17.11.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 302/1


REGULAMENTUL (CE) NR. 1060/2009 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

din 16 septembrie 2009

privind agențiile de rating de credit

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Băncii Centrale Europene (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Agențiile de rating de credit joacă un rol important pe piețele mondiale ale valorilor mobiliare și pe cele bancare, deoarece ratingurile lor de credit sunt folosite de investitori, debitori, emitenți și guverne în procesul de luare a deciziilor de investiții și finanțare în cunoștință de cauză. Instituțiile de credit, întreprinderile de investiții, întreprinderile de asigurări generale, întreprinderile de asigurări de viață, întreprinderile de reasigurări, organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale pot folosi aceste ratinguri de credit ca referință pentru determinarea fondurilor proprii necesare în vederea asigurării solvabilității sau pentru calcularea riscului legat de activitatea lor de investiții. Prin urmare, ratingurile de credit au un impact semnificativ asupra funcționării piețelor și asupra încrederii investitorilor și a consumatorilor. De aceea, este esențial ca activitățile de rating de credit să se desfășoare cu respectarea principiilor de integritate, transparență, responsabilitate și bună guvernanță pentru a garanta că ratingurile de credit folosite în Comunitate sunt independente, obiective și de o calitate corespunzătoare.

(2)

În prezent, marea parte a agențiilor de rating de credit au sediul în afara Comunității. Cele mai multe state membre nu reglementează activitatea agențiilor de rating de credit și nici condițiile de acordare a ratingurilor de credit. În pofida importanței lor ridicate pentru funcționarea piețelor financiare, agențiile de rating de credit intră sub incidența legislației comunitare numai în domenii restrânse, cum ar fi domeniul de aplicare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață) (4). De asemenea, atât Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (5), cât și Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit (6) fac referire la agențiile de rating de credit. Este, prin urmare, important să se prevadă norme care să asigure faptul că toate ratingurile de credit acordate de agențiile de rating de credit înregistrate în Comunitate sunt de o calitate corespunzătoare și sunt acordate de agenții de rating de credit supuse unor cerințe stricte. Comisia va continua să lucreze împreună cu partenerii săi internaționali pentru a asigura convergența normelor care se aplică agențiilor de rating de credit. Ar trebui ca anumite bănci centrale care acordă ratinguri de credit să poată deroga de la aplicarea prezentului regulament, cu condiția ca acestea să îndeplinească condițiile aplicabile relevante care garantează independența și integritatea activităților lor de rating de credit și care sunt la fel de stricte precum cele prevăzute de prezentul regulament.

(3)

Prezentul regulament nu ar trebui să creeze o obligație generală de rating al instrumentelor financiare sau al obligațiilor financiare în conformitate cu prezentul regulament. În special, acesta nu ar trebui să oblige OPCVM-urile, astfel cum sunt definite în Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (7), și instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale, astfel cum sunt definite în Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (8), să investească numai în instrumente financiare cărora li s-au acordat ratinguri în temeiul prezentului regulament.

(4)

Prezentul regulament nu ar trebui să instituie o obligație generală pentru investitori sau pentru instituțiile financiare de a investi numai în valori mobiliare pentru care a fost publicat un prospect în conformitate cu Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare (9) și cu Regulamentul (CE) nr. 809/2004 al Comisiei din 29 aprilie 2004 de punere în aplicare a Directivei 2003/71/CE în ceea ce privește informațiile conținute în prospectele, structura prospectelor, includerea de informații prin trimiteri, publicarea prospectelor și difuzarea comunicatelor cu caracter publicitar (10) și cărora li se acordă ratinguri în temeiul prezentului regulament. De asemenea, prezentul regulament nu ar trebui să impună emitenților, ofertanților sau persoanelor care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată cerința de a obține ratinguri de credit pentru valorile mobiliare pentru care trebuie publicat un prospect în conformitate cu Directiva 2003/71/CE și cu Regulamentul (CE) nr. 809/2004.

(5)

Orice prospect publicat în conformitate cu Directiva 2003/71/CE și cu Regulamentul (CE) nr. 809/2004 ar trebui să conțină informații clare și vizibile care să precizeze dacă ratingul de credit al respectivelor valori mobiliare este acordat de o agenție de rating de credit stabilită în Comunitate și înregistrată în conformitate cu prezentul regulament. Cu toate acestea, nicio dispoziție din prezentul regulament nu ar trebui să împiedice persoanele responsabile de publicarea unui prospect în conformitate cu Directiva 2003/71/CE și Regulamentul (CE) nr. 809/2004 să includă în prospect orice informație importantă, inclusiv ratingurile de credit emise în țări terțe și informațiile aferente acestora.

(6)

În plus față de acordarea ratingurilor de credit și desfășurarea activităților de rating, agențiile de rating de credit ar trebui să poată desfășura și activități auxiliare cu titlu profesional. Exercitarea de activități auxiliare nu ar trebui să compromită independența sau integritatea activităților de rating desfășurate de agențiile de rating de credit.

(7)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice ratingurilor de credit acordate de agențiile de rating de credit înregistrate în Comunitate. Principalul obiectiv al prezentului regulament este acela de a proteja stabilitatea piețelor și a investitorilor financiari. Punctajele de bonitate, sistemele de evaluare a bonității și evaluările similare care privesc obligațiile ce decurg din relațiile cu clienții sau de natură comercială sau industrială ar trebui să nu fie inclus domeniul de aplicare a prezentului regulament.

(8)

Agențiile de rating de credit ar trebui să aplice în mod voluntar Codul principiilor de bază pentru agențiile de rating publicat de Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare (codul IOSCO). În 2006, într-o comunicare cu privire la agențiile de rating de credit (11), Comisia invita Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare (CESR), instituit prin Decizia 2009/77/CE a Comisiei (12), să monitorizeze respectarea codului IOSCO și să transmită Comisiei, anual, un raport pe această temă.

(9)

Consiliul European din 13 și 14 martie 2008 a adoptat o serie de concluzii pentru a răspunde principalelor deficiențe identificate în sistemul financiar. Unul dintre obiective a fost ameliorarea funcționării pieței și a structurilor de stimulare, inclusiv a rolului agențiilor de rating de credit.

(10)

Se consideră că, pe de o parte, agențiile de rating de credit nu au reușit să oglindească suficient de rapid, în ratingurile lor de credit, înrăutățirea condițiilor de piață și, pe de altă parte, nu au reușit să adapteze aceste ratinguri de credit la timp, ca urmare a acutizării crizei de pe piață. Cea mai adecvată cale de a corecta aceste eșecuri constă în adoptarea de măsuri cu privire la conflictele de interese, calitatea ratingurilor de credit, transparența și guvernanța internă a agențiilor de rating de credit, precum și supravegherea activităților lor. Utilizatorii ratingurilor de credit nu ar trebui să se bazeze fără reflecție pe acestea. Aceștia ar trebui să realizeze propria lor analiză cu mare grijă și să dea dovadă de vigilența necesară în orice moment în ceea ce privește încrederea acordată unor astfel de ratinguri de credit.

(11)

Se impune stabilirea unui cadru normativ comun cu privire la sporirea calității ratingurilor de credit, în special calitatea ratingurilor de credit destinate a fi utilizate de instituțiile financiare și de persoanele reglementate prin norme armonizate în Comunitate. În absența unui astfel de cadru comun, există riscul adoptării unor măsuri divergente la nivel național de către statele membre, ceea ce ar avea un impact negativ direct asupra pieței interne și ar crea obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne, deoarece agențiile de rating de credit care acordă ratinguri de credit destinate a fi utilizate de instituții financiare din Comunitate ar trebui să se conformeze unor norme diferite în state membre diferite. În plus, coexistența unor cerințe divergente referitoare la calitatea ratingurilor de credit ar putea genera nivele diferite de protecție a investitorilor și a consumatorilor. De asemenea, utilizatorii ar trebui să poată compara ratingurile de credit emise în Comunitate cu cele emise la nivel internațional.

(12)

Prezentul regulament nu ar trebui să aibă niciun impact asupra utilizării ratingurilor de credit de către alte persoane decât cele menționate în prezentul regulament.

(13)

Ar trebui că ratingurile de credit acordate în țările terțe să poată fi utilizate în scopuri de reglementare în Comunitate, cu condiția să respecte cerințe care sunt la fel de stricte ca și cele prevăzute în prezentul regulament. Prezentul regulament introduce un regim de avizare care permite agențiilor de rating de credit stabilite în Comunitate și înregistrate în conformitate cu dispozițiile sale să avizeze ratinguri de credit acordate în țări terțe. Atunci când avizează un rating de credit acordat într-o țară terță, agențiile de rating de credit ar trebui să stabilească și să monitorizeze în permanență dacă activitățile de rating care duc la acordarea unor astfel de ratinguri de credit respectă cerințele privind acordarea de ratinguri de credit care sunt la fel de stricte precum cele prevăzute în prezentul regulament, îndeplinind același obiectiv și având aceleași efecte în practică.

(14)

Pentru a răspunde preocupărilor potrivit cărora faptul că agențiile de rating de credit nu sunt stabilite în Comunitate ar putea constitui un impediment grav pentru supravegherea efectivă în interesul piețelor financiare din Comunitate, un astfel de regim de avizare ar trebui introdus pentru agențiile de rating de credit care sunt afiliate sau cooperează îndeaproape cu agenții de rating stabilite în Comunitate. Cu toate acestea, s-ar putea dovedi necesară adaptarea cerinței privind prezența fizică în Comunitate în anumite cazuri, în special în ceea ce privește agențiile de rating de credit mai mici din țări terțe care nu sunt deloc prezente sau afiliate în Comunitate. Prin urmare, ar trebui prevăzut un regim specific de certificare pentru respectivele agenții de rating de credit, cu condiția ca acestea să nu aibă o importanță sistemică pentru stabilitatea financiară sau integritatea piețelor financiare din unul sau mai multe state membre.

(15)

Certificarea ar trebui să fie posibilă după determinarea de către Comisie a echivalenței dintre cadrul legal și de supraveghere al unei țări terțe și cerințele prezentului regulament. Mecanismul de echivalare preconizat nu ar trebui să acorde acces automat la Comunitate, ci ar trebui să ofere posibilitatea agențiilor de rating de credit dintr-o țară terță, care îndeplinesc condițiile, să fie evaluate individual și să deroge de la anumite cerințe de natură organizatorică aplicabile agențiilor de rating de credit din Comunitate, inclusiv cerința privind prezența fizică în Comunitate.

(16)

Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să prevadă ca o agenție de rating de credit dintr-o țară terță să îndeplinească criteriile, care constituie condiții generale prealabile pentru integritatea activităților de rating de credit exercitate de aceasta, în scopul prevenirii intervenției autorităților competente și a altor autorități publice din respectivele țări terțe în conținutul ratingurilor de credit și să impună o politică adecvată privind gestionarea conflictelor de interese, rotația analiștilor de rating și existența unei proceduri de divulgare periodică și permanentă a informațiilor.

(17)

O altă condiție prealabilă importantă pentru un regim de avizare și un sistem de echivalare corespunzătoare o constituie existența unor mecanisme de cooperare fiabile între autoritățile competente ale statelor membre de origine și autoritățile competente relevante ale agențiilor de rating de credit din țările terțe.

(18)

Agenția de rating de credit care avizează ratinguri de credit acordate într-o țară terță ar trebui să fie responsabilă pe deplin și în mod necondiționat de ratingurile de credit avizate și de respectarea condițiilor relevante menționate în prezentul regulament.

(19)

Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ratingurilor de credit pe care agenția de rating de credit le realizează ca urmare a unei solicitări individuale și le furnizează exclusiv persoanei solicitante și care nu sunt destinate publicării sau distribuirii pe bază de abonament.

(20)

Cercetarea pentru investiții, recomandările privind investițiile, precum și alte opinii cu privire la valoarea sau prețul unui instrument financiar sau al unei obligații financiare nu ar trebui să fie considerate ca fiind ratinguri de credit.

(21)

Un rating de credit nesolicitat, adică un rating de credit care nu a fost inițiat la cererea emitentului sau a entității căreia i s-a acordat ratingul respectiv, ar trebui să fie identificat în mod clar ca atare și ar trebui să se distingă de ratingurile de credit solicitate prin mijloace corespunzătoare.

(22)

Pentru a evita eventualele conflicte de interese, agențiile de rating de credit se concentrează în activitatea lor profesională pe acordarea de ratinguri de credit. O agenție de rating de credit nu ar trebui autorizată să desfășoare activități de consultanță sau să furnizeze servicii de consiliere. În special, o agenție de rating de credit nu ar trebui să facă propuneri sau recomandări referitoare la modul în care este conceput instrumentul financiar sau la structura acestuia. Cu toate acestea, agențiile de rating ar trebui să poată furniza servicii auxiliare, în cazul în care prin aceasta nu se creează potențiale conflicte de interese cu activitatea de acordare a ratingurilor de credit.

(23)

Agențiile de rating de credit ar trebui să utilizeze metodologii de rating riguroase, sistematice, constante și care să fie supuse validării bazate inclusiv pe experiența anterioară și pe controlul a posteriori. Cu toate acestea, o asemenea cerință nu ar trebui, în niciun caz, să ofere autorităților competente și statelor membre motive pentru a interveni asupra conținutului ratingurilor și asupra metodologiilor. În mod similar, cerința impusă agențiilor de rating de a revizui ratingurile cel puțin anual nu ar trebui să aducă atingere obligației agențiilor de rating de a monitoriza ratingurile de credit în permanență și de a revizui ratingurile de credit ori de câte ori este necesar. Aceste cerințe nu ar trebui să se aplice într-un mod care să împiedice intrarea pe piață a unor noi agenții de rating.

(24)

Ratingurile de credit ar trebui să fie bine întemeiate și justificate pentru a evita ratingurile arbitrare.

(25)

Agențiile de rating de credit ar trebui să pună la dispoziția publicului informații privind metodologiile, modelele și principalele ipoteze pe care le utilizează în activitățile lor de rating de credit. Nivelul de detaliere legat de publicarea informațiilor privind modelele ar trebui să asigure furnizarea unor informații adecvate utilizatorilor de ratinguri de credit, astfel încât aceștia să poată realiza propriile analize diagnostic la evaluarea oportunității utilizării ratingurile de credit respective. Pe de altă parte, diseminarea informațiilor privind modelele ar trebui să fie realizată astfel încât să nu fie dezvăluite informații comerciale sensibile sau să fie afectată inovarea.

(26)

Agențiile de rating de credit ar trebui să instituie proceduri și politici interne adecvate cu privire la angajați și alte persoane implicate în procesul de rating de credit în scopul de a preveni, a identifica, a elimina sau a gestiona și a face public orice conflict de interese și de a asigura, în orice moment, calitatea, integritatea și seriozitatea procesului de rating de credit și de revizuire. Printre aceste politici și proceduri ar trebui să se numere, în special, mecanisme de control intern și funcția de verificare a conformității.

(27)

Agențiile de rating de credit ar trebui să evite să se regăsească în situații de conflict de interese și să gestioneze în mod adecvat conflictele de interese care sunt de neevitat, astfel încât să-și poată garanta independența. Agențiile de rating de credit ar trebui să facă publice conflictele de interese în timp util. De asemenea, acestea ar trebui să țină evidența atât a tuturor riscurilor importante care amenință independența agenției de rating, a angajaților și a altor persoane implicate în procesul de rating de credit, cât și a măsurilor de protecție aplicate pentru a atenua aceste riscuri.

(28)

O agenție de rating de credit sau un grup de agenții de rating de credit ar trebui să mențină mecanisme pentru buna guvernanță corporativă. În procesul de stabilire a mecanismelor pentru buna guvernanță corporativă, o agenție de rating de credit sau un grup de agenții de rating de credit ar trebui să țină seama de necesitatea de a garanta că acordă ratinguri de credit independente, obiective și de o calitate corespunzătoare.

(29)

Pentru a garanta independența procesului de rating de credit de interesele comerciale ale agenției de rating de credit ca societate, este necesar ca agențiile de rating de credit să se asigure că cel puțin o treime, dar nu mai puțin de doi membri ai consiliului de administrație sau de supraveghere sunt independenți în concordanță cu punctul 13 al secțiunii III din Recomandarea 2005/162/CE a Comisiei din 15 februarie 2005 privind rolul administratorilor fără funcție executivă și al membrilor consiliului de supraveghere ai societăților cotate la bursă și comitetele consiliului de administrație sau de supraveghere (13). De asemenea, este necesar ca majoritatea cadrelor superioare de conducere, inclusiv membrii independenți ai consiliului de administrație sau de supraveghere, să dețină expertiză adecvată în sectoare corespunzătoare ale serviciilor financiare. Responsabilul cu funcția de verificare a conformității ar trebui să prezinte în mod regulat cadrelor superioare de conducere și membrilor independenți ai consiliului de administrație sau de supraveghere rapoarte cu privire la îndeplinirea atribuțiilor sale.

(30)

Pentru evitarea conflictelor de interese, remunerația membrilor independenți ai consiliului de administrație sau de supraveghere nu ar trebui să depindă de performanța comercială a agenției de rating de credit.

(31)

Agențiile de rating de credit ar trebui să aloce activităților de rating de credit un număr suficient de angajați având nivelul necesar de cunoștințe și experiență. În special, agențiile de rating de credit ar trebui să se asigure că alocă suficiente resurse de capital uman și financiare activităților de acordare, monitorizare și actualizare a ratingurilor de credit.

(32)

Pentru a ține seama de condițiile specifice agențiilor de rating de credit care au mai puțin de 50 de angajați, autoritățile competente ar trebui să poată acorda derogare respectivelor agenții de rating de la unele dintre obligații prevăzute în prezentul regulament în ceea ce privește rolul membrilor independenți ai consiliului, funcția de asigurare a conformității și mecanismul de rotație, cu condiția ca acestea să poată demonstra că îndeplinesc anumite condiții specifice. Autoritățile competente ar trebui să analizeze, în special, dacă dimensiunea agenției de rating nu este stabilită astfel încât să evite conformitatea cu prezentul regulament a unei agenții de rating de credit sau a unui grup de agenții de rating de credit. Autoritățile competente ale statele membre ar trebui să acorde derogarea astfel încât să se evite riscul fragmentării pieței interne și să se garanteze aplicarea uniformă a dreptului comunitar.

(33)

Relațiile durabile pe termen lung cu aceleași entități cărora li se acordă ratinguri sau cu părți terțe afiliate acestora ar putea compromite independența analiștilor de rating și a persoanelor implicate în aprobarea ratingurilor de credit. Prin urmare, analiștii și persoanele respective ar trebui să facă obiectul unui mecanism de rotație adecvat, care să asigure schimbări progresive în cadrul echipelor de analiză și al comitetelor de rating de credit.

(34)

Agențiile de rating de credit ar trebui să se asigure că metodologiile, modelele și principalele ipoteze de rating, precum ipotezele matematice sau de corelare, folosite pentru realizarea ratingurilor de credit sunt bine întreținute, actualizate și revizuite în detaliu, în mod periodic, iar descrierile acestora sunt publicate într-un mod care să permită revizuirea în detaliu. În cazul în care lipsa unor date fiabile sau complexitatea structurii unui nou tip de instrument financiar, cum ar fi instrumentele financiare structurate, ridică grave semne de întrebare cu privire la capacitatea agenției de rating de a acorda un rating credibil, este oportun ca aceasta să nu acorde ratingul de credit sau să retragă ratingul de credit existent. Modificările legate de calitatea informațiilor disponibile pentru monitorizarea unui rating de credit existent ar trebui să se publice în cadrul revizuirii respective și, dacă este cazul, ar trebui să se efectueze o rectificare a ratingului de credit.

(35)

Pentru a garanta calitatea ratingurilor de credit, agențiile de rating de credit ar trebui să ia măsuri pentru a se asigura că informațiile pe care le folosesc pentru realizarea ratingului de credit sunt fiabile. În acest scop, agențiile de rating de credit ar trebui să poată, printre altele: să aibă încredere în situațiile financiare auditate în mod independent și în alte informații publicate; să recurgă la verificarea de către un alt prestator de servicii având o reputație solidă; să examineze, prin sondaj, informația primită; să recurgă la dispoziții contractuale care să prevadă în mod clar responsabilitatea entității căreia i se acordă ratingul sau a părților terțe legate de aceasta, în cazul în care acestea furnizează cu bună știință informații greșite sau înșelătoare în cadrul contractului sau dacă nu reușesc să realizeze, în conformitate cu condițiile din contract, analize diagnostic rezonabile cu privire la exactitatea informațiilor.

(36)

Prezentul regulament nu aduce atingere obligației agențiilor de rating de credit de a proteja dreptul la viață privată al persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (14).

(37)

Este necesar ca agențiile de rating de credit să instituie proceduri adecvate pentru revizuirea regulată a metodologiilor, a modelelor și a ipotezelor principale folosite de agențiile de rating pentru a putea reflecta în mod corect evoluția piețelor activelor respective. Pentru a asigura transparența, publicarea oricăror modificări semnificative ale metodologiilor, practicilor, procedurilor sau proceselor agenților de rating de credit ar trebui efectuată înainte de aplicarea lor efectivă, cu excepția cazului în care condițiile extreme de piață impun o schimbare imediată a ratingului de credit.

(38)

Agenția de rating de credit ar trebui să indice orice avertizare adecvată de risc, inclusiv o analiză de sensibilitate a ipotezelor relevante. Această analiză ar trebui să explice în ce mod evoluțiile pieței care modifică parametrii înglobați în model pot influența variația ratingurilor (de exemplu volatilitatea). Agenția de rating de credit ar trebui să se asigure că informațiile cu privire la ratele istorice de incapacitate de plată ale diferitelor categorii de rating sunt verificabile, măsurabile și reprezintă o bază suficientă pentru a permite părților interesate să înțeleagă performanța anterioară a fiecărei categorii de rating, precum și dacă și în ce fel acestea au evoluat. Dacă, având în vedere natura ratingului de credit sau alte circumstanțe, ratele istorice de incapacitate de plată devin inadecvate, statistic incorecte sau susceptibile de a fi înșelătoare pentru utilizatorii ratingului de credit, agențiile de rating ar trebui să furnizeze clarificările necesare. Aceste informații ar trebui să fie, în măsura posibilului, comparabile cu informațiile de referință existente în acest sector, pentru a permite investitorilor să realizeze comparații referitoare la performanța diferitelor agenții de rating.

(39)

Pentru a crește nivelul de transparență a ratingurilor de credit și pentru a contribui la protejarea investitorilor, CESR ar trebui să țină un registru central în care să înregistreze informații privind performanțele anterioare ale agențiilor de rating de credit și informații privind ratingurile de credit acordate anterior. Agențiile de rating de credit ar trebui să transmită registrului informații într-un format standard. CESR ar trebui să pună informațiile respective la dispoziția publicului și să publice anual sinteze privind principalele evoluții constatate.

(40)

În anumite circumstanțe, instrumentele financiare structurate pot avea efecte diferite de cele ale creanțelor comerciale tradiționale. Aplicarea aceleiași categorii de rating acestor două tipuri de instrumente ar putea induce în eroare investitorii în absența unor clarificări suplimentare. Agențiile de rating de credit ar trebui să joace un rol important în sensibilizarea utilizatorilor ratingurilor de credit cu privire la caracteristicile specifice produselor financiare structurate în comparație cu produsele tradiționale. Agențiile de rating de credit ar trebui astfel să facă o diferențiere clară între categoriile de rating utilizate pentru instrumentele financiare structurate, pe de o parte, și cele utilizate pentru alte instrumente sau obligații financiare, pe de altă parte, prin utilizarea unui simbol suplimentar corespunzător categoriei de rating.

(41)

Agențiile de rating de credit ar trebui să ia o serie de măsuri pentru a evita situațiile în care emitenții cer mai multor agenții de rating o evaluare preliminară a ratingului unui instrument financiar structurat pentru a o identifica pe aceea care oferă cea mai bună evaluare a instrumentului propus. De asemenea, emitenții ar trebui să se abțină de la astfel de practici.

(42)

Agențiile de rating de credit ar trebui să țină evidența metodologiilor de rating de credit, să le actualizeze periodic în funcție de schimbările aduse acestora și, de asemenea, să țină evidența elementelor esențiale ale dialogului dintre analiștii de rating și entitatea căreia i se acordă ratingul sau părțile terțe legate de aceasta.

(43)

Pentru a asigura un nivel ridicat al încrederii investitorilor și consumatorilor în piața internă, ar trebui ca agențiile de rating de credit care acordă ratinguri de credit în Comunitate să fie supuse unei înregistrări. O astfel de înregistrare constituie principala condiție prealabilă pentru ca agențiile de rating să poată acorda ratinguri de credit destinate a fi utilizate în scopuri de reglementare în Comunitate. Este, prin urmare, necesar să se prevadă condițiile armonizate și procedura pentru acordarea, suspendarea și retragerea unei astfel de înregistrări.

(44)

Prezentul regulament nu ar trebui să înlocuiască procesul deja demarat de recunoaștere a instituțiilor externe de rating de credit (ECAI) în conformitate cu Directiva 2006/48/CE. ECAI care au fost deja recunoscute în Comunitate ar trebui să solicite înregistrarea în conformitate cu prezentul regulament.

(45)

O agenție de rating de credit înregistrată de autoritatea competentă a statului membru în cauză ar trebui autorizată să acorde ratinguri de credit în întreaga Comunitate. Este, prin urmare, necesar să se prevadă o procedură unică de înregistrare pentru fiecare agenție de rating, care să producă efecte în toată Comunitatea. Înregistrarea unei agenții de rating ar trebui să producă efecte din momentul în care decizia de înregistrare emisă de autoritatea competentă a statului membru de origine a intrat în vigoare în conformitate cu legislația națională aplicabilă.

(46)

Este necesară înființarea unui punct unic pentru depunerea cererilor de înregistrare. CESR ar trebui să primească cererile de înregistrare și să informeze autoritățile competente din toate statele membre. De asemenea, CESR ar trebui să transmită autorităților competente ale statului membru de origine avizul său prin care să evalueze dacă cererea este completă. Examinarea cererilor de înregistrare ar trebui realizată la nivel național de autoritatea competentă respectivă. Pentru a putea răspunde în mod eficient agențiilor de rating de credit, autoritățile competente ar trebui să înființeze rețele operaționale („colegii”) sprijinite de o infrastructură informatică eficientă. CESR ar trebui să instituie un subcomitet specializat în domeniul ratingurilor de credit pentru fiecare clasă de active evaluate de agențiile de rating.

(47)

Unele agenții de rating de credit sunt constituite din mai multe entități juridice formând împreună un grup de agenții de rating de credit. În cadrul înregistrării fiecăreia dintre agențiile de rating ale unui astfel de grup, autoritățile competente ale statului membru în cauză ar trebui să coordoneze examinarea cererilor depuse de agențiile de rating aparținând aceluiași grup, precum și procesul decizional referitor la acordarea înregistrării. Cu toate acestea, ar trebui să existe posibilitatea de a refuza înregistrarea unei agenții de rating din cadrul unui grup de agenții de rating, atunci când o astfel de agenție de rating nu îndeplinește cerințele necesare în vederea înregistrării, în timp ce alți membri ai grupului respectiv îndeplinesc toate cerințele pentru înregistrare prevăzute de prezentul regulament. Întrucât colegiul nu ar trebui să aibă competența de a emite decizii cu forță juridică, fiecare autoritate competentă din statele membre de origine ale membrilor grupului de agenții de rating de credit ar trebui să emită o decizie individuală cu privire la agențiile de rating de credit stabilite pe teritoriul statelor membre respective.

(48)

Colegiul ar trebui să reprezinte platforma pentru schimbul de informații privind supravegherea între autoritățile competente, coordonarea activităților acestora și măsurile de supraveghere necesare pentru supravegherea eficientă a agențiilor de rating de credit. Colegiul ar trebui, în special, să faciliteze monitorizarea îndeplinirii condițiilor pentru avizarea ratingurilor de credit acordate în țări terțe, pentru certificare și externalizare, precum și pentru scutirile acordate în conformitate cu prezentul regulament. Activitățile colegiului ar trebui să contribuie la aplicarea armonizată a normelor prevăzute de prezentul regulament și la convergența practicilor de supraveghere.

(49)

Pentru a favoriza coordonarea practică a activităților colegiului, membrii acestuia ar trebui să aleagă un facilitator din rândurile lor. Facilitatorul ar trebui să prezideze reuniunile colegiului, să stabilească modalități scrise de coordonare și să coordoneze acțiunile colegiului. Pe perioada procesului de înregistrare, facilitatorul ar trebui să evalueze necesitatea prelungirii perioadei de examinare a cererilor, să coordoneze examinarea respectivă și să țină legătura cu CESR.

(50)

În noiembrie 2008, Comisia a instituit un grup la nivel înalt, căruia i s-a încredințat sarcina de a analiza viitoarea structură a supravegherii europene în domeniul serviciilor financiare, inclusiv rolul CESR.

(51)

Arhitectura actuală de supraveghere nu ar trebui considerată o soluție pe termen lung pentru monitorizarea agențiilor de rating de credit. Colegiile autorităților competente, care ar trebui să raționalizeze cooperarea în procesul de supraveghere și convergența în acest domeniu în Comunitate, reprezintă un pas semnificativ înainte, dar pot să nu asigure toate avantajele unui proces mai consolidat de supraveghere a industriei de rating de credit. Criza de pe piețele financiare internaționale a demonstrat clar că se cuvine analizarea în continuare a necesității unor alte reforme ample ale modelului de reglementare și supraveghere a sectorului financiar comunitar. Pentru a atinge nivelul necesar de convergență și cooperare în procesul de supraveghere la nivel comunitar și pentru a consolida stabilitatea sistemului financiar, sunt extrem de necesare reforme ample ale modelului de reglementare și supraveghere a sectorului financiar comunitar, care ar trebui prezentate în mod rapid de Comisie, ținând seama în mod corespunzător de concluziile prezentate la 25 februarie 2009 de grupul de experți prezidat de Jacques de Larosière. Comisia ar trebui, cât de curând posibil și în orice caz până la 1 iulie 2010, să informeze Parlamentul European, Consiliul și celelalte instituții interesate cu privire la constatările în această privință și ar trebui să prezinte propunerile legislative necesare pentru a aborda deficiențele identificate în privința modalităților de coordonare și cooperare în procesul de supraveghere.

(52)

Modificările semnificative la nivelul regimului de avizare, al acordurilor de externalizare, precum și al deschiderii și închiderii de sucursale ar trebui considerate, printre altele, drept schimbări importante ale condițiilor pentru înregistrarea inițială a unei agenții de rating de credit.

(53)

Supravegherea unei agenții de rating de credit ar trebui realizată de autoritatea competentă a statului membru de origine în cooperare cu autoritățile competente ale celorlalte state membre în cauză, prin intermediul colegiului în cauză și cu implicarea adecvată a CESR.

(54)

Capacitatea autorității competente a statului membru de origine și a altor membri ai colegiului în cauză de a evalua și monitoriza respectarea de către agenția de rating de credit a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament nu ar trebui să fie limitată de niciun acord de externalizare încheiat de agenția de rating. Agenția de rating ar trebui să rămână răspunzătoare pentru toate obligațiile ce îi revin în conformitate cu prezentul regulament în caz de utilizare a unor acorduri de externalizare.

(55)

Pentru a asigura un nivel ridicat al încrederii investitorilor și consumatorilor și pentru a facilita supravegherea continuă a ratingurilor de credit acordate în Comunitate, ar trebui să li se impună agențiilor de rating de credit ale căror sedii principale sunt situate în afara Comunității înființarea unei filiale în Comunitate pentru a permite supravegherea eficace a activităților acestor agenții în Comunitate și o utilizare efectivă a regimului de avizare. Apariția unor noi actori pe piața agențiilor de rating de credit ar trebui, de asemenea, încurajată.

(56)

Autoritățile competente ar trebui să poată exercita competențele definite în prezentul regulament cu privire la: agențiile de rating de credit, persoanele implicate în activități de rating, entitățile cărora li se acordă ratinguri și părțile legate de acestea, părțile terțe cărora agențiile de rating le-au externalizat anumite funcții sau activități, precum și alte persoane implicate sau având legătură cu agențiile de rating de credit sau cu activitățile de rating de credit. Printre aceste persoane ar trebui să se numere acționarii sau membrii consiliilor de administrație sau de supraveghere ale agențiilor de rating de credit și ale entităților cărora li se acordă ratinguri.

(57)

Dispozițiile prezentului regulament referitoare la taxele de supraveghere nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor aplicabile de drept intern care reglementează taxele de supraveghere sau alte taxe similare.

(58)

Se impune instituirea unui mecanism care să asigure punerea eficace în aplicare a prezentului regulament. Autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să dispună de mijloacele necesare pentru a garanta acordarea în conformitate cu prevederile prezentului regulament a ratingurilor acordate în Comunitate. Utilizarea acestor măsuri de supraveghere ar trebui coordonată întotdeauna în cadrul colegiului în cauză. Ar trebui impuse măsuri precum retragerea înregistrării sau suspendarea utilizării ratingurilor de credit în scopuri de reglementare, atunci când se consideră că acestea sunt proporționale în raport cu importanța nerespectării obligațiilor ce decurg din prezentul regulament. În exercitarea funcției de supraveghere, autoritățile competente ar trebui să țină seama în mod adecvat de interesele investitorilor și de stabilitatea pieței. Deoarece ar trebui menținută independența agențiilor de rating în cadrul procesului de acordare a ratingurilor, nici autoritățile competente și nici statele membre nu ar trebui să intervină în conținutul respectivelor ratinguri și nici în metodologiile prin care agențiile de rating realizează ratingurile de credit, pentru a evita compromiterea ratingurilor de credit. În cazul în care o agenție de rating de credit este supusă unor presiuni, aceasta ar trebui să informeze Comisia și CESR. Comisia ar trebui să analizeze de la caz la caz dacă este necesară luarea unor măsuri ulterioare împotriva statului membru care nu și-a respectat obligațiile în conformitate cu prezentul regulament.

(59)

Este oportun să se garanteze că procesul decizional menționat în prezentul regulament se bazează pe o strânsă cooperare între autoritățile competente ale statelor membre și, prin urmare, deciziile de înregistrare ar trebui să se adopte pe baza unui acord. Aceasta este o condiție prealabilă necesară pentru un proces eficient de înregistrare și realizare a supravegherii. Procesul decizional ar trebui să fie eficace, rapid și bazat pe consens.

(60)

Pentru a asigura eficiența supravegherii și pentru a evita suprapunerea sarcinilor, autoritățile competente ale statelor membre ar trebui să coopereze.

(61)

Este, de asemenea, important să se asigure schimbul de informații între autoritățile competente responsabile de supravegherea agențiilor de rating de credit în temeiul prezentului regulament și autoritățile competente care supraveghează instituții financiare, în special cu autoritățile competente responsabile de supravegherea prudențială sau de stabilitatea financiară în statele membre.

(62)

Autoritățile competente din statele membre, altele decât autoritățile competente din statele membre de origine, ar trebui să fie în măsură să intervină și să ia măsurile de supraveghere adecvate, după informarea CESR și a autorității competente a statului membru de origine și după consultarea colegiului în cauză, în cazul în care au constatat că o agenție de rating de credit înregistrată, ale cărei ratinguri sunt utilizate pe teritoriul lor, încalcă obligațiile care decurg din prezentul regulament.

(63)

Cu excepția cazului în care prezentul regulament prevede o procedură specifică în ceea ce privește înregistrarea, certificarea, retragerea înregistrării, adoptarea unor măsuri de supraveghere sau exercitarea competențelor de supraveghere, ar trebui să se aplice legislația națională care reglementează procedurile respective, inclusiv regimurile lingvistice, secretul profesional și privilegiul juridic profesional, iar drepturile agențiilor de rating de credit și ale altor persoane în temeiul legislației respective nu ar trebui să fie afectate.

(64)

Se impune sporirea convergenței puterilor de care dispun autoritățile competente, pentru a se ajunge la o aplicare a normelor cu o intensitate echivalentă pe toată piața internă.

(65)

CESR ar trebui să asigure coerența aplicării prezentului regulament. CESR ar trebui să favorizeze și să faciliteze cooperarea și coordonarea autorităților competente în domeniul activităților de supraveghere și să elaboreze orientări atunci când este cazul. Prin urmare, CESR ar trebui să înființeze un mecanism de mediere și de evaluare la nivel de omologi pentru a favoriza abordarea coerentă de către autoritățile competente.

(66)

Statele membre ar trebui să stabilească regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și ar trebui să asigure punerea lor în aplicare. Sancțiunile respective ar trebui să fie eficace, proporționale și să aibă efect de descurajare și ar trebui să acopere cel puțin cazurile de erori profesionale grave și lipsa de diligență necesară. Statele membre ar trebui să poată să prevadă sancțiuni administrative sau sancțiuni penale. CESR ar trebui să elaboreze orientări privind convergența practicilor legate de astfel de sancțiuni.

(67)

Schimbul sau transmiterea de informații între autoritățile competente sau cu alte autorități, organisme sau persoane ar trebui să se efectueze în conformitate cu normele privind transferul datelor cu caracter personal prevăzute de Directiva 95/46/CE.

(68)

De asemenea, prezentul regulament ar trebui să prevadă norme privind schimbul de informații cu autoritățile competente din țările terțe, în special cu cele însărcinate cu supravegherea agențiilor de rating de credit implicate în avizare sau certificare.

(69)

Fără a aduce atingere aplicării dreptului comunitar, orice plângere împotriva agențiilor de rating de credit în legătură cu încălcarea dispozițiilor prezentului regulament ar trebui să fie înaintată în conformitate cu legislația națională aplicabilă în materie de răspundere civilă.

(70)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (15).

(71)

Comisia ar trebui să fie împuternicită în special ca, luând în considerare evoluțiile internaționale, să modifice anexele I și II, care stabilesc criteriile specifice pentru a aprecia dacă o agenție de rating își respectă obligațiile în materie de organizare internă, proceduri operaționale, reguli aplicabile angajaților, prezentarea ratingurilor de credit și divulgare, precum și să specifice sau să modifice criteriile de stabilire a echivalenței dintre cadrul legal de reglementare și supraveghere din țările terțe și dispozițiile prezentului regulament. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele, prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să se adopte în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(72)

Pentru a lua în considerare evoluțiile ulterioare ale piețelor financiare, Comisia ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului de evaluare a procesului de aplicare a prezentului regulament, în special a gradului de încredere acordată ratingurilor de credit în scopuri de reglementare, precum și a măsurii în care plățile primite de agențiile de rating de credit de la entitățile cărora li se acordă ratinguri sunt adecvate. În urma acestei evaluări, Comisia ar trebui să prezinte propuneri legislative corespunzătoare.

(73)

Comisia ar trebui totodată să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a stimulentelor acordate emitenților pentru utilizarea agențiilor de rating de credit stabilite în Comunitate pentru o parte din ratingurile lor, a eventualelor alternative la „issuer-pays model”, inclusiv crearea unei agenții publice de rating de credit a Comunității, precum și a convergenței reglementărilor naționale privind încălcarea dispozițiilor prezentului regulament. În urma acestei evaluări, Comisia ar trebui să prezinte propuneri legislative corespunzătoare.

(74)

Comisia ar trebui, de asemenea, să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a evoluțiilor cadrului de reglementare și supraveghere pentru agențiile de rating de credit din țările terțe și a efectelor acestor evoluții și ale dispozițiilor tranzitorii menționate în prezentul regulament asupra stabilității piețelor financiare din Comunitate.

(75)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, și anume garantarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor și investitorilor prin înființarea unui cadru comun cu privire la calitatea ratingurilor de credit destinate a fi folosite de instituțiile financiare care își desfășoară activitatea pe piața internă, nu pot fi realizate într-un mod satisfăcător de statele membre, având în vedere lacunele actuale ale legislațiilor naționale în acest domeniu și faptul că majoritatea agențiilor de rating de credit existente sunt stabilite în afara Comunității, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

TITLUL I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament introduce o abordare de reglementare comună pentru a spori integritatea, transparența, responsabilitatea, buna guvernanță și fiabilitatea activităților de rating de credit, contribuind astfel la calitatea ratingurilor de credit acordate în Comunitate și la buna funcționare a pieței interne și asigurând, în același timp, un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și a investitorilor. Acesta stabilește condițiile de acordare a ratingurilor de credit, precum și normele referitoare la organizarea și la modul în care acționează agențiile de rating de credit, în vederea promovării independenței acestora și a evitării conflictelor de interese.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)   Prezentul regulament se aplică ratingurilor de credit acordate de agențiile de rating de credit înregistrate în Comunitate care sunt fie publicate, fie distribuite în baza unui abonament.

(2)   Prezentul regulament nu se aplică:

(a)

ratingurilor private de credit realizate ca urmare a unei solicitări individuale și furnizate în mod exclusiv persoanei solicitante și care nu sunt destinate publicării sau distribuirii pe bază de abonament;

(b)

punctajelor de bonitate, sistemelor de evaluare a bonității sau evaluărilor similare care privesc obligațiile ce decurg din relațiile cu clienții sau de natură comercială sau industrială;

(c)

ratingurilor de credit realizate de agențiile de credite de export, în conformitate cu punctul 1.3 din partea 1 a anexei VI la Directiva 2006/48/CE; sau

(d)

ratingurilor de credit realizate de băncile centrale care:

(i)

nu sunt plătite de entitatea căreia i se acordă ratingul;

(ii)

nu sunt făcute publice;

(iii)

sunt acordate în conformitate cu principiile, standardele și procedurile care asigură integritatea și independența necesară a activităților de rating, astfel cum prevede prezentul regulament; precum și

(iv)

nu privesc instrumente financiare emise de statele membre ale respectivelor bănci centrale.

(3)   O agenție de rating de credit solicită înregistrarea în conformitate cu prezentul regulament drept condiție pentru a fi recunoscută în calitate de instituție externă de rating (ECAI), în conformitate cu partea 2 a anexei VI la Directiva 2006/48/CE, cu excepția cazului în care aceasta acordă numai ratingurile de credit menționate la alineatul (2).

(4)   Pentru a garanta aplicarea uniformă a alineatului (2) litera (d), Comisia poate, la cererea unui stat membru și în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 38 alineatul (3) și cu criteriile stabilite la alineatul (2) litera (d) din prezentul articol, să adopte o decizie prin care să afirme că o bancă centrală intră sub incidența literei respective și că, prin urmare, ratingurile sale de credit sunt scutite de la aplicarea prezentului regulament.

Comisia publică pe site-ul său internet lista băncilor centrale care intră sub incidența alineatului (2) litera (d) din prezentul articol.

Articolul 3

Definiții

(1)   În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)

„rating de credit” înseamnă o opinie, acordată pe baza unui sistem de clasificare bine stabilit și definit al categoriilor de rating, referitoare la bonitatea unei entități, a unei creanțe sau a unei obligații financiare, a unui titlu de creanță sau a unei acțiuni preferențiale și altor instrumente financiare ori a unui emitent de astfel de creanțe sau obligații financiare, titluri de creanță sau acțiuni preferențiale și alte instrumente financiare;

(b)

„agenție de rating de credit” înseamnă o persoană juridică a cărei activitate include acordarea, cu titlu profesional, de ratinguri de credit;

(c)

„stat membru de origine” înseamnă statul membru în care agenția de rating de credit are sediul social;

(d)

„analist de rating” înseamnă o persoană care execută funcții de analiză necesare pentru acordarea unui rating de credit;

(e)

„analist de rating principal” înseamnă o persoană responsabilă în principal de elaborarea unui rating de credit sau de comunicarea cu emitentul în ceea ce privește un anumit rating de credit sau, în general, în ceea ce privește ratingurile de credit ale instrumentelor financiare emise de emitentul respectiv și, dacă este cazul, de pregătirea recomandărilor pentru comisia de rating cu privire la acest rating;

(f)

„entitate căreia i se acordă ratingul” înseamnă o persoană juridică a cărei bonitate este evaluată în mod explicit sau implicit prin rating, indiferent dacă a solicitat acest rating și dacă a furnizat informații în acest sens sau nu;

(g)

„în scopuri de reglementare” înseamnă utilizarea ratingurilor de credit în scopul specific de respectare a legislației comunitare, astfel cum este aplicată de legislațiile naționale ale statelor membre;

(h)

„categorie de rating” înseamnă un simbol de rating, precum o literă sau un simbol numeric care pot fi însoțite de caractere de identificare, folosit într-un rating de credit pentru a oferi o măsură relativă a riscului, în vederea diferențierii diverselor caracteristici de risc asociate tipurilor de entități, de emitenți și de instrumente financiare sau altor active supuse evaluării;

(i)

„părți terțe legate” înseamnă inițiatorul, intermediarul, promotorul, prestatorul sau orice altă parte care interacționează cu agenția de rating în numele entității căreia i se acordă un rating, inclusiv orice persoană legată în mod direct sau indirect de entitatea căreia i se acordă un rating printr-o relație de control;

(j)

„control” înseamnă legătura care există între o întreprindere-mamă și o filială, descrisă la articolul 1 din Directiva 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate (16), sau o legătură strânsă între orice persoană fizică sau juridică și o întreprindere;

(k)

„instrumente financiare” înseamnă orice instrument în sensul anexei I secțiunea C din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (17);

(l)

„instrument financiar structurat” înseamnă un instrument financiar sau alte active rezultate dintr-o tranzacție sau program de titularizare, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 36 din Directiva 2006/48/CE;

(m)

„grup de agenții de rating de credit” înseamnă un grup de întreprinderi stabilite în Comunitate format dintr-o întreprindere-mamă și filialele acesteia, în înțelesul articolelor 1 și 2 din Directiva 83/349/CEE, precum și întreprinderi legate între ele printr-o relație de natura celei definite la articolul 12 alineatul (1) din Directiva 83/349/CEE și a căror activitate include acordarea de ratinguri de credit. În sensul articolului 4 alineatul (3) litera (a), un grup agenții de rating de credit include, de asemenea, agențiile de rating de credit stabilite în țări terțe;

(n)

„cadre superioare de conducere” înseamnă persoana sau persoanele care conduc efectiv activitatea agenției de rating și membrul sau membrii consiliului de administrație sau de supraveghere al acesteia;

(o)

„activități de rating” înseamnă analiza datelor și a informațiilor, precum și evaluarea, aprobarea, acordarea și revizuirea ratingurilor de credit.

(2)   În sensul alineatului (1) litera (a), nu se consideră ratinguri de credit:

(a)

recomandările în sensul articolului 1 alineatul(3) din Directiva 2003/125/CE a Comisiei (18);

(b)

cercetarea pentru investiții în sensul articolului 24 alineatul(1) din Directiva 2006/73/CE (19) și alte forme de recomandări generale, precum „cumpără”, „vinde” sau „păstrează”, referitoare la tranzacțiile cu instrumente financiare sau la obligațiile financiare; sau

(c)

opiniile cu privire la valoarea unui instrument financiar sau a unei obligații financiare.

Articolul 4

Utilizarea ratingurilor de credit

(1)   Instituțiile de credit, astfel cum sunt definite în Directiva 2006/48/CE, firmele de investiții, astfel cum sunt definite în Directiva 2004/39/CE, întreprinderile de asigurări care intră sub incidența Primei Directivei 73/239/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare generală directă, alta decât asigurarea de viață (20), întreprinderile de asigurări de viață, astfel cum sunt definite în Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viață (21), întreprinderile de reasigurări, astfel cum sunt definite în Directiva 2005/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 noiembrie 2005 privind reasigurarea (22), organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), astfel cum sunt definite în Directiva 85/611/CEE, precum și instituțiile pentru furnizarea de pensii ocupaționale, astfel cum sunt definite în Directiva 2003/41/CE, pot utiliza ratinguri de credit în scopuri de reglementare numai dacă ratingurile de credit sunt acordate de agenții de rating de credit stabilite în Comunitate și înregistrate în conformitate cu prezentul regulament.

Atunci când prospectul publicat în conformitate cu Directiva 2003/71/CE și cu Regulamentul (CE) nr. 809/2004 conține o trimitere la unul sau mai multe ratinguri de credit, emitentul, ofertantul sau persoana care solicită admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată se asigură că prospectul cuprinde, de asemenea, informații clare și vizibile care precizează dacă ratingurile în cauză sunt emise de o agenție de rating stabilită în Comunitate și înregistrată în conformitate cu prezentul regulament.

(2)   Se consideră că o agenție de rating de credit stabilită în Comunitate și înregistrată în conformitate cu prezentul regulament a acordat un rating de credit atunci când ratingul în cauză a fost publicat pe site-ul internet al agenției sau prin alte mijloace sau distribuit pe bază de abonament și prezentat și făcut public în conformitate cu obligațiile prevăzute la articolul 10, indicând în mod clar faptul că ratingul de credit este avizat în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.

(3)   O agenție de rating de credit stabilită în Comunitate și înregistrată în conformitate cu prezentul regulament poate aviza un rating de credit acordat într-o țară terță numai atunci când activitățile de rating de credit în urma cărora rezultă acordarea unui astfel de rating îndeplinesc următoarele condiții:

(a)

activitățile de rating care au drept rezultat acordarea unui rating care urmează să fie avizat sunt desfășurate, integral sau parțial, de agenția de rating care îl avizează sau de agenții de rating aparținând aceluiași grup;

(b)

agenția de rating de credit a verificat și este în măsură să demonstreze în permanență autorității sale competente din statul membru de origine faptul că desfășurarea de către agenția de rating din țara terță a unor activități de rating care au drept rezultat acordarea ratingului care urmează să fie avizat îndeplinește cerințe cel puțin la fel de stricte precum cele prevăzute la articolele 6-12;

(c)

capacitatea autorității competente din statul membru de origine al agenției de rating de credit care avizează ratingul sau a colegiului autorităților competente, menționat la articolul 29 (colegiul), de a evalua și de a monitoriza respectarea de către agenția de rating cu sediul într-o țară terță a cerințelor menționate la litera (b) nu este limitată;

(d)

agenția de rating de credit pune la dispoziția autorității competente, din statul membru de origine, la solicitarea acesteia, toate informațiile necesare pentru a permite respectivei autorități competente să supravegheze în permanență respectarea cerințelor prevăzute de prezentul regulament;

(e)

există un motiv obiectiv pentru ca ratingul de credit să fie elaborat într-o țară terță;

(f)

agenția de rating de credit stabilită în țara terță este autorizată sau înregistrată și face obiectul unei supravegheri în țara terță în cauză;

(g)

regimul de reglementare al țării terțe în cauză împiedică intervenția autorităților competente și a altor autorități publice din țara terță în cauză asupra conținutului ratingurilor de credit și asupra metodologiilor; și

(h)

există un acord de cooperare adecvat între autoritatea competentă a statului membru de origine al agenției de rating de credit care avizează ratingul și autoritatea competentă relevantă a agenției de rating stabilită într-o țară terță. Autoritatea competentă a statului membru de origine se asigură că astfel de acorduri de cooperare specifică cel puțin:

(i)

mecanismul pentru schimbul de informații dintre autoritățile competente implicate; și

(ii)

procedurile referitoare la coordonarea activităților de supraveghere pentru a permite autorității competente a statului membru de origine al agenției de rating de credit care avizează ratingul să monitorizeze în permanență activitățile de rating de credit în urma cărora rezultă acordarea ratingului care face obiectul avizării.

(4)   Un rating de credit avizat în conformitate cu alineatul (3) este considerat a fi un rating acordat de o agenție de rating stabilită în Comunitate și înregistrată în conformitate cu prezentul regulament.

O agenție de rating de credit stabilită în Comunitate și înregistrată în conformitate cu prezentul regulament nu folosește avizarea cu intenția de a evita cerințele prezentului regulament.

(5)   Agenția de rating de credit care a avizat un rating de credit acordat într-o țară terță în conformitate cu alineatul (3) rămâne pe deplin responsabilă de ratingurile respective și de îndeplinirea condițiilor prevăzute la alineatul în cauză.

(6)   În cazul în care Comisia a recunoscut, în conformitate cu articolul 5 alineatul (6), cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe ca fiind echivalent cu cerințele din prezentul regulament, iar mecanismele de cooperare prevăzute la articolul 5 alineatul (7) sunt funcționale, agenția de rating care avizează ratinguri de credit emise în țara terță în cauză nu mai este obligată să verifice sau să demonstreze îndeplinirea condiției prevăzute la alineatul (3) litera (g) din prezentul articol.

Articolul 5

Echivalența și certificarea pe baza echivalenței

(1)   Ratingurile de credit care vizează entități stabilite sau instrumente financiare emise în țări terțe și care au fost acordate de o agenție de rating de credit stabilită într-o țară terță pot fi utilizate în Comunitate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) fără a fi avizate în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) dacă:

(a)

agenția de rating de credit este autorizată sau înregistrată și face obiectul unei supravegheri în țara terță în cauză;

(b)

Comisia a adoptat o decizie de echivalare în conformitate cu alineatul (6) din prezentul articol, prin care recunoaște echivalența cadrului juridic și de supraveghere din țara terță în cauză cu cerințele prezentului regulament;

(c)

mecanismele de cooperare prevăzute la alineatul (7) din prezentul articol sunt funcționale;

(d)

ratingurile de credit acordate de agenția de rating și activitățile sale de rating nu au o importanță sistemică pentru stabilitatea financiară sau integritatea piețelor financiare din unul sau mai multe state membre; și

(e)

agenția de rating de credit este certificată în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

(2)   Agenția de rating de credit menționată la alineatul (1) poate depune o cerere de certificare. Cererea este prezentată Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare („CESR”) în conformitate cu dispozițiile relevante de la articolul 15. În termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii de certificare, CESR trimite cererea autorităților competente ale tuturor statelor membre, invitându-le să devină membre ale colegiului în conformitate cu articolul 29 alineatul (3) litera (b). Autoritățile competente care decid să devine membre ale colegiului notifică CESR cu privire la aceasta în termen de zece zile lucrătoare de la primirea invitației CESR. Autoritățile competente care notifică CESR în conformitate cu prezentul alineat devin membre ale colegiului. În termen de douăzeci de zile lucrătoare de la primirea cererii de certificare, CESR elaborează și publică pe site-ul său o listă cu autoritățile competente care sunt membre ale colegiului. În termen de zece zile lucrătoare de la publicare, membrii colegiului aleg un facilitator în conformitate cu criteriile de la articolul 29 alineatul (5). După constituirea colegiului, componența și funcționarea sa sunt reglementate de articolul 29.

(3)   Cererea de certificare se examinează în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 16. Decizia de certificare se ia pe baza criteriilor stabilite la alineatul (1) literele (a)-(d) din prezentul articol.

Decizia de certificare se notifică și se publică în conformitate cu articolul 18.

(4)   Agenția de rating de credit poate să solicite, separat, derogare de la:

(a)

îndeplinirea parțială sau totală, de la caz la caz, a cerințelor din anexa I secțiunea A și de la articolul 7 alineatul (4), dacă poate demonstra că respectivele cerințe nu sunt proporționale cu natura, amploarea și complexitatea activităților sale, precum și cu natura și gama de ratinguri de credit acordate;

(b)

cerința de a asigura prezența fizică în Comunitate, dacă această cerință ar impune o sarcină prea mare și ar fi disproporționată având în vedere natura, amploarea și complexitatea activităților sale, precum și natura și gama de ratinguri de credit acordate.

La examinarea cererii, autoritățile competente iau în considerare dimensiunea agenției de rating solicitante în ceea ce privește natura, amploarea și complexitatea activităților sale, natura și gama de ratinguri de credit acordate, precum și impactul ratingurilor de credit emise de agenția în cauză asupra stabilității și integrității financiare a piețelor financiare din unul sau mai multe state membre. Pe baza acestor considerente, autoritatea competentă poate acorda o astfel de derogare unei agenții de rating de credit.

(5)   Deciziile privind derogările în temeiul alineatului (4) din prezentul articol fac obiectul dispozițiilor și procedurilor relevante prevăzute la articolul 16, cu excepția alineatului (7) al doilea paragraf din respectivul articol. În cazul în care, după o anumită perioadă, membrii colegiului în cauză nu ajung la un acord asupra acordării unei derogări unei agenții de rating de credit, facilitatorul adoptă o decizie motivată.

În ceea ce privește certificarea, inclusiv acordarea derogărilor, și supravegherea, facilitatorul îndeplinește sarcinile autorității competente din statul membru de origine, după caz.

(6)   Comisia poate adopta decizia de echivalare în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 38 alineatul (3), menționând faptul că, prin cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe, se asigură respectarea de către agențiile de rating de credit autorizate sau înregistrate în țara terță în cauză a unor cerințe legale obligatorii echivalente cu cerințele ce decurg din prezentul regulament și care fac obiectul unei supravegheri și unui control eficiente în țara terță în cauză.

Cadrul juridic și de supraveghere al unei țări terțe poate fi considerat echivalent cu prezentul regulament dacă îndeplinește cel puțin următoarele condiții:

(a)

agențiile de rating de credit din țara terță respectivă fac obiectul autorizării sau înregistrării și sunt supuse în permanență unei supravegheri și unor controale eficace;

(b)

agențiile de rating de credit din țara terță respectivă sunt supuse unor norme legale obligatorii care sunt echivalente cu cele prevăzute la articolele 6-12 și în anexa I; și

(c)

regimul de reglementare al țării terțe respective împiedică intervenția autorităților de supraveghere și a altor autorități publice din țara terță respectivă asupra conținutului ratingurilor de credit și asupra metodologiilor.

Comisia detaliază sau modifică criteriile stabilite la literele (a)-(c) de la al doilea paragraf pentru ține seama de evoluția de pe piețele financiare. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 38 alineatul (2).

(7)   Facilitatorul încheie acorduri de cooperare cu autoritățile competente relevante din țările terțe ale căror cadre juridice și de supraveghere au fost considerate a fi echivalente cu prezentul regulament în conformitate cu alineatul (6). Acordurile în cauză specifică cel puțin:

(a)

mecanismul pentru schimbul de informații dintre autoritățile competente implicate; precum și

(b)

procedurile de coordonare între autoritățile de supraveghere.

CESR coordonează încheierea de acorduri de cooperare între autoritățile competente ale statelor membre și autoritățile competente relevante din țările terțe ale căror cadre juridice și de supraveghere au fost considerate a fi echivalente cu prezentul regulament în conformitate cu alineatul (6).

(8)   Dispozițiile relevante de la articolele 20, 24 și 25 se aplică mutatis mutandis agențiilor de rating de credit certificate și ratingurilor de credit acordate de acestea.

TITLUL II

ACORDAREA RATINGURILOR DE CREDIT

Articolul 6

Independența și evitarea conflictelor de interese

(1)   Agențiile de rating de credit iau măsurile necesare pentru a se asigura că acordarea unui rating de credit nu este afectată de existența sau potențiala existență a unui conflict de interese sau a unei relații de afaceri implicând agenția de rating care acordă ratingul respectiv, cadrele sale de conducere, analiștii de rating sau angajații acesteia, orice persoană fizică ale cărei servicii sunt puse la dispoziția agenției de rating sau se află sub controlul acesteia sau orice altă persoană legată în mod direct sau indirect de aceasta printr-o relație de control.

(2)   Pentru a asigura conformitatea cu alineatul (1), agențiile de rating de credit îndeplinesc cerințele prevăzute în anexa I secțiunile A și B.

(3)   La cererea unei agenții de rating de credit, autoritatea competentă a statului membru de origine poate acorda respectivei agenții de rating derogare de la respectarea cerințelor prevăzute la punctele 2, 5 și 6 din secțiunea A a anexei I și la articolul 7 alineatul (4), dacă agenția de rating în cauză poate demonstra că respectivele cerințe nu sunt proporționale cu natura, amploarea și complexitatea activității sale, precum și cu natura și gama ratingurilor de credit acordate și că:

(a)

agenția de rating are mai puțin de 50 de angajați;

(b)

agenția de rating a pus în aplicare măsuri și proceduri, în special mecanisme de control intern, mecanisme de raportare și măsuri care să asigure independența analiștilor de rating și a persoanelor care aprobă ratingurile de credit, care garantează respectarea efectivă a obiectivelor prevăzute în prezentul regulament; precum și

(c)

dimensiunea agenției de rating nu este stabilită în așa fel încât să se evite respectarea de către o agenție de rating de credit sau un grup de agenții de rating de credit a cerințelor prezentului regulament.

În cazul unui grup de agenții de rating de credit, autoritățile competente se asigură că cel puțin una dintre agențiile de rating din grup nu derogă de la respectarea cerințelor prevăzute la punctele 2, 5 și 6 din secțiunea A a anexei I și la articolul 7 alineatul (4).

Articolul 7

Analiștii de rating, angajații și alte persoane implicate în acordarea ratingurilor de credit

(1)   Agențiile de rating de credit asigură că analiștii de rating și angajații lor, precum și orice altă persoană fizică ale cărei servicii sunt puse la dispoziția agențiilor de rating sau care se află sub controlul lor și care sunt implicați în mod direct în activități de rating au nivelul necesar de cunoștințe și experiență pentru realizarea sarcinilor ce le revin.

(2)   Agențiile de rating de credit asigură că persoanele menționate la alineatul (1) nu sunt autorizate să inițieze sau să participe la negocierile legate de onorarii sau plăți cu entitățile cărora li se acordă ratinguri, părți terțe legate de acestea sau orice altă persoană legată în mod direct sau indirect de acestea printr-o relație de control.

(3)   Agențiile de rating de credit asigură că persoanele menționate la alineatul (1) îndeplinesc cerințele prevăzute în anexa I secțiunea C.

(4)   Agențiile de rating de credit instituie un mecanism adecvat de rotație progresivă pentru analiștii de rating și persoanele care aprobă ratinguri de credit în conformitate cu anexa I secțiunea C. Mecanismul de rotație funcționează progresiv, prin rotația persoanelor mai degrabă decât a unei întregi echipe.

(5)   Remunerarea și evaluarea performanței analiștilor de rating și a persoanelor care aprobă ratingurile de credit nu trebuie să depindă de veniturile pe care agenția de rating de credit le obține de la entitățile cărora li se acordă ratinguri sau de la părți terțe legate de acestea.

Articolul 8

Metodologii, modele și ipoteze principale de rating

(1)   Agențiile de rating de credit publică metodologiile, modelele și ipotezele principale pe care le folosesc în activitățile lor de rating de credit în sensul definiției din anexa I secțiunea E partea I punctul 5.

(2)   Agențiile de rating de credit adoptă, instituie și aplică măsuri adecvate pentru a se asigura că ratingurile de credit pe care le acordă se bazează pe o analiză detaliată a tuturor informațiilor de care dispun și care sunt relevante pentru analiză, conform metodologiei lor de rating. Agențiile adoptă toate măsurile necesare pentru ca informațiile pe care le utilizează pentru acordarea ratingurilor să fie de o calitate satisfăcătoare și să provină din surse fiabile.

(3)   Agențiile de rating de credit utilizează metodologii de rating riguroase, sistematice și continue, care sunt supuse validării bazate pe experiența anterioară, inclusiv pe controlul a posteriori.

(4)   În cazul în care o agenție de rating de credit folosește un rating de credit existent realizat de o altă agenție de rating, referitor la active subiacente sau la instrumente financiare structurate, aceasta nu poate refuza acordarea unui rating de credit unei entități sau unui instrument financiar pe motiv că o parte a entității sau a instrumentului în cauză a fost evaluată anterior de o altă agenție de rating.

Agențiile de rating de credit țin evidența tuturor situațiilor în care, în cadrul procesului de rating, s-au îndepărtat de ratingurile existente realizate de o altă agenție de rating referitoare la active subiacente sau la instrumente financiare structurate, furnizând o justificare pentru diferența de evaluare.

(5)   Agențiile de rating de credit monitorizează ratingurile de credit și își revizuiesc ratingurile și metodologiile în permanență și cel puțin o dată pe an, în special atunci când intervin schimbări semnificative care ar putea influența un rating de credit. Agențiile de rating instituie proceduri interne pentru monitorizarea impactului pe care îl au schimbările conjuncturii macroeconomice sau condițiilor de pe piața financiară asupra ratingurilor de credit.

(6)   În cazul în care metodologiile, modelele sau ipotezele principale utilizate în activitățile de rating se schimbă, agențiile de rating de credit:

(a)

publică imediat lista probabilă a ratingurilor de credit care vor fi afectate, folosind aceleași mijloace de comunicare care au servit distribuirii ratingurilor în cauză;

(b)

revizuiesc ratingurile de credit afectate cât mai rapid posibil și nu mai târziu de șase luni după schimbare, plasând între timp ratingurile respective sub observație; și

(c)

reevaluează toate ratingurile de credit care s-au bazat pe respectivele metodologii, modele sau ipoteze principale de rating, dacă, în urma revizuirii, efectul global combinat al schimbărilor afectează ratingurile respective de credit.

Articolul 9

Externalizarea

Externalizarea funcțiilor operaționale importante se realizată astfel încât să nu dăuneze semnificativ calității controlului intern al agenției de rating de credit și să nu împiedice autoritatea competentă să monitorizeze respectarea de către agenția de rating a obligațiilor prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 10

Publicarea și prezentarea ratingurilor de credit

(1)   Agențiile de rating de credit publică toate ratingurile de credit, precum și orice decizie de a întrerupe un proces de rating, în mod neselectiv și în timp util. În cazul unei decizii de a întrerupe un proces de rating de credit, informațiile publicate includ motivarea completă a deciziei.

Primul paragraf se aplică, de asemenea, ratingurilor de credit distribuite pe baza unui abonament.

(2)   Agențiile de rating de credit se asigură că ratingurile de credit sunt prezentate și procesate în conformitate cu cerințele prevăzute în anexa I secțiunea D.

(3)   În cazul în care o agenție de rating de credit acordă ratinguri de credit unor instrumente financiare structurate, aceasta asigură diferențierea clară a categoriilor de rating acordate instrumentelor financiare structurate de categoriile de rating utilizate pentru orice alte entități, instrumente financiare sau obligații financiare, prin utilizarea unui simbol suplimentar.

(4)   Agențiile de rating de credit fac publice politicile și procedurile referitoare la ratingurile de credit nesolicitate.

(5)   În cazul în care o agenție de rating de credit acordă un rating nesolicitat, aceasta indică în mod expres în rating dacă entitatea căreia i se acordă ratingul sau părțile terțe legate de aceasta au participat sau nu la procesul de rating și dacă agenția de rating a avut acces la conturi sau la alte documente interne pertinente ale entității căreia i se acordă ratingul sau ale părților terțe legate de aceasta.

Ratingurile nesolicitate de credit sunt identificate ca atare.

(6)   Agențiile de rating de credit nu pot utiliza numele unei autorități competente într-un mod care ar putea indica sau sugera avizarea sau aprobarea de către autoritatea respectivă a ratingurilor de credit sau a oricăror activități de rating ale agenției de rating.

Articolul 11

Publicații generale și periodice

(1)   Agențiile de rating de credit publică integral și actualizează imediat informațiile referitoare la aspectele prevăzute în anexa I secțiunea E partea I.

(2)   Agențiile de rating de credit transmit registrului central creat de CESR informații și date referitoare la performanțele lor anterioare, inclusiv frecvența tranziției ratingurilor, precum și informații despre ratingurile de credit acordate anterior și modificările aduse acestora. Agențiile de rating transmit informații registrului într-un format standard stabilit de CESR. CESR pune informațiile în cauză la dispoziția publicului și publică sinteze privind principalele evoluții constatate anual.

(3)   Agențiile de rating de credit furnizează anual autorităților competente ale statelor membre de origine și CESR informațiile referitoare la aspectele prevăzute în anexa I secțiunea E partea II punctul 2. Autoritățile competente ale statelor membre de origine pun aceste informații la dispoziția membrilor colegiului în cauză.

Articolul 12

Raport privind transparența

Agențiile de rating de credit publică în fiecare an un raport privind transparența, care conține informații referitoare la domeniile prevăzute în anexa I secțiunea E partea III. Ele publică acest raport privind transparența la cel mult trei luni după sfârșitul fiecărui exercițiu financiar și se asigură că acesta rămâne disponibil pe site-ul internet al agenției pentru cel puțin cinci ani.

Articolul 13

Cheltuieli cu publicarea

Agențiile de rating de credit nu percep taxe pentru informațiile furnizate în conformitate cu articolele 8-12.

TITLUL III

SUPRAVEGHEREA ACTIVITĂȚILOR DE RATING DE CREDIT

CAPITOLUL I

Procedura de înregistrare

Articolul 14

Condițiile de înregistrare

(1)   Agențiile de rating de credit solicită înregistrarea în sensul articolului 2 alineatul (1), cu condiția să fie persoane juridice stabilite în Comunitate.

(2)   Înregistrarea este valabilă pe întreg teritoriul Comunității odată ce decizia de înregistrare emisă de către autoritatea competentă a statului membru de origine prevăzută la articolul 16 alineatul (7) sau la articolul 17 alineatul (7) intră în vigoare în conformitate cu legislația națională aplicabilă.

(3)   O agenție de rating de credit care este înregistrată trebuie să îndeplinească condițiile înregistrării inițiale în orice moment.

O agenție de rating de credit notifică fără întârziere CESR, autorităților competente ale statului membru de origine și facilitatorului orice modificare semnificativă a condițiilor de înregistrare inițială, inclusiv deschiderea sau închiderea unei sucursale în Comunitate.

(4)   Fără a aduce atingere articolelor 16 și 17, autoritățile competente ale statului membru de origine înregistrează agențiile de rating dacă, în urma examinării cererilor lor, consideră că agențiile de rating îndeplinesc cerințele prevăzute de prezentul regulament referitoare la acordarea de ratinguri de credit, având în vedere dispozițiile articolelor 4 și 6.

(5)   Autoritățile competente nu pot impune condiții de înregistrare care nu sunt prevăzute în prezentul regulament.

Articolul 15

Cererea de înregistrare

(1)   Agenția de rating de credit depune cererea de înregistrare la CESR. Cererea trebuie să cuprindă informațiile referitoare la aspectele prevăzute în anexa II.

(2)   Atunci când un grup de agenții de rating de credit solicită înregistrarea, membrii grupului îl mandatează pe unul dintre ei să depună toate cererile la CESR, în numele întregului grup. Agenția de rating de credit mandatată furnizează informațiile referitoare la aspectele prevăzute în anexa II pentru fiecare membru al grupului.

(3)   Agențiile de rating de credit depun cererea în limba prevăzută de legislația statului lor membru de origine, precum și într-o limbă utilizată în mod curent în domeniul finanțelor internaționale.

O cerere de înregistrare transmisă de CESR autorității competente din statul membru de origine este considerată a fi cerere depusă de agenția de rating vizată.

(4)   În termen de cinci zile lucrătoare de la primirea cererii, CESR transmite copii ale cererii autorităților competente ale tuturor statelor membre.

În termen de zece zile lucrătoare de la primirea cererii, CESR transmite autorității competente a statului membru de origine avizul său prin care evaluează dacă cererea este completă.

(5)   În termen de 25 de zile lucrătoare de la primirea cererii, autoritatea competentă a statului membru de origine și membrii colegiului în cauză verifică dacă cererea este completă, ținând seama de avizul CESR prevăzut la alineatul (4). În cazul în care cererea nu este completă, autoritatea competentă a statului membru de origine stabilește un termen-limită până la care agenția de rating trebuie să furnizeze informații suplimentare autorității competente respective și CESR și notifică acest lucru membrilor colegiului și CESR, în consecință.

Odată ce stabilește că cererea este completă, autoritatea competentă a statului membru de origine notifică acest lucru agenției de rating, membrilor colegiului și CESR, în consecință.

(6)   În termen de cinci zile lucrătoare de la primirea informațiilor suplimentare menționate la alineatul (5), CESR transmite informațiile respective autorităților competente ale tuturor celorlalte state membre.

Articolul 16

Examinarea cererii de înregistrare a unei agenții de rating de credit de către autoritățile competente

(1)   În termen de 60 de zile lucrătoare de la notificarea prevăzută la articolul 15 alineatul (5) al doilea paragraf, autoritatea competentă a statului membru de origine și autoritățile competente care sunt membre ale colegiului în cauză:

(a)

examinează împreună cererea de înregistrare; și

(b)

depun toate eforturile rezonabile, în limitele competențelor lor, pentru a ajunge la un acord cu privire la acordarea sau la refuzarea înregistrării unei agenții de rating, pe baza îndeplinirii de către agenția respectivă a condițiilor prevăzute în prezentul regulament.

(2)   Facilitatorul poate prelungi perioada de examinare cu 30 de zile lucrătoare, în special dacă agenția de rating:

(a)

intenționează să avizeze ratinguri de credit în conformitate cu articolul 4 alineatul (3);

(b)

intenționează să externalizeze; sau

(c)

solicită o scutire de la respectarea cerințelor în conformitate cu articolul 6 alineatul (3).

(3)   Facilitatorul coordonează examinarea cererii depuse de agenția de rating și se asigură că toate informațiile necesare pentru examinarea cererii sunt circulate în rândul membrilor colegiului în cauză.

(4)   Autoritatea competentă a statului membru de origine elaborează un proiect de decizie motivată în urma acordului menționat la alineatul (1) litera (b) și îl prezintă facilitatorului.

În cazul în care membrii colegiului în cauză nu ajung la un acord, autoritatea competentă a statului membru de origine elaborează și prezintă facilitatorului un proiect de decizie motivată de refuz pe baza avizelor scrise ale membrilor colegiului care se opun înregistrării. Membrii colegiului care se pronunță în favoarea înregistrării elaborează și prezintă facilitatorului o explicație detaliată a avizelor lor.

(5)   În termen de 60 de zile lucrătoare de la notificarea prevăzută la articolul 15 alineatul (5) al doilea paragraf și, în orice caz, în termen de 90 de zile lucrătoare de la o astfel de notificare în cazul în care se aplică alineatul (2), facilitatorul comunică CESR proiectul de decizie motivată de înregistrare sau de refuz însoțit de explicația detaliată menționată la alineatul (4) al doilea paragraf.

(6)   În termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea comunicării menționate la alineatul (5), CESR comunică membrilor colegiului în cauză avizul său cu privire la îndeplinirea de către agenția de rating a cerințelor de înregistrare. După primirea avizului CESR, membrii colegiului reexaminează proiectul de decizie.

(7)   Autoritatea competentă a statului membru de origine adoptă o decizie motivată de înregistrare sau de refuz în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea avizului CESR. Dacă autoritatea competentă a statului membru de origine nu respectă avizul CESR, aceasta își motivează opțiunea. În cazul în care CESR nu emite un aviz, autoritatea competentă a statului membru de origine adoptă o decizie în termen de 30 de zile lucrătoare de la comunicarea proiectului de decizie către CESR în temeiul alineatului (5).

În cazul în care, după o anumită perioadă, membrii colegiului în cauză nu ajung la un acord, autoritatea competentă a statului membru de origine în cauză adoptă o decizie motivată de refuz, în care sunt identificate autoritățile competente care au opinii divergente și care cuprinde o descriere a avizelor acestora.

Articolul 17

Examinarea cererii de înregistrare a unui grup de agenții de rating de credit de către autoritățile competente

(1)   În termen de 60 de zile lucrătoare de la notificarea prevăzută la articolul 15 alineatul (5) al doilea paragraf, facilitatorul și autoritățile competente care fac parte din colegiul în cauză:

(a)

examinează împreună cererile de înregistrare; și

(b)

depun toate eforturile rezonabile, în limitele competențelor lor, pentru a ajunge la un acord cu privire la acordarea sau refuzarea înregistrării membrilor grupului de agenții de rating de credit, pe baza îndeplinirii de către agențiile respective a condițiilor prevăzute în prezentul regulament.

(2)   Facilitatorul poate prelungi perioada de examinare cu 30 de zile lucrătoare, în special dacă oricare dintre agențiile de rating de credit din cadrul grupului:

(a)

intenționează să avizeze ratinguri de credit în conformitate cu articolul 4 alineatul (3);

(b)

intenționează să externalizeze; sau

(c)

solicită o scutire de la respectarea cerințelor în conformitate cu articolul 6 alineatul (3).

(3)   Facilitatorul coordonează examinarea cererilor de înregistrare depuse de grupul de agenții de rating de credit și se asigură că toate informațiile necesare pentru examinarea cererilor circulă în rândul membrilor colegiului.

(4)   Autoritatea competentă a statului membre de origine elaborează și prezintă facilitatorului câte un proiect de decizie motivată pentru fiecare agenție de rating de credit din grup, în urma acordului menționat la alineatul (1) litera (b).

În cazul în care membrii colegiului în cauză nu ajung la un acord, autoritatea competentă a statului membru de origine elaborează și prezintă facilitatorului câte un proiect de decizie motivată de refuz pe baza avizelor scrise ale membrilor colegiului care se opun înregistrării. Membrii colegiului care se pronunță în favoarea înregistrării elaborează și prezintă facilitatorului o explicație detaliată a avizelor lor.

(5)   În termen de 60 de zile lucrătoare de la notificarea prevăzută la articolul 15 alineatul (5) al doilea paragraf și, în orice caz, în termen de 90 de zile lucrătoare de la o astfel de notificare în cazul în care se aplică alineatul (2), facilitatorul comunică CESR proiectele de decizii motivate de înregistrare sau de refuz însoțite de explicația detaliată menționată la alineatul (4) al doilea paragraf.

(6)   În termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea comunicării menționate la alineatul (5), CESR comunică membrilor colegiului avizul sau cu privire la îndeplinirea de către agențiile de rating din cadrul grupului a cerințelor de înregistrare. După primirea avizului CESR, membrii colegiului reexaminează proiectele de decizii.

(7)   Autoritatea competentă a statului membru de origine adoptă o decizie motivată de înregistrare sau de refuz în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea avizului CESR. Dacă autoritatea competentă a statului membru de origine nu respectă avizul CESR, aceasta își motivează opțiunea. În cazul în care CESR nu emite un aviz, autoritatea competentă a statelor membre de origine adoptă o decizie în termen de 30 de zile lucrătoare de la comunicarea proiectelor de decizii către CESR în temeiul alineatului (5).

În cazul în care, după o anumită perioadă, membrii colegiului nu ajung la un acord cu privire la înregistrarea oricăreia dintre agențiile de rating de credit din cadrul grupului, autoritatea competentă a statului membru de origine a respectivei agenții de rating de credit adoptă o decizie motivată de refuz, în care sunt identificate autoritățile competente care au opinii divergente și care cuprinde o descriere a avizelor acestora.

Articolul 18

Notificarea deciziei de înregistrare, a refuzului înregistrării sau a retragerii înregistrării unei agenții de rating de credit

(1)   În termen de 5 zile lucrătoare de la adoptarea unei decizii în conformitate cu articolul 16 sau cu articolul 17, agențiile de rating de credit vizate sunt informate de autoritatea competentă a statului membru de origine dacă au fost sau nu înregistrate. În cazul refuzului de înregistrare a unei agenții de rating de credit, autoritatea competentă a statului membru de origine își motivează decizia în fața agenției în cauză.

(2)   Autoritatea competentă a statului membru de origine notifică Comisiei, CESR și celorlalte autorități competente oricare dintre deciziile luate în conformitate cu articolele 16, 17 sau 20.

(3)   Comisia publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și pe site-ul său internet o listă a agențiilor de rating înregistrate în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. Lista se actualizează în termen de 30 de zile de la notificarea menționată la alineatul (2).

Articolul 19

Taxa de înregistrare și de supraveghere

Autoritatea competentă a statului membru de origine poate factura agenției de rating de credit taxe de înregistrare și/sau de supraveghere. Taxele de înregistrare și/sau de supraveghere sunt proporționale cu costurile suportate de autoritatea competentă a statului membru de origine.

Articolul 20

Retragerea înregistrării

(1)   Autoritatea competentă a statului membru de origine retrage înregistrarea unei agenții de rating de credit în cazul în care aceasta:

(a)

renunță în mod expres la înregistrare sau nu a mai acordat ratinguri de credit în ultimele șase luni;

(b)

a obținut înregistrarea prin declarații false sau alte modalități neregulamentare;

(c)

nu mai îndeplinește condițiile în temeiul cărora i-a fost acordată înregistrarea; sau

(d)

a încălcat în mod grav sau în mod repetat dispozițiile prezentului regulament care reglementează condițiile de funcționare ale agențiilor de rating.

(2)   În cazul în care autoritatea competentă a statului membru de origine consideră că a fost îndeplinită una dintre condițiile prevăzute la alineatul (1), aceasta informează facilitatorul și cooperează strâns cu membrii colegiului în cauză, pentru a decide dacă să retragă sau nu înregistrarea unei agenții de rating de credit.

Membrii colegiului efectuează o evaluare comună și depun toate eforturile posibile, în limitele competențelor lor, pentru a ajunge la un acord cu privire la necesitatea de a retrage înregistrarea agenției de rating.

În cazul în care nu se ajunge la un acord, autoritatea competentă a statului membru de origine solicită avizul CESR, la solicitarea oricărui alt membru al colegiului sau din proprie inițiativă. CESR emite avizul său în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea cererii.

Autoritatea competentă a fiecărui stat membru de origine adoptă o decizie individuală de retragere a înregistrării în baza acordului la care se ajunge în cadrul colegiului.

În cazul în care nu se ajunge la un acord între membrii colegiului în termen de 30 de zile lucrătoare de la data la care chestiunea a fost notificată facilitatorului în conformitate cu primul paragraf, autoritatea competentă a statului membru de origine poate adopta o decizie individuală de retragere a înregistrării. Orice divergență între această decizie și avizele exprimate de ceilalți membri ai colegiului sau, după caz, avizul emis de CESR se motivează.

(3)   Dacă autoritatea competentă a unui stat membru în care sunt utilizate ratingurile de credit acordate de agenția de rating în cauză consideră că este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute la alineatul (1), aceasta poate solicita colegiului în cauză să examineze dacă sunt îndeplinite condițiile de retragere a înregistrării. În cazul în care autoritatea competentă a statului membru de origine decide să nu retragă înregistrarea agenției de rating în cauză, aceasta își motivează decizia.

(4)   Decizia de retragere a înregistrării se aplică imediat în întreaga Comunitate, sub rezerva perioadei de tranziție pentru utilizarea ratingului de credit prevăzute la articolul 24 alineatul (2).

CAPITOLUL II

CESR şi autorităţile competente

Articolul 21

Comitetul autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare

(1)   CESR acordă consultanță autorităților competente în cazurile prevăzute de prezentul regulament. Înainte de a lua orice decizie finală în temeiul prezentului regulament, autoritățile competente țin cont de avizele CESR.

(2)   Până la 7 iunie 2010, CESR emite ghiduri referitoare la:

(a)

procesul de înregistrare și modalitățile de coordonare între autoritățile competente și cu CESR, inclusiv informațiile prevăzute în anexa II și regimul lingvistic al cererilor prezentate CESR;

(b)

funcționarea operațională a colegiului, inclusiv modalitățile de stabilire a componenței acestor colegii, aplicarea criteriilor de selectare a facilitatorului prevăzute la articolul 29 alineatul (5) literele (a)-(d), normele scrise de funcționare a colegiilor și modalitățile de coordonare între colegii;

(c)

aplicarea de către autoritățile competente a regimului de avizare în temeiul articolului 4 alineatul (3); și

(d)

standardele comune de prezentare a informațiilor pe care agențiile de rating de credit trebuie să le publice în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) și anexa I secțiunea E partea II punctul 1, inclusiv structura, formatul, metoda și perioada de raportare.

(3)   Până la 7 septembrie 2010, CESR emite ghiduri referitoare la:

(a)

practicile și activitățile de punere în aplicare ce urmează a fi desfășurate de autoritățile competente în temeiul prezentului regulament;

(b)

standardele comune de evaluare a conformității metodologiilor de rating cu cerințele prevăzute la articolul 8 alineatul (3);

(c)

tipurile de măsuri prevăzute la articolul 24 alineatul (1) litera (d) pentru a asigura faptul că agențiile de rating continuă să respecte cerințele legale; și

(d)

informațiile pe care agențiile de rating de credit trebuie să le furnizeze pentru cererea de certificare și pentru evaluarea importanței sale sistemice în ceea ce privește stabilitatea financiară sau integritatea piețelor financiare în conformitate cu articolul 5.

(4)   Pentru prima dată până la 7 decembrie 2010 și ulterior anual, CESR publică un raport referitor la aplicarea prezentului regulament. Raportul în cauză conține în special o evaluare a punerii în aplicare a anexei I de către agențiile de rating de credit înregistrate în temeiul prezentului regulament.

(5)   CESR cooperează cu Comitetul european al inspectorilor bancari instituit prin Decizia 2009/78/CE a Comisiei (23) și cu Comitetul european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale instituit prin Decizia 2009/79/CE a Comisiei (24) și se consultă cu comitetele respective înainte de publicarea orientărilor menționate la alineatele (2) și (3).

Articolul 22

Autorități competente

(1)   Până la 7 iunie 2010, fiecare stat membru desemnează o autoritate competentă în sensul prezentului regulament.

(2)   Autoritatea competentă trebuie să dispună de un număr suficient de angajați având cunoștințe și o experiență satisfăcătoare pentru a putea aplica prezentul regulament.

Articolul 23

Competențele autorităților competente

(1)   În exercitarea sarcinilor care le revin în conformitate cu prezentul regulament, nici autoritățile competente ale statelor membre, nici alte autorități publice ale statelor membre nu intervin asupra conținutului ratingurilor de credit sau asupra metodologiilor.

(2)   Pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin în temeiul prezentului regulament, autoritățile competente sunt învestite, dacă este necesar, în conformitate cu dreptul intern, cu toate competențele de supraveghere și de investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor. Ele exercită competențele:

(a)

în mod direct;

(b)

în colaborare cu alte autorități; sau

(c)

prin sesizarea autorităților judiciare competente.

(3)   Pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin în temeiul prezentului regulament, autoritățile competente dispun, în conformitate cu dreptul intern și pentru exercitarea capacității lor de supraveghere, de competența:

(a)

de a consulta orice document, indiferent de forma acestuia, și de a primi sau a face copii ale acestuia;

(b)

de a solicita informații de la orice persoană și, în cazul în care este necesar, de a convoca și audia orice persoană pentru a obține informații;

(c)

de a efectua inspecții la fața locului, cu sau fără avertisment prealabil; și

(d)

de a solicita înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date;

Autoritățile competente își pot exercita competențele menționate la primul paragraf numai cu privire la agențiile de rating de credit, persoanele implicate în activități de rating de credit, entitățile cărora li s-a acordat un rating și părțile terțe legate, părțile terțe cărora agențiile de rating de credit le-au externalizat anumite funcții sau activități, precum și alte persoane implicate în sau având legătură cu agențiile de rating de credit sau activitățile de rating de credit.

Articolul 24

Măsuri de supraveghere adoptate de autoritățile competente ale statului membru de origine

(1)   În cazul în care constantă că o agenție de rating de credit înregistrată încalcă obligațiile care decurg din prezentul regulament, autoritatea competentă a statului membru de origine poate lua măsurile următoare:

(a)

retragerea înregistrării respectivei agenții de rating de credit, în conformitate cu articolul 20;

(b)

impunerea interdicției temporare pentru respectiva agenție de rating de credit de a acorda ratinguri de credit cu efect în întreaga Comunitate;

(c)

suspendarea utilizării ratingurilor de credit emise de respectiva agenție de rating de credit în scopuri de reglementare cu efect în întreaga Comunitate;

(d)

adoptarea măsurilor adecvate pentru a se asigura că agențiile de rating continuă să respecte prevederile legale;

(e)

emiterea unor anunțuri publice;

(f)

sesizarea autorităților naționale competente în vederea urmăririi penale.

(2)   Utilizarea ratingurilor de credit în scopuri de reglementare poate continua după adoptarea măsurilor prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (c) pentru o perioadă de maximum:

(a)

zece zile lucrătoare în cazul în care există ratinguri de credit pentru același instrument financiar sau aceeași entitate acordate de alte agenții de rating de credit înregistrate în temeiul prezentului regulament; sau

(b)

trei luni în cazul în care nu există ratinguri de credit pentru același instrument financiar sau aceeași entitate acordate de alte agenții de rating de credit înregistrate în temeiul prezentului regulament.

Autoritatea competentă poate prelungi perioada menționată la litera (b) de la primul paragraf cu trei luni, în circumstanțe excepționale legate de o eventuală perturbare a pieței sau a stabilității financiare.

(3)   Înainte de adoptarea oricăror măsuri prevăzute la alineatul (1), autoritatea competentă a statului membru de origine informează facilitatorul și consultă membrii colegiului în cauză. Membrii colegiului depun toate eforturile posibile, în limitele competențelor lor, pentru a ajunge la un acord cu privire la necesitatea de a întreprinde oricare dintre măsurile prevăzute la alineatul (1).

În cazul în care nu se ajunge la un acord între membrii colegiului, autoritatea competentă a statului membru de origine solicită avizul CESR, din proprie inițiativă sau la solicitarea oricărui membru al colegiului. CESR emite avizul său în termen de zece zile lucrătoare de la primirea cererii.

În cazul în care nu se ajunge la un acord între membrii colegiului cu privire la adoptarea oricăror măsuri prevăzute la alineatul (1) în termen de 15 zile lucrătoare de la data la care chestiunea a fost notificată facilitatorului în conformitate cu primul paragraf, autoritatea competentă a statului membru de origine poate adopta o decizie. Orice divergență între această decizie și opiniile exprimate de ceilalți membri ai colegiului sau, după caz, avizul emis de CESR se motivează. Autoritatea competentă a statului membru de origine în cauză notifică de îndată facilitatorului și CESR decizia adoptată.

Prezentul alineat se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 20.

Articolul 25

Măsurile de supraveghere adoptate de autoritățile competente, altele decât autoritatea competentă a statului membru de origine

(1)   În cazul în care autoritatea competentă a unui stat membru a constatat că o agenție de rating de credit înregistrată ale cărei ratinguri sunt utilizate pe teritoriul său încalcă obligațiile care decurg din prezentul regulament, aceasta poate lua măsurile următoare:

(a)

să adopte toate măsurile de supraveghere prevăzute la articolul 24 alineatul (1) literele (e) și (f);

(b)

să adopte măsurile prevăzute la articolul 24 alineatul (1) litera (d) care țin de competența sa și, în acest caz, să țină seama în mod corespunzător de măsurile întreprinse deja sau preconizate de către autoritatea competentă a statului membru de origine;

(c)

să impună suspendarea utilizării ratingurilor de credit, acordate de respectiva agenție de rating de credit, în scopuri de reglementare de către instituțiile menționate la articolul 4 alineatul (1) ale căror sedii sociale sunt situate în jurisdicția sa, sub rezerva perioadei de tranziție prevăzute la articolul 24 alineatul (2);

(d)

să solicite colegiului în cauză să analizeze necesitatea măsurilor menționate la articolul 24 alineatul (1) literele (b), (c) și (d).

(2)   Înainte de adoptarea măsurilor prevăzute la alineatul (1) literele (a), (b) și (c), autoritatea competentă informează facilitatorul și consultă membrii colegiului în cauză. Membrii colegiului depun toate eforturile posibile, în limitele competențelor lor, pentru a ajunge la un acord cu privire la necesitatea de a întreprinde oricare dintre măsurile prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b). În cazul în care nu se ajunge la un acord, facilitatorul solicită avizul CESR, din proprie inițiativă sau la cererea oricărui membru al colegiului. CESR emite avizul său în termen de zece zile lucrătoare de la primirea cererii.

(3)   În cazul în care nu se ajunge la un acord între membrii colegiului în cauză în termen de 15 zile lucrătoare de la data la care chestiunea a fost notificată facilitatorului în conformitate cu alineatul (2), autoritatea competentă a statului membru în cauză poate adopta o decizie. Orice divergență între această decizie și opiniile exprimate de ceilalți membri ai colegiului sau, după caz, avizul emis de CESR se motivează. Autoritatea competentă a statului membru în cauză notifică de îndată facilitatorului și CESR decizia adoptată.

(4)   Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 20.

CAPITOLUL III

Cooperarea între autorităţile competente

Articolul 26

Obligația de cooperare

(1)   Autoritățile competente ale statelor membre cooperează atunci când este necesar în sensul prezentului regulament, inclusiv în cazurile în care practicile care fac obiectul unei investigații nu constituie o încălcare a oricărui act cu putere de lege sau norme administrative în vigoare în statul membru în cauză.

(2)   De asemenea, autoritățile competente cooperează îndeaproape cu autoritățile competente responsabile cu supravegherea întreprinderilor menționate la articolul 4 alineatul (1).

Articolul 27

Schimbul de informații

(1)   Autoritățile competente își comunică fără întârziere informațiile necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile care le revin în temeiul prezentului regulament.

(2)   Autoritățile competente pot transmite autorităților competente responsabile cu supravegherea întreprinderilor menționate la articolul 4 alineatul (1), băncilor centrale, Sistemului European al Băncilor Centrale și Băncii Centrale Europene, în calitatea lor de autorități monetare și, după caz, altor autorități publice însărcinate cu supravegherea sistemelor de plată și de decontare, informații confidențiale destinate îndeplinirii misiunilor lor. De asemenea, nimic nu împiedică aceste autorități sau organisme să comunice autorităților competente orice informații necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin în temeiul prezentului regulament.

Articolul 28

Cooperarea în cazul unei cereri referitoare la inspecții sau investigații la fața locului

(1)   Autoritatea competentă a unui stat membru poate solicita asistența autorității competente a unui alt stat membru cu privire la inspecțiile sau investigațiile la fața locului.

Autoritatea competentă care a făcut solicitarea informează CESR de orice cerere vizată la primul paragraf. Autoritățile competente pot solicita CESR să își asume coordonarea unei investigații sau inspecții cu efect transfrontalier.

(2)   Atunci când o autoritate competentă primește o cerere de efectuare a unei inspecții sau investigații la fața locului din partea autorității competente a unui alt stat membru, aceasta poate:

(a)

să efectueze ea însăși inspecția sau investigația la fața locului;

(b)

să permită autorității competente care a introdus cererea participarea la o inspecție sau investigație la fața locului;

(c)

să permită autorității competente care a introdus cererea efectuarea inspecției sau investigației la fața locului;

(d)

să numească auditori sau experți care să efectueze inspecția sau investigația la fața locului; sau

(e)

să împartă sarcinile specifice legate de supravegherea activităților cu cealaltă autoritate competentă.

Articolul 29

Colegiile autorităților competente

(1)   În termen de zece zile lucrătoare de la data primirii unei cereri de înregistrare, în conformitate cu articolul 15, autoritatea competentă a statului membru de origine sau, în cazul unui grup de agenții de rating de credit, autoritatea competentă a statului membru de origine al agenției de rating de credit mandatată în temeiul articolului 15 alineatul (2) instituie un colegiu al autorităților competente pentru a facilita exercitarea atribuțiilor prevăzute la articolele 4, 5, 6, 16, 17, 20, 24, 25 și 28.

(2)   Colegiul este alcătuit din autoritatea competentă a statului membru de origine și din autoritățile competente menționate la alineatul (3), în cazul unei singure agenții de rating de credit, respectiv din autoritățile competente ale statului membru de origine și din autoritățile competente menționate la alineatul (3), în cazul unui grup de agenții de rating de credit.

(3)   O autoritate competentă, alta decât cea a statului membru de origine, poate decide în orice moment să devină membru al colegiului, cu condiția ca:

(a)

o sucursală a agenției de rating de credit sau a unei întreprinderi din grupul agențiilor de rating de credit să fie stabilită în jurisdicția sa; sau

(b)

utilizarea în scopuri de reglementare a ratingurilor de credit acordate de agenția de rating de credit sau de grupul de agenții de rating de credit în cauză să aibă loc la scară largă sau să aibă un impact semnificativ în jurisdicția sa sau să fie susceptibilă să aibă un astfel de impact.

(4)   Autoritățile competente, altele decât membrii colegiului în sensul alineatului (3), în ale căror jurisdicții se utilizează ratingurile de credit acordate de agenția de rating de credit sau de grupul de agenții de rating de credit în cauză, pot participa la reuniunile sau la activitățile colegiului.

(5)   În termen de 15 zile lucrătoare de la data instituirii colegiului, membrii colegiului selectează un facilitator, iar în cazul în care nu ajung la un acord în acest sens consultă CESR. În acest scop se iau în considerare cel puțin următoarele criterii:

(a)

relația dintre autoritatea competentă și agenția de rating sau grupul de agenții de rating;

(b)

măsura în care ratingurile de credit vor fi utilizate în scopuri de reglementare în cadrul unui anumit teritoriu sau al anumitor teritorii;

(c)

locul din Comunitate în care agenția de rating sau grupul de agenții de rating desfășoară sau intenționează să desfășoare cea mai mare parte a activităților de rating; și

(d)

rațiuni practice de ordin administrativ, optimizarea sarcinilor și o repartizare adecvată a volumului de muncă.

Membrii colegiului reevaluează facilitatorul selectat cel puțin o dată la cinci ani, pentru a garanta faptul că acesta rămâne cel mai adecvat în funcție de criteriile prevăzute la primul paragraf.

(6)   Facilitatorul prezidează reuniunile colegiului, coordonează acțiunile acestuia și asigură schimbul eficient de informații între membrii colegiului.

(7)   Pentru a asigura cooperarea strânsă între autoritățile competente din cadrul colegiului, facilitatorul stabilește, în termen de 10 zile lucrătoare de la selectarea sa, modalități scrise de coordonare în cadrul acestuia cu privire la următoarele aspecte:

(a)

informațiile care pot fi schimbate între autoritățile competente;

(b)

procesul decizional între autoritățile competente, fără a aduce atingere articolelor 16, 17 și 20;

(c)

cazurile în care autoritățile competente trebuie să se consulte reciproc;

(d)

cazurile în care autoritățile competente trebuie să aplice mecanismul de mediere menționat la articolul 31; și

(e)

cazurile în care autoritățile competente poate delega sarcini de supraveghere în conformitate cu articolul 30.

(8)   În cazul în care nu se ajunge la un acord cu privire la modalitățile scrise de coordonare prevăzute la alineatul (7), orice membru al colegiului poate sesiza CESR în legătură cu acest lucru. Facilitatorul ia în considerare în mod corespunzător avizul emis de CESR referitor la modalitățile scrise de coordonare înainte de a se ajunge la un acord asupra textului final. Modalitățile scrise de coordonare sunt incluse într-un document unic care conține motivația temeinică a oricărei diferențe semnificative față de avizul CESR. Facilitatorul transmite modalitățile scrise de coordonare membrilor colegiului și CESR.

Articolul 30

Delegarea sarcinilor între autoritățile competente

Autoritatea competentă a statului membru de origine poate delega oricare dintre sarcinile sale unei autorități competente a unui alt stat membru, cu condiția acordului acesteia din urmă. Delegarea sarcinilor nu afectează responsabilitatea autorității competente care a delegat sarcinile respective.

Articolul 31

Mediere

(1)   CESR instituie un mecanism de mediere pentru a asista autoritățile competente în cauză în adoptarea unei poziții comune.

(2)   În cazul unui dezacord între autoritățile competente cu privire la o evaluare sau o acțiune prevăzută în prezentul regulament, acestea adresează chestiunea CESR pentru mediere. Autoritățile competente implicate țin cont în mod corespunzător de avizul emis de CESR și oferă motivația temeinică a oricărei diferențe semnificative față de avizul CESR.

Articolul 32

Secretul profesional

(1)   Obligația de a păstra secretul profesional se aplică tuturor persoanelor care lucrează sau care au lucrat pentru CESR, pentru autoritatea competentă sau pentru oricare alte autorități sau persoane cărora autoritatea competentă le-a delegat sarcini, inclusiv revizorilor și experților mandatați de respectiva autoritate. Informațiile care intră sub incidența secretului profesional nu sunt divulgate niciunei alte persoane sau autorități, cu excepția cazului în care divulgarea este necesară în cadrul procedurilor judiciare.

(2)   Toate informațiile schimbate între CESR și autoritățile competente și între autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament sunt considerate drept confidențiale, cu excepția cazului în care CESR sau autoritățile competente precizează, la momentul comunicării, că astfel de informații pot fi divulgate sau a cazului în care divulgarea este necesară în cadrul procedurilor judiciare.

Articolul 33

Divulgarea informațiilor furnizate de un alt stat membru

Autoritatea competentă a unui stat membru poate divulga informații primite de la autoritatea competentă a altui stat membru numai dacă a obținut acordul explicit al autorității competente care i-a transmis informațiile și, atunci când este cazul, informațiile sunt divulgate numai în scopul pentru care respectiva autoritate competentă și-a dat acordul sau dacă o astfel de divulgare este necesară în cadrul procedurilor judiciare.

CAPITOLUL IV

Cooperare cu ţările terţe

Articolul 34

Acord privind schimbul de informații

Autoritățile competente pot încheia acorduri de cooperare referitoare la schimbul de informații cu autoritățile competente din țări terțe cu condiția ca informațiile comunicate să beneficieze de garanții ale secretului profesional cel puțin echivalente cu cele prevăzute la articolul 32.

Acest schimb de informații trebuie să fie destinat îndeplinirii sarcinilor autorităților competente respective.

În ceea ce privește transferul de date personale unei țări terțe, statele membre aplică Directiva 95/46/CE.

Articolul 35

Divulgarea de informații furnizate de țările terțe

Autoritatea competentă a unui stat membru poate divulga informații primite de la autoritatea competentă a altui stat membru sau a unei țări terțe numai dacă a obținut acordul explicit al autorității competente care i-a transmis informațiile și dacă, atunci când este cazul, informațiile sunt divulgate numai în scopul pentru care respectiva autoritate competentă și-a dat acordul sau dacă o astfel de divulgare este necesară în cadrul procedurilor judiciare.

TITLUL IV

SANCȚIUNI, PROCEDURA COMITETULUI, RAPORTARE ȘI DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE

CAPITOLUL I

Sancțiuni, procedura comitetului și raportare

Articolul 36

Sancțiuni

Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute sunt eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

Statele membre se asigură că autoritatea competentă face publice toate sancțiunile impuse pentru încălcarea prezentului regulament, cu excepția cazurilor în care publicarea acestor sancțiuni ar perturba grav piețele financiare sau ar aduce un prejudiciu disproporționat părților implicate.

Până la 7 decembrie 2010, Comisiei îi sunt notificate de către statele membre dispozițiile menționate la primul paragraf. Statele membre notifică fără întârziere Comisia cu privire la orice modificare ulterioară a acestora.

Articolul 37

Modificarea anexelor

Comisia poate modifica anexele pentru a ține cont de evoluțiile, inclusiv de la nivel internațional, ale piețelor financiare, mai ales în ceea ce privește noile instrumente financiare și convergența practicilor de supraveghere.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 38 alineatul (2).

Articolul 38

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de Comitetul european pentru valori mobiliare, instituit prin Decizia 2001/528/CE a Comisiei (25).

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

(3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Termenul stabilit la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

Articolul 39

Rapoarte

(1)   Până la 7 decembrie 2012, Comisia evaluează punerea în aplicare a prezentului regulament, inclusiv gradul de încredere acordat ratingurilor de credit în Comunitate, impactul asupra nivelului de concentrare pe piața ratingului de credit, costurile și beneficiile efectelor regulamentului, precum și adecvarea plăților primite de agențiile de rating de credit de la entitățile cărora li se acordă ratinguri („issuer-pays model”) și transmite un raport pe această temă Parlamentului European și Consiliului.

(2)   Până la 7 decembrie 2010, ca urmare a discuțiilor cu autoritățile competente, Comisia evaluează punerea în aplicare a titlului III din prezentul regulament, în special cooperarea autorităților competente, statutul juridic al CESR și practicile de supraveghere. Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la aceasta, însoțit, după caz, de propuneri de revizuire a titlului menționat.

Raportul conține o trimitere la propunerea Comisiei din 12 noiembrie 2008 referitoare la un regulament privind agențiile de rating de credit și la raportul din 23 martie 2009 al Comisiei pentru afaceri economice și monetare din Parlamentul European referitor la propunerea respectivă.

(3)   Până la 7 decembrie 2010, ca urmare a evoluțiilor cadrului de reglementare și de supraveghere a agențiilor de rating de credit din țările terțe, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului referitor la efectele acestor evoluții și ale dispozițiilor tranzitorii menționate la articolul 40 asupra stabilității piețelor financiare din Comunitate.

CAPITOLUL II

Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 40

Dispoziții tranzitorii

Agențiile de rating de credit care își desfășurau activitatea în Comunitate înainte de 7 iunie 2010 (agențiile de rating de credit existente) și care intenționează să depună o cerere de înregistrare în temeiul prezentului regulament adoptă toate măsurile necesare pentru a se conforma dispozițiilor sale până la 7 septembrie 2010.

Agențiile de rating de credit depun cererea de înregistrare nu mai devreme de 7 iunie 2010. Agențiile de rating de credit existente depun cererea de înregistrare până la 7 septembrie 2010.

Agențiile de rating de credit existente pot continua să acorde ratinguri de credit care pot fi utilizate în scopuri de reglementare de către instituțiile financiare în conformitate cu articolul 4 alineatul (1), cu excepția cazului în care înregistrarea este refuzată. În cazul în care înregistrarea este refuzată, se aplică articolul 24 alineatul (2).

Articolul 41

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la data intrării în vigoare. Cu toate acestea:

articolul 4 alineatul (1) se aplică de la 7 decembrie 2010; și

articolul 4 alineatul (3) literele (f), (g) și (h) se aplică de la 7 iunie 2011.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 16 septembrie 2009.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. BUZEK

Pentru Consiliu

Președintele

C. MALMSTRÖM


(1)  Avizul din 13 mai 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  JO C 115, 20.5.2009, p. 1.

(3)  Avizul Parlamentului European din 23 aprilie 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 27 iulie 2009.

(4)  JO L 96, 12.4.2003, p. 16.

(5)  JO L 177, 30.6.2006, p. 1.

(6)  JO L 177, 30.6.2006, p. 201.

(7)  JO L 375, 31.12.1985, p. 3. Directivă înlocuită, cu începere de la 1 iulie 2011, de Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului (a se vedea pagina 32 din prezentul Jurnal Oficial).

(8)  JO L 235, 23.9.2003, p. 10.

(9)  JO L 345, 31.12.2003, p. 64.

(10)  JO L 149, 30.4.2004, p. 1.

(11)  JO C 59, 11.3.2006, p. 2.

(12)  JO L 25, 29.1.2009, p. 18.

(13)  JO L 52, 25.2.2005, p. 51.

(14)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(15)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(16)  JO L 193, 18.7.1983, p. 1.

(17)  JO L 145, 30.4.2004, p. 1.

(18)  JO L 339, 24.12.2003, p. 73.

(19)  Directiva 2006/73/CE a Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind cerințele organizatorice și condițiile de funcționare ale întreprinderilor de investiții și termenii definiți în sensul directivei menționate (JO L 241, 2.9.2006, p. 26).

(20)  JO L 228, 16.8.1973, p. 3.

(21)  JO L 345, 19.12.2002, p. 1.

(22)  JO L 323, 9.12.2005, p. 1.

(23)  JO L 25, 29.1.2009, p. 23.

(24)  JO L 25, 29.1.2009, p. 28.

(25)  JO L 191, 13.7.2001, p. 45.


ANEXA I

INDEPENDENȚA ȘI EVITAREA CONFLICTELOR DE INTERESE

Secțiunea A

Cerințe organizatorice

1.   Agenția de rating de credit are un consiliu de administrație sau de supraveghere. Cadrele sale superioare de conducere garantează:

(a)

independența activităților de rating de credit, inclusiv față de orice influențe sau constrângeri politice și economice;

(b)

identificarea și gestionarea corectă și divulgarea conflictelor de interese;

(c)

respectarea de către agenția de rating a celorlalte cerințe prevăzute în prezentul regulament.

2.   Agenția de rating de credit este organizată într-un mod care garantează faptul că interesul său comercial nu afectează independența și exactitatea activităților de rating de credit.

Cadrele superioare de conducere ale agenției de rating au o bună reputație, precum și experiență și competențe suficiente și asigură o gestiune corespunzătoare și prudentă a agenției.

Cel puțin o treime, dar nu mai puțin de doi dintre membrii consiliului de administrație sau de supraveghere al agenției de rating sunt membri independenți, neimplicați direct în activitățile de rating de credit.

Remunerarea membrilor independenți ai consiliului de administrație sau de supraveghere nu este legată de performanța comercială a agenției și este astfel stabilită încât să garanteze imparțialitatea acestora. Mandatele membrilor independenți ai consiliului de administrație sau de supraveghere au o durată prestabilită care nu depășește cinci ani și nu sunt reînnoibile. Revocarea acestor membri independenți nu este posibilă decât în cazul unei erori profesionale grave sau al unei deficiențe profesionale.

Majoritatea membrilor consiliului de administrație sau de supraveghere, inclusiv membrii independenți ai acestuia, au suficientă competență în domeniul serviciilor financiare. În cazul în care agenția de rating acordă ratinguri instrumentelor financiare structurate, cel puțin un membru independent și un alt membru al acestui consiliu au cunoștințe aprofundate și experiență la un nivel superior în ceea ce privește piețele instrumentelor financiare structurate.

În afară de responsabilitatea globală a consiliului, membrii independenți ai acestuia au sarcini specifice de a monitoriza:

(a)

elaborarea politicii de rating și a metodologiilor pe care agenția de rating le utilizează în activitățile de rating de credit;

(b)

eficacitatea sistemului intern de control al calității al agenției de rating cu privire la activitățile de rating de credit;

(c)

eficacitatea măsurilor și a procedurilor instituite pentru a asigura identificarea, eliminarea sau gestionarea și divulgarea în mod corespunzător a conflictelor de interese; și

(d)

procedurile de respectare a legislației și de guvernanță, inclusiv eficiența funcției de revizuire menționată la punctul 9 din prezenta secțiune.

Opiniile membrilor independenți ai consiliului de administrație sau de supraveghere cu privire la aspectele menționate la literele (a)-(d) sunt prezentate consiliului respectiv în mod periodic și sunt comunicate, la cerere, autorității competente.

3.   Agenția de rating de credit instituie politici și proceduri corespunzătoare care să asigure respectarea obligațiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.

4.   Agenția de rating de credit dispune de proceduri contabile și administrative sigure, de mecanisme de control intern, de tehnici eficiente de evaluare a riscurilor și de dispozitive eficiente de control și de salvgardare a sistemelor sale informatice.

Mecanismele de control intern sunt concepute astfel încât să garanteze respectarea deciziilor și a procedurilor la toate nivelurile agenției de rating.

Agenția de rating de credit aplică și menține proceduri decizionale și o structură organizatorică în cadrul căreia structurile ierarhice sunt stabilite, iar funcțiile și responsabilitățile sunt repartizate în mod clar și documentat.

5.   Agenția de rating de credit instituie și menține un departament responsabil de funcția permanentă și eficace de verificare a conformității (funcția de verificare a conformității), care funcționează în mod independent. Funcția de verificare a conformității monitorizează și raportează cu privire la respectarea de către agenția de rating și angajații săi a obligațiilor care îi revin agenției de rating în temeiul prezentului regulament. Funcția de verificare a conformității cuprinde:

(a)

monitorizarea și evaluarea periodică a gradului de adecvare și de eficacitate a măsurilor și a procedurilor aplicate în conformitate cu punctul 3, precum și a acțiunilor întreprinse pentru remedierea deficiențelor agenției de rating cu privire la respectarea obligațiilor care îi revin;

(b)

oferirea de consultanță și asistență cadrelor de conducere, analiștilor de rating, angajaților și oricărei alte persoane fizice ale cărei servicii se află la dispoziția sau sub controlul agenției de rating, precum și oricărei persoane care are o legătură directă sau indirectă cu agenția printr-o relație de control și care este responsabilă cu desfășurarea de activități de rating, în vederea respectării obligațiilor care îi revin agenției de rating în temeiul prezentului regulament.

6.   Pentru a permite persoanelor care îndeplinesc funcția de verificare a conformității să își îndeplinească responsabilitățile în mod corespunzător și independent, agenția de rating de credit se asigură că sunt respectate următoarele condiții:

(a)

persoana însărcinată cu funcția de verificare a conformității trebuie să dețină autoritatea, resursele și competența necesare și să aibă acces la toate informațiile pertinente;

(b)

trebuie să fie numit un responsabil cu funcția de verificare a conformității și cu întocmirea tuturor rapoartelor referitoare la verificarea conformității, necesare în conformitate cu punctul 3;

(c)

cadrele de conducere, analiștii de rating, angajații, precum și orice altă persoană fizică ale cărei servicii se află la dispoziția sau sub controlul agenției de rating de credit sau orice persoană care are o legătură directă sau indirectă cu agenția printr-o relație de control și care este implicată în funcția de verificare a conformității nu trebuie să fie implicați în desfășurarea activităților de rating de credit pe care le monitorizează;

(d)

remunerarea responsabilului cu funcția de verificare a conformității nu este legată de performanța comercială a agenției de rating de credit și este astfel stabilită încât să garanteze imparțialitatea acestuia.

Responsabilul cu funcția de verificare a conformității asigură identificarea și eliminarea în mod corespunzător a conflictelor de interese în legătură cu persoanele puse la dispoziția funcției de verificare a conformității.

Responsabilul cu funcția de verificare a conformității prezintă periodic cadrelor superioare de conducere și membrilor independenți ai consiliului de administrație sau de supraveghere rapoarte cu privire la îndeplinirea atribuțiilor sale.

7.   Agenția de rating de credit instituie dispozitive organizaționale și administrative adecvate și eficace pentru a preveni, a identifica, a elimina sau gestiona și pentru a divulga conflictele de interese la care se face referire în secțiunea B punctul 1. Agenția asigură ținerea evidenței atât a tuturor riscurilor importante care amenință independența activităților de rating, inclusiv normele referitoare la analiștii de rating prevăzute în secțiunea C, cât și a măsurilor de protecție aplicate pentru a atenua aceste riscuri.

8.   Agenția de rating de credit utilizează sisteme, resurse și proceduri adecvate pentru a asigura continuitatea și regularitatea desfășurării activităților sale de rating.

9.   Agenția de rating de credit instituie un departament de revizuire responsabil cu examinarea periodică a metodologiilor, modelelor și principalelor ipoteze de rating, inclusiv matematice și de corelare, și a oricăror modificări sau schimbări semnificative ale acestora, precum și a gradului de adecvare a acestor metodologii, metode și ipoteze în cazul în care sunt utilizate sau se intenționează utilizarea acestora în vederea evaluării noilor instrumente financiare.

Acest departament de revizuire trebuie să fie independent de departamentele responsabile pentru activitățile de rating și să raporteze membrilor consiliului de administrație sau de supraveghere menționat la punctul 2 din prezenta secțiune.

10.   Agenția de rating de credit monitorizează și evaluează gradul de adecvare și de eficacitate a sistemelor, a mecanismelor interne de control și a dispozitivelor sale instituite în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și adoptă măsurile adecvate pentru remedierea eventualelor deficiențe.

Secțiunea B

Cerințe operaționale

1.   Agenția de rating de credit identifică, elimină sau gestionează și divulgă în mod clar și vizibil orice conflict de interese existent sau potențial care ar putea influența analizele și opiniile analiștilor săi de rating, ale angajaților săi sau ale oricăror alte persoane fizice ale căror servicii se află la dispoziția sau sub controlul agenției de rating și care sunt implicate în mod direct în acordarea de ratinguri de credit, precum și ale persoanelor care aprobă aceste ratinguri.

2.   Agenția de rating de credit publică numele entităților cărora li se acordă ratinguri sau ale părților terțe legate de acestea care generează mai mult de 5 % din venitul său anual.

3.   Agenția de rating de credit nu acordă ratinguri de credit sau, în cazul unui rating existent, anunță imediat că ratingul de credit este potențial compromis, în următoarele situații:

(a)

agenția de rating de credit sau persoanele menționate la punctul 1 dețin în mod direct sau indirect instrumente financiare ale entității căreia i se acordă ratingul sau ale oricărei părți terțe legate de aceasta sau dețin orice alt fel de participație directă sau indirectă în această entitate sau parte terță, alta decât participațiile în organisme de plasament colectiv diversificat, inclusiv fondurile de plasament, cum ar fi fondurile de pensii sau asigurările de viață;

(b)

ratingul de credit acordat privește o entitate căreia i se acordă un rating sau o parte terță legată de aceasta care este legată în mod direct sau indirect de agenția de rating de credit printr-o relație de control;

(c)

persoana menționată la punctul 1 este membru al consiliului de administrație sau de supraveghere al entității căreia i se acordă ratingul de credit sau al unei părți terțe legate de aceasta; sau

(d)

un analist de rating care a participat la stabilirea ratingului sau o persoană care a aprobat ratingul de credit a avut relații cu entitatea căreia i se acordă ratingul sau cu o parte terță legată de aceasta, situație care ar putea cauza un conflict de interese.

Agenția de rating de credit apreciază imediat și dacă sunt motive pentru restabilirea ratingului sau pentru retragerea ratingului de credit existent.

4.   Nicio agenție de rating de credit nu furnizează consultanță sau servicii de consiliere entității căreia i se acordă un rating sau unei părți terțe legate de aceasta cu privire la structura socială sau juridică, activele, pasivele sau activitățile acestora.

Agenția de rating de credit poate furniza servicii, altele decât realizarea de ratinguri de credit (servicii auxiliare). Serviciile auxiliare nu constituie activități de rating de credit și includ prognoze de piață, estimări ale tendințelor economice, analize de preț și alte analize generale de date, precum și serviciile de distribuție conexe.

Agenția de rating de credit se asigură că furnizarea serviciilor auxiliare nu creează conflicte de interese cu activitatea sa de rating de credit și comunică în rapoartele finale de rating orice servicii auxiliare prestate entității căreia i se acordă ratingul sau oricărei părți terțe legate de aceasta.

5.   Agenția de rating de credit se asigură că analiștii de rating sau persoanele care aprobă ratingurile nu fac propuneri sau recomandări, în mod formal sau informal, referitoare la modul în care este conceput instrumentul financiar căruia agenția de rating urmează să îi acorde un rating.

6.   Agenția de rating de credit concepe canalele sale de raportare și comunicare în așa fel încât să asigure independența persoanelor menționate la punctul 1 în raport cu celelalte activități cu caracter comercial ale agenției.

7.   Agenția de rating de credit asigură ținerea unei evidențe adecvate și, după caz, a pistelor de audit ale activităților sale de rating. Această evidență include:

(a)

pentru fiecare decizie de acordare a unui rating de credit, identitatea analiștilor de rating care participă la stabilirea ratingului, identitatea persoanelor care au aprobat ratingul de credit, informații privind existența sau absența unei solicitări de acordare a ratingului și data la care a fost acordat ratingul de credit;

(b)

evidențele contabile ale onorariilor primite de la entitatea căreia i se acordă ratingul, de la orice parte terță legată de aceasta sau de la orice utilizator al ratingului;

(c)

evidențele contabile pentru fiecare abonat la ratinguri de credit sau la servicii conexe;

(d)

evidențe privind procedurile și metodologiile stabilite și utilizate de agenția de rating în determinarea ratingurilor de credit;

(e)

evidențele și dosarele interne, inclusiv informațiile și documentele de lucru fără caracter public, utilizate în fundamentarea deciziei de acordare a ratingului;

(f)

rapoartele de analiză de credit, rapoartele de evaluare de credit, rapoartele confidențiale de rating și documentele interne, inclusiv informațiile și documentele de lucru fără caracter public, utilizate în fundamentarea opiniilor exprimate în aceste rapoarte;

(g)

evidențe ale procedurilor și măsurilor aplicate de agenția de rating pentru a se conforma dispozițiilor din prezentul regulament; și

(h)

copii ale comunicărilor interne și externe, inclusiv ale comunicărilor electronice, trimise și primite de agenția de rating și de angajații săi, în legătură cu activitățile de rating.

8.   Evidența și pistele de audit menționate la punctul 7 sunt păstrate de agenția de rating de credit la sediul său cel puțin cinci ani și sunt comunicate la cerere autorităților competente ale statelor membre respective.

În cazul retragerii înregistrării unei agenții de rating, evidențele sunt păstrate o perioadă suplimentară de cel puțin trei ani.

9.   Evidențele care expun drepturile și obligațiile agenției de rating de credit și, respectiv, ale entității căreia i se acordă ratingul sau ale părților terțe legate de aceasta, în cadrul unui contract de prestare de servicii de rating de credit, sunt păstrate cel puțin pe durata relației agenției cu entitatea căreia i se acordă ratingul sau cu părțile terțe legate de aceasta.

Secțiunea C

Norme referitoare la analiștii de rating și la alte persoane implicate direct în activitățile de rating de credit

1.   Analiștii de rating, angajații agenției de rating de credit și orice alte persoane fizice ale căror servicii se află la dispoziția sau sub controlul agenției și care sunt implicate în mod direct în activitățile de rating de credit, precum și persoanele care au legături strânse cu acestea, în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 2004/72/CE (1), nu vând, nu cumpără și nu se angajează în nicio tranzacție cu niciun instrument financiar emis, garantat sau în alt fel susținut de o entitate căreia i se acordă un rating care reprezintă responsabilitatea primară de analiză a persoanelor respective, cu excepția participațiilor în organisme de plasament colectiv diversificat inclusiv fondurile de plasament, cum ar fi fondurile de pensii și asigurările de viață.

2.   Niciuna dintre persoanele menționate la punctul 1 nu participă la stabilirea ratingului de credit acordat oricărei entități și nu îl influențează în niciun fel, dacă persoana respectivă:

(a)

deține instrumente financiare ale entității căreia i se acordă ratingul, altele decât participațiile în organisme de plasament colectiv diversificat;

(b)

deține instrumente financiare ale unei entități aflate în legătură cu o entitate căreia i se acordă un rating, fapt care poate cauza un conflict de interese sau poate fi perceput ca o posibilă sursă a unui conflict de interese. Sunt exceptate de la această regulă participațiile în organisme de plasament colectiv diversificat;

(c)

a fost de curând angajat la entitatea căreia i se acordă ratingul sau a avut alte relații comerciale sau orice altfel de relații cu aceasta, situație care poate cauza sau poate fi percepută ca o posibilă cauză pentru un conflict de interese.

3.   Agențiile de rating de credit se asigură că persoanele menționate la punctul 1:

(a)

iau toate măsurile corespunzătoare pentru a proteja proprietatea și arhivele aflate în posesia agenției de rating de fraudă, furt sau alte forme de abuz, ținând seama de natura, amploarea și complexitatea activităților pe care le desfășoară, inclusiv de natura și sfera activităților de rating;

(b)

nu dezvăluie nicio informație referitoare la ratinguri de credit sau la posibile viitoare ratinguri ale agenției, cu excepția celor transmise entității căreia i se acordă ratingul sau părților terțe legate de aceasta;

(c)

nu dezvăluie informații confidențiale încredințate agenției de rating analiștilor de rating sau angajaților unei persoane legate în mod direct sau indirect de agenție printr-o relație de control sau oricăror alte persoane fizice ale căror servicii se află la dispoziția sau sub controlul unei persoane legate în mod direct sau indirect de agenție printr-o relație de control și implicată în mod direct în activitățile de rating; și

(d)

nu utilizează și nu dezvăluie informații confidențiale în scopul realizării unor tranzacții cu instrumente financiare sau în orice alte scopuri, cu excepția celor legate de realizarea activităților de rating.

4.   Persoanele menționate la punctul 1 nu solicită și nu acceptă bani, cadouri sau alte foloase de la nicio persoană care are relații de afaceri cu agenția de rating de credit.

5.   În cazul în care o persoană dintre cele menționate la punctul 1 consideră că o altă persoană dintre cele menționate la punctul 1 a fost implicată în activități pe care prima persoană le consideră ilegale, aceasta din urmă raportează imediat informația respectivă responsabilului cu funcția de verificare a conformității, fără ca raportarea să aibă consecințe negative asupra persoanei care o realizează.

6.   În cazul în care un analist de rating își încetează relația de muncă și se alătură unei entități căreia i se acordă un rating de credit, rating în a cărui realizare acesta a fost implicat, sau unei instituții financiare cu care acesta a avut relații în cadrul funcției ocupate la agenția de rating, agenția de rating verifică activitățile relevante realizate de analistul de rating respectiv în cursul unei perioade de doi ani dinainte de plecarea sa.

7.   Nicio persoană dintre cele menționate la punctul 1 nu ocupă o poziție-cheie de conducere în cadrul entității căreia i se acordă un rating sau al unei părți terțe legate de aceasta în primele șase luni de la acordarea ratingului.

8.   În sensul articolului 7 alineatul (4), agențiile de rating de credit se asigură că:

(a)

analiștii principali de rating nu participă la activități de rating referitoare la aceeași entitate căreia i se acordă un rating sau la părțile terțe legate de aceasta pe parcursul unei perioade mai mari de patru ani;

(b)

analiștii de rating nu participă la activități de rating de credit referitoare la aceeași entitate căreia i se acordă un rating sau la părțile terțe legate de aceasta pe parcursul unei perioade mai mari de cinci ani;

(c)

persoanele care aprobă ratingurile de credit nu participă la activități de rating de credit referitoare la aceeași entitate căreia i se acordă un rating sau la părțile terțe legate de aceasta pe parcursul unei perioade mai mari de șapte ani.

Persoanele menționate la primul paragraf literele (a), (b) și (c) nu pot fi implicate în activități de rating de credit referitoare la entitatea căreia i se acordă un rating sau la părțile terțe legate de aceasta menționate la literele indicate, pe parcursul unei perioade de doi ani de la expirarea perioadelor prevăzute la literele respective.

Secțiunea D

Norme referitoare la modul de prezentare a ratingurilor de credit

I.   Obligații generale

1.   Agenția de rating de credit se asigură că în ratingul de credit sunt indicate în mod clar și vizibil numele și funcția analistului principal de rating din fiecare activitate de rating, precum și numele și funcția persoanei care a avut responsabilitatea primară pentru aprobarea ratingului.

2.   Agenția de rating de credit se asigură, cel puțin, că:

(a)

sunt indicate toate sursele importante folosite la realizarea ratingurilor de credit, inclusiv entitatea căreia i se acordă ratingul sau, dacă este cazul, o parte terță legată de aceasta, și că se precizează dacă ratingul de credit a fost comunicat entității în cauză sau părții terțe respective și modificat ca urmare a acestei comunicări înaintea acordării sale;

(b)

este clar indicată metodologia principală sau versiunea acestei metodologii care a servit la realizarea ratingului, cu o trimitere la descrierea sa completă; în cazul în care ratingul de credit se bazează pe mai multe metodologii sau dacă menționarea exclusivă a metodologiei principale ar putea să ducă la neglijarea, de către investitori, a altor aspecte importante ale ratingului de credit, inclusiv a unor ajustări sau devieri semnificative, agenția de rating explică acest lucru în rating și indică modul în care diversele metodologii sau celelalte aspecte sunt luate în calcul în ratingul respectiv;

(c)

sunt explicate semnificația fiecărei categorii de rating, definiția noțiunilor de incapacitate de plată și de recuperare, precum și orice avertizare adecvată cu privire la riscuri, inclusiv o analiză de sensibilitate a principalelor ipoteze relevante referitoare la rating, cum ar fi ipotezele matematice sau de corelare, acompaniată de prezentarea ratingurilor de credit atât în cel mai rău caz, cât și în cel mai bun caz;

(d)

sunt indicate în mod clar și vizibil data la care ratingul de credit a fost publicat pentru prima oară și data la care a fost actualizat ultima oară; și

(e)

se precizează dacă ratingul de credit vizează un instrument financiar nou-emis și dacă agenția de rating acordă un rating instrumentului financiar respectiv pentru prima dată.

3.   Agenția de rating de credit informează entitatea căreia îi acordă ratingul cu cel puțin 12 ore înainte de publicare cu privire la rezultatul ratingului și principalele considerente pe care se bazează acesta, astfel încât entitatea în cauză să aibă posibilitatea de a semnala eventualele erori materiale înainte de publicare.

4.   Agenția de rating de credit indică în mod clar și vizibil, în momentul publicării unui rating de credit, toate atributele și limitele acestuia. În special, agenția de rating indică în mod vizibil, în momentul publicării unui rating, dacă apreciază drept satisfăcătoare calitatea informațiilor disponibile cu privire la entitatea căreia i se acordă ratingul și în ce măsură a verificat informațiile care i-au fost furnizate de această entitate sau de o parte terță legată de aceasta. Dacă un rating se referă la un tip de entitate sau instrument financiar pentru care datele istorice sunt limitate, agenția de rating menționează în mod clar și vizibil limitările ratingului respectiv.

În cazul lipsei unor date fiabile sau al complexității structurii unui nou tip de instrument financiar sau în cazul în care calitatea informațiilor disponibile este nesatisfăcătoare sau ridică dubii serioase cu privire la capacitatea agenției de a acorda un rating credibil, agenția se abține de la acordarea ratingului sau retrage ratingul dacă acesta există deja.

5.   Atunci când publică un rating, agenția de rating de credit explică, în comunicatul de presă sau în rapoarte, principalele elemente care se află la baza acestui rating.

În cazul în care obligațiile cu privire la informațiile prevăzute la punctele 1, 2 și 4 ar fi disproporționate în raport cu lungimea raportului distribuit, este suficient să fie menționat în mod clar și vizibil chiar în raport locul în care informațiile solicitate pot fi consultate direct și ușor, inclusiv prin furnizarea unei legături directe spre aceste mențiuni pe un site Internet adecvat al agenției de rating în cauză.

II.   Obligații suplimentare referitoare la ratingurile de credit ale instrumentelor financiare structurate

1.   În cazul în care o agenție de rating de credit atribuie un rating unui instrument financiar structurat, aceasta include în ratingul respectiv toate informațiile referitoare la analiza pierderilor și fluxurilor de trezorerie pe care a realizat-o sau pe care se bazează, precum și indicații privind eventualele modificări prognozate ale ratingului de credit.

2.   Agenția de rating de credit menționează în ce măsură a evaluat procesele de diligență necesară, realizate la nivelul instrumentelor financiare de bază sau al altor active ale instrumentelor financiare structurate. Agenția de rating dezvăluie dacă a realizat vreo evaluare a unor astfel de procese de diligență necesară sau dacă s-a bazat pe evaluarea unei terțe părți, indicând în ce mod rezultatul unei astfel de evaluări influențează ratingul de credit.

3.   Atunci când o agenție de rating de credit acordă ratinguri de credit unor instrumente financiare structurate, prezintă împreună cu metodologiile, modelele și principalele ipoteze referitoare la rating o serie de precizări care să clarifice ipotezele, parametrii, limitele și incertitudinile legate de modele și de metodologiile de rating utilizate în activitățile respective de rating, inclusiv simulările de crize realizate de agenție la stabilirea ratingurilor. Aceste precizări sunt clare și ușor de înțeles.

4.   Agenția de rating de credit publică permanent informații despre toate produsele financiare structurate care îi sunt înaintate pentru evaluare inițială sau rating preliminar. Această publicare se face indiferent dacă emitenții încheie sau nu cu agenția de rating un contract pentru un rating definitiv.

Secțiunea E

Furnizarea informațiilor

I.   Furnizarea informațiilor cu caracter general

Agenția de rating de credit comunică, în general, faptul că este înregistrată în conformitate cu prezentul regulament și următoarele informații:

1.   conflictele de interese existente și potențiale la care se face referire în secțiunea B punctul 1;

2.   lista serviciilor auxiliare;

3.   politica agenției de rating cu privire la publicarea ratingurilor de credit și la alte comunicări legate de acestea;

4.   natura generală a condițiilor sale de remunerare;

5.   metodologiile și descrierea modelelor și a ipotezelor principale ale ratingului, cum ar fi ipotezele matematice și de corelare utilizate în activitățile de rating, precum și modificările semnificative ale acestora;

6.   orice modificare semnificativă a sistemelor, resurselor și procedurilor sale; și

7.   atunci când este relevant, codul său de conduită.

II.   Furnizarea informațiilor periodice

Agenția de rating de credit comunică periodic următoarele informații:

1.   la fiecare șase luni, date legate de ratele istorice de incapacitate de plată ale categoriilor sale de rating, diferențiate în funcție de principalele zone geografice ale emitenților, și dacă aceste rate de incapacitate de plată ale acestor categorii s-au modificat de-a lungul timpului;

2.   anual, următoarele informații:

(a)

lista celor mai importanți 20 de clienți ai agenției de rating, clasați în funcție de venitul pe care îl generează; și

(b)

lista clienților agenției de rating a căror contribuție la rata de creștere în generarea veniturilor agenției de rating pentru exercițiul financiar precedent a depășit rata de creștere a veniturilor totale ale agenției pentru exercițiul respectiv cu un factor mai mare de 1,5 ori. Fiecare dintre acești clienți este inclus pe listă numai dacă a generat, pentru exercițiul respectiv, mai mult de 0,25 % din veniturile mondiale totale ale agenției de rating.

În sensul prezentului punct, „client” înseamnă o entitate, filialele sale și entitățile asociate în care entitatea are participații de mai mult de 20 %, precum și orice altă entitate pentru care a negociat structurarea unei emisiuni de titluri de creanță în numele unui client și atunci când a fost plătit un comision, în mod direct sau indirect, agenției de rating pentru acordarea unui rating acestui titlu de creanță.

III.   Raportul privind transparența

Agenția de rating de credit publică anual următoarele informații:

1.   informații detaliate cu privire la structura juridică și deținerea capitalului său, inclusiv informații referitoare la participații în sensul articolelor 9 și 10 din Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată (2);

2.   o descriere a mecanismului său de control intern care asigură calitatea activităților de rating;

3.   statistici referitoare la repartizarea angajaților pentru realizarea de noi ratinguri de credit, pentru revizuirea de ratinguri de credit, pentru evaluarea metodologiilor sau a modelelor și pentru activitățile de conducere a agenției;

4.   o descriere a politicii privind ținerea evidențelor;

5.   concluziile controlului său intern anual referitor la funcția de verificare a respectării independenței;

6.   o descriere a politicii de rotație a personalului de conducere și a analiștilor de rating;

7.   informații de natură financiară cu privire la veniturile agenției de rating, împărțite în venituri generate în urma activităților de rating și venituri independente de aceste activități, împreună cu o descriere completă a fiecăruia dintre aceste două tipuri de venit; și

8.   o declarație privind guvernanța în sensul articolului 46a alineatul (1) din Directiva 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale (3); în sensul acestei declarații, informațiile la care se face referire la articolul 46a alineatul (1) litera (d) din respectiva directivă sunt furnizate de agenția de rating indiferent dacă aceasta intră sau nu în domeniul de aplicare al Directivei 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare (4).


(1)  Directiva 2004/72/CE a Comisiei din 29 aprilie 2004 privind normele de aplicare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește practicile comerciale admise, definirea informației confidențiale pentru instrumentele financiare derivate din produsele de bază, stabilirea listelor de persoane care au acces la informații confidențiale, declararea operațiunilor efectuate de persoanele care exercită responsabilități de conducere și notificarea operațiunilor suspecte (JO L 162, 30.4.2004, p. 70).

(2)  JO L 390, 31.12.2004, p. 38.

(3)  JO L 222, 14.8.1978, p. 11.

(4)  JO L 142, 30.4.2004, p. 12.


ANEXA II

INFORMAŢIILE CARE TREBUIE FURNIZATE ÎN CEREREA DE ÎNREGISTRARE

1.   Numele complet al agenției de rating de credit și adresa sediului său social din Comunitate

2.   Numele și coordonatele unei persoane de contact și ale responsabilului cu verificarea conformității

3.   Statutul juridic

4.   Clasa ratingurilor de credit pentru care agenția de rating solicită înregistrarea

5.   Structura acționariatului

6.   Structura organizatorică și conducerea societății

7.   Resursele financiare pentru desfășurarea activităților de rating de credit

8.   Personalul agenției de rating și competențele acestuia

9.   Informații privind filialele agenției de rating

10.   Descrierea procedurilor și a metodologiilor utilizate în acordarea și revizuirea ratingurilor

11.   Politicile și procedurile aplicate pentru identificarea, gestionarea și divulgarea conflictelor de interese

12.   Informații referitoare la analiștii de rating

13.   Condițiile de remunerare și de evaluare a performanței

14.   Alte servicii decât activitățile de rating de credit, pe care agenția de rating intenționează să le presteze

15.   Programul activităților, inclusiv indicații cu privire la locul în care agenția prevede desfășurarea activităților principale, sucursalele care urmează a fi înființate și tipul de activități prevăzute

16.   Documente și informații detaliate cu privire la utilizarea preconizată a regimului de avizare

17.   Documente și informații detaliate cu privire la acordurile de externalizare preconizate, inclusiv cu privire la entitățile care își asumă funcții externalizate.