03/Volumul 62

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

199


32005R0183


L 035/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 183/2005 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 12 ianuarie 2005

de stabilire a cerințelor privind igiena furajelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37 alineatul (2) și articolul 152 alineatul (4) litera (b),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),

întrucât:

(1)

Producția animală deține un rol important în sectorul agricol comunitar. Obținerea unor rezultate satisfăcătoare în această activitate depinde într-o largă măsură de utilizarea unor furaje care să fie sigure și de bună calitate.

(2)

Asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale constituie unul din obiectivele fundamentale ale legislației alimentare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației alimentare, de înființare a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor referitoare la siguranța produselor alimentare (3). Acest regulament stabilește, de asemenea, alte principii și definiții comune pentru legislația alimentară națională și comunitară, inclusiv obiectivul realizării liberei circulații a furajelor în cadrul Comunității.

(3)

Directiva 95/69/CE a Consiliului (4) stabilește condițiile și măsurile care se aplică anumitor categorii de unități și de intermediari din sectorul hranei pentru animale pentru a le permite să-și exercite activitatea. Experiența a demonstrat că aceste condiții și măsuri constituie o bază solidă pentru asigurarea siguranței furajelor. Directiva menționată anterior stabilește, de asemenea, condițiile referitoare la aprobarea unităților care produc anumite substanțe enumerate în Directiva 82/471/CEE a Consiliului din 30 iunie 1982 privind anumite produse folosite în hrana animalelor (5).

(4)

Directiva 98/51/CE a Comisiei din 9 iulie 1998 de stabilire a anumitor măsuri de punere în aplicare a Directivei 95/69/CE a Consiliului de stabilire a condițiilor și procedurilor de autorizare și înregistrare a anumitor unități și intermediari din sectorul hranei pentru animale (6) stabilește anumite măsuri care includ procedurile referitoare la importurile din țări terțe.

(5)

Experiența a demonstrat, de asemenea, că este necesar să se asigure că toate întreprinderile din sectorul hranei pentru animale, inclusiv acvacultura, operează în conformitate cu cerințele de siguranță armonizate și că este necesar să se procedeze la o revizuire generală pentru a se lua în considerare nevoia asigurării unui nivel mai ridicat de protecție a sănătății umane și animale și a mediului.

(6)

Obiectivul principal al noilor norme de igienă, stabilite în prezentul regulament, este asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, în ceea ce privește siguranța alimentară și furajele, ținându-se seama, în special, de următoarele principii:

(a)

răspunderea principală pentru siguranța hranei pentru animale revine fabricantului din sectorul furajelor;

(b)

necesitatea asigurării siguranței furajelor pe întreg lanțul alimentar, de la producția primară a furajelor până la hrana animalelor de la care se obțin produse alimentare;

(c)

punerea în aplicare generală a unor proceduri bazate pe principiile de analiză a riscurilor și puncte de control decisiv (HACCP) care, asociată aplicării bunelor practici în domeniul igienei, ar trebui să sporească răspunderea fabricanților din sectorul hranei pentru animale;

(d)

ghidurile bunelor practici sunt un instrument util de asistare a fabricanților din sectorul hranei pentru animale, la toate nivelurile lanțului hranei pentru animale, în respectarea normelor de igienă a furajelor și aplicarea principiilor HACCP;

(e)

necesitatea stabilirii unor criterii microbiologice bazate pe criterii de risc științifice;

(f)

necesitatea garantării că furajele importate ating un nivel calitativ cel puțin echivalent cu cel al furajelor produse în Comunitate.

(7)

Pentru ca sistemul de înregistrare și de autorizare a tuturor întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale să fie pus integral în aplicare și, în consecință, pentru garantarea posibilității urmăririi, este necesar să se asigure că acestea își procură și utilizează doar hrană pentru animale care provine din unități înregistrate și/sau autorizate, în conformitate cu prezentul regulament.

(8)

Este necesară o abordare integrată pentru asigurarea siguranței furajelor, de la producția primară a furajelor până introducerea pe piață și exportul acestora. Producția primară de furaje reprezintă produsele care sunt supuse unui simplu tratament fizic, cum ar fi curățarea, ambalarea, antrepozitarea, uscarea naturală sau însilozarea.

(9)

În temeiul principiilor proporționalității și subsidiarității, normele comunitare nu ar trebui să se aplice anumitor cazuri de producție casnică privată de furaje și hrană pentru anumite animale, nici livrării directe și locale a unor cantități mici din producția primară de furaje sau vânzării cu amănuntul a hranei pentru animale de companie.

(10)

Pentru asigurarea respectării obiectivelor prezentului regulament, riscurile aferente furajelor la nivelul producției primare de furaje ar trebui să fie identificate și controlate în mod adecvat. În consecință, principiile fundamentale stabilite în prezentul regulament ar trebui să se aplice exploatațiilor agricole care nu fabrică furaje decât pentru nevoile producției proprii, precum și celor care comercializează asemenea furaje. Ar trebui să se ia în considerare faptul că riscul este mai mic dacă furajele sunt produse și utilizate pentru animale destinate exclusiv consumului casnic sau pentru animale care nu sunt destinate producției de produse alimentare. Comercializarea unor cantități mici de hrană pentru animale la nivel local și vânzarea cu amănuntul a hranei pentru animalele de companie trebuie să facă obiectul unui tratament specific în cadrul prezentului regulament.

(11)

Aplicarea principiilor HACCP producției primare de furaje constituie obiectivul pe termen mediu al legislației europene în domeniul igienei. Cu toate acestea, ghidurile bunelor practici ar trebui să favorizeze încă din prezent utilizarea unor norme de igienă adecvate.

(12)

Siguranța furajelor depinde de diverși factori. Legislația ar trebui să stabilească cerințe minime în domeniul igienei. Ar trebui să se organizeze controale oficiale pentru verificarea respectării dispozițiilor de către fabricanții din sectorul hranei pentru animale. De asemenea, fabricanții respectivi ar trebui să ia măsuri sau să adopte proceduri care să permită atingerea unui nivel ridicat de siguranță a furajelor.

(13)

Principiile HACCP îi pot ajuta pe fabricanții din sectorul hranei pentru animale să atingă un nivel mai ridicat de siguranță a furajelor. Aceste principii nu trebuie să fie considerate ca o metodă de autoreglare și nu înlocuiesc controalele oficiale.

(14)

Punerea în aplicare a principiilor HACCP necesită acordul și angajamentul deplin al personalului întreprinderilor care operează în sectorul hranei pentru animale.

(15)

Principiile HACCP aplicate producției de furaje trebuie să ia în considerare principiile stabilite în Codex Alimentarius și să permită totodată o flexibilitate suficientă în toate situațiile. În anumite întreprinderi din sector, nu este posibilă identificarea punctelor critice pentru controlul riscurilor și, în anumite cazuri, bunele practici pot înlocui supravegherea acestor puncte critice. De asemenea, obligația stabilirii de „limite critice”, astfel cum sunt prevăzute de Codex Alimentarius, nu necesită fixarea unei dimensiuni numerice în toate cazurile. Obligația păstrării documentelor, în conformitate cu codul menționat, trebuie să fie aplicată în mod flexibil pentru a se evita încărcarea inutilă a întreprinderilor foarte mici. Ar trebui să se garanteze neobligativitatea respectării principiilor HACCP de către operațiunile realizate de o întreprindere din sectorul hranei pentru animale, la nivelul producției primare de furaje, inclusiv în ceea ce privește operațiunile conexe, precum și amestecul de furaje cu hrană complementară.

(16)

Flexibilitatea este, de asemenea, necesară pentru luarea în considerare a nevoilor întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale care operează în regiuni supuse unor restricții geografice speciale sau care trebuie să respecte cerințe structurale. Cu toate acestea, această flexibilitate nu trebuie să afecteze obiectivele în domeniul igienei hranei pentru animale. Trebuie să se prevadă posibilitatea, după caz, a examinării situației în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.

(17)

Un sistem de înregistrare și de autorizare a tuturor întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale de către autoritatea competentă din statele membre asigură în mod corespunzător trasabilitatea circuitului de la fabricant până la utilizatorul final și facilitează organizarea unor controale oficiale eficiente. Sistemele actuale de culegere a datelor referitoare la întreprinderile din sectorul hranei pentru animale pot fi utilizate de autoritatea competentă din statele membre pentru lansarea și punerea în aplicare a sistemului prevăzut de prezentul regulament.

(18)

Trebuie să se mențină un sistem de autorizare a întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale pentru activitățile susceptibile de un risc mai ridicat în fabricarea furajelor. Trebuie să se aibă în vedere proceduri care să extindă domeniul de aplicare al sistemului de autorizare prevăzut de Directiva 95/69/CE.

(19)

Pentru a obține înregistrarea sau autorizarea, întreprinderile care operează în sectorul hranei pentru animale ar trebui să îndeplinească o serie de condiții care au legătură cu activitățile lor și îndeosebi cu instalațiile, echipamentele, personalul, producția, controlul calității, antrepozitarea și documentele, în scopul asigurării siguranței furajelor, precum și al urmăririi produselor. Este necesară punerea în aplicare a anumitor dispoziții pentru ca aceste condiții să poată fi adaptate pentru a se asigura că ele sunt adecvate diferitelor tipuri de întreprinderi din sectorul hranei pentru animale. Statele membre ar trebui să poată acorda o autorizare provizorie unităților, dacă, în urma unei vizite pe teren, rezultă că unitatea respectă toate cerințele în ceea ce privește infrastructura și echipamentele. Cu toate acestea, este de asemenea necesar să se stabilească durata maximă a unei asemenea autorizări provizorii.

(20)

Este necesară adoptarea anumitor dispoziții privind suspendarea temporară, modificarea sau anularea înregistrării sau autorizării, atunci când o unitate își modifică sau își încetează activitățile sau nu mai îndeplinește condițiile necesare.

(21)

Trasabilitatea furajelor și a ingredientelor acestora pe întreg lanțul hranei pentru animale este un element esențial pentru garantarea siguranței furajelor. Regulamentul (CE) nr. 178/2002 stabilește norme destinate garantării urmăririi furajelor și a ingredientelor acestora și prevede o procedură referitoare la adoptarea unor norme de punere în aplicare adecvate sectoarelor specifice.

(22)

Crizele succesive din domeniul furajelor au arătat că deficiențele înregistrate în oricare stadiu al lanțului hranei pentru animale pot avea consecințe economice importante. Caracteristicile producției de furaje și complexitatea lanțului de distribuție fac dificilă retragerea acestora de pe piață. Costul reparării prejudiciului economic produs în cadrul lanțului hranei pentru animale și al consumului uman este adesea finanțat din fonduri publice. Aceste consecințe economice ar putea fi mai ușor remediate, la un cost redus pentru societate, dacă răspunderea financiară ar fi imputabilă fabricantului a cărui activitate cauzează un prejudiciu economic în sectorul hranei pentru animale. Cu toate acestea, nu poate fi posibil și nici adecvat să se stabilească un sistem obligatoriu general de răspundere financiară și de garanții financiare, de exemplu prin intermediul asigurărilor, care să fie aplicabil tuturor fabricanților din sectorul hranei pentru animale. Inițial, Comisia ar trebui să studieze această problemă cu o mai mare atenție, luând în considerare dispozițiile legislației existente privind răspunderea din alte domenii, precum și sistemele și practicile existente în statele membre. În acest scop, Comisia ar trebui să prezinte un raport însoțit, după caz, de propuneri legislative.

(23)

Furajele importate în Comunitate trebuie să fie conforme cu condițiile generale stabilite de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și condițiile de import stabilite de Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate în scopul asigurării respectării legislației privind furajele și produsele alimentare și a dispozițiilor referitoare la sănătatea animală și la bunăstarea animalelor (7). Pentru a se evita perturbarea pieței, este necesar ca importurile să rămână autorizate în conformitate cu dispozițiile Directivei 98/51/CE până la stabilirea unor măsuri de punere în aplicare.

(24)

Produsele comunitare exportate în țări terțe trebuie să îndeplinească cerințele generale stabilite de Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

(25)

Este necesară extinderea domeniului de aplicare al sistemului de avertizare rapidă pentru consumul uman și hrana pentru animale, stabilit de Regulamentul (CE) nr. 178/2002, în scopul includerii riscurilor pentru sănătatea animală sau pentru mediu, datorate furajelor utilizate pentru animale de la care nu se obțin produse alimentare.

(26)

Legislația comunitară din domeniul igienei furajelor trebuie să se bazeze pe avize științifice. În acest scop, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară ar trebui să fie consultată ori de câte ori este necesar.

(27)

Pentru a permite luarea în considerare a progreselor tehnice și științifice, Comisia și statele membre ar trebui să coopereze strâns și eficient în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.

(28)

Prezentul regulament ține seama de obligațiile internaționale stabilite în acordul sanitar și fitosanitar al OMC și de normele internaționale privind siguranța alimentară, incluse în Codex Alimentarius.

(29)

Statele membre ar trebui să stabilească norme referitoare la sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și să se asigure de punerea lor în aplicare. Aceste sancțiuni trebuie să fie efective, proporționale și disuasive.

(30)

Este necesar să se adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (8),

(31)

Este necesar să se prevadă o dată ulterioară de punere în aplicare a regulamentului pentru a se acorda un termen de adaptare întreprinderilor respective.

(32)

Din motivele expuse, directivele 95/69/CE și 98/51/CE trebuie să fie abrogate,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL 1

OBIECTUL, DOMENIUL DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament stabilește:

(a)

norme generale privind igiena furajelor;

(b)

condiții și proceduri de asigurare a urmăririi furajelor;

(c)

condiții și proceduri de înregistrare și autorizare a unităților.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)   Prezentul regulament se aplică:

(a)

activităților fabricanților din sectorul hranei pentru animale în toate stadiile, de la producția primară a furajelor până la introducerea pe piață a acestora;

(b)

hranei pentru animalele de la care se obțin produse alimentare;

(c)

importurilor de furaje provenite din țări terțe și exporturilor de furaje în aceste țări.

(2)   Se exclud din domeniul de aplicare al prezentului regulament:

(a)

producția casnică privată de hrană:

(i)

pentru animalele de la care se obțin produse alimentare destinate consumului casnic privat

și

(ii)

pentru animalele care nu sunt deținute în scopul producției de produse alimentare;

(b)

hrana pentru animalele de la care se obțin produse alimentare destinate consumului casnic privat sau activitățile menționate la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (9);

(c)

hrana pentru animalele care nu sunt deținute în scopul producției de produse alimentare;

(d)

furnizarea directă, de către producător, pe plan local, a unor cantități mici din producția primară de furaje unor exploatații agricole locale, în scopul utilizării în cadrul acestor exploatații;

(e)

vânzarea cu amănuntul de hrană pentru animalele de companie.

(3)   Statele membre pot stabili norme și orientări de reglementare a activităților menționate la alineatul (2). Aceste norme și orientări naționale garantează realizarea obiectivelor prezentului regulament.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002, sub rezerva următoarelor definiții specifice:

(a)

„igiena furajelor”: măsurile și condițiile necesare prevenirii riscurilor și garantării caracterului specific pentru consumul animal al unui furaj, luând în considerare utilizarea prevăzută pentru acesta;

(b)

„fabricantul din sectorul hranei pentru animale”: persoana fizică sau juridică răspunzătoare de garantarea respectării cerințelor prezentului regulament în întreprinderea din sectorul hranei pentru animale pe care o controlează;

(c)

„aditivi pentru hrana animalelor”: substanțele sau microorganismele autorizate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii destinați hranei pentru animale (10);

(d)

„unitate”: orice unitate a unei întreprinderi din sectorul hranei pentru animale;

(e)

„autoritatea competentă”: autoritatea unui stat membru sau a unei țări terțe, desemnată să efectueze controalele oficiale;

(f)

„producția primară de hrană pentru animale”: producția de produse agricole, inclusiv în special cultivarea, recoltarea, mulsul, creșterea animalelor (înainte de sacrificare) sau pescuitul, având ca finalitate exclusivă produse care nu sunt supuse nici unei operațiuni de transformare după recoltare, culegere sau captură, cu excepția tratamentului fizic simplu.

CAPITOLUL II

OBLIGAȚII

Articolul 4

Obligații generale

(1)   Fabricanții din sectorul hranei pentru animale se asigură că toate etapele producției, transformării și distribuirii aflate sub controlul lor sunt puse în aplicare în conformitate cu legislația comunitară, cu dreptul național compatibil cu aceasta din urmă și cu bunele practici. Ei se asigură în special că aceste etape îndeplinesc cerințele aplicate în domeniul igienei, stabilite de prezentul regulament.

(2)   Atunci când hrănesc animalele de la care se obțin produse alimentare, agricultorii iau măsuri și adoptă proceduri pentru a menține la un nivel cât mai mic riscul de contaminare biologică, chimică și fizică a furajelor, animalelor și produselor animale.

Articolul 5

Cerințe speciale

(1)   Pentru operațiunile aferente producției primare de furaje și următoarele operațiuni conexe:

(a)

transportul, antrepozitarea și manipularea produselor primare la locul de producție;

(b)

operațiunile de transport destinate transportării produselor primare de la locul de producție către o unitate;

(c)

amestecul de furaje pentru nevoile exclusive ale exploatației fără utilizarea de aditivi sau preamestecuri de aditivi, cu excepția aditivilor utilizați pentru operațiunile de însilozare,

fabricanții din sectorul hranei pentru animale se conformează dispozițiilor din anexa I, în cazul în care acestea se aplică operațiunilor respective.

(2)   Pentru alte operațiuni decât cele menționate la alineatul (1), inclusiv amestecul de furaje pentru nevoile exclusive ale exploatației prin utilizarea aditivilor sau a preamestecurilor de aditivi, cu excepția aditivilor destinați activităților de însilozare, fabricanții din sectorul hranei pentru animale se conformează dispozițiilor din anexa II, în cazul în care acestea se aplică operațiunilor respective.

(3)   Fabricanții din sectorul hranei pentru animale:

(a)

se conformează unor criterii microbiologice specifice;

(b)

iau măsurile sau adoptă procedurile necesare atingerii unor obiective specifice.

Criteriile și obiectivele menționate la literele (a) și (b) se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31 alineatul (2).

(4)   Fabricanții din sectorul hranei pentru animale pot utiliza ghidurile prevăzute la capitolul III, în scopul îndeplinirii obligațiilor care decurg din prezentul regulament.

(5)   Agricultorii se conformează dispozițiilor anexei III în ceea ce privește hrana animalelor de la care se obțin produse alimentare.

(6)   Fabricanții din sectorul hranei pentru animale și agricultorii își procură și utilizează numai furaje provenite de la unități înregistrate și/sau autorizate în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 6

Sistem de analiză a riscurilor și puncte de control decisiv (HACCP)

(1)   Fabricanții din sectorul hranei pentru animale, care exercită alte activități decât cele menționate la articolul 5 alineatul (1), stabilesc, aplică și mențin una sau mai multe proceduri scrise permanente bazate pe principiile HACCP.

(2)   Principiile menționate la alineatul (1) sunt următoarele:

(a)

identificarea tuturor riscurilor care trebuie să fie prevenite, eliminate sau aduse la un nivel acceptabil;

(b)

identificarea punctelor critice la nivelul cărora un control este indispensabil pentru prevenirea sau eliminarea unui risc sau pentru aducerea acestuia la un nivel acceptabil;

(c)

stabilirea, în punctele critice, a limitelor critice care diferențiază acceptabilitatea de inacceptabilitate, în scopul prevenirii, eliminării sau reducerii riscurilor identificate;

(d)

stabilirea și aplicarea unor proceduri de supraveghere eficientă a punctelor critice;

(e)

stabilirea acțiunilor de corecție care trebuie să fie aplicate atunci când supravegherea indică faptul că un punct critic nu este controlat;

(f)

stabilirea procedurilor destinate verificării caracterului complet și eficient al măsurilor descrise la literele (a)-(e). Procedurile de verificare se efectuează periodic;

(g)

întocmirea unor documente și dosare, în funcție de natura și de mărimea întreprinderii din sectorul hranei pentru animale pentru dovedirea aplicării efective a măsurilor definite la literele (a)-(f).

(3)   În cazul modificării unui produs, a unui procedeu sau a unei etape de producție, transformare, antrepozitare și distribuție, exploatanții din sectorul hranei pentru animale își revizuie procedura și îi aduc modificările necesare.

(4)   În cadrul sistemului de proceduri menționat la alineatul (1), fabricanții din sectorul hranei pentru animale pot utiliza, în paralel cu ghidurile privind aplicarea principiilor HACCP, ghiduri de bune practici elaborate în conformitate cu articolul 20.

(5)   Se pot adopta măsuri de facilitare a punerii în aplicare a prezentului articol, inclusiv pentru întreprinderile mici, în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 alineatul (2).

Articolul 7

Documente referitoare la sistemul HACCP

(1)   Fabricanții din sectorul hranei pentru animale:

(a)

furnizează autorității competente, în forma cerută de aceasta, dovada respectării articolului 6;

(b)

se asigură că toate documentele care descriu procedurile elaborate în conformitate cu articolul 6 sunt actualizate în permanență.

(2)   Autoritatea competentă ia în considerare natura și mărimea întreprinderii din sectorul hranei pentru animale atunci când stabilește cerințele referitoare la forma dovezii menționate la alineatul (1) litera (a).

(3)   Procedura de punere în aplicare a prezentului articol poate fi adoptată în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 alineatul (2). Această procedură îi poate ajuta pe anumiți fabricanți din sectorul hranei pentru animale să pună în aplicare principiile HACCP elaborate în conformitate cu capitolul III, în vederea îndeplinirii cerințelor de la articolul 6 alineatul (1).

Articolul 8

Garanții financiare

(1)   Pentru a pregăti punerea în aplicare a unui sistem eficient de garanții financiare pentru fabricanții din sectorul hranei pentru animale, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului până la 8 februarie 2006 un raport privind garanțiile financiare din sectorul hranei pentru animale. Pe lângă examinarea dispozițiilor juridice, a sistemelor și practicilor naționale în vigoare cu privire la răspunderea din sectorul hranei pentru animale și din sectoarele conexe, acest raport este însoțit, după caz, de propuneri legislative pentru un astfel de sistem de garanții, realist și aplicabil la nivel comunitar. Aceste garanții trebuie să acopere costurile totale pentru care fabricanții pot fi făcuți răspunzători ca o consecință directă a retragerii de pe piață, a tratării și/sau distrugerii furajelor, a animalelor și a produselor alimentare care sunt obținute de la acestea.

(2)   Fabricanții din sectorul hranei pentru animale sunt răspunzători de orice nerespectare a legislației care se aplică în domeniul siguranței furajelor și fabricanții, în sensul articolului 5 alineatul (2), trebuie să dovedească faptul că sunt acoperiți de garanțiile financiare obligatorii în temeiul măsurilor legislative comunitare menționate la alineatul (1).

Articolul 9

Controale oficiale, notificare și înregistrare

(1)   Fabricanții din sectorul hranei pentru animale cooperează cu autoritățile competente în conformitate cu legislația comunitară aplicabilă și cu dreptul național compatibil cu aceasta.

(2)   Fabricanții din sectorul hranei pentru animale:

(a)

notifică autorității competente respective, sub forma solicitată de aceasta, în vederea înregistrării, toate unitățile subordonate implicate într-o anumită etapă a producției, transformării, stocării, transportului sau distribuirii furajelor;

(b)

furnizează autorității competente informații actualizate privind toate unitățile subordonate, menționate la litera (a), în special notificându-i acesteia orice modificare semnificativă a activităților și orice închidere a unei unități existente.

(3)   Autoritatea competentă întocmește unul sau mai multe registre ale unităților.

Articolul 10

Autorizarea unităților din sectorul hranei pentru animale

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale se asigură că unitățile subordonate, care intră sub incidența prezentului regulament, sunt autorizate de autoritatea competentă atunci când:

1.

aceste unități exercită una din următoarele activități:

(a)

fabricarea și/sau punerea pe piață a aditivilor destinați hranei pentru animale, menționați de Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, sau a unor produse reglementate de Directiva 82/471/CEE și menționate în anexa IV capitolul 1 la prezentul regulament;

(b)

fabricarea și/sau introducerea pe piață a preamestecurilor preparate cu ajutorul unor aditivi destinați hranei pentru animale, menționați în anexa IV capitolul 2 la prezentul regulament;

(c)

fabricarea pentru punerea pe piață sau producția, pentru nevoile exclusive ale exploatației lor, de furaje combinate, prin utilizarea aditivilor destinați hranei pentru animale sau de preamestecuri care conțin aditivi destinați hranei pentru animale și care sunt menționați în anexa IV capitolul 3 la prezentul regulament;

2.

autorizarea este necesară în temeiul legislației naționale a statului membru în care este stabilită unitatea

sau

3.

autorizarea este necesară în temeiul unui regulament adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31 alineatul (2).

Articolul 11

Cerințe

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale nu exercită nici o activitate fără să fie:

(a)

înregistrați în conformitate cu articolul 9

sau

(b)

autorizați, atunci când autorizarea este necesară în conformitate cu articolul 10.

Articolul 12

Informații referitoare la normele naționale de autorizare

Orice stat membru care cere autorizarea, în temeiul articolului 10 alineatul (2), a anumitor unități aflate pe teritoriul său, informează Comisia și celelalte state membre cu privire la normele naționale aplicabile.

Articolul 13

Autorizarea unităților

(1)   Autoritatea competentă nu autorizează unitățile decât după ce controlul pe teren, care precede începerea oricărei activități, demonstrează că acestea respectă cerințele relevante ale prezentului regulament.

(2)   Autoritatea competentă poate acorda o autorizație provizorie, atunci când controlul pe teren permite concluzia că unitatea respectă toate cerințele în ceea ce privește infrastructura și echipamentele. Ea nu acordă o autorizație definitivă decât după ce un nou control pe teren, efectuat în termen de trei luni de la data acordării autorizației provizorii, arată că unitatea respectă celelalte cerințe menționate la alineatul (1). Dacă s-au realizat progrese efective dar unitatea nu respectă în continuare toate cerințele, autoritatea competentă poate prelungi autorizația provizorie. Cu toate acestea, durata unei autorizații provizorii nu poate fi mai mare de șase luni în total.

Articolul 14

Suspendarea înregistrării sau a autorizației

Autoritatea competentă suspendă temporar înregistrarea sau autorizația unei unități pentru una, mai multe sau toate activitățile acesteia, atunci când se demonstrează că această unitate nu mai îndeplinește condițiile aplicabile activităților respective.

Această suspendare rămâne în vigoare până când unitatea respectivă îndeplinește din nou condițiile respective. În cazul în care aceste condiții nu sunt îndeplinite în termen de un an, se aplică articolul 15.

Articolul 15

Anularea înregistrării sau a autorizației

Autoritatea competentă anulează înregistrarea sau autorizația unei unități, pentru una sau mai multe din activitățile acesteia, dacă:

(a)

unitatea își încetează una sau multe din activitățile sale;

(b)

se demonstrează că unitatea nu a îndeplinit condițiile aplicabile activităților sale în cursul unei perioade de un an;

(c)

descoperă nereguli grave sau a fost obligată să înceteze producția în mai multe rânduri într-o unitate și dacă fabricantul din sectorul hranei pentru animale nu este în continuare în măsură să ofere garanții adecvate cu privire la producția viitoare.

Articolul 16

Modificări ale înregistrării sau ale autorizației unei unități

Autoritatea competentă modifică la cerere înregistrarea sau autorizația unei unități, dacă aceasta și-a demonstrat capacitatea de a dezvolta activități care se adaugă sau le înlocuiesc pe cele pentru care a obținut înregistrarea sau autorizația inițială.

Articolul 17

Scutirea de obligația efectuării de controale pe teren

(1)   Statele membre sunt scutite de obligația efectuării de controale pe teren, prevăzute la articolul 13, în cazul întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale, care operează doar în calitate de comercianți, fără a deține produse în instalațiile lor.

(2)   Aceste întreprinderi prezintă autorității competente o declarație, sub forma stabilită de autoritatea competentă, potrivit căreia furajele pe care le pun pe piață sunt conforme cu condițiile prevăzute de prezentul regulament.

Articolul 18

Măsuri tranzitorii

(1)   Unitățile și intermediarii autorizați și/sau înregistrați în conformitate cu Directiva 95/69/CE își pot continua activitățile, cu condiția de a prezenta o notificare în acest scop autorității competente, cu privire la locul de stabilire a instalațiilor lor, până la 1 ianuarie 2006.

(2)   Unitățile și intermediarii pentru care nu este necesară o înregistrare sau o autorizație în temeiul Directivei 95/69/CE dar care trebuie să fie înregistrați în conformitate cu prezentul regulament, își pot continua activitățile, cu condiția de a prezenta autorității competente o cerere de înregistrare a locului de stabilire a instalațiilor lor, până la 1 ianuarie 2006.

(3)   Solicitantul trebuie să declare, până la 1 ianuarie 2008, sub forma solicitată de autoritatea competentă, că îndeplinește condițiile stabilite de prezentul regulament.

(4)   Autoritățile competente iau în considerare sistemele de culegere a datelor deja existente și invită autorul notificării sau solicitantul să furnizeze numai informațiile suplimentare care garantează respectarea condițiilor stabilite de prezentul regulament. În mod special, autoritățile competente pot considera drept cerere, în temeiul alineatului (2), o notificare în temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004.

Articolul 19

Lista unităților înregistrate și autorizate

(1)   Pentru fiecare activitate, autoritatea competentă înscrie pe una sau mai multe liste naționale unitățile pe care le-a înregistrat în conformitate cu articolul 9.

(2)   Unitățile autorizate de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 13 se înscriu pe o listă națională cu un număr de identificare individual.

(3)   Statele membre actualizează datele referitoare la unitățile înscrise pe listele menționate la alineatele (1) și (2), în funcție de deciziile de suspendare, retragere sau modificare a înregistrării sau a autorizației, menționate la articolele 14, 15 și 16.

(4)   Lista menționată la alineatul (2) se stabilește în conformitate cu modelul prevăzut în anexa V capitolul I.

(5)   Numărul de identificare menționat la alineatul (2) se prezintă sub forma prevăzută în anexa V capitolul II.

(6)   Comisia stabilește și face publică, pentru prima oară în noiembrie 2007, partea din listele țărilor membre în care sunt prevăzute unitățile menționate la alineatul (2) și ulterior, în fiecare an, până la 30 noiembrie. Lista întocmită ia în considerare modificările efectuate în cursul anului.

(7)   Statele membre fac publice listele unităților menționate la alineatul (1).

CAPITOLUL III

GHIDURI DE BUNE PRACTICI

Articolul 20

Elaborarea, difuzarea și utilizarea ghidurilor

(1)   Comisia încurajează elaborarea unor ghiduri comunitare de bune practici în sectorul hranei pentru animale și pentru aplicarea principiilor HACCP, în conformitate cu articolul 22.

Dacă este necesar, statele membre încurajează elaborarea de ghiduri naționale în conformitate cu articolul 21.

(2)   Autoritățile competente încurajează difuzarea și utilizarea ghidurilor naționale și comunitare.

(3)   Cu toate acestea, fabricanții din sectorul hranei pentru animale pot utiliza aceste ghiduri în mod facultativ.

Articolul 21

Ghiduri naționale

(1)   După stabilirea conținutului, ghidurile naționale de bune practici se elaborează și se distribuie de către ramurile sectorului hranei pentru animale în următoarele condiții:

(a)

după consultarea reprezentanților unor medii ale căror interese riscă să fie puternic afectate, precum autoritățile competente și grupurile de utilizatori;

(b)

pe baza unor trimiteri la codurile de utilizare relevante din Codex Alimentarius

și

(c)

în cazul în care se referă la producția primară de furaje, luând în considerare cerințele stabilite în anexa I.

(2)   Statele membre evaluează ghidurile naționale pentru a se asigura:

(a)

că au fost întocmite în conformitate cu alineatul (1);

(b)

că acestea pot fi puse în practică în sectoarele la care se referă

și

(c)

că ghidurile respective corespund obiectivului de a asigura respectarea articolelor 4, 5 și 6 în sectoarele și/sau pentru furajele la care se referă.

(3)   Comisiei i se comunică de către statele membre ghidurile naționale.

(4)   Comisia creează și exploatează un sistem de înregistrare a acestor ghiduri, pe care le pune la dispoziția statelor membre.

Articolul 22

Ghiduri comunitare

(1)   Înainte de elaborarea unor ghiduri comunitare de bune practici de igienă și de aplicare a principiilor HACCP, Comisia consultă comitetul menționat la articolul 31 alineatul (1). Scopul acestor consultări este examinarea necesității elaborării unor asemenea ghiduri, precum și a domeniului lor de aplicare și a subiectelor de abordat.

(2)   După stabilirea conținutului ghidurilor comunitare, Comisia se asigură că acestea sunt întocmite și difuzate:

(a)

de către sau în comun cu reprezentanții competenți din sectorul european al hranei pentru animale și alte părți interesate, precum asociațiile de consumatori;

(b)

în colaborare cu mediile ale căror interese riscă să fie serios afectate, inclusiv autoritățile competente.

(3)   Ghidurile comunitare se întocmesc și se distribuie luând în considerare:

(a)

codurile de utilizare relevante din Codex Alimentarius

și

(b)

cerințele stabilite în anexa I, atunci când se referă la producția primară de hrană pentru animale.

(4)   Comitetul menționat la articolul 31 alineatul (1) evaluează proiectele de ghiduri comunitare pentru a se asigura că:

(a)

se întocmesc în conformitate cu alineatele (2) și (3);

(b)

conținutul acestor ghiduri poate fi aplicat în sectoarele interesate, la nivelul întregii Comunități

și

(c)

ghidurile respective sunt corespunzătoare, în scopul garantării respectării articolelor 4, 5 și 6, în sectoarele și/sau pentru furajele la care se referă.

(5)   Comisia invită comitetul menționat la articolul 31 alineatul (1) să revizuiască periodic orice ghid comunitar elaborat în conformitate cu prezentul articol, în cooperare cu organismele publice menționate la alineatul (2) din prezentul articol. Această revizie are drept scop garantarea valabilitații ghidurilor, precum și luarea în considerare a progresului tehnologic și științific.

(6)   Titlurile și trimiterile ghidurilor comunitare elaborate în conformitate cu prezentul articol se publică în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

CAPITOLUL IV

IMPORTURI ȘI EXPORTURI

Articolul 23

Importuri

(1)   Fabricanții din sectorul hranei pentru animale care importă furaje provenite din țări terțe se asigură că importurile nu au loc decât în următoarele condiții:

(a)

țara terță expeditoare este menționată pe o listă stabilită în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 a țărilor terțe pentru care sunt autorizate importuri de furaje;

(b)

unitatea expeditoare figurează pe o listă întocmită și actualizată de țara terță în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 a unităților pentru care sunt autorizate importuri de furaje;

(c)

furajele sunt produse de unitatea expeditoare sau de o altă unitate inclusă în lista menționată la litera (b) sau în cadrul Comunității

și

(d)

furajele sunt conforme:

(i)

cu cerințele stabilite de prezentul regulament, precum și cu orice legislație comunitară care prevede norme pentru furaje

sau

(ii)

cu condițiile recunoscute de Comunitate ca fiind cel puțin echivalente

sau

(iii)

cu condițiile acordului, atunci când există un acord specific între Comunitate și țara exportatoare.

(2)   Se poate adopta un model de licența de import în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 alineatul (2).

Articolul 24

Măsuri provizorii

Prin derogare de la articolul 33 și până la întocmirea listelor prevăzute la articolul 23 alineatul (1) literele (a) și (b), importurile continuă să fie autorizate în condițiile stabilite la articolul 6 din Directiva 98/51/CE.

Articolul 25

Exporturile

Furajele, inclusiv cele destinate animalelor de la care nu se obțin alimente, produse în Comunitate în scopul comercializării în țări terțe, trebuie să fie conforme cu dispozițiile articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 26

Măsuri de aplicare

Măsurile de aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 alineatul (2).

Articolul 27

Modificările anexelor I, II și III

Anexele I, II și III pot să fie modificate în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 alineatul (2) pentru a se ține seama de:

(a)

elaborarea unor coduri de bune practici;

(b)

experiența dobândită în cadrul aplicării unor sisteme bazate pe HACCP în conformitate cu articolul 6;

(c)

progresul tehnologic;

(d)

avizele științifice, în special noile analize ale riscurilor;

(e)

stabilirea obiectivelor din domeniul siguranței furajelor

și

(f)

elaborarea cerințelor referitoare la operațiuni specifice.

Articolul 28

Derogări de la anexele I, II și III

Se pot acorda derogări de la anexele I, II și III din motive speciale, în conformitate cu procedura menționată la articolul 31 alineatul (2), cu condiția ca derogările respective să nu compromită realizarea obiectivelor stabilite de prezentul regulament.

Articolul 29

Sistemul de alertă rapidă

În toate cazurile în care un furaj, inclusiv un furaj destinat unor animale de la care nu se obțin produse alimentare, prezintă un risc serios pentru sănătatea umană sau animală sau pentru mediu, se aplică, mutatis mutandis, articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

Articolul 30

Sancțiuni

Statele membre stabilesc regimul sancțiunilor aplicabile în cazul nerespectării dispozițiilor din prezentul regulament și iau măsurile necesare garantării aplicării acestora. Aceste sancțiuni trebuie să fie efective, proporționale și disuasive. Statele membre notifică acest regim Comisiei până la 8 februarie 2007 și o informează în cel mai scurt timp cu privire la orice modificare ulterioară a acestor sancțiuni.

Articolul 31

Procedura Comitetului

(1)   Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală instituit prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (denumit în continuare „comitetul”).

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din această decizie.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3)   Comitetul își stabilește propriul regulament de procedură.

Articolul 32

Consultarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară

Comisia consultă Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară cu privire la orice problemă care vizează domeniul de aplicare al prezentului regulament, de natură să aibă un efect important asupra sănătății publice, în special înainte de a propune criterii sau obiective în conformitate cu articolul 5 alineatul (3).

Articolul 33

Abrogare

Următoarele directive se abrogă, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre cu privire la termenele de transpunere, cu efect de la 1 ianuarie 2006:

(a)

Directiva 95/69/CE a Consiliului;

(b)

Directiva 98/51/CE a Comisiei.

Articolul 34

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2006.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasburg, 12 ianuarie 2005

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. P. BORRELL FONTELLES

Pentru Consiliu

Președintele

N. SCHMIT


(1)  JO C 32, 5.2.2004, p. 97.

(2)  Avizul Parlamentului European din 31 martie 2004 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 21 decembrie 2004.

(3)  JO L 31, 1.2.2002, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1642/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 4).

(4)  JO L 332, 30.12.1995, p. 15, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).

(5)  JO L 213, 21.7.1982, p. 8, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(6)  JO L 208, 24.7.1998, p. 43.

(7)  JO L 165, 30.4.2004, p. 1. Rectificare în JO L 191, 28.5.2004, p. 1.

(8)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(9)  JO L 139, 30.4.2004, p. 1. Rectificare la JO L 226, 25.6.2004, p. 3.

(10)  JO L 268, 18.10.2003, p. 29.


ANEXA I

PRODUCȚIA PRIMARĂ

PARTEA A

Cerințe care se aplică întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale care desfășoară activități de producție primară de furaje, menționate la articolul 5 alineatul (1)

I.   Dispoziții referitoare la igienă

1.

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale, care desfășoară activități de producție primară de furaje, trebuie să se asigure că gestionarea și efectuarea acestor activități au loc în așa fel încât riscurile la adresa siguranței furajelor să fie prevenite, eliminate sau reduse la un nivel minim.

2.

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale trebuie să se asigure, pe cât posibil, că produsele primare fabricate, preparate, curățate, ambalate, antrepozitate și transportate sub răspunderea lor sunt protejate de orice contaminare și deteriorare.

3.

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale trebuie să îndeplinească obligațiile menționate la punctele 1 și 2, conformându-se actelor cu putere de lege, naționale și comunitare, referitoare la controlul riscurilor, inclusiv:

(i)

măsurilor destinate să controleze orice contaminare periculoasă, ca de exemplu cea provenită din aer, sol, apă, îngrășăminte, produse fitofarmaceutice, biocide, medicamente de uz veterinar, precum și din manipularea și eliminarea deșeurilor

și

(ii)

măsurilor referitoare la sănătatea plantelor, la sănătatea animalelor și a mediului care au efecte asupra siguranței furajelor, inclusiv programelor de supraveghere și control al zoonozelor și agenților zoonotici.

4.

Atunci când este necesar, fabricanții din sectorul hranei pentru animale iau măsuri adecvate, în special pentru:

(a)

menținerea în stare de curățenie și, la nevoie, după curățare, dezinfectarea corespunzătoare a instalațiilor, echipamentelor, containerelor, cutiilor și vehiculelor utilizate pentru producerea, prepararea, calibrarea, ambalarea, antrepozitarea și transportul furajelor;

(b)

garantarea, la nevoie, a condițiilor de producție, transport și antrepozitare igienică a furajelor, precum și a curățeniei acestora;

(c)

utilizarea apei curate ori de câte ori este necesar pentru evitarea pericolului de contaminare;

(d)

prevenirea, pe cât se poate, a pericolului de contaminare din partea animalelor și a organismelor dăunătoare;

(e)

antrepozitarea și manipularea separată și sigură a deșeurilor și substanțelor periculoase, în scopul evitării pericolului de contaminare;

(f)

asigurarea că materialele ambalajelor nu constituie o sursă de contaminare periculoasă a furajelor;

(g)

luarea în considerare a rezultatelor oricărei analize relevante a probelor prelevate din produsele primare sau a altor probe care prezintă importanță pentru siguranța hranei pentru animale.

II.   Întocmirea registrelor

1.

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale trebuie să întocmească registre privind măsurile luate pentru controlul corespunzător și pe o durată adecvată al riscurilor, în funcție de natura și mărimea întreprinderii din sectorul hranei pentru animale. Fabricanții din acest sector trebuie să pună la dispoziția autorității competente informațiile relevante prevăzute în aceste registre.

2.

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale trebuie să întocmească în special registre privind:

(a)

orice utilizare de produse fitosanitare și de biocide;

(b)

utilizarea de semințe modificate genetic;

(c)

orice apariție de organisme dăunătoare sau de boli susceptibile să afecteze siguranța produselor primare;

(d)

rezultatele oricărei analize a probelor prelevate din produsele primare sau a altor probe prelevate în scopul diagnosticării, care prezintă importanță pentru siguranța hranei pentru animale;

(e)

sursa și cantitatea fiecărei intrări de furaje, precum și destinația și cantitatea fiecărei ieșiri de furaje.

3.

Alte persoane, precum medicii veterinari, agronomii și tehnicienii agricoli, îi pot ajuta pe fabricanții din sectorul hranei pentru animale să întocmească registre în funcție de activitățile pe care le exercită în cadrul exploatației.

PARTEA B

Recomandări referitoare la ghidurile de bune practici

1.

Atunci când se elaborează ghidurile naționale și comunitare menționate la capitolul III din prezentul regulament, acestea trebuie să cuprindă orientări privind bunele practici de control al riscurilor în stadiul producției primare a furajelor.

2.

Ghidurile de bune practici cuprind informații corespunzătoare privind riscurile care apar în stadiul producției primare a furajelor și măsurile de control al acestor riscuri, inclusiv măsurile relevante prevăzute de legislația comunitară și națională sau de programele comunitare și naționale, precum:

(a)

controlul contaminării de exemplu cu micotoxine, metale grele și substanțe radioactive;

(b)

utilizarea apei, a deșeurilor organice și a îngrășămintelor;

(c)

utilizarea corectă și corespunzătoare a produselor fitosanitare și a biocidelor, precum și trasabilitatea acestora;

(d)

utilizarea corectă și corespunzătoare a medicamentelor de uz veterinar și a aditivilor în hrana pentru animale, precum și trasabilitatea acestora;

(e)

prepararea, antrepozitarea și trasabilitatea materiilor prime pentru furaje;

(f)

eliminarea corectă a animalelor moarte, a deșeurilor și așternuturilor de paie;

(g)

măsurile de protecție destinate prevenirii introducerii unor boli contagioase transmisibile la animale prin intermediul furajelor și orice obligație de notificare a acestor măsuri autorității competente;

(h)

procedurile, practicile și metodele care permit garantarea că furajele sunt produse, preparate, ambalate, antrepozitate și transportate în condiții de igienă corespunzătoare, inclusiv curățarea și lupta eficientă împotriva organismelor dăunătoare;

(i)

detalii privind întocmirea registrelor.


ANEXA II

CERINȚELE CARE SE APLICĂ ÎNTREPRINDERILOR DIN SECTORUL HRANEI PENTRU ANIMALE CARE NU DESFĂȘOARĂ ACTIVITĂȚI DE PRODUCȚIE PRIMARĂ DE FURAJE, MENȚIONATE LA ARTICOLUL 5 ALINEATUL (1)

INSTALAȚII ȘI ECHIPAMENTE

1.

Instalațiile, echipamentele, containerele, cutiile și vehiculele pentru transformarea și antrepozitarea furajelor și spațiul înconjurător trebuie să fie menținute în stare de curățenie și trebuie să fie puse în aplicare programe eficiente de luptă împotriva organismelor dăunătoare.

2.

Prin asamblarea, proiectarea, construcția și dimensiunile lor, instalațiile și echipamentele trebuie:

(a)

să poată fi ușor curățate și/sau dezinfectate;

(b)

să permită reducerea la minim a riscului de eroare și prevenirea contaminării, a contaminării încrucișate și, în general, a oricărui efect nefast asupra siguranței și calității produselor. Mașinile care intră în contact cu furajele trebuie să fie uscate după fiecare spălare umedă.

3.

Instalațiile și echipamentele care trebuie să servească operațiunilor de amestec și/sau de fabricare trebuie să fie supuse periodic unor verificări corespunzătoare, în conformitate cu procedurile scrise, stabilite în prealabil de fabricant pentru produse.

(a)

Totalitatea balanțelor și dispozitivelor de măsurat utilizate la fabricarea furajelor trebuie să corespundă gamei de greutăți sau de volume de măsurat iar precizia acestora trebuie să fie controlată periodic.

(b)

Toate dispozitivele de amestec utilizate la fabricarea furajelor trebuie să corespundă gamei de greutăți sau de volume combinate și trebuie să poată fabrica amestecuri și diluții omogene. Fabricanții trebuie să demonstreze eficiența dispozitivelor de amestecat în ceea ce privește omogenitatea.

4.

Instalațiile trebuie să aibă o iluminare naturală și/sau artificială suficientă.

5.

Sistemele de evacuare a apelor reziduale trebuie să fie adaptate întrebuințării căreia îi sunt destinate; acestea trebuie să fie astfel proiectate și construite încât să se prevină orice risc de contaminare a furajelor.

6.

Apa utilizată la fabricarea furajelor trebuie să aibă un nivel de calitate adecvat pentru animale; conductele de apă trebuie să fie fabricate din materiale inerte.

7.

Evacuarea apelor de canalizare, a apelor uzate și apelor pluviale trebuie să fie efectuată în așa fel încât să se asigure protecția echipamentelor, precum și siguranța sanitară și calitatea furajelor. Deteriorarea și praful trebuie evitate pentru a se preveni invadarea de către organisme dăunătoare.

8.

Ferestrele și alte deschideri trebuie, la nevoie, să reziste organismelor dăunătoare. Ușile trebuie să fie bine ajustate și atunci când sunt închise trebuie să reziste la organismele dăunătoare.

9.

Dacă este necesar, plafoanele, plafoanele false și alte echipamente suspendate trebuie să fie concepute, construite și finisate în așa fel încât să prevină îmbâcsirea și să reducă condensul, apariția de mucegaiuri nedorite și deversarea de particule care pot dăuna siguranței și calității furajelor.

PERSONALUL

Întreprinderile din sectorul hranei pentru animale trebuie să dispună de un personal suficient de numeros și care să posede competențele și calificările necesare pentru fabricarea produselor respective. Trebuie să se stabilească o organigramă care să precizeze calificările (de exemplu diplomele, experiența profesională) și răspunderile personalului angajat și care să fie pusă la dispoziția autorităților de control competente. Întregul personal trebuie să fie clar informat în scris cu privire la funcțiile, răspunderile și competențele sale, în special cu ocazia fiecărei modificări, astfel încât să se obțină produse la calitatea dorită.

PRODUCȚIA

1.

Trebuie să se desemneze o persoană calificată care să răspundă de producție.

2.

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale trebuie să se asigure că diferitele etape ale producției sunt realizate în conformitate cu procedurile și instrucțiunile scrise stabilite în prealabil pentru stabilirea, verificarea și controlul punctelor critice din procesul de fabricație.

3.

Trebuie să se adopte măsuri cu caracter tehnic sau organizatoric pentru a se preveni sau limita, la nevoie, contaminarea încrucișată și erorile. Trebuie să se utilizeze mijloace suficiente și corespunzătoare pentru efectuarea verificărilor în cursul fabricației.

4.

Trebuie să se asigure un control care să permită depistarea prezenței în furaje a unor substanțe indezirabile și a altor contaminanți interziși din motive care privesc sănătatea umană sau animală și trebuie să se aplice strategii de control corespunzătoare pentru reducerea la minimum a riscurilor.

5.

Deșeurile și materiile prime neadecvate hranei pentru animale trebuie să fie izolate și identificate. Toate materiile prime care conțin cantități periculoase de medicamente de uz veterinar sau contaminanți sau care prezintă alte riscuri trebuie să fie eliminate în mod corespunzător și nu trebuie utilizate ca furaje.

6.

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale iau măsurile corespunzătoare pentru a asigura trasabilitatea efectivă a produselor.

CONTROLUL CALITĂȚII

1.

Dacă este necesar, trebuie să se desemneze o persoană calificată care să răspundă de controlul calității.

2.

Întreprinderile din sectorul hranei pentru animale trebuie să aibă acces, în cadrul unui sistem de control al calității, la un laborator dotat cu personal și echipamente adecvate.

3.

Trebuie să se elaboreze în scris și să se aplice un plan de control al calității; acesta trebuie să cuprindă în special verificări ale punctelor critice ale procesului de fabricație, proceduri și frecvențe de prelevare a probelor, metode de analiză și frecvența acestora, respectarea specificațiilor - precum și destinația care trebuie dată produselor în cazul neconformității – între stadiul materiilor prime transformate și cel al produselor finale.

4.

Documentele referitoare la materiile prime utilizate la fabricarea produsului final se păstrează de către fabricant pentru asigurarea urmăririi. Aceste documente sunt puse la dispoziția autorităților competente pe o perioadă adaptată utilizării pentru care produsele sunt comercializate. De asemenea, probele de ingrediente și din fiecare lot de produse fabricate și comercializate sau din fiecare parte specifică a producției (în cazul unei producții continue) se prelevează în cantitate suficientă, în conformitate cu o procedură stabilită în prealabil de fabricant și se păstrează pentru asigurarea urmăririi (aceste prelevări trebuie să fie periodice în cazul unei fabricații care răspunde numai nevoilor proprii ale fabricantului). Probele se sigilează și se etichetează pentru a putea fi identificate cu ușurință; ele sunt antrepozitate în condiții care să împiedice orice modificare anormală a compoziției acestora sau orice alterare. Probele sunt ținute la dispoziția autorităților competente pe o perioadă adaptată utilizării căreia îi sunt destinate furajele comercializate. În cazul unor furaje destinate unor animale de la care nu se obțin produse alimentare, producătorul de furaje nu trebuie să păstreze decât probe din produsul final.

ANTREPOZITARE ȘI TRANSPORT

1.

Furajele transformate se separă de materiile prime netransformate și de aditivi, în scopul prevenirii contaminării încrucișate a furajelor transformate; trebuie să se utilizeze materiale de ambalaj corespunzătoare.

2.

Furajele se antrepozitează și se transportă în containere corespunzătoare. Ele trebuie să fie antrepozitate în locuri concepute, adaptate și întreținute în așa fel încât să asigure condiții corespunzătoare de antrepozitare, la care accesul să fie rezervat persoanelor autorizate de fabricanții din sectorul hranei pentru animale.

3.

Furajele se antrepozitează și se transportă în așa fel încât să poată fi ușor identificate, în scopul prevenirii confuziilor sau contaminării încrucișate și a deteriorării acestora.

4.

Containerele și echipamentele utilizate pentru transportul, antrepozitarea, direcționarea, manipularea și cântărirea furajelor se mențin în stare de curățenie. Se stabilesc planuri de curățare și se reduc la minimum urmele de detergenți și dezinfectanți.

5.

Murdăria trebuie să fie redusă la minimum și controlată pentru a se limita apariția organismelor dăunătoare.

6.

Dacă este necesar, temperaturile se mențin la un nivel cât mai coborât pentru prevenirea condensului și a murdăriei.

ÎNTOCMIREA REGISTRELOR

1.

Toți fabricanții din sectorul hranei pentru animale, inclusiv cei care operează numai în calitate de comercianți fără a deține vreodată produsele în instalațiile lor, trebuie să păstreze într-un registru datele relevante, inclusiv cele referitoare la achiziții, producție și vânzări, care permit trasabilitatea efectivă între recepție și livrare, inclusiv exportul până la destinația finală.

2.

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale, cu excepția celor care operează numai în calitate de comercianți fără să dețină vreodată produse în instalațiile lor, trebuie să păstreze într-un registru:

(a)

Documentele referitoare la procesul de fabricație și la controale.

Întreprinderile din sectorul hranei pentru animale trebuie să dispună de un sistem de documentare conceput pentru stabilirea și controlul punctelor critice din procesul de fabricație, precum și pentru stabilirea și punerea în aplicare a unui plan de control al calității. Ele trebuie să păstreze rezultatele controalelor efectuate. Acest set de documente se păstrează pentru a permite urmărirea istoricului fabricației fiecărui lot de produse puse în circulație și stabilirea răspunderilor în cazul unei reclamații.

(b)

Documente referitoare la trasabilitate, în special:

(i)

pentru aditivii destinați furajelor:

natura și cantitatea aditivilor produși, datele de fabricație respective și, dacă este necesar, numărul lotului sau părții specifice a producției, în cazul producției continue;

numele și adresa unității căreia îi sunt livrați aditivii, natura și cantitatea aditivilor livrați și, dacă este necesar, numărul lotului sau al părții specifice a producției, în cazul producției continue;

(ii)

pentru produsele menționate de Directiva 82/471/CEE:

natura produselor și cantitatea produsă, datele lor de fabricație și, dacă este necesar, numărul lotului sau al părții specifice a producției, în cazul producției continue;

numele și adresa unităților sau utilizatorilor (unități sau exploatanți agricoli) cărora le-au fost livrate aceste produse, precum și precizări privind natura și cantitatea produselor livrate și, dacă este necesar, numărul lotului sau părții specifice a producției, în cazul producției continue;

(iii)

pentru preamestecuri:

numele și adresa fabricanților sau furnizorilor de aditivi, natura și cantitatea aditivilor utilizați și, dacă este nevoie, numărul lotului sau părții specifice a producției, în cazul producției continue;

data fabricației preamestecului și, dacă este necesar, numărul lotului;

numele și adresa unității căreia îi este livrat preamestecul, data livrării, natura și cantitatea preamestecului livrat și, dacă este necesar, numărul lotului;

(iv)

pentru furajele combinate/materiile prime pentru furaje:

numele și adresa fabricanților sau furnizorilor de aditivi/de preamestecuri, natura și cantitatea preamestecului utilizat și, dacă este necesar, numărul lotului;

numele și adresa furnizorilor de materii prime pentru furaje și hrană complementară pentru animale și data livrării;

tipul, cantitatea și formula furajelor combinate;

natura și cantitatea materiilor prime pentru furaje sau furaje combinate fabricate, precum și data fabricației, numele și adresa cumpărătorului (de exemplu, un exploatant agricol sau alți exploatanți din sectorul hranei pentru animale).

RECLAMAȚII ȘI RETURNAREA PRODUSELOR

1.

Fabricanții din sectorul hranei pentru animale trebuie să pună în aplicare un sistem de înregistrare și de rezolvare a reclamațiilor.

2.

Fabricanții trebuie să realizeze, atunci când este necesar, un sistem care să permită returnarea rapidă a produselor care se află în rețeaua de distribuție. Aceștia trebuie să stabilească, prin intermediul unor proceduri scrise, destinația oricărui produs returnat, astfel încât, înainte de repunerea lor în circulație, acestea să facă obiectul unui nou control al calității.


ANEXA III

BUNELE PRACTICI ÎN DOMENIUL HRANEI PENTRU ANIMALE

PĂȘUNATUL

Păscutul pe anumite pășuni și terenuri cultivate trebuie gestionat în așa fel încât să se reducă la minimum contaminarea produselor alimentare de origine animală cu agenți fizici, biologici sau chimici periculoși.

Dacă este necesar, trebuie să se păstreze o perioadă de repaus suficientă înainte de a lăsa animalele să pască pe pășuni, culturi și reziduuri de cultură și între pășunatul prin rotație, în scopul reducerii la minimum a contaminării încrucișate biologice prin gunoi de grajd, atunci când acest risc este prezent, și al garantării respectării termenelor de siguranță stabilite pentru împrăștierea unor produse chimice destinate agriculturii.

CERINȚE PRIVIND ECHIPAMENTELE GRAJDURILOR ȘI ECHIPAMENTELE DESTINATE HRĂNIRII ANIMALELOR

Unitatea de producție animală trebuie să fie concepută în așa fel încât să poată fi curățată corespunzător. Unitatea de producție animală și echipamentul care servește la hrănirea animalelor trebuie să facă obiectul unei curățări atente la intervale periodice pentru prevenirea acumulării riscurilor. Produsele chimice pentru curățare și dezinfectare trebuie utilizate în conformitate cu instrucțiunile și antrepozitate departe de furaje și spațiile pentru hrănire.

Trebuie să se stabilească un plan de luptă împotriva organismelor dăunătoare pentru prevenirea pătrunderii acestor organisme în unitatea de producție animală, în scopul reducerii la minimum a posibilității de contaminare a furajelor și a așternuturilor de paie sau a zonelor rezervate animalelor.

Clădirile și echipamentele destinate hrănirii animalelor trebuie să fie curate. Trebuie să se realizeze sisteme de evacuare periodică a gunoiului de grajd și a deșeurilor și de eliminare a celorlalte surse posibile de contaminare a furajelor.

Furajele și așternuturile din paie utilizate în unitatea de producție animală trebuie să fie schimbate frecvent și înainte de apariția mucegaiurilor.

NUTRIȚIA

1.   Antrepozitarea

Furajele trebuie să fie antrepozitate separat de agenții chimici și celelalte produse interzise în hrana pentru animale. Zonele de antrepozitare și containerele trebuie să fie curate și uscate și, dacă este necesar, trebuie să se aplice măsuri corespunzătoare de combatere a organismelor dăunătoare. Zonele de antrepozitare și containerele trebuie să fie curățate periodic pentru prevenirea, în măsura posibilului, a contaminării încrucișate.

Semințele trebuie să fie antrepozitate în mod corespunzător și într-un loc inaccesibil animalelor.

Furajele cu conținut medicamentos și nemedicamentos, care sunt destinate unor categorii sau specii de animale diferite, se antrepozitează în așa fel încât să se reducă riscul hrănirii animalelor nevizate.

2.   Distribuirea furajelor

Sistemul de distribuire a furajelor în exploatația agricolă trebuie să garanteze că furajele adecvate sunt trimise la destinația corectă. În momentul distribuirii și hrănirii, furajele trebuie să fie astfel manipulate încât să se prevină contaminarea provocată de zonele de antrepozitare sau de echipamentele contaminate. Furajele cu conținut nemedicamentos și medicamentos se manipulează separat, în scopul prevenirii contaminării.

În exploatația agricolă, vehiculele de transport al furajelor, precum și echipamentele destinate hrănirii animalelor trebuie să fie curățate periodic, în special atunci când sunt utilizate la livrarea și distribuirea furajelor cu conținut medicamentos.

HRANĂ ȘI APĂ PENTRU ANIMALE

Apa destinată adăpării sau acvaculturii trebuie să fie de un nivel calitativ corespunzător pentru animalele în curs de producție. Atunci când există suspiciunea unei contaminări a animalelor și a produselor de origine animală prin apă, se iau măsuri de evaluare a riscurilor și de reducere la minimum a acestora.

Instalațiile de hrănire și adăpare trebuie să fie astfel proiectate, construite și instalate încât să reducă la minimum riscurile de contaminare a furajelor și a apei. Sistemele de adăpare trebuie să fie curățate și întreținute periodic, în măsura posibilului.

PERSONALUL

Persoana care răspunde de hrănirea și manipularea animalelor trebuie să aibă aptitudinile, cunoștințele și capacitățile necesare în acest scop.


ANEXA IV

CAPITOLUL 1

Aditivii autorizați în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 sunt următorii:

aditivi nutriționali: toți aditivii care fac parte din grupă;

aditivii zootehnici: toți aditivii care fac parte din grupă;

aditivii tehnologici: aditivii reglementați de anexa I punctul 1 litera (b) (antioxigeni) la Regulamentul (CE) nr. 1831/2003: numai cei al căror conținut maxim este stabilit;

aditivi senzoriali: aditivii reglementați de anexa I punctul 2 litera (a) (coloranți) la Regulamentul (CE) nr. 1831/2003: carotenoide și xantofile.

Produsele menționate de Directiva 82/471/CEE sunt următoarele:

proteine obținute din microorganisme care aparțin grupei de bacterii, drojdii, alge, ciuperci inferioare: toate produsele care fac parte din grupă (cu excepția subgrupei 1.2.1);

coproduse ale fabricației de aminoacizi obținuți prin fermentație: toate produsele care fac parte din grupă.

CAPITOLUL 2

Aditivii autorizați în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 sunt următorii:

aditivi zootehnici: aditivii reglementați de anexa I punctul 4 litera (d) (alți aditivi zootehnici) la Regulamentul (CE) nr. 1831/2003

antibiotice: toți aditivii;

coccidiostatici și histomonostatici: toți aditivii;

factori de creștere: toți aditivii;

aditivi nutriționali:

aditivii reglementați de anexa I punctul 3 litera (a) (vitamine, provitamine și substanțe cu efect analog bine definite din punct de vedere chimic) la Regulamentul (CE) nr. 1831/2003: A și D;

aditivii reglementați de anexa I punctul 3 litera (b) (compuși de oligoelemente) la Regulamentul (CE) nr. 1831/2003: Cu și Se.

CAPITOLUL 3

Aditivii autorizați în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 sunt următorii:

Aditivi zootehnici: aditivii reglementați de anexa I punctul 4 litera (d) (alți aditivi zootehnici) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003

antibiotice: toți aditivii;

coccidiostatici și histomonostatici: toți aditivii;

factori de creștere: toți aditivii.


ANEXA V

CAPITOLUL I

Lista întreprinderilor autorizate din sectorul hranei pentru animale

1

2

3

4

5

Numărul de identificare

Activitatea

Numele sau denumirea comercială (1)

Adresa (2)

Observații

CAPITOLUL II

Numărul de identificare trebuie să aibă următoarea structură:

1.

semnul „α” dacă întreprinderea este autorizată;

2.

codul ISO al statului membru sau al țării terțe unde se găsește întreprinderea;

3.

numărul de referință național, care cuprinde maxim opt semne alfanumerice.


(1)  Numele sau denumirea comercială a întreprinderilor din sectorul nutriției animalelor.

(2)  Adresa întreprinderilor din sectorul nutriției animalelor.