ANEXA I
MODIFICAREA ANEXEI II LA CAPITOLUL 5 DIN DIRECTIVA 97/24/CE
Anexa II la capitolul 5 din Directiva 97/24/CE se modifică după cum urmează:
|
1. |
Se adaugă următorul punct 1.10:
|
|
2. |
Este introdus următorul punct 2.2.1.3:
|
|
3. |
Se adaugă următorul apendice 3: „Apendicele 3 Metodă de testare a emisiilor pentru motocicluri, tricicluri și cvadricicluri 1. DOMENIUL DE APLICARE Prezenta anexă prevede cerințele specifice privind omologarea de tip a vehiculelor electrice hibride. 2. CATEGORII DE VEHICULE ELECTRICE HIBRIDE
3. METODE DE TESTARE DE TIPUL I Pentru testările de tipul I, motociclurile sau triciclurile cu motor electrice hibride sunt testate conform procedurii de testare aplicabile (apendicele 1 sau apendicele 1a) indicate la punctul 2.2.1.1.5 din anexa II. Pentru fiecare dintre condițiile de testare, rezultatul testării de emisie corespunde limitelor specificate la punctul 2.2.1.1.5 din anexa II. 3.1. Vehiculele electrice hibride fără comutator de regim de funcționare 3.1.1. Două testări sunt efectuate în următoarele condiții:
Profilul nivelului de încărcare (NDÎ) a dispozitivului de stocare a energiei electrice în diverse etape ale testării de tipul I este precizat în subapendicele 3. 3.1.2. Condiția A 3.1.2.1. Procedura începe cu descărcarea dispozitivului de stocare a energiei electrice în timpul conducerii vehiculului:
Motorul termic se oprește după 10 secunde de la pornirea sa automată. 3.1.2.2. Condiționarea vehiculului 3.1.2.2.1. Înainte de testare, vehiculul este menținut într-un local în care temperatura rămâne relativ constantă, între 293 și 303 K (20 °C și 30 °C). Această condiționare trebuie efectuată timp de cel puțin șase ore încontinuu, până când temperatura uleiului motorului și a lichidului de răcire, dacă este cazul, sunt egale cu temperatura localului ± 2 K, iar dispozitivul de stocare a energiei electrice este încărcat la maximum ca rezultat al alimentării descrise la punctul 3.1.2.2.2. 3.1.2.2.2. Pe durata fazei de stabilizare a temperaturilor, dispozitivul de stocare a energiei electrice este alimentat folosind procedura normală de încărcare în timpul nopții, așa cum este definită la punctul 4.1.2 din subapendicele 2. 3.1.2.3. Procedura de testare 3.1.2.3.1. Vehiculul se pornește utilizând mijloacele normale furnizate conducătorului. Primul ciclu începe odată cu inițierea procedurii de pornire a vehiculului. 3.1.2.3.2. Pot fi folosite procedurile de testare definite fie la punctul 3.1.2.3.2.1, fie la punctul 3.1.2.3.2.2. 3.1.2.3.2.1. Prelevarea începe (PI) înainte sau în momentul inițierii procedurii de pornire a vehiculului și se sfârșește așa cum este descrisă în procedura de testare aplicabilă (apendicele 1 sau apendicele 1a) [sfârșitul prelevării (SP)]. 3.1.2.3.2.2. Prelevarea începe (PI) înainte sau în momentul inițierii procedurii de pornire a vehiculului și continuă timp de un număr repetat de cicluri. Aceasta se termină cu finalizarea ultimei perioade de regim de ralanti, atunci când dispozitivul de stocare a energiei electrice a atins nivelul minim de încărcare [sfârșitul prelevării (SP)]. Bilanțul electric Q [Ah], măsurat folosind procedura specificată în subapendicele 1, este folosit pentru a determina când se atinge nivelul minim de încărcare a dispozitivului de stocare a energiei electrice. Nivelul minim de încărcare a dispozitivului de stocare a energiei electrice este considerat a fi fost atins în ciclul de testare N, dacă bilanțul electric în timpul ciclului de testare N + 1 nu este mai mare de 3 % din descărcare, exprimat ca procent din capacitatea nominală a bateriei (în Ah) la nivelul ei maxim de încărcare. La cererea producătorului, pot fi puse în funcțiune cicluri suplimentare de testare și rezultatele lor adăugate la calculul prezentat la punctul 3.1.2.3.5 și 3.1.2.3.6, cu condiția ca bilanțul electric pentru fiecare ciclu suplimentar de testare să arate o descărcare mai redusă a dispozitivului de stocare a energiei electrice față de ciclul precedent. Intre fiecare ciclu este permisă o perioadă de până la 10 minute de stabilizare a temperaturilor. 3.1.2.3.3. Vehiculul este condus în conformitate cu procedura pertinentă de testare (apendicele 1 sau apendicele 1a). 3.1.2.3.4. Gazele de eșapament sunt analizate în conformitate cu procedura pertinentă de testare (apendicele 1 sau apendicele 1a). 3.1.2.3.5. Rezultatele ciclului combinat pentru condiția A sunt înregistrate în m1. În cazul testării în conformitate cu punctul 3.1.2.3.2.1, m1 este pur și simplu rezultatul în grame al funcționării unui singur ciclu. În cazul testării în conformitate cu punctul 3.1.2.3.2.2., m1 este suma în grame a rezultatelor unui număr N de cicluri de funcționare.
3.1.2.3.6. Masa medie de emisie în g/km a fiecărui poluant pentru condiția A este calculată (M1), M1 = m1/Dtest1 unde Dtest1 este distanța totală efectiv parcursă în timpul testării, efectuate conform condiției A. 3.1.3. Condiția B 3.1.3.1. Condiționarea vehiculului 3.1.3.1.1. Dispozitivul de stocare a energiei electrice al vehiculului este descărcat în conformitate cu punctul 3.1.2.1. 3.1.3.1.2. Înainte de testare, vehiculul trebuie menținut într-un local în care temperatura rămâne relativ constantă, între 293 și 303 K (20 °C și 30 °C). Această condiționare este efectuată timp de cel puțin 6 ore și se continuă până când temperatura uleiului motorului și a lichidului de răcire, dacă este cazul, sunt egale cu temperatura localului ± 2 K. 3.1.3.2. Procedura de testare 3.1.3.2.1. Vehiculul este pornit utilizând mijloacele normale furnizate conducătorului. Primul ciclu începe odată cu inițierea procedurii de pornire a vehiculului. 3.1.3.2.2. Prelevarea începe (PI) înainte sau în momentul inițierii procedurii de pornire a vehiculului și se termină așa cum este descrisă în procedura aplicabilă de testare (apendicele 1 sau apendicele 1a) [sfârșitul prelevării (SP)]. 3.1.3.2.3. Vehiculul este condus în conformitate cu procedura aplicabilă de testare (apendicele 1 sau apendicele 1a). 3.1.3.2.4. Gazele de eșapament sunt analizate în conformitate cu procedura aplicabilă de testare (apendicele 1 sau apendicele 1a). 3.1.3.2.5. Rezultatele ciclului combinat pentru condiția B sunt înregistrate în m2. 3.1.3.2.6. Masa medie de emisie în g/km a fiecărui poluant pentru condiția B este calculată (M2), M2 = m2/Dtest2 unde Dtest2 este distanța totală efectiv parcursă de vehicul în timpul testării, efectuată conform condiției B. 3.1.4. Rezultatele testării 3.1.4.1. În cazul testării în conformitate cu punctul 3.1.2.3.2.1, valorile ponderate sunt calculate după cum urmează: M = (De · M1 + Dav · M2)/(De + Dav) unde:
3.1.4.2. În cazul testării în conformitate cu punctul 3.1.2.3.2.2, valorile ponderate sunt calculate după cum urmează: M = (Dovc · M1 + Dav · M2)/(Dovc + Dav) unde:
3.2. Vehicule electrice hibride cu încărcare externă (CSA) cu comutator de regim de funcționare 3.2.1. Două testări sunt efectuate în următoarele condiții: 3.2.1.1. Condiția A: testarea este realizată cu un dispozitiv de stocare a energiei electrice încărcat la maximum. 3.2.1.2. Condiția B: testarea este realizată cu un dispozitiv de stocare a energiei electrice la nivel minim de încărcare (descărcare maximă de capacitate). 3.2.1.3. Comutatorul modului de operare trebuie poziționat în conformitate cu următorul tabel:
3.2.2. Condiția A 3.2.2.1. În cazul în care autonomia vehiculului în mod electric pur este superioară unui ciclu complet, la cererea producătorului, testarea de tipul I poate fi executată în modul electric pur, după acordul serviciului tehnic. În acest caz, valoarea lui m1 de la punctul 3.2.2.45 este egală cu 0. 3.2.2.2. Procedura începe cu descărcarea dispozitivului de stocare a energiei electrice al vehiculului. 3.2.2.2.1. Dacă vehiculul este echipat cu un mod pur electric, descărcarea dispozitivului de stocare a energiei electrice este obținută prin rularea vehiculului în mod pur electric la o viteză constantă ce corespunde cu 70 % ± 5 % din viteza maximă indicată de producător. Oprirea descărcării apare într-una din următoarele situații:
3.2.2.2.2. În cazul în care vehiculul nu este echipat cu un mod pur electric, descărcarea dispozitivului de stocare a energiei electrice este obținută prin conducerea vehiculului:
Motorul termic se oprește după 10 secunde de la pornirea sa automată. 3.2.2.3. Condiționarea vehiculului 3.2.2.3.1. Înainte de testare, vehiculul este menținut într-un local în care temperatura rămâne relativ constantă, între 293 și 303 K (20 °C și 30 °C). Această condiționare se efectuează timp de cel puțin șase ore și se continuă până când temperatura uleiului motorului și a lichidului de răcire, dacă este cazul, sunt egale cu temperatura localului ± 2 K și dispozitivul de stocare a energiei electrice este încărcat la maximum ca rezultat al alimentării descrise la punctul 3.2.2.3.2. 3.2.2.3.2. În timpul fazei de stabilizare a temperaturii, dispozitivul de stocare a energiei electrice este încărcat, folosind procedura normală de încărcare în timpul nopții, așa cum a fost definită la punctul 4.1.2 din subapendicele 2. 3.2.2.4. Procedura de testare 3.2.2.4.1. Vehiculul este pornit utilizând mijloacele normale furnizate conducătorului. Primul ciclu începe odată cu inițierea procedurii de pornire a vehiculului. 3.2.2.4.2. Pot fi folosite procedurile definite la punctul 3.2.2.4.2.1 sau la punctul 3.2.2.4.2.2. 3.2.2.4.2.1. Prelevarea începe (PI) înainte sau în momentul inițierii procedurii de pornire a vehiculului și se sfârșește așa cum este descrisă în procedura de testare aplicabilă (apendicele 1 sau apendicele 1a) [sfârșitul prelevării (SP)]. 3.2.2.4.2.2. Prelevarea începe (PI) înainte sau în momentul inițierii procedurii de pornire a vehiculului și continuă timp de un număr repetat de cicluri de testare. Aceasta se termină cu finalizarea ultimei perioade de regim de ralanti, atunci când dispozitivul de stocare a energiei electrice a atins nivelul minim de încărcare [sfârșitul prelevării (SP)]. Bilanțul electric Q [Ah], măsurat cu ajutorul procedurii specificate în subapendicele 1, este folosit pentru a determina când a fost atins nivelul minim de încărcare a dispozitivului de stocare a energiei electrice. Nivelul minim de încărcare a dispozitivului de stocare a energiei electrice este considerat a fi fost atins în ciclul de testare N dacă bilanțul electric în timpul ciclului de testare N + 1 nu este mai mare de 3 % din descărcare, exprimat ca procent din capacitatea nominală a bateriei (în Ah) la nivelul ei maxim de încărcare. La cererea producătorului, pot fi puse în funcțiune cicluri de testare adiționale și rezultatele lor incluse în calculul de la punctele 3.2.2.4.5 și 3.2.2.4.6, cu condiția ca bilanțul electric pentru fiecare ciclu de testare adițional să indice o descărcare mai mică a bateriei decât în ciclul precedent. Între fiecare ciclu este permisă o perioadă de până la 10 minute de stabilizare a temperaturilor. 3.2.2.4.3. Vehiculul este condus în conformitate cu procedura de testare aplicabilă (apendicele 1 sau apendicele 1a). 3.2.2.4.4. Gazele de eșapament sunt analizate în conformitate cu procedura de testare aplicabilă (apendicele 1 sau apendicele 1a). 3.2.2.4.5. Rezultatele ciclului combinat pentru condiția A sunt înregistrate în m1. În cazul testării în conformitate cu punctul 3.2.2.4.2.1, m1 este doar rezultatul în grame al unui singur ciclu. În cazul testării în conformitate cu punctul 3.2.2.4.2.2, m1 este suma în grame a rezultatelor unui număr N de cicluri.
3.2.2.4.6. Emisia medie de masă în g/km a fiecărui poluant pentru condiția A este calculată (M1), M1 = m1/Dtest1 unde Dtest1 este distanța totală efectiv parcursă în timpul testării, efectuate conform condiției A. 3.2.3. Condiția B 3.2.3.1. În cazul în care vehiculul are posibilitatea de a funcționa în diverse moduri hibride (de exemplu: sport, economic, urban, extraurban etc.), comutatorul se fixează pe modul hibrid în care se consumă cel mai mult carburant (a se vedea punctul 3.2.1.3, nota 3). 3.2.3.2. Condiționarea vehiculului 3.2.3.2.1. Dispozitivul de stocare a energiei al vehiculului este descărcat conform punctului 3.2.2.2. 3.2.3.2.2. Înainte de testare, vehiculul este menținut într-un local în care temperatura rămâne relativ constantă, între 293 și 303 K (20 °C și 30 °C). Această condiționare este efectuată timp de cel puțin 6 ore și se continuă până când temperatura uleiului motorului și a lichidului de răcire, dacă este cazul, sunt egale cu temperatura localului ± 2 K. 3.2.3.3. Procedura de testare 3.2.3.3.1. Vehiculul este pornit utilizând mijloacele normale furnizate conducătorului. Primul ciclu începe odată cu inițierea procedurii de pornire a vehiculului. 3.2.3.3.2. Prelevarea va începe (PI) înainte sau în momentul inițierii procedurii de pornire a vehiculului și se sfârșește așa cum este descrisă în procedura de testare aplicabilă (apendicele 1 sau apendicele 1a) [sfârșitul prelevării (SP)]. 3.2.3.3.3. Vehiculul este condus în conformitate cu procedura de testare aplicabilă (apendicele 1 sau apendicele 1a). 3.2.3.3.4. Gazele de eșapament sunt analizate în conformitate cu procedura de testare aplicabilă (apendicele 1 sau apendicele 1a). 3.2.3.3.5. Rezultatele ciclului combinat pentru condiția B sunt înregistrate în m2. 3.2.3.3.6. Emisia medie de masă în g/km a fiecărui poluant pentru condiția B este calculată (M2), M2 = m2/Dtest2 unde Dtest2 este distanța totală efectiv parcursă de vehicul în timpul testării, efectuată conform condiției B. 3.2.4. Rezultatele testării 3.2.4.1. În cazul testării în conformitate cu punctul 3.2.2.4.2.1, valorile ponderate sunt calculate după cum urmează: M = (De · M1 + Dav · M2)/(De + Dav) unde:
3.2.4.2. În cazul testării în conformitate cu punctul 3.2.2.42.1, valorile ponderate sunt calculate după cum urmează: M = (Dovc · M1 + Dav · M2)/(Dovc + Dav) unde
3.3. Vehicule electrice hibride fără încărcare externă fără comutator de regim de funcționare 3.3.1. Testarea în mod hibrid a vehiculelor electrice hibride fără încărcare externă (FSA VEH) fără comutator de regim de funcționare se efectuează în conformitate cu anexa I la capitolul 5. 3.3.2. Vehiculul este condus în conformitate cu procedura de testare pertinentă (apendicele 1 sau apendicele 1a). 3.4. Vehicule electrice hibride fără încărcare externă cu comutator de regim de funcționare 3.4.1. Testarea vehiculelor electrice hibride fără încărcare externă (VEH FSA) cu comutator de regim de funcționare se efectuează în conformitate cu anexa I la capitolul 5. Dacă sunt disponibile mai multe moduri hibride, testarea este realizată în modul care este fixat automat după pornirea cheii de contact (mod normal). Pe baza informațiilor furnizate de către producător, serviciul tehnic asigură respectarea valorilor limită în toate modurile hibride. 3.4.2. Vehiculul este condus în conformitate cu procedura de testare pertinentă (apendicele 1 sau apendicele 1a). 4. METODELE DE TESTARE DE TIPUL II 4.1. Vehiculele sunt testate în conformitate cu procedurile de testare descrise în apendicele 2. Subapendicele 1 Metode pentru măsurarea bilanțului energetic al bateriilor vehiculelor electrice hibride cu încărcare externă și fără încărcare externă 1. Scop 1.1. Scopul acestui subapendice este de a descrie metodele și instrumentele necesare pentru măsurarea bilanțului energetic al vehiculelor electrice hibride cu încărcare externă (VEH CSA) și al vehiculelor electrice hibride cu încărcare cu energie fără sursă de alimentare externă (VEH FSA). 2. Echipamentul și instrumentele de măsură 2.1. În timpul efectuării testelor de la punctele 3.1-3.4, curentul din baterie este măsurat cu ajutorul unui traductor de curent de tip cu clește sau de tip închis. Traductorul de curent (adică senzorul de curent fără echipament pentru colectarea datelor) are o precizie minimă de 0,5 % din valoarea măsurată sau 0,1 % din valoarea maximă a scalei. Nu se utilizează aparate de diagnosticare furnizate de producători pentru efectuarea acestui test. 2.1.1. Traductorul de curent este instalat pe unul dintre conductorii conectați direct la baterie. În vederea măsurării facile a curentului din baterie folosind echipamente de măsurare externe, fabricanții trebuie să echipeze vehiculul, de preferință cu puncte de conectare corespunzătoare, sigure și accesibile. În cazul în care acest lucru nu este posibil, producătorul este obligat să sprijine serviciul tehnic prin furnizarea mijloacelor de conectare a traductorului de curent la conductorii conectați la baterie prin modalitatea descrisă mai sus. 2.1.2. Rezultatul traductorului de curent este eșantionat cu o frecvență minimă eșantionată de 5 Hz. Curentul măsurat este integrat în perioada de timp, rezultând valoarea măsurată a Q, exprimată în amperi/oră (Ah). 2.1.3. Temperatura la locul amplasării senzorului este măsurată și eșantionată cu aceeași frecvență de eșantionare ca și în cazul curentului, astfel încât această valoare să poată fi utilizată pentru o posibilă compensare a abaterii traductoarelor de curent și, dacă este aplicabil, a traductorului de tensiune utilizat pentru transformarea rezultatului traductorului de curent. 2.2. O listă a instrumentelor (producător, nr. model, nr. serie) utilizate de producător, datele pentru a stabili când a fost atins nivelul minim de încărcare a bateriei pe durata procedurii de testare definite la punctele 3.1 și 3.2. precum și data ultimei calibrări a instrumentelor (dacă este aplicabil) sunt comunicate serviciului tehnic. 3. Proceduri de măsurare 3.1. Măsurarea curentului din baterie începe în momentul începerii efectuării testului și se încheie imediat după ce vehiculul a efectuat ciclul de testare complet. Subapendicele 2 Metodă de măsurare a autonomiei electrice a vehiculelor acționate de un motopropulsor electric hibrid și a autonomiei cu sursă de alimentare externă a vehiculelor acționate de un motopropulsor electric hibrid 1. MĂSURAREA AUTONOMIEI ELECTRICE Metoda de testare descrisă în acest subapendice permite măsurarea autonomiei în regim de funcționare electric, exprimată în km, a vehiculelor acționate de un lanț de tracțiune electric hibrid cu încărcare externă (CSA VEH). 2. PARAMETRI, UNITĂȚI ȘI PRECIZIA MĂSURĂRILOR Parametrii, unitățile și precizia măsurătorilor sunt următoarele:
3. CONDIȚII DE TESTARE 3.1. Starea vehiculului
3.2. Condiții climatice Pentru testarea care se desfășoară în aer liber, temperatura mediului va fi situată între 5 °C și 32 °C. Testarea în interior se desfășoară la o temperatură cuprinsă între 20 °C și 30 °C. 4. MODURI DE FUNCȚIONARE Metoda de testare include următoarele etape:
Între aceste etape, în cazul în care vehiculul se deplasează, acesta este împins către următoarea zonă de testare (fără reîncărcare regenerativă). 4.1. Încărcarea inițială a bateriei Încărcarea bateriei constă în următoarele proceduri: Notă: prin «încărcarea inițială a bateriei» se înțelege prima încărcare a bateriei, la omologarea vehiculului. În cazul mai multor teste sau a mai multor măsurări, efectuate în mod consecutiv, bateria este supusă mai întâi unei «încărcări inițiale» și apoi unei «încărcări normale în timpul nopții» (procedură descrisă la punctul 4.1.2.1). 4.1.1. Descărcarea bateriei
4.1.2. Aplicarea procedurii de încărcare normală în timpul nopții Pentru un vehicul electric hibrid cu încărcare externă, dispozitivul de stocare a energiei electrice este încărcat în conformitate cu următoarele proceduri: 4.1.2.1. Procedura normală de încărcare în timpul nopții Încărcarea este realizată:
Această procedură exclude toate tipurile de încărcări speciale care ar putea fi pornite în mod automat sau manual, cum ar fi, de exemplu, încărcările pentru egalizare sau încărcările pentru întreținere. Producătorul declară că, pe parcursul efectuării testului, nu a fost aplicată o procedură specială de încărcare. 4.1.2.2. Criterii de încheiere a procesului de încărcare Criteriile de încheiere a procesului de încărcare corespund unui timp de încărcare de 12 ore, cu excepția cazului în care instrumentele standard de bord afișează avertizarea că dispozitivul de stocare a energiei electrice nu este încă încărcat complet. În acest caz, timpul maxim este = 3 · capacitatea pretinsă a bateriei (Wh)/alimentarea de la rețeaua principală (W) 4.2. Executarea ciclului și măsurarea distanței 4.2.1. Pentru determinarea autonomiei electrice a vehiculului electric hibrid
4.2.2. Pentru a determina autonomia în mod electric a unui vehicul electric hibrid
Subapendicele 3 Nivelul de încărcare (NDÎ) al dispozitivului de stocare a energiei electrice pentru testarea de tipul I a vehiculelor electrice hibride cu încărcare externă Condiția A a testării de tipul I
Condiția B a testării de tipul I
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
(1) De asemenea cunoscut drept «cu încărcare externă».
(2) De asemenea cunoscut drept «fără încărcare externă».
(3) În cazul în care sunt disponibile mai multe «moduri hibride», este folosită procedura din ultima coloană de pe dreapta.
(4) Mod hibrid predominant electric:
Modul hibrid care se dovedește a avea cel mai mare consum de energie dintre toate modurile hibride selectabile testate în conformitate cu condiția A, de stabilit pe baza informațiilor furnizate de producător și în acord cu serviciul tehnic.
(5) Mod hibrid predominant termic:
Modul hibrid care se dovedește a avea cel mai mare consum de combustibil dintre toate modurile hibride selectabile testate în conformitate cu condiția B de stabilit pe baza informațiilor furnizate de producător și în acord cu serviciul tehnic.