31.10.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 285/10

(1)

Directiva 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2005 de stabilire a unui cadru pentru fixarea cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele consumatoare de energie (3) a fost modificată în mod substanțial. Deoarece urmează să îi fie aduse și alte modificări, care se limitează strict la extinderea domeniului de aplicare a respectivei directive pentru a include toate produsele cu impact energetic, directiva în cauză ar trebui să fie reformată în interesul clarității.

(2)

Neconcordanțele dintre actele cu putere de lege sau măsurile administrative adoptate de statele membre în materie de proiectare ecologică a produselor cu impact energetic pot crea bariere în calea schimburilor comerciale și denatura concurența în Comunitate și pot avea astfel un impact direct asupra stabilirii și funcționării pieței interne. Armonizarea legislațiilor naționale este singurul mijloc de a preîntâmpina apariția unor astfel de bariere în calea schimburilor comerciale și a concurenței neloiale. Extinderea domeniului de aplicare la toate produsele cu impact energetic asigură posibilitatea armonizării la nivel comunitar a cerințelor de proiectare ecologică pentru toate produsele cu impact energetic semnificative.

(3)

Produsele cu impact energetic au o pondere importantă în consumul de resurse naturale și de energie la nivelul Comunității. Acestea prezintă și alte forme importante de impact asupra mediului. Pentru marea majoritate a categoriilor de produse disponibile pe piața comunitară, pot fi observate grade foarte diferite de impact asupra mediului, deși produsele prezintă performanțe funcționale similare. În interesul dezvoltării durabile, ar trebui încurajată ameliorarea continuă a impactului general al acestor produse asupra mediului, în special prin identificarea surselor majore de impact negativ asupra mediului și evitarea transferului de poluare, atunci când respectiva ameliorare nu presupune costuri excesive.

(4)

Numeroase produse cu impact energetic au un potențial de ameliorare semnificativ în vederea reducerii impactului asupra mediului și a economisirii de energie printr-o mai bună proiectare, ceea ce conduce, de asemenea, la economii pentru întreprinderi și pentru utilizatorii finali. Pe lângă produsele care utilizează, produc, transferă sau măsoară energia, anumite produse cu impact energetic, inclusiv produsele utilizate în construcții, cum ar fi ferestrele și materialele izolante, sau produsele care utilizează apa, cum ar fi duzele dușurilor sau robinetele, ar putea, de asemenea, contribui în timpul utilizării la realizarea de importante economii de energie.

(5)

Proiectarea ecologică a produselor este un factor esențial în strategia comunitară privind politica integrată a produselor. Ca abordare preventivă, destinată să optimizeze performanțele de mediu ale produselor simultan cu păstrarea funcționalității acestora, aceasta oferă noi și reale posibilități pentru producători, pentru consumatori și pentru întreaga societate.

(6)

Sporirea eficienței energetice – printre opțiunile disponibile fiind și utilizarea mai eficientă a energiei electrice la nivelul consumatorilor finali – este privită ca având o contribuție substanțială la atingerea țintelor de emisii de gaze cu efect de seră în Comunitate. Cererea de energie electrică reprezintă categoria energetică cu cea mai rapidă creștere la consumatorul final și se estimează că va crește în următorii 20 până la 30 de ani, în absența unei acțiuni politice care să contracareze această tendință. Este posibilă o reducere semnificativă a consumului de energie, după cum sugerează Comisia în Programul european privind schimbările climatice (ECCP). Schimbările climatice reprezintă una dintre prioritățile celui de Al șaselea program comunitar de măsuri pentru mediu, instituit prin Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4). Economia de energie reprezintă cel mai eficient mijloc, din punct de vedere al costurilor, de a spori siguranța aprovizionării și de a reduce dependența de importuri. În consecință, ar trebui să se adopte o serie de ținte și măsuri colaterale în materie.

(7)

Ar trebui să se acționeze în faza de proiectare a produselor cu impact energetic, deoarece se pare că în acest stadiu este determinat gradul de poluare pe durata ciclului de viață a produsului și sunt angajate cele mai multe dintre costurile asociate.

(8)

Ar trebui să se stabilească un cadru coerent de aplicare a cerințelor comunitare în materie de proiectare ecologică pentru produse cu impact energetic cu scopul de a asigura libera circulație a acelor produse care sunt conforme cu cerințele respective și de a îmbunătăți impactul lor general asupra mediului. Astfel de cerințe comunitare ar trebui să respecte principiile concurenței loiale și ale comerțului internațional.

(9)

Cerințele în materie de proiectare ecologică ar trebui stabilite ținând seama de obiectivele și prioritățile celui de Al șaselea program comunitar de măsuri pentru mediu, cuprinzând, după caz, obiective aplicabile ale strategiilor tematice relevante din acest program.

(10)

Prezenta directivă urmărește să atingă un înalt nivel de protecție a mediului prin reducerea potențialului impact asupra mediului al produselor cu impact energetic, care în cele din urmă va fi benefic pentru consumatori și alți utilizatori finali. Dezvoltarea durabilă necesită, de asemenea, examinarea adecvată a impactului social, economic și asupra sănătății al măsurilor vizate. Ameliorarea randamentului energetic al produselor, precum și a eficienței resurselor, contribuie la siguranța aprovizionării cu energie și la reducerea cererii de resurse naturale, care constituie condiții prealabile ale activității economice sănătoase și, în consecință, ale dezvoltării durabile.

(11)

Un stat membru care consideră necesară menținerea dispozițiilor de drept intern cu justificarea unor necesități majore legate de protecția mediului sau introducerea unor dispoziții noi bazate pe dovezi științifice noi legate de protecția mediului cu justificarea unei probleme specifice statului membru respectiv apărută după adoptarea măsurii de punere în aplicare corespunzătoare, poate să o facă în condițiile stabilite la articolul 95 alineatele (4), (5) și (6) din tratat, care prevede notificarea prealabilă a Comisiei și aprobarea acesteia.

(12)

În scopul maximizării beneficiilor de mediu printr-o proiectare optimizată, poate fi necesar ca utilizatorii să fie informați asupra performanțelor de mediu și caracteristicilor produselor cu impact energetic și să fie consiliați cu privire la un mod ecologic de folosire a acestora.

(13)

Abordarea stabilită în Comunicarea Comisiei din 18 iunie 2003 intitulată „Politica integrată a produselor – Dezvoltarea unei gândiri asupra mediului înconjurător bazată pe ciclul de viață”, care constituie un element inovator major al celui de Al șaselea program comunitar de măsuri pentru mediu, urmărește să reducă impactul produselor asupra mediului de-a lungul întregului lor ciclu de viață, inclusiv în etapele de selectare și utilizare a materiilor prime, în fabricare, ambalare, transport și distribuție, instalare și întreținere, utilizare și la sfârșitul vieții. Luarea în considerare în faza de proiectare a impactului unui produs asupra mediului de-a lungul întregului său ciclu de viață are un mare potențial pentru a facilita ameliorarea performanței de mediu într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor, inclusiv în ceea ce privește eficientizarea utilizării resurselor și materialelor, contribuind astfel la îndeplinirea obiectivelor Strategiei tematice privind utilizarea durabilă a resurselor naturale. Ar trebui să existe suficientă flexibilitate pentru a face posibilă integrarea acestui factor în proiectul produsului, ținând totodată seama de considerațiile tehnice, funcționale și economice.

(14)

Deși este de dorit o abordare cuprinzătoare a performanței de mediu, ar trebui ca la adoptarea unui plan de lucru reducerea gazelor cu efect de seră prin creșterea randamentului energetic să fie considerată un obiectiv de mediu prioritar.

(15)

Poate fi necesară și justificată stabilirea unor cerințe specifice și cuantificate în materie de proiectare ecologică pentru unele produse sau caracteristici ecologice, pentru a garanta că impactul lor asupra mediului este redus la minimum. Dată fiind nevoia urgentă de a contribui la realizarea angajamentelor din cadrul Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și fără să aducă atingere abordării integrate promovate în prezenta directivă, ar trebui acordată o anumită prioritate acelor măsuri cu potențial mare de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la costuri coborâte. Astfel de măsuri pot, de asemenea, contribui la folosirea durabilă a resurselor și constituie o contribuție majoră la cadrul de 10 ani al programelor pentru o producție și un consum durabile aprobat în cadrul Summitului Mondial privind Dezvoltarea Durabilă de la Johannesburg din 26 august-4 septembrie 2002.

(16)

Acolo unde este cazul și ca principiu general, consumul de energie al produselor cu impact energetic în regim de veghe (stand-by) sau oprit ar trebui redus la minimul necesar pentru funcționarea lor corectă.

(17)

Odată luate ca referință cele mai performante produse sau tehnologii de pe piață, inclusiv de pe piețele internaționale, nivelul cerințelor în materie de proiectare ecologică ar trebui stabilit pe baza analizelor tehnice, economice și de mediu. Flexibilitatea în metoda de stabilire a nivelului cerințelor poate facilita o ameliorare rapidă a performanței de mediu. Părțile interesate ar trebui să fie consultate și să coopereze activ la această analiză. Fixarea unor măsuri obligatorii necesită consultarea adecvată a părților implicate. O astfel de consultare poate evidenția necesitatea unei introduceri etapizate sau a unor dispoziții tranzitorii. Introducerea unor obiective intermediare mărește predictibilitatea politicii, permite acomodarea ciclurilor de dezvoltare a produsului și facilitează planificarea pe termen lung pentru părțile interesate.

(18)

Ar trebui acordată prioritate măsurilor alternative, precum autoreglementarea din sector, în cazul în care o asemenea măsură este susceptibilă să genereze obiective strategice pe o cale mai rapidă sau mai puțin costisitoare decât cerințele obligatorii. Măsurile legislative pot fi necesare atunci când forțele pieței nu reușesc să evolueze în direcția corectă sau la o viteză acceptabilă.

(19)

Autoreglementarea, inclusiv acordurile voluntare oferite ca angajamente unilaterale de către sectorul de producție respectiv, poate asigura progresul rapid datorită punerii în aplicare imediate și eficiente din punct de vedere al costurilor și permite adaptarea flexibilă și adecvată la opțiunile tehnice și sensibilitățile pieței.

(20)

Pentru evaluarea acordurilor voluntare sau a altor măsuri de autoreglementare prezentate ca alternative la măsurile de punere în aplicare, ar trebui să fie disponibile informații cel puțin despre următoarele aspecte: libera participare, valoarea adăugată, reprezentativitate, obiective cuantificate și eșalonate pe etape, implicarea societății civile, monitorizare și raportare, eficiență din punct de vedere al costurilor a administrării inițiativei de autoreglementare, precum și durabilitate.

(21)

Comunicarea Comisiei din 17 februarie 2002, intitulată „Acordurile de mediu la nivel comunitar din cadrul Planului de acțiune pentru simplificarea și ameliorarea mediului de reglementare” poate furniza orientări utile pentru a evalua autoreglementarea din sector în contextul prezentei directive.

(22)

Prezenta directivă ar trebui, de asemenea, să încurajeze integrarea proiectării ecologice în întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri) și firme foarte mici. O astfel de integrare poate fi facilitată de larga disponibilitate a informațiilor referitoare la durabilitatea produselor lor și accesul ușor la acestea.

(23)

Produsele cu impact energetic conforme cu cerințele în materie de proiectare ecologică stabilite în măsurile de punere în aplicare a prezentei directive ar trebui să poarte marcajul „CE” și informațiile asociate, pentru a avea posibilitatea să fie introduse pe piața internă și să circule liber. Pentru a reduce impactul asupra mediului al produselor cu impact energetic reglementate și a asigura concurența loială, este necesară aplicarea strictă a măsurilor de punere în aplicare.

(24)

Atunci când elaborează măsurile de punere în aplicare și planul de lucru, Comisia ar trebui să consulte reprezentanții statelor membre, precum și părțile interesate implicate în grupa de produse, cum sunt sectorul de producție, inclusiv IMM-urile și industria meșteșugărească, sindicatele, comercianții, detailiștii, importatorii, grupurile de protecție a mediului și organizațiile de consumatori.

(25)

Atunci când elaborează măsurile de punere în aplicare, Comisia ar trebui, de asemenea, să ia în considerare legislația internă existentă în materie de mediu, în special referitoare la substanțele toxice, despre care statele membre au arătat că ele consideră că ar trebui păstrată, fără să reducă nivelurile de protecție existente și justificate în statele membre.

(26)

Este necesar să se acorde atenție modulelor și normelor destinate folosirii în directivele de armonizare tehnică stabilite prin Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor (5).

(27)

Autoritățile de supraveghere ar trebui să facă schimb de informații despre dispozițiile prevăzute în domeniul de aplicare a prezentei directive în vederea optimizării supravegherii pieței, ținând seama de Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor (6). Această cooperare ar trebui să folosească la maxim mijloacele electronice de comunicare și programele comunitare relevante. Ar trebui facilitat schimbul de informații despre performanța de mediu pe durata ciclului de viață și despre realizarea unor soluții de proiectare. Acumularea și difuzarea cunoștințelor generate în efortul de proiectare ecologică al producătorilor reprezintă unul dintre beneficiile esențiale ale prezentei directive.

(28)

Un organism competent este, de regulă, un organism public sau privat desemnat de autoritățile publice și care prezintă garanțiile necesare de imparțialitate și disponibilitate a expertizei tehnice necesare pentru verificarea produsului din punct de vedere al conformității acestuia cu măsurile de punere în aplicare relevante.

(29)

Luând act de importanța evitării neconformității, statele membre ar trebui să se asigure că mijloacele necesare pentru supravegherea eficientă a pieței sunt disponibile.

(30)

În ceea ce privește formarea și informarea în materie de proiectare ecologică în cazul IMM-urilor, poate fi oportun să se țină seama de activitățile complementare.

(31)

Este în interesul funcționării pieței interne să existe standarde care au fost armonizate la nivel comunitar. Odată ce trimiterea la un astfel de standard a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, conformitatea cu aceasta ar trebui să dea naștere prezumției de conformitate cu cerințele corespunzătoare stabilite în măsurile de aplicare adoptate în temeiul prezentei directive, deși ar trebui permise și alte mijloace de demonstrare a acestei conformități.

(32)

Unul dintre principalele roluri ale standardelor armonizate ar trebui să fie acela de a ajuta producătorii să execute măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentei directive. Astfel de standarde pot fi esențiale în stabilirea metodelor de măsurare și încercare. În cazul cerințelor generale în materie de proiectare ecologică, standardele armonizate pot contribui în mod considerabil la orientarea producătorilor cu privire la stabilirea profilului ecologic al produselor lor în conformitate cu cerințele măsurii de punere în aplicare corespunzătoare. Aceste standarde ar trebui să indice clar relația dintre clauzele lor și cerințele vizate. Scopul standardelor armonizate nu ar trebui să fie fixarea unor limite pentru caracteristicile de mediu.

(33)

În sensul definițiilor folosite în prezenta directivă, este utilă trimiterea la standardele internaționale relevante, precum ISO 14040.

(34)

Prezenta directivă este în conformitate cu anumite principii de aplicare a noii abordări din Rezoluția Consiliului din 7 mai 1985 privind o nouă abordare a armonizării tehnice și a standardizării (7) și a modului de a face trimitere la standardele europene armonizate. Rezoluția Consiliului din 28 octombrie 1999 privind rolul standardizării în Europa (8) a recomandat Comisiei să examineze dacă principiul Noii Abordări poate sau nu să fie extins la sectoare încă nereglementate ca mijloc de ameliorare și simplificare a legislației atunci când este posibil.

(35)

Prezenta directivă vine în completarea instrumentelor comunitare existente, precum Directiva 92/75/CEE a Consiliului din 22 septembrie 1992 privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse la aparatele de uz casnic (9), Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 privind sistemul comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice (10), Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) (11), Directiva 2002/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (12) și Directiva 2006/121/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006 de modificare a Directivei 67/548/CEE a Consiliului privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase pentru a o adapta la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) și de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice (13) și Regulamentul (CE) nr. 106/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind programul comunitar de etichetare în materie de eficiență energetică a echipamentelor de birou (14). Sinergia între prezenta directivă și instrumentele comunitare existente ar trebui să contribuie la creșterea impacturilor respective și la formularea unor cerințe coerente pentru a fi aplicate de către producători.

(36)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (15).

(37)

Comisia ar trebui să fie împuternicită, în special, să modifice sau să abroge Directivele 92/42/CEE (16) și 96/57/CE (17) ale Consiliului, și 2000/55/CE (18) a Parlamentului European și a Consiliului. Această modificare sau abrogare trebuie să fie adoptată în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(38)

De asemenea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri de punere în aplicare care stabilesc cerințe în materie de proiectare ecologică pentru anumite produse cu impact energetic, inclusiv introducerea unor măsuri de punere în aplicare în perioada de tranziție și inclusiv, după caz, prevederi privind echilibrarea diverselor aspecte legate de mediu. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(39)

Pe baza experienței acumulate prin aplicarea prezentei directive, a Directivei 2005/32/CE și a măsurilor de punere în aplicare, Comisia ar trebui să revizuiască funcționarea, metodele și eficiența prezentei directive și să evalueze adecvarea extinderii domeniului de aplicare dincolo de produsele cu impact energetic. În cadrul respectiv, Comisia ar trebui să consulte reprezentanții statelor membre, precum și părțile interesate implicate.

(40)

Statele membre ar trebui să stabilească sancțiunile aplicabile în eventualitatea încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive. Aceste sancțiuni ar trebui să fie eficiente, proporționate și de descurajare.

(41)

Deoarece obiectivul prezentei directive și anume asigurarea funcționării pieței interne prin introducerea obligației ca produsele să atingă un nivel corespunzător de performanță de mediu nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre individuale și, în consecință, date fiind dimensiunile și efectele, acesta poate să fie mai bine realizat la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut în articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(42)

Obligația de a transpune prezenta directivă în legislația națională se limitează la dispozițiile care constituie o modificare de fond în raport cu Directiva 2005/32/CE. Obligația de a transpune dispozițiile nemodificate decurge din Directiva 2005/32/CE.

(43)

Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în legislația națională a directivelor menționate de anexa IX partea B.

(44)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o legiferare mai bună (19), statele membre sunt încurajate să elaboreze, în interes propriu și în interesul Comunității, propriile tabele care, pe cât posibil, să ilustreze corelația între directive și măsurile de transpunere și să le publice,

1.

„produs cu impact energetic” („produs”) înseamnă orice bun care are un impact asupra consumului de energie în timpul utilizării sale și care este introdus pe piață și/sau pus în funcțiune și include piese destinate încorporării în produse cu impact energetic reglementate de prezenta directivă care sunt introduse pe piață și/sau puse în funcțiune ca piese izolate pentru utilizatori finali și a căror performanță de mediu poate fi evaluată separat;

2.

„componente și subansambluri” înseamnă piese destinate încorporării în produse și care nu sunt introduse pe piață și/sau puse în funcțiune ca piese izolate pentru utilizatori finali sau a căror performanță de mediu nu poate fi evaluată separat;

3.

„măsuri de punere în aplicare” înseamnă dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive de stabilire a cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele definite sau pentru caracteristicile de mediu ale acestora;

4.

„introducere pe piață” înseamnă punerea la dispoziție a unui produs pentru prima dată pe piața comunitară în vederea distribuirii sau folosirii acestuia în cadrul Comunității fie contra cost, fie gratuit și indiferent de tehnica de vânzare;

5.

„punere în funcțiune” înseamnă folosirea pentru prima dată a unui produs pentru scopul prevăzut de către un utilizator final din Comunitate;

6.

„producător” înseamnă persoana fizică sau juridică care produce produse reglementate de prezenta directivă și este răspunzătoare de conformitatea acestora cu prezenta directivă în vederea introducerii lor pe piață și/sau punerii în funcțiune în numele producătorului sau al mărcii sale comerciale ori în uzul propriu al producătorului. În absența unui producător în sensul definiției de la prima teză sau al unui importator în sensul definiției de la punctul 8, este considerată producător orice persoană fizică sau juridică care introduce pe piață și/sau pune în funcțiune produse reglementate de prezenta directivă;

7.

„reprezentant autorizat” înseamnă orice persoană fizică sau juridică rezidentă în Comunitate care a primit din partea producătorului un mandat scris să îndeplinească în numele acestuia toate sau o parte din obligațiile și formalitățile legate de prezenta directivă;

8.

„importator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică rezidentă în Comunitate care, în cadrul activității sale profesionale, introduce pe piața comunitară un produs dintr-o țară terță;

9.

„materiale” înseamnă toate materialele folosite pe durata ciclului de viață al unui produs;

10.

„proiectarea produsului” înseamnă setul de procese care transformă cerințele legale, tehnice, de securitate, funcționale, de piață sau de alt tip pentru un produs în specificații tehnice pe care acesta trebuie să le îndeplinească;

11.

„caracteristică de mediu” înseamnă un element sau o funcțiune a unui produs care poate interacționa cu mediul pe durata ciclului de viață al acestuia;

12.

„impact asupra mediului” înseamnă orice modificare adusă mediului provenită, în întregime sau parțial, de la un produs pe durata ciclului de viață al acestuia;

13.

„ciclu de viață” înseamnă stadiile consecutive și interdependente ale unui produs de la folosirea materiei prime până la eliminarea finală a acestuia;

14.

„refolosire” înseamnă orice operație prin care un produs sau componentele sale, ajungând la sfârșitul primei utilizări, sunt folosite pentru același scop pentru care au fost concepute, inclusiv folosirea continuată a unui produs care este returnat la un punct de colectare, un distribuitor, o întreprindere de reciclare sau un producător, precum și refolosirea unui produs în urma recondiționării;

15.

„reciclare” înseamnă reprelucrarea într-un proces de producție a deșeurilor în scopul inițial sau în alte scopuri, dar exclusiv recuperarea energiei;

16.

„recuperarea energiei” înseamnă folosirea deșeurilor combustibile ca mijloace de generare a energiei prin incinerare directă cu sau fără alte deșeuri, dar cu recuperarea căldurii;

17.

„recuperare” înseamnă oricare dintre operațiile aplicabile prevăzute în anexa II B din Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile (20);

18.

„deșeu” înseamnă orice substanță sau obiect din categoriile stabilite în anexa I la Directiva 2006/12/CE pe care deținătorul îl elimină sau intenționează ori este obligat să îl elimine;

19.

„deșeu periculos” înseamnă orice deșeu care este reglementat de articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deșeurile periculoase (21);

20.

„profil ecologic” înseamnă o descriere, în conformitate cu măsura de punere în aplicare relevantă în cazul unui produs, a intrărilor și ieșirilor (precum materiale, emisii și deșeuri) asociate cu un produs pe durata ciclului său de viață care sunt semnificative din punctul de vedere al impactului asupra mediului și sunt exprimate în cantități fizice care pot fi măsurate;

21.

„performanță de mediu” a unui produs înseamnă rezultatele gestionării de către producător a caracteristicilor de mediu ale produsului, reflectate în documentația sa tehnică;

22.

„ameliorarea performanței de mediu” înseamnă procesul de consolidare a performanței de mediu a unui produs de-a lungul generațiilor succesive, însă nu neapărat pentru toate caracteristicile de mediu ale produsului în același timp;

23.

„proiectare ecologică” înseamnă integrarea caracteristicilor de mediu în proiectarea unui produs, în scopul îmbunătățirii performanței de mediu pe durata întregului ciclu de viață;

24.

„cerință în materie de proiectare ecologică” înseamnă orice cerință legată de un produs sau de proiectare a unui produs, destinată să îi îmbunătățească performanța de mediu sau orice cerință de furnizare a unor informații cu privire la caracteristicile de mediu ale unui produs;

25.

„cerință generală în materie de proiectare ecologică” înseamnă orice cerință în materie de proiectare ecologică bazată pe întregul profil ecologic al unui produs fără a fixa valori limită pentru anumite caracteristici de mediu;

26.

„cerință specifică în materie de proiectare ecologică” înseamnă o cerință în materie de proiectare ecologică cuantificată și măsurabilă, legată de o anume caracteristică de mediu a unui produs, cum ar fi consumul de energie în timpul utilizării calculat pentru o unitate dată de randament util;

27.

„standard armonizat” înseamnă o specificație tehnică adoptată de un organism de standardizare recunoscut, în cadrul unui mandat din partea Comisiei, în conformitate cu procedura stabilită de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice (22) în scopul elaborării unei cerințe europene, conformitatea cu acesta nefiind imperativă.

(a)

să organizeze verificările adecvate ale conformității produsului la scară adecvată și să oblige producătorul sau reprezentantul său autorizat să retragă produsele neconforme de pe piață în conformitate cu articolul 7;

(b)

să solicite părților în cauză să furnizeze toate informațiile necesare, astfel cum se specifică în măsurile de punere în aplicare;

(c)

să ia mostre de produse și să le supună verificărilor de conformitate.

(a)

de a se asigura că produsul introdus pe piață sau pus în funcțiune se conformează prezentei directive și măsurii de punere în aplicare relevante; și

(b)

de a păstra și a face disponibile declarația de conformitate și documentația tehnică.

(a)

dacă informațiile pot fi furnizate prin simboluri armonizate sau coduri recunoscute sau alte măsuri; și

(b)

tipul de utilizator anticipat pentru produs și natura informațiilor care urmează să fie furnizate.

(a)

neîndeplinirii cerințelor din măsura de punere în aplicare relevantă;

(b)

aplicării incorecte a standardelor armonizate menționate la articolul 10 alineatul (2);

(c)

lacunelor din standardele armonizate menționate la articolul 10 alineatul (2).

(a)

informațiile necesare despre rolul pe care îl pot avea aceștia în folosirea durabilă a produsului; și

(b)

profilul ecologic al produsului și beneficiile proiectării ecologice, în cazul în care măsurile de punere în aplicare solicită aceasta.

(a)

produsul reprezintă un volum semnificativ de vânzări și schimburi comerciale, cu titlu indicativ peste 200 000 de unități anual în cadrul Comunității, conform celor mai recente cifre disponibile;

(b)

luând în considerare cantitățile introduse pe piață și/sau puse în funcțiune, produsul are un impact semnificativ asupra mediului în cadrul Comunității în sensul priorităților comunitare strategice stabilite de Decizia nr. 1600/2002/CE; și

(c)

produsul prezintă un potențial semnificativ de ameliorare în ceea ce privește impactul asupra mediului fără să antreneze costuri excesive, ținând seama în special de:

(a)

prioritățile comunitare de mediu, cum ar fi cele stabilite de Decizia nr. 1600/2002/CE sau de Programul European al Comisiei în domeniul schimbărilor climatice; și

(b)

legislația comunitară și măsurile de autoreglementare relevante, precum acordurile voluntare prin care, în urma unei evaluări în conformitate cu articolul 17, se apreciază că pot fi realizate obiectivele strategice mai rapid sau mai puțin costisitor decât cerințele obligatorii.

(a)

ia în considerare ciclul de viață al produsului și toate caracteristicile sale de mediu semnificative, inter alia, randamentul energetic. Gradul de detaliu al analizei caracteristicilor de mediu și al potențialului de ameliorare al acestora este proporțional cu semnificația lor. Adoptarea cerințelor în materie de proiectare ecologică privind caracteristicile de mediu semnificative ale unui produs nu trebuie să fie întârziată nejustificat de incertitudinile legate de alte caracteristici;

(b)

efectuează o evaluare care ia în considerare impactul asupra mediului, consumatorilor și producătorilor, inclusiv IMM-uri, în termeni de competitivitate, inclusiv în legătură cu piețele din afara Comunității, inovație, acces pe piață și costuri și beneficii;

(c)

ține seama de legislația internă de mediu pe care statele membre o consideră relevantă;

(d)

procedează la consultarea corespunzătoare a părților interesate;

(e)

elaborează un memorandum explicativ al proiectului de măsură de punere în aplicare pe baza evaluării menționate la litera (b); și

(f)

fixează data (datele) de punere în aplicare, orice dispoziții sau perioade tranzitorii sau eșalonate pe etape, ținând seama în special de posibilele impacturi asupra IMM-urilor sau unor grupe specifice de produse fabricate cu precădere de IMM-uri.

(a)

nu există impact negativ semnificativ asupra funcționalității produsului din perspectiva utilizatorului;

(b)

nu sunt afectate negativ sănătatea, securitatea și mediul;

(c)

nu există impact negativ semnificativ asupra consumatorilor, în special în ceea ce privește prețul de cumpărare și costurile legate de ciclul de viață al produsului;

(d)

nu există impact negativ semnificativ asupra competitivității sectorului de producție;

(e)

în principiu, fixarea unei cerințe în materie de proiectare ecologică nu impune producătorilor, pe cale de consecință, introducerea unei tehnologii brevetate; și

(f)

producătorilor nu li se impune nicio sarcină administrativă excesivă.

(a)

măsuri de punere în aplicare începând cu acele produse care au fost identificate de ECCP ca având un potențial mare de reducere necostisitoare a emisiilor de gaze cu efect de seră, cum ar fi echipamentele de încălzire și de încălzire a apei, sistemele cu motoare electrice, iluminatul din sectoarele casnic și terțiar, aparate de uz casnic, echipamente de birou din sectoarele casnic și terțiar, aparatura electronică pentru public și sistemele IVC (încălzire, ventilație și climatizare); și

(b)

o măsură de punere în aplicare separată care să reducă pierderile în regimul de veghe (stand-by) pentru o grupă de produse.

(a)

metodologia pentru identificarea și acoperirea parametrilor de mediu semnificativi, cum ar fi eficiența resurselor, ținând seama de întregul ciclu de viață al produselor;

(b)

pragul măsurilor de punere în aplicare;

(c)

mecanismele de supraveghere a pieței; și

(d)

orice măsură de autoreglementare relevantă stimulată.