dacă este cunoscut în momentul transferului;

(h)

detalii ce permit identificarea armelor de foc, pieselor și componentelor esențiale ale acestora, precum și muniției, precum și a cantității acestora, inclusiv marcajul aplicat pe armele de foc, cel târziu înainte de expediere.

(a)

nu este necesară autorizația de export pentru:

(b)

atunci când părăsesc teritoriul vamal al Uniunii printr-un alt stat membru decât statul lor de reședință, vânătorii și practicanții de tir sportiv prezintă autorităților competente un permis european pentru arme de foc astfel cum se prevede la articolele 1 și 12 din Directiva 91/477/CEE. În cazul transportului aerian, permisul european pentru arme de foc este prezentat autorităților competente în punctul în care produsele relevante sunt livrate companiei aeriene spre transportare în afara teritoriului vamal al Uniunii.

Atunci când părăsesc teritoriul vamal al Uniunii prin statul membru de reședință, vânătorii și practicanții tirului sportiv pot prezenta, în locul permisului european pentru arme de foc, un alt document acceptat în acest sens de autoritățile competente din respectivul stat membru;

(c)

autoritățile competente dintr-un stat membru suspendă, pentru o perioadă care nu depășește 10 zile, procedura de export de pe teritoriul său sau, dacă este necesar, împiedică în alt mod ca armele de foc, piesele și componentele esențiale ale acestora, sau munițiile să părăsească teritoriul vamal al Uniunii prin respectivul stat membru, în cazul în care au motive să suspecteze că motivele prezentate de vânători sau de practicanții de tir sportiv nu sunt conforme cu prevederile și obligațiile stabilite la articolul 10. În cazuri excepționale și pentru motive temeinic justificate, perioada menționată la prezenta literă poate fi extinsă la 30 de zile.

(a)

reexportul de arme de foc, după admiterea temporară în scopuri de evaluare sau expoziție fără vânzare, sau perfecționare activă pentru reparații, cu condiția ca armele de foc să rămână proprietatea unei persoane stabilite în afara teritoriului vamal al Uniunii și ca armele de foc să fie reexportate respectivei persoane;

(b)

reexportul de arme de foc, piese și componente esențiale ale acestora, precum și muniții, în cazurile de depozitare temporară din momentul în care acestea intră pe teritoriul vamal al Uniunii și până la părăsirea acestuia;

(c)

exportul temporar de arme de foc cu scopul evaluării, al reparării și al expoziției fără vânzare, cu condiția ca exportatorul să justifice posesia legală a acestor arme de foc și să le exporte prin procedurile de perfecționare pasivă sau procedurile vamale de export temporar.

(a)

obligațiile și angajamentele lor în calitate de părți la convențiile internaționale relevante privind controlul exporturilor sau la tratatele internaționale relevante;

(b)

considerente de politică națională externă și de securitate, inclusiv cele reglementate prin Poziția comună 2008/944/PESC;

(c)

considerente privind utilizarea finală prevăzută, destinatarul, destinatarul final precis și riscul de deturnare.

(a)

refuză să acorde o autorizație de export dacă solicitantul are cazier judiciar pentru faptele prevăzute la articolul 2 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (15) sau pentru orice alte fapte, cu condiția ca acestea să fie pedepsibile prin privare maximă de libertate de cel puțin patru ani sau pedepse și mai importante;

(b)

anulează, suspendă, modifică sau revocă o autorizație de export în cazul în care condițiile pentru acordarea acesteia nu sunt îndeplinite sau nu mai sunt îndeplinite.

(a)

să adune informații despre orice comandă sau tranzacție care implică arme de foc, piese și componente esențiale ale acestora, precum și muniții; și

(b)

să stabilească dacă măsurile de control al exporturilor au fost corect aplicate, ceea ce poate presupune, în special, dreptul de a pătrunde în sediul persoanelor interesate în operațiuni de export.

(a)

la acordarea autorizației nu au fost luate în considerare informații importante; sau

(b)

circumstanțele s-au schimbat considerabil de la acordarea autorizației.

(a)

detalii privind exportatorii a căror cerere de autorizație este respinsă sau exportatorii care fac obiectul unor decizii luate de statele membre în conformitate cu articolul 11;

(b)

datele referitoare la destinatari sau alți actori implicați în activități suspecte, și, după caz, la itinerariile parcurse.