13/Volumul 49

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

104

L 191/29

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Disparitățile dintre actele cu putere de lege sau măsurile administrative adoptate de statele membre în materie de proiectare ecologică a produselor consumatoare de energie pot crea bariere în calea schimburilor comerciale și denatura concurența în Comunitate și pot avea astfel un impact direct asupra stabilirii și funcționării pieței interne. Armonizarea legislațiilor interne este singurul mijloc de a preîntâmpina apariția unor astfel de bariere în calea schimburilor comerciale și a concurenței neloiale.

(2)

Produsele consumatoare de energie (denumite în continuare PCE) reprezintă o mare parte din consumul de resurse naturale și de energie din Comunitate. Ele au, de asemenea, și alte importante forme de impact asupra mediului. Pentru marea majoritate a categoriilor de produse disponibile pe piața comunitară, pot fi observate grade foarte diferite de impact asupra mediului, deși produsele prezintă performanțe funcționale similare. În interesul dezvoltării sustenabile, trebuie încurajată ameliorarea continuă a impactului general al acestor produse asupra mediului, în special prin identificarea surselor majore de impact negativ asupra mediului și evitarea transferului de poluare, atunci când respectiva ameliorare nu presupune costuri excesive.

(3)

Proiectarea ecologică a produselor este un factor esențial în strategia comunitară privind politica integrată a produselor. Ca abordare preventivă, destinată să optimizeze performanța de mediu a produselor simultan cu păstrarea calităților funcționale, aceasta oferă noi și reale posibilități pentru producători, pentru consumatori și pentru întreaga societate.

(4)

Ameliorarea randamentului energetic – una dintre opțiunile disponibile fiind consumul final mai eficient al electricității – este privită ca având o contribuție substanțială la atingerea obiectivelor privind emisiile de gaze cu efect de seră în Comunitate. Cererea de electricitate este sectorul energetic destinat consumului final cu cea mai rapidă creștere și se estimează că va crește în următorii 20 până la 30 de ani, în absența unei acțiuni politice care să contracareze această tendință. Este posibilă o reducere semnificativă a consumului de energie, după cum sugerează Comisia în Programul european privind schimbările climatice (PESC). Schimbările climatice reprezintă una dintre prioritățile celui de-al șaselea program comunitar de măsuri pentru mediu, stabilit de Decizia 1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3). Economisirea energiei este cel mai eficient mijloc, din punct de vedere al costurilor de a crește siguranța aprovizionării și de a reduce dependența de importuri. În consecință, trebuie să se adopte măsuri esențiale în privința cererii și să se fixeze obiective substanțiale în materie.

(5)

Trebuie să se acționeze în faza de proiectare a PCE-urilor deoarece se pare că în acest stadiu este determinată poluarea provocată pe durata ciclului de viață a produsului și sunt angajate cele mai multe din costurile asociate.

(6)

Trebuie să se stabilească un cadru coerent de aplicare a cerințelor comunitare în materie de proiectare ecologică pentru PCE-uri cu scopul de a asigura libera circulație a acelor produse care sunt conforme și de a îmbunătăți impactul lor general asupra mediului. Astfel de cerințe comunitare trebuie să respecte principiile concurenței loiale și comerțului internațional.

(7)

Cerințele în materie de proiectare ecologică trebuie fixate ținând seama de obiectivele și prioritățile celui de-al șaselea program comunitar de măsuri pentru mediu, cuprinzând, după caz, obiective aplicabile ale strategiilor tematice relevante din acest program.

(8)

Prezenta directivă urmărește să atingă un înalt nivel de protecție a mediului prin reducerea potențialului impact al PCE-urilor asupra mediului, care în cele din urmă va fi benefic pentru consumatori și alți utilizatori finali. Dezvoltarea durabilă necesită, de asemenea, examinarea adecvată a impactului social, economic și asupra sănătății al măsurilor vizate. Ameliorarea randamentului energetic al produselor contribuie la siguranța aprovizionării cu energie, care este o precondiție a activității economice sănătoase și, în consecință, a dezvoltării durabile.

(9)

Un stat membru care consideră necesară menținerea dispozițiilor de drept intern cu justificarea unor necesități majore legate de protecția mediului sau introducerea unor dispoziții noi bazate pe dovezi științifice noi legate de protecția mediului cu justificarea unei probleme specifice statului membru respectiv apărută după adoptarea măsurii de punere în aplicare corespunzătoare, poate să o facă în condițiile stabilite la articolul 95 alineatele (4), (5) și (6) din tratat, care prevede notificarea prealabilă a Comisiei și aprobarea acesteia.

(10)

În scopul maximizării beneficiilor de mediu printr-o proiectare optimizată, poate fi necesar ca utilizatorii să fie informați asupra performanțelor de mediu și caracteristicilor PCE-urilor și să fie consiliați cu privire la un mod ecologic de folosire a acestora.

(11)

Abordarea politicii integrate a produselor, așa cum reiese din Cartea verde, care este un element inovator major al celui de-al șaselea program comunitar de măsuri pentru mediu, urmărește să reducă impactul produselor asupra mediului de-a lungul întregului lor ciclu de viață. Luarea în considerare în faza de proiectare a impactului unui produs asupra mediului de-a lungul întregului său ciclu de viață are un mare potențial pentru a facilita ameliorarea ecologică într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor. Este necesar să existe suficientă flexibilitate pentru a face posibilă integrarea acestui factor în proiectul produsului, ținând totodată seama de considerațiile tehnice, funcționale și economice.

(12)

Deși este de dorit o abordare completă a performanței de mediu, trebuie ca la adoptarea unui plan de lucru reducerea gazelor cu efect de seră să fie considerată un obiectiv de mediu prioritar.

(13)

Poate fi necesară și justificată stabilirea unor cerințe specifice și cuantificate în materie de proiectare ecologică pentru unele produse sau caracteristici de mediu, pentru a garanta că impactul lor asupra mediului este redus la minimum. Dată fiind nevoia urgentă de a contribui la realizarea angajamentelor din cadrul Protocolului de la Kyoto la Convenția Cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) și fără să aducă atingere abordării integrate promovate în prezenta directivă, trebuie acordată o anumită prioritate acelor măsuri cu potențial mare de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la costuri coborâte. Astfel de măsuri pot, de asemenea, contribui la folosirea durabilă a resurselor și constituie o contribuție majoră la cadrul de 10 ani al programelor pentru o producție și un consum durabile aprobat în cadrul Summit-ului Mondial privind Dezvoltarea Durabilă de la Johannesburg din septembrie 2002.

(14)

Ca principiu general, consumul de energie al PCE-urilor în regim de veghe (standby) sau oprit trebuie redus la minimul necesar pentru funcționarea lor corectă.

(15)

Odată luate ca referință cele mai performante produse sau tehnologii de pe piață, inclusiv pe piețele internaționale, nivelul cerințelor în materie de proiectare ecologică trebuie stabilit pe baza analizelor tehnice, economice și de mediu. Flexibilitatea în metoda de stabilire a nivelului cerințelor poate facilita o ameliorare rapidă a performanței de mediu. Este necesar ca părțile interesate în cauză să fie consultate și să coopereze activ la această analiză. Fixarea unor măsuri obligatorii necesită consultarea adecvată a părților implicate. O astfel de consultare poate evidenția necesitatea unei introduceri etapizate sau a unor dispoziții tranzitorii. Introducerea unor obiective intermediare mărește predictibilitatea politicii, permite acomodarea ciclurilor de dezvoltare a produsului și facilitează planificarea pe termen lung pentru părțile interesate.

(16)

Trebuie acordată prioritate măsurilor alternative, precum autoreglementarea din sector, în cazul în care o asemenea măsură este susceptibilă să genereze obiective strategice pe o cale mai rapidă sau mai puțin costisitoare decât cerințele obligatorii. Măsurile legislative pot fi necesare atunci când forțele pieței nu reușesc să evolueze în direcția corectă sau la viteza acceptabilă.

(17)

Autoreglementarea, inclusiv acordurile voluntare oferite ca angajamente unilaterale de către sectorul de producție respectiv, poate asigura progresul rapid datorită punerii în aplicare imediate și eficiente din punct de vedere al costurilor și permite adaptarea flexibilă și adecvată la opțiunile tehnice și sensibilitățile pieței.

(18)

Pentru evaluarea acordurilor voluntare sau a altor măsuri de autoreglementare prezentate ca alternative la măsurile de punere în aplicare, trebuie să fie disponibile informații cel puțin despre următoarele aspecte: libera participare, valoarea adăugată, reprezentativitate, obiective cuantificate și eșalonate pe etape, implicarea societății civile, monitorizare și raportare, eficiență din punct de vedere al costurilor a administrării inițiativei de autoreglementare, durabilitate.

(19)

Capitolul 6 din „Comunicarea Comisiei privind acordurile de mediu la nivel comunitar din cadrul Planului de acțiune pentru simplificarea și ameliorarea mediului de reglementare” poate furniza orientări utile pentru a evalua autoreglementarea din sector în contextul prezentei directive.

(20)

Prezenta directivă trebuie, de asemenea, să încurajeze integrarea proiectării ecologice în întreprinderi mici și mijloci (IMM-uri) și firme foarte mici. O astfel de integrare poate fi facilitată de larga disponibilitate a informațiilor referitoare la durabilitatea produselor lor și accesul ușor la acestea.

(21)

PCE-urile conforme cu cerințele în materie de proiectare ecologică stabilite în măsurile de punere în aplicare ale prezentei directive trebuie să poarte marcajul „CE” și informațiile asociate, pentru a le da posibilitatea să fie introduse pe piața internă și să circule liber. Pentru a reduce impactul PCE-urilor reglementate asupra mediului și a asigura concurența loială, este necesară aplicarea strictă a măsurilor de punere în aplicare.

(22)

Atunci când elaborează măsurile de punere în aplicare și planul de lucru, Comisia trebuie să consulte reprezentanții statelor membre, precum și părțile interesate implicate în grupa de produse, cum sunt sectorul de producție, inclusiv IMM-urile și industria meșteșugărească, sindicatele, comercianții, detailiștii, importatorii, grupurile de protecție a mediului și organizațiile de consumatori.

(23)

Atunci când elaborează măsurile de punere în aplicare, Comisia trebuie, de asemenea, să ia în considerare legislația internă existentă în materie de mediu, în special referitoare la substanțele toxice, despre care statele membre au arătat că trebuie păstrată, fără să reducă nivelurile de protecție existente și justificate în statele membre.

(24)

Este necesar să se acorde atenție modulelor și normelor destinate folosirii în directivele de armonizare tehnică stabilite de Decizia 93/465/CEE a Consiliului din 22 iulie 1993 privind modulele diverselor faze ale procedurilor de evaluare a conformității și normele de aplicare și utilizare a mărcii de conformitate CE, care sunt propuse spre a fi utilizate în cadrul directivelor de armonizare tehnică (4).

(25)

Autoritățile de supraveghere trebuie să facă schimb de informații despre dispozițiile prevăzute în domeniul de aplicare a prezentei directive în vederea optimizării supravegherii pieței. Această cooperare trebuie să folosească la maxim mijloacele electronice de comunicare și programele comunitare relevante. Trebuie facilitat schimbul de informații despre performanța de mediu pe durata ciclului de viață și despre realizarea unor soluții de proiectare. Acumularea și diseminarea cunoștințelor generate în efortul de proiectare ecologică al producătorilor reprezintă unul din beneficiile esențiale ale prezentei directive.

(26)

Un organism competent este, de regulă, un organism public sau privat desemnat de autoritățile publice și prezentând garanțiile necesare de imparțialitate și disponibilitate a expertizei tehnice necesare pentru verificarea produsului din punct de vedere al conformității acestuia cu măsurile de punere în aplicare relevante.

(27)

Luând act de importanța evitării neconformității, statele membre trebuie să se asigure că mijloacele necesare pentru supravegherea eficientă a pieței sunt disponibile.

(28)

În ceea ce privește formarea și informarea în materie de proiectare ecologică în cazul IMM-urilor, poate fi oportun să se țină seama de activitățile complementare.

(29)

Este în interesul funcționării pieței interne să existe standarde care au fost armonizate la nivel comunitar. Odată ce trimiterea la un astfel de standard a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, conformitatea cu aceasta trebuie să dea naștere prezumției de conformitate cu cerințele esențiale relevante, deși trebuie permise și alte mijloace de demonstrare a acestei conformități.

(30)

Unul din principalele roluri ale standardelor armonizate trebuie să fie acela de a ajuta producătorii să execute măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul prezentei directive. Astfel de standarde pot fi esențiale în stabilirea metodelor de măsurare și încercare. În cazul cerințelor generice în materie de proiectare ecologică, standardele armonizate pot contribui în mod considerabil la orientarea producătorilor cu privire la stabilirea profilului ecologic al produselor lor în conformitate cu cerințele măsurii de punere în aplicare corespunzătoare. Aceste standarde trebuie să indice clar relația dintre clauzele lor și cerințele vizate. Scopul standardelor armonizate nu trebuie să fie fixarea unor limite pentru caracteristicile de mediu.

(31)

În sensul definițiilor folosite în prezenta directivă, este utilă trimiterea la standardele internaționale relevante, precum ISO 14040.

(32)

Prezenta directivă este în conformitate cu anumite principii de aplicare a noii abordări din Rezoluția Consiliului din 7 mai 1985 privind o nouă abordare a armonizării tehnice și a standardizării (5) și a modului de a face trimitere la standardele europene armonizate. Rezoluția Consiliului din 28 octombrie 1999 privind rolul standardizării în Europa (6) a recomandat Comisiei să examineze dacă principiul Noii Abordări poate sau nu să fie extins la sectoare încă nereglementate ca mijloc de ameliorare și simplificare a legislației atunci când este posibil.

(33)

Prezenta directivă este complementară instrumentelor comunitare existente, precum Directiva 92/75/CEE a Consiliului din 22 septembrie 1992 privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse la aparatele de uz casnic (7), Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 privind sistemul comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice (8), Regulamentul (CE) nr. 2422/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 noiembrie 2001 privind programul comunitar de etichetare în materie de eficiență energetică a echipamentelor de birou (9), Directiva 2002/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) (10), Directiva 2002/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 ianuarie 2003 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (11) și Directiva 76/769/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la restricțiile de comercializare și de folosire a anumitor substanțe și preparate periculoase (12). Sinergia între prezenta directivă și instrumentele comunitare existente trebuie să contribuie la creșterea impacturilor respective și la formularea unor cerințe coerente pentru a fi aplicate de către producători.

(34)

Deoarece Directiva 92/42/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind cerințele de randament pentru cazanele noi de apă caldă cu combustie lichidă sau gazoasă (13), Directiva 96/57/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 septembrie 1996 privind cerințele de randament energetic pentru frigidere, congelatoare electrice de uz casnic și combinații ale acestora (14) și Directiva 2000/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 de stabilire a cerințelor de randament energetic aplicabile balasturilor pentru iluminatul fluorescent (15) conțin deja dispoziții de revizuire a cerințelor de randament energetic, ele trebuie integrate în prezentul cadru.

(35)

Directiva 92/42/CEE furnizează un sistem de clasificare cu stele menit să determine performanța energetică a cazanelor. Deoarece statele membre și sectorul de producție sunt de acord că sistemul de clasificare cu stele nu a dat rezultatele așteptate, Directiva 92/42/CEE trebuie modificată, pentru a deschide calea unor programe mai eficiente.

(36)

Cerințele stabilite de Directiva 78/170/CEE a Consiliului din 13 februarie 1978 privind randamentul generatoarelor de căldură pentru încălzirea localurilor și pentru producerea de apă caldă în imobilele neindustriale noi sau existente și izolația distribuției de căldură și de apă caldă menajeră în imobilele neindustriale noi (16) au fost înlocuite cu dispozițiile Directivei 92/42/CEE, ale Directivei 90/396/CEE a Consiliului din 29 iunie 1990 de apropiere a legislațiilor statelor membre referitoare la aparatele consumatoare de combustibili gazoși (17) și ale Directivei 2002/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind performanța energetică a clădirilor (18). În consecință, Directiva 78/170/CEE trebuie abrogată.

(37)

Directiva 86/594/CEE a Consiliului din 1 decembrie 1986 privind nivelul emisiilor sonore aeriene ale aparatele de uz casnic (19) stabilește condițiile în care statele membre pot solicita publicarea informațiilor privind emisiile sonore ale acestor aparate și definește procedura de determinare a nivelului de zgomot. În scopul armonizării, emisiile sonore trebuie incluse într-o evaluare integrată a performanței de mediu. Deoarece prezenta directivă prevede o astfel de abordare integrată, Directiva 86/594/CEE trebuie abrogată.

(38)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (20).

(39)

Statele membre trebuie să fixeze penalitățile aplicabile în eventualitatea încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive. Aceste penalități trebuie să fie eficiente, proporționate și de descurajare.

(40)

Trebuie reamintit că alineatul (34) din Acordul interinstituțional pentru o legiferare mai bună (21) precizează că „Consiliul încurajează statele membre să elaboreze, pentru ele însele și în interesul Comunității, propriile tabele care, pe cât posibil, să ilustreze corelația între directive și măsurile de transpunere și să le publice.”

(41)

Deoarece obiectivul acțiunii propuse și anume asigurarea funcționării pieței interne prin introducerea obligației ca produsele să atingă un nivel corespunzător de performanță de mediu nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre individuale și, în consecință, date fiind dimensiunile și efectele, acesta poate să fie mai bine realizat la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut în articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(42)

Comitetul Regiunilor a fost consultat, dar nu a emis nici un aviz,

1.

„produs consumator de energie” sau „PCE” înseamnă un produs care, odată introdus pe piață și/sau pus în funcțiune, este dependent de un aport de energie (electricitate, combustibili fosili și surse de energie recuperabilă) pentru a funcționa corespunzător sau un produs pentru generarea, transferul și măsurarea unei astfel de energii, inclusiv piese dependente de aportul de energie și destinate incorporării într-un PCE reglementat de prezenta directivă care sunt introduse pe piață și/sau puse în funcțiune ca piese izolate pentru utilizatori finali și a căror performanță de mediu poate fi evaluată separat;

2.

„componente și subansambluri” înseamnă piese destinate incorporării în PCE-uri și care nu sunt introduse pe piață și/sau puse în funcțiune ca piese izolate pentru utilizatori finali sau a căror performanță de mediu nu poate fi evaluată separat;

3.

„măsuri de punere în aplicare” înseamnă dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive de stabilire a cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru PCE-urile definite sau pentru caracteristicile de mediu ale acestora;

4.

„introducere pe piață” înseamnă punerea la dispoziție a unui PCE pentru prima dată pe piața comunitară în vederea distribuirii sau folosirii acestuia în cadrul Comunității fie contra cost, fie gratuit și indiferent de tehnica de vânzare;

5.

„punere în funcțiune” înseamnă folosirea pentru prima dată a unui PCE pentru scopul prevăzut de către un utilizator final din Comunitate;

6.

„producător” înseamnă persoana fizică sau juridică care produce PCE-urile reglementate de prezenta directivă și răspunzătoare de conformitatea acestora cu prezenta directivă în vederea introducerii lor pe piață și/sau punerii în funcțiune în numele producătorului sau al mărcii sale comerciale ori în uzul propriu al producătorului. În absența unui producător în sensul definiției de la prima teză sau al unui importator în sensul definiției de la punctul 8, este considerată producător orice persoană fizică sau juridică care introduce pe piață și/sau pune în funcțiune PCE-urile reglementate de prezenta directivă;

7.

„reprezentant autorizat” înseamnă orice persoană fizică sau juridică rezidentă în Comunitate care a primit din partea producătorului un mandat scris să îndeplinească în numele acestuia toate sau o parte din obligațiile și formalitățile legate de prezenta directivă;

8.

„importator” înseamnă orice persoană fizică sau juridică rezidentă în Comunitate care, în cadrul activității sale profesionale, introduce pe piața comunitară un produs dintr-o țară terță;

9.

„materiale” înseamnă toate materialele folosite pe durata ciclului de viață a unui PCE;

10.

„proiectarea produsului” înseamnă setul de procese care transformă cerințele legale, tehnice, de securitate, funcționale, de piață sau de alt tip pentru un PCE în specificații tehnice pe care acesta trebuie să le îndeplinească;

11.

„caracteristică de mediu” înseamnă un element sau o funcțiune ale unui PCE care pot interacționa cu mediul pe durata ciclului de viață al acestuia;

12.

„impact asupra mediului” înseamnă orice schimbare adusă mediului provocată integral sau parțial de un PCE pe durata ciclului de viață al acestuia;

13.

„ciclu de viață” înseamnă stadiile consecutive și interdependente ale unui PCE de la folosirea materiei prime până la eliminarea finală a acestuia;

14.

„refolosire” înseamnă orice operație prin care un PCE sau componentele sale, ajungând la sfârșitul primei utilizări, sunt folosite pentru același scop pentru care au fost concepute, inclusiv folosirea continuată a unui PCE care este returnat la un punct de colectare, un distribuitor, o întreprindere de reciclare sau un producător, precum și refolosirea unui PCE în urma recondiționării;

15.

„reciclare” înseamnă reprelucrarea într-un proces de producție a deșeurilor în scopul inițial sau în alte scopuri, dar exclusiv recuperarea energiei;

16.

„recuperarea energiei” înseamnă folosirea deșeurilor combustibile ca mijloace de generare a energiei prin incinerare directă cu sau fără alte deșeuri, dar cu recuperarea căldurii;

17.

„recuperare” înseamnă oricare din operațiile aplicabile prevăzute la anexa II B din Directiva 75/442/CEE a Consiliului din 15 iulie 1975 privind deșeurile (22);

18.

„deșeu” înseamnă orice substanță sau obiect din categoriile stabilite la anexa I la Directiva 75/442/CEE pe care deținătorul îl elimină sau intenționează ori este obligat să îl elimine;

19.

„deșeu periculos” înseamnă orice deșeu care este reglementat de articolul 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deșeurile periculoase (23);

20.

„profil ecologic” înseamnă o descriere, în conformitate cu măsura de punere în aplicare relevantă în cazul unui PCE, a intrărilor și ieșirilor (precum materiale, emisii și deșeuri) asociate cu un PCE pe durata ciclului său de viață care sunt semnificative din punctul de vedere al impactului asupra mediului și sunt exprimate în cantități fizice care pot fi măsurate;

21.

„performanță de mediu” a unui PCE înseamnă rezultatele gestionării de către producător a caracteristicilor de mediu ale PCE-ului, reflectate în documentația sa tehnică;

22.

„ameliorarea performanței de mediu” înseamnă procesul de consolidare a performanței de mediu a unui PCE de-a lungul generațiilor succesive, însă nu neapărat pentru toate caracteristicile de mediu ale produsului în același timp;

23.

„proiectare ecologică” înseamnă integrarea caracteristicilor de mediu în proiectarea unui produs, în scopul îmbunătățirii performanței de mediu pe durata întregului ciclu de viață;

24.

„cerință în materie de proiectare ecologică” înseamnă orice cerință legată de un PCE sau de proiectare a unui PCE, destinată să îi îmbunătățească performanța de mediu sau orice cerință de furnizare a unor informații cu privire la caracteristicile de mediu ale unui PCE;

25.

„cerință generică în materie de proiectare ecologică” înseamnă orice cerință în materie de proiectare ecologică bazată pe întregul profil ecologic al unui PCE fără a fixa valori limită pentru anumite caracteristici de mediu;

26.

„cerință specifică în materie de proiectare ecologică” înseamnă o cerință în materie de proiectare ecologică cuantificată și măsurabilă, legată de o anume caracteristică de mediu a unui PCE, cum ar fi consumul de energie în timpul utilizări calculat pentru o unitate dată de randament util;

27.

„standard armonizat” înseamnă o specificație tehnică adoptată de un organism de standardizare recunoscut, în cadrul unui mandat din partea Comisiei, în conformitate cu procedura stabilită de Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice (24) în scopul elaborării unei cerințe europene, conformitatea cu acesta nefiind imperativă.

(i)

să organizeze verificările adecvate ale conformității PCE-ului la scară adecvată și să oblige producătorul sau reprezentantul său autorizat să retragă PCE-urile neconforme de pe piață în conformitate cu articolul 7;

(ii)

să solicite furnizarea tuturor informațiilor necesare de către părțile în cauză, astfel cum se specifică în măsurile de punere în aplicare;

(iii)

să ia mostre de produse și să le supună verificărilor de conformitate.

—

de a se asigura că PCE-ul introdus pe piață sau pus în funcțiune se conformează prezentei directive și măsurii de punere în aplicare relevante;

—

de a păstra declarația de conformitate și documentația tehnică disponibilă.

(a)

dacă informațiile pot fi furnizate prin simboluri armonizate sau coduri recunoscute sau alte măsuri;

(b)

tipul de utilizator anticipat pentru PCE și natura informațiilor care urmează să fie furnizate.

(a)

neîndeplinirii cerințelor din măsura de punere în aplicare relevantă;

(b)

aplicării incorecte a standardelor armonizate menționate la articolul 10 alineatul (2);

(c)

lacunelor din standardele armonizate menționate la articolul 10 alineatul (2).

—

informațiile necesare despre rolul pe care îl pot avea aceștia în folosirea durabilă a produsului;

—

profilul ecologic al produsului și beneficiile proiectării ecologice, în cazul în care măsurile de punere în aplicare solicită aceasta.

(a)

PCE-ul reprezintă un volum semnificativ de vânzări și schimburi comerciale, cu titlu indicativ peste 200 000 de unități anual în cadrul Comunității, conform celor mai recente cifre disponibile;

(b)

luând în considerare cantitățile introduse pe piață și/sau puse în funcțiune, PCE-ul are un impact semnificativ asupra mediului în cadrul Comunității în sensul priorităților comunitare strategice stabilite de Decizia 1600/2002/CE;

(c)

PCE-ul prezintă un potențial semnificativ de ameliorare în ceea ce privește impactul asupra mediului fără să antreneze costuri excesive, ținând seama în special de:

(a)

prioritățile comunitare de mediu, cum ar fi cele stabilite de Decizia 1600/2002/CE sau de Programul European al Comisiei în domeniul schimbărilor climatice (ECCP);

(b)

legislația comunitară și măsurile de autoreglementare relevante, precum acordurile voluntare prin care, în urma unei evaluări în conformitate cu articolul 17, se apreciază că pot fi realizate obiectivele strategice mai rapid sau mai puțin costisitor decât cerințele obligatorii.

(a)

ia în considerare ciclul de viață al PCE-ului și toate caracteristicile sale de mediu semnificative, inter alia, randamentul energetic. Gradul de detaliu al analizei caracteristicilor de mediu și al potențialului de ameliorare al acestora este proporțional cu semnificația lor. Adoptarea cerințelor în materie de proiectare ecologică privind caracteristicile de mediu ale unui PCE nu trebuie să fie întârziată de incertitudinile legate de alte caracteristici;

(b)

efectuează o evaluare care ia în considerare impactul asupra mediului, consumatorilor și producătorilor, inclusiv IMM-uri, în termeni de competitivitate, inclusiv pe piețele din afara Comunității, inovație, acces pe piață și costuri și beneficii;

(c)

ține seama de legislația internă de mediu pe care statele membre o consideră relevantă;

(d)

procedează la consultarea corespunzătoare a părților interesate;

(e)

elaborează un memorandum explicativ al proiectului de măsură de punere în aplicare pe baza evaluării menționate la litera (b);

(f)

fixează data (datele) de punere în aplicare, orice dispoziții sau perioade tranzitorii sau eșalonate pe etape, ținând seama în special de posibilele impacturi asupra IMM-urilor sau unor grupe specifice de produse fabricate cu precădere de IMM-uri.

(a)

nu există impact negativ semnificativ asupra funcționalității produsului din perspectiva utilizatorului;

(b)

nu sunt afectate negativ sănătatea, securitatea și mediul;

(c)

nu există impact negativ semnificativ asupra consumatorilor, în special în ceea ce privește prețul de cumpărare și costurile legate de ciclul de viață al produsului;

(d)

nu există impact negativ semnificativ asupra competitivității sectorului de producție;

(e)

în principiu, fixarea unei cerințe în materie de proiectare ecologică nu impune producătorilor, pe cale de consecință, introducerea unei tehnologii brevetate;

(f)

producătorilor nu li se impune nici o sarcină administrativă excesivă.

—

măsuri de punere în aplicare începând cu acele produse care au fost identificate de ECCP ca având un potențial mare de reducere necostisitoare a emisiilor de gaze cu efect de seră, cum ar fi echipamentele de încălzire și de încălzire a apei, sistemele cu motoare electrice, iluminatul din sectoarele casnic și terțiar, aparate de uz casnic, echipamente de birou din sectoarele casnic și terțiar, aparatura electronică pentru public și sistemele IVC (încălzire, ventilație și climatizare);

—

o măsură de punere în aplicare separată care să reducă pierderile în regimul de veghe (stand-by) pentru o grupă de produse.

1.

articolul 6 se elimină;

2.

se inserează următorul articol:

„Articolul 10a

Prezenta directivă constituie o măsură de punere în aplicare în sensul articolului 15 din Directiva 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2005 de stabilire a unui cadru pentru fixarea cerințelor în materie de proiectare ecologică pentru produsele consumatoare de energie (26), privind randamentul energetic în timpul utilizării, în conformitate cu respectiva directivă și poate fi modificată sau abrogată în conformitate cu articolul 19 alineatul (2) din Directiva 2005/32/CE.

3.

anexa I punctul 2 se elimină;

4.

anexa II se elimină.

1.1

În măsura în care se referă la proiectarea produsului, se identifică acele caracteristici de mediu semnificative privind următoarele faze ale ciclului de viață al produsului:

1.2

Pentru fiecare fază, trebuie evaluate următoarele caracteristici de mediu, după caz:

1.3

În mod deosebit, următorii parametri, completați cu alții, după caz, sunt folosiți în special pentru a evalua potențialul de ameliorare al caracteristicilor de mediu menționate la alineatul precedent:

—

informații de la proiectant privind procesul de fabricare;

—

informații pentru consumatori despre performanța și caracteristicile de mediu semnificative ale produsului, însoțind produsul atunci când este introdus pe piață, pentru a permite consumatorilor să compare aceste caracteristici ale produselor;

—

informații pentru consumatori privind instalarea, utilizarea și întreținerea produsului pentru a reduce la minim impactul său asupra mediului și a asigura o durată optimă de viață, precum și despre cum să returneze produsul la sfârșitul-vieții și, după caz, informații despre perioada de disponibilitate a pieselor de schimb și posibilitățile de actualizare a produselor;

—

informații destinate instalațiilor de tratare privind dezasamblarea, reciclarea sau eliminarea la sfârșitul vieții.

1.

La abordarea caracteristicilor de mediu identificate în măsura de punere în aplicare ca putând fi influențate în mod substanțial de proiectarea produsului, producătorilor de PCE li se cere să efectueze o evaluare a modelului de PCE pe durata ciclului său de viață, pe baza unor ipoteze realiste despre condițiile și scopurile normale de utilizare. Pot fi examinate și alte caracteristici de mediu pe bază de voluntariat.

Pe baza acestei evaluări, producătorii stabilesc profilul ecologic al PCE-ului. Acesta se bazează pe caracteristicile de mediu relevante ale produsului și pe intrările/ieșirile de-a lungul ciclului de viață exprimate în cantități fizice comensurabile.

2.

Producătorii folosesc această procedură pentru a evalua soluții alternative de proiectare și performanța de mediu realizată prin raportare la criterii de referință.

Criteriile de referință se identifică de către Comisie în dispoziția de aplicare pe baza informațiilor culese în perioada elaborării dispoziției.

Alegerea unei anumite soluții de proiectare reprezintă un echilibru rezonabil între diferitele caracteristici de mediu și între caracteristicile de mediu și alte considerente relevante, cum sunt sănătatea și siguranța, cerințele tehnice în materie de funcționalitate, calitate și performanță și aspectele economice, inclusiv costurile de fabricație și valoarea de piață, respectând în același timp întreaga legislație aplicabilă.

1.

O analiză tehnică, de mediu și economică selectează un număr de modele reprezentative ale PCE-ului în cauză aflate pe piață și identifică opțiunile tehnice de ameliorare a performanței de mediu a produsului, fără să piardă din vedere viabilitatea economică a opțiunilor și evitând orice pierdere semnificativă de performanță sau de utilitate pentru consumatori.

Analiza tehnică, de mediu și economică identifică, de asemenea, pentru caracteristicile de mediu luate în discuție, produsele și tehnologiile cu cele mai bune performanțe, disponibile pe piață.

Performanțele produselor disponibile pe piețele internaționale și criteriile de referință fixate în legislațiile altor țări trebuie luate în considerare pe parcursul analizei, precum și la fixarea cerințelor.

Pe baza acestei analize și luând în considerare fezabilitatea economică și tehnică, precum și potențialul de ameliorare, se iau măsuri concrete în vederea reducerii la minim a impactului produsului asupra mediului.

În ceea ce privește consumul de energie în faza de folosire, nivelul randamentului energetic sau al consumului se fixează urmărind costul minim pe ciclu de viață la utilizatorul final pentru modelele de PCE reprezentative, ținând seama de consecințele asupra altor caracteristici de mediu. Metoda analizei de cost pe ciclu de viață folosește o rată reală de actualizare, obținută pe baza datelor furnizate de Banca Centrală Europeană și o durată de viață realistă pentru PCE; se bazează pe suma variațiilor prețului de cumpărare (rezultat din variațiile costurilor industriale) și ale cheltuielilor de exploatare, rezultate din niveluri diferite ale opțiunilor de ameliorare tehnică, actualizate pe ciclul de viață al modelelor reprezentative de PCE vizate. Cheltuielile de exploatare acoperă în primul rând consumul de energie și cheltuielile suplimentare cu alte resurse (cum sunt apa sau detergentul).

Se efectuează o analiză de senzitivitate care să includă factorii relevanți (cum sunt prețul energiei sau al altei resurse, costul materiei prime sau costurile de producție, taxa de scont) și, după caz, costurile de mediu externe, inclusiv cele legate de evitarea emisiilor de gaze cu efect de seră, pentru a verifica dacă există schimbări semnificative și dacă sunt fiabile concluziile generale. Cerința se adaptează în consecință.

O metodologie similară poate fi aplicată și altor resurse, cum ar fi apa.

2.

Pentru elaborarea analizelor tehnice, de mediu și economice se pot folosi informații disponibile în cadrul altor activități comunitare.

Pot fi, de asemenea, folosite informații disponibile din programele existente aplicate în alte părți ale lumii pentru a fixa cerințe specifice în materie de proiectare ecologică a PCE-urilor comercializate cu parteneri economici ai UE.

3.

Data intrării în vigoare a cerinței ține seama de ciclul de reproiectare a produsului.

1.

Prezenta anexă descrie procedura prin care producătorul sau reprezentantul său autorizat care îndeplinesc obligațiile stabilite la punctul 2 din prezenta anexă se asigură și declară că PCE-ul îndeplinește cerințele relevante din măsura de punere în aplicare corespunzătoare. Declarația de conformitate poate reglementa unul sau mai multe produse și trebuie păstrată de producător.

2.

Producătorul întocmește un dosar cu documentație tehnică, făcând posibilă o evaluare a conformității PCE-ului cu cerințele din măsura de punere în aplicare corespunzătoare.

Documentația menționează în special:

3.

Producătorul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsul este fabricat în conformitate cu specificațiile de proiectare menționate la punctul 2 și cu cerințele din măsura de punere în aplicare corespunzătoare

1.

Prezenta anexă descrie procedura prin care producătorul care îndeplinește obligațiile de la punctul 2 al prezentei anexe se asigură și declară că PCE-ul îndeplinește cerințele măsurii de punere în aplicare corespunzătoare. Declarația de conformitate poate reglementa unul sau mai multe produse și trebuie păstrată de producător.

2.

Se poate folosi un sistem de management pentru evaluarea conformității unui PCE cu condiția ca producătorul să aplice elementele legate mediu specificate la punctul 3 din prezenta anexă.

3.

Elemente legate de mediu ale sistemului de management

Acest punct specifică elementele unui sistem de management și procedurile prin care producătorul poate demonstra că PCE-ul se conformează cerințelor cuprinse în măsura de punere în aplicare corespunzătoare

3.1.

Politica privind performanța de mediu a produsului

Producătorul trebuie să poată demonstra conformitatea cu cerințele cuprinse în măsura de punere în aplicare corespunzătoare. Producătorul trebuie, de asemenea, să poată asigura un cadru de stabilire și revizuire a obiectivelor și indicatorilor de performanță de mediu în vederea îmbunătățirii performanței generale de mediu a produsului.

Toate măsurile adoptate de producător pentru ameliorarea performanței generale de mediu și stabilirea profilului ecologic al unui PCE, dacă acest lucru este cerut prin măsura de punere în aplicare corespunzătoare, prin proiectare și fabricare, trebuie să fie documentate în mod sistematic și ordonat, sub forma unor proceduri și instrucțiuni scrise.

Aceste proceduri și instrucțiuni trebuie să conțină, în special, o descriere adecvată a:

3.2.

Planificarea

Producătorul stabilește și menține:

3.3.

Punere în aplicare și documentație

3.3.1.

Documentația sistemului de management trebuie să cuprindă următoarele, în special:

3.3.2.

Documentația privind PCE-ul cuprinde, în special:

3.4.

Verificare și acțiune de corecție

1.

numele și adresa producătorului sau a reprezentantului său autorizat;

2.

o descriere a modelului suficientă pentru o identificare neambiguă;

3.

după caz, trimiterile la standardele armonizate aplicate;

4.

după caz, alte standarde și specificații tehnice folosite;

5.

după caz, trimiterea la alte dispoziții legislative comunitare aplicabile privind aplicarea marcajului CE;

6.

identificarea și semnătura persoanei împuternicite să angajeze răspunderea producătorului sau a reprezentantului său autorizat.

1.

definiția exactă a tipului (tipurilor) de PCE(uri) reglementat(e);

2.

cerința (cerințele) de proiectare ecologică pentru PCE-ul (-urile) reglementat(e), data (datele) de aplicare, dispozițiile și perioadele tranzitorii sau eșalonate pe etape;

3.

parametrii de proiectare tehnologică menționați la anexa I partea 1 pentru care nu este necesară nici o cerință de proiectare ecologică;

4.

cerințele referitoare la instalarea PCE-ului în cazul în care aceasta are relevanță directă pentru performanța de mediu vizată;

5.

standardele de măsurare și/sau metodele de măsurare ce urmează să fie folosite; atunci când sunt disponibile, se vor folosi standarde armonizate ale căror numere de referință au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

6.

detaliile evaluării de conformitate în temeiul Deciziei 93/465/CEE:

în cazul în care alte cerințe CE pentru același PCE stabilesc module diferite, modulul definit în măsura de punere în aplicare predomină în cazul cerinței vizate;

7.

cerințe referitoare la informațiile care trebuie furnizate de producători, în special privind elementele documentației tehnice care sunt necesare pentru a facilita verificarea conformității PCE-ului cu măsura de punere în aplicare;

8.

durata perioadei de tranziție în care statele membre trebuie să permită introducerea pe piață și/sau punerea în funcțiune a PCE-urilor conforme cu reglementările în vigoare pe teritoriul lor la data adoptării măsurii de punere în aplicare;

9.

data evaluării și a posibilei revizuiri a măsurii de punere în aplicare, ținând seama de viteza progresului tehnologic.