17/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

27

L 070/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (3) a instituit, printr-o înregistrare comunitară, un sistem de protecție unitară a mărcilor în toate statele membre. Acest sistem a răspuns în general într-o manieră satisfăcătoare așteptărilor utilizatorilor. Acesta a avut, de asemenea, un efect pozitiv asupra realizării efective a pieței interne.

(2)

Funcționarea sistemului a permis identificarea altor aspecte care ar putea să-l clarifice și să-l completeze mai mult, permițând astfel îmbunătățirea eficienței sistemului, creșterea valorii sale adăugate și prevenirea, încă de pe acum, a consecințelor aderărilor viitoare, fără a schimba, cu toate acestea, fundamentul sistemului care s-a dovedit perfect valabil în raport cu obiectivele stabilite.

(3)

Este necesar ca sistemul mărcii comerciale să devină accesibil oricărui utilizator fără nici o cerință de reciprocitate, de echivalență și/sau de naționalitate. Acest lucru ar favoriza, de asemenea, schimburile pe piața mondială. Cerințele respective fac sistemul complex, inflexibil și ineficient. De asemenea, Consiliul a urmat în această chestiune, în cadrul noului sistem privind desenele și modelele comunitare, o atitudine flexibilă.

(4)

În vederea raționalizării procedurii, sistemul de cercetare ar trebui să fie modificat. Acesta ar trebui să rămână obligatoriu pentru mărcile comunitare, dar să devină facultativ, cu plata unei taxe pentru orice cercetare în registrele mărcilor din statele membre care au notificat decizia lor de a efectua o astfel de cercetare. De asemenea, ar trebui prevăzute măsuri pentru îmbunătățirea calității rapoartelor de cercetare, asigurând o omogenitate mai mare prin utilizarea unui formular standardizat și prin stabilirea elementelor lor esențiale.

(5)

Ar trebui luate anumite măsuri pentru a putea furniza camerelor de recurs mijloace suplimentare pentru reducerea termenelor de decizie și îmbunătățirea funcționării lor.

(6)

Experiența dobândită în timpul aplicării sistemului a scos în evidență faptul că este posibil să se îmbunătățească anumite aspecte ale procedurii. În consecință, unele puncte ar trebui să fie modificate, iar altele ar trebui să fie introduse pentru a oferi utilizatorilor un produs de calitate mai bună, care să rămână competitiv,

1.

Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 5

Titulari ai mărcilor comunitare

Poate fi titularul unei mărci comunitare orice persoană fizică sau juridică, inclusiv entități de drept public.”

2.

La articolul 7 alineatul (1), se inserează litera (k), după cum urmează:

3.

Teza introductivă de la articolul 8 alineatul (4) se modifică după cum urmează:

„(4)   În cazul opoziției titularului unei mărci neînregistrate sau al unui alt semn utilizat în comerț cu un domeniu de aplicare care depășește domeniul local, marca solicitată este refuzată la înregistrare, atunci când și în măsura în care, în conformitate cu legislația comunitară sau cu legislația statului membru care este aplicabilă acestui semn:”.

4.

Articolul 21 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 21

Procedura de insolvență

(1)   Singura procedură de insolvență în care poate fi inclusă o marcă comunitară este cea care a fost deschisă în statul membru pe teritoriul căruia se situează centrul intereselor principale ale debitorului.

Cu toate acestea, în cazul în care debitorul este o întreprindere de asigurare sau o instituție de credit, astfel cum sunt definite în Directivele 2001/17/CE (4) și 2001/24/CE (5), singura procedură de insolvență în care poate fi inclusă o marcă comunitară este cea care a fost deschisă în statul membru în care această întreprindere sau instituție a fost autorizată.

(2)   În caz de coproprietate a unei mărci comunitare, alineatul (1) se aplică cotei coproprietarului.

(3)   Atunci când o marcă comunitară este inclusă într-o procedură de insolvență, se efectuează o mențiune în acest sens în registru și se publică în Buletinul mărcilor comunitare prevăzut la articolul 85, la cererea autorității naționale competente.

5.

La articolul 25, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Cererile prevăzute la alineatul (2) care ajung la Oficiu după expirarea unui termen de două luni de la depunerea lor se consideră că au fost prezentate la data la care cererea a ajuns la Oficiu.”

6.

La articolul 35, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Titularul unei mărci comunitare care este titularul unei mărci anterioare identice, înregistrată într-un stat membru, inclusiv o marcă înregistrată pe teritoriul Benelux, sau al unei mărci identice anterioare, care a făcut obiectul unei înregistrări internaționale care produce efecte într-un stat membru, pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care a fost înregistrată marca anterioară sau conținute în acestea, poate să revendice senioritatea mărcii anterioare în ceea ce privește statul membru în care sau pentru care a fost înregistrată.”

7.

La articolul 36 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

8.

Articolul 37 se elimină.

9.

Articolul 39 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 39

Cercetare

(1)   Atunci când Oficiul a acordat o dată de depozit unei cereri de înregistrare a mărcii comunitare, acesta întocmește un raport de cercetare comunitară în care sunt menționate mărcile comunitare sau cererile de înregistrare a mărcii comunitare anterioare a căror existență a fost descoperită și care pot să fie opozabile, în conformitate cu articolul 8, înregistrării mărcii comunitare care face obiectul cererii.

(2)   În cazul în care, în momentul depunerii unei cereri de înregistrare a mărcii comunitare, solicitantul cere, de asemenea, întocmirea unui raport de cercetare de către serviciile centrale din domeniul proprietății industriale din statele membre și dacă taxa de cercetare pentru acesta a fost achitată în termenul prevăzut pentru plata taxei de depozit, Oficiul, imediat ce o dată de depozit a fost acordată pentru cererea de înregistrare a mărcii comunitare, transmite o copie a acesteia serviciului central din domeniul proprietății industriale din toate statele membre care au comunicat Oficiului decizia de a efectua o cercetare în propriul lor registru de mărci pentru cererile de înregistrare a mărcilor comunitare.

(3)   Fiecare serviciu central din domeniul proprietății industriale prevăzut la alineatul (2) comunică Oficiului, în termen de două luni de la data de primire a unei cereri de înregistrare a mărcii comunitare, un raport de cercetare în care sunt menționate mărcile naționale anterioare sau cererile de înregistrare a mărcilor naționale anterioare, a căror existență a fost descoperită și care pot să fie opozabile, în conformitate cu articolul 8, înregistrării mărcii comunitare care face obiectul cererii, sau se constată că cercetarea nu a furnizat nici o indicație a unor astfel de drepturi.

(4)   Raportul de cercetare menționat la alineatul (3) este redactat utilizând un formular standardizat întocmit de Oficiu, după consultarea cu consiliul de administrație. Elementele esențiale ale acestui formular sunt precizate în regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 157 alineatul (1).

(5)   Oficiul varsă o anumită sumă fiecărui serviciu central din domeniul proprietății industriale pentru fiecare raport de cercetare comunicat de acest serviciu în conformitate cu alineatul (3). Această sumă, care este aceeași pentru toate serviciile centrale, este stabilită de comitetul bugetar, printr-o decizie luată cu majoritate de trei pătrimi a reprezentanților statelor membre.

(6)   Oficiul comunică fără întârziere solicitantului unei mărci comunitare raportul de cercetare comunitar, precum și, la cerere, rapoartele naționale de cercetare care i-au fost comunicate în termenul prevăzut la alineatul (3).

(7)   La publicarea cererii de înregistrare a unei mărci comunitare, care nu poate avea loc înainte de expirarea unei perioade de o lună de la data la care Oficiul comunică rapoartele de cercetare solicitantului, Oficiul informează cu privire la publicarea cererii de înregistrare a mărcii comunitare titularii mărcilor comunitare sau ai cererilor de înregistrare a mărcii comunitare anterioare, menționați în raportul de cercetare comunitar.”

10.

Articolul 40 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 40

Publicarea cererii

(1)   În cazul în care condițiile pe care trebuie să le satisfacă cererea de înregistrare a mărcii comunitare sunt îndeplinite și în cazul în care perioada prevăzută la articolul 39 alineatul (7) a expirat, cererea se publică, în măsura în care nu a fost respinsă în conformitate cu articolul 38.

(2)   În cazul în care, după ce a fost publicată, cererea este respinsă în temeiul articolului 38, decizia de respingere se publică atunci când devine definitivă.”

11.

La titlul IV, titlul secțiunii a cincea se înlocuiește cu următorul text:

12.

Se inserează următorul articol:

„Articolul 44a

Divizarea cererii

(1)   Solicitantul poate diviza cererea declarând că o parte din produsele sau serviciile incluse în cererea originală va face obiectul uneia sau mai multor cereri divizionare. Produsele sau serviciile cererii divizionare nu pot acoperi produsele sau serviciile care rămân în cererea originală sau care figurează în alte cereri divizionare.

(2)   Declarația de divizare nu este admisibilă:

(3)   Declarația de divizare trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile prevăzute prin regulamentul de aplicare.

(4)   Declarația de divizare face obiectul unei taxe. Se consideră că declarația nu a fost făcută până la achitarea taxei.

(5)   Divizarea produce efecte de la data la care este transcrisă în dosarele păstrate de Oficiu privind cererea originală.

(6)   Toate cererile și solicitările efectuate și toate taxele plătite cu privire la cererea originală înainte de data primirii de către Oficiu a declarației de divizare se consideră că au fost introduse sau achitate și pentru cererea sau cererile divizionare. Taxele achitate efectiv pentru cererea originală înainte de data primirii declarației de divizare nu sunt rambursabile.

(7)   Cererea divizionară păstrează data de depozit și orice altă dată de prioritate sau de senioritate a cererii originale.”

13.

Titlul de la titlul V se înlocuiește cu următorul text:

14.

Se inserează următorul articol:

„Articolul 48a

Divizarea înregistrării

(1)   Titularul mărcii comunitare poate diviza înregistrarea declarând că anumite produse sau servicii incluse în înregistrarea originală vor face obiectul uneia sau mai multor înregistrări divizionare. Produsele sau serviciile din înregistrarea divizionară nu pot acoperi produsele sau serviciile care rămân în înregistrarea originală sau care figurează în alte înregistrări divizionare.

(2)   Declarația de divizare este admisibilă numai:

(3)   Declarația de divizare trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile regulamentului de aplicare.

(4)   Declarația de divizare face obiectul unei taxe. Se consideră că declarația că nu a fost făcută până la achitarea taxei.

(5)   Divizarea produce efecte de la data la care este consemnată în registru.

(6)   Toate solicitările și cererile efectuate și toate taxele achitate cu privire la înregistrarea originală înainte de data primirii de către Oficiu a declarației de divizare se consideră că au fost depuse sau achitate și în ceea ce privește înregistrarea sau înregistrările divizionare. Taxele achitate corespunzător pentru înregistrarea originală înainte de data de primire a declarației de divizare nu sunt rambursabile.

(7)   Înregistrarea divizionară păstrează data de depozit și orice altă dată de prioritate și de senioritate a înregistrării originale.”

15.

La articolul 50 alineatul (1), litera (d) se elimină.

16.

La articolul 51 alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu textul următor:

17.

La articolul 52, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Marca comunitară este, de asemenea, declarată nulă pe baza unei cereri prezentate Oficiului sau a unei cereri reconvenționale în cadrul unei acțiuni în contrafacere, în cazul în care utilizarea ei poate fi interzisă în temeiul unui alt drept anterior, în special:

în conformitate cu legislația comunitară sau cu dreptul intern care îi reglementează protecția.”

18.

La articolul 56, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   O mențiune a deciziei Oficiului privind cererea de decădere sau în nulitate este înscrisă în registru atunci când aceasta este definitivă.”

19.

Articolul 60 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 60

Revizuirea hotărârilor în cauzele ex parte

(1)   În cazul în care partea care a introdus calea de atac este singura parte la procedură și în cazul în care serviciul al cărei hotărâre este atacată consideră calea de atac admisibilă și întemeiată, serviciul trebuie să admită calea de atac.

(2)   În cazul în care nu se admite calea de atac într-un termen de o lună de la primirea expunerii motivelor, calea de atac trebuie să fie imediat înaintată camerei de recurs, fără nici un aviz asupra fondului.”

20.

Se inserează următorul articol:

„Articolul 60a

Revizuirea hotărârilor în cauzele inter partes

(1)   Atunci când procedura opune partea care a introdus calea de atac unei alte părți și în cazul în care serviciul al cărei hotărâre este atacată consideră calea de atac ca fiind admisibilă și întemeiată, serviciul trebuie să admită calea de atac.

(2)   Aceasta poate admite calea de atac numai în cazul în care serviciul al cărei hotărâre este atacată notifică celeilalte părți intenția de a admite calea de atac și dacă aceasta o acceptă în termen de două luni de la data primirii notificării.

(3)   În cazul în care cealaltă parte nu acceptă admiterea căii de atac în termen de două luni de la primirea notificării menționate la alineatul (2) și emite o declarație în acest sens sau dacă nu face nici o declarație în termenul prevăzut, calea de atac trebuie să fie imediat înaintată camerei de recurs, fără nici un aviz asupra fondului.

(4)   Cu toate acestea, în cazul în care serviciul al cărei decizie este atacată nu consideră calea de atac admisibilă și întemeiată în termen de o lună de la primirea expunerii motivelor, aceasta înaintează imediat calea de atac camerei de recurs, fără nici un aviz asupra fondului, în loc să ia măsurile prevăzute la alineatele (2) și (3).”

21.

Se inserează următorul articol:

„Articolul 77a

Eliminarea sau revocarea

(1)   Atunci când Oficiul efectuează o înscriere în registru sau ia o decizie care conține o eroare de procedură evidentă, care îi este imputabilă, acesta asigură eliminarea înscrierii respective sau revocarea deciziei. În cazul în care există numai o singură parte la procedură ale cărei drepturi au fost încălcate prin înscriere sau prin act, eliminarea înscrierii sau revocarea deciziei este dispusă chiar dacă, pentru partea respectivă, eroarea nu a fost evidentă.

(2)   Eliminarea înscrierii sau revocarea deciziei, prevăzute la alineatul (1), se dispun din oficiu sau la cererea uneia dintre părțile la procedură, de către instanța care a făcut înscrierea sau care adoptă decizia. Eliminarea sau revocarea sunt efectuate în termen de șase luni de la data înscrierii în registru sau de la adoptarea deciziei, după ce au fost ascultate părțile la procedură, precum și eventualii titulari de drepturi asupra mărcii comunitare în cauză care sunt înscriși în registru.

(3)   Prezentul articol nu aduce atingere dreptului părților de a formula o cale de atac în aplicarea articolelor 57 și 63 și nici posibilității, în conformitate cu procedura și condițiile stabilite de regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 157 alineatul (1), de a obține corectarea erorilor lingvistice sau de transcriere și a erorilor evidente care figurează în deciziile Oficiului, precum și a erorilor imputabile Oficiului în timpul înregistrării mărcii sau al publicării acestei înregistrări.”

22.

La articolul 78, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   Prezentul articol nu se aplică termenelor prevăzute la alineatul (2), la articolul 42 alineatele (1) și (3) și la articolul 78a.”

23.

Se inserează următorul articol:

„Articolul 78a

Continuarea procedurii

(1)   Solicitantul sau titularul unei mărci comunitare sau orice altă parte la o procedură în fața Oficiului care a omis să respecte un termen față de Oficiu poate obține, la cerere, continuarea procedurii, cu condiția ca, în momentul în care cererea este introdusă, actul omis să fie îndeplinit. Cererea de continuare a procedurii se acceptă numai dacă este prezentată în termen de două luni de la data de expirare a termenului nerespectat. Cererea se consideră prezentată numai după plata unei taxe de continuare a procedurii.

(2)   Prezentul articol nu este aplicabil termenelor prevăzute la articolul 25 alineatul (3), articolul 27, articolul 29 alineatul (1), articolul 33 alineatul (1), articolul 36 alineatul (2), articolele 42 și 43, articolul 47 alineatul (3), articolele 59 și 60a, articolul 63 alineatul (5), articolele 78 și 108, pentru termenele prevăzute de prezentul articol și pentru termenele prevăzute de regulamentul de aplicare prevăzut la articolul 157 alineatul (1), pentru a putea invoca, după depunerea cererii, o prioritate în aplicarea articolului 30, o prioritate de expunere în temeiul articolului 33 sau o senioritate în sensul articolului 34.

(3)   Instanța care este competentă pentru a statua cu privire la actul omis se pronunță asupra cererii.

(4)   În cazul în care Oficiul admite cererea, consecințele nerespectării termenului se consideră că nu s-au produs.

(5)   În cazul în care Oficiul respinge cererea, taxa se restituie.”

24.

La articolul 81, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6)   Divizia de opoziție sau divizia de anulare sau camera de recurs stabilește valoarea cheltuielilor de rambursat în temeiul alineatelor anterioare, în cazul în care aceste cheltuieli se limitează la taxele plătite Oficiului și la cheltuielile de reprezentare. În toate celelalte cazuri, grefa camerei de recurs sau un membru al personalului diviziei de opoziție sau de anulare stabilește valoarea cheltuielilor de rambursat la cerere. Cererea este admisă numai atunci când este primită în termen de două luni de la data la care decizia care face obiectul cererii de fixare a cheltuielilor devine definitivă. Această valoare poate fi revizuită, prin cererea prezentată în termenul prevăzut, prin decizia diviziei de opoziție sau a diviziei de anulare sau a camerei de recurs.”

25.

Articolul 88 se modifică după cum urmează:

26.

Articolul 89 se modifică după cum urmează:

27.

La articolul 96, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)   Dispozițiile articolului 56 alineatele (2)-(5) sunt aplicabile.”

28.

La articolul 108, alineatele (4), (5) și (6) se înlocuiesc cu următorul text:

„(4)   În cazul în care o cerere de marcă comunitară se consideră retrasă, Oficiul adresează solicitantului o comunicare prin care se stabilește un termen de trei luni de la această comunicare pentru a prezenta o cerere de transformare.

(5)   Atunci când cererea de înregistrare a mărcii comunitare este retrasă sau când marca comunitară încetează să mai producă efecte ca urmare a înscrierii unei renunțări sau a unei nereînnoiri a înregistrării, cererea de transformare se depune în termen de trei luni de la data la care cererea de înregistrare a mărcii comunitare a fost retrasă sau la care marca comunitară a încetat să mai producă efecte.

(6)   Atunci când cererea de înregistrare a mărcii comunitare este refuzată printr-o decizie a Oficiului sau când marca comunitară a încetat să mai producă efecte ca urmare a unei decizii a Oficiului sau a unei instanțe pentru mărci comunitare, cererea de transformare trebuie să fie prezentată în termen de trei luni de la data la care această decizie dobândește autoritate de lucru judecat.”

29.

La articolul 109, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Oficiul verifică dacă transformarea solicitată îndeplinește condițiile prezentului regulament, în special ale articolului 108 alineatele (1), (2), (4), (5) și (6) și ale alineatului (1) de la prezentul articol, precum și condițiile formale prevăzute de regulamentul de aplicare. În cazul în care aceste condiții sunt îndeplinite, Oficiul transmite cererea de transformare serviciilor din domeniul proprietății industriale din statele membre care sunt menționate în aceasta.”

30.

La articolul 110, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Orice serviciu central din domeniul proprietății industriale căruia îi este transmisă cererea de transformare poate obține de la Oficiu orice informații suplimentare privind această cerere, în cazul în care aceasta îi poate permite acestui serviciu să se pronunțe asupra mărcii naționale care rezultă din transformare.”

31.

La articolul 118 alineatul (3) teza a doua, cuvintele „în termen de cincisprezece zile” se înlocuiesc cu cuvintele „în termen de o lună”, iar la teza a treia cuvintele „în termen de o lună” se înlocuiesc cu cuvintele „în termen de trei luni”.

32.

La articolul 127, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Diviziile de opoziție iau deciziile într-o formație compusă din trei membri. Cel puțin unul dintre acești membri este jurist. În anumite cazuri speciale prevăzute de regulamentul de aplicare, deciziile se iau de către un singur membru.”

33.

La articolul 129, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Diviziile de anulare iau deciziile într-o formație compusă din trei membri. Cel puțin unul dintre acești membri este jurist. În anumite cazuri speciale prevăzute de regulamentul de aplicare, deciziile se iau de către un singur membru.”

34.

Articolul 130 se modifică după cum urmează:

35.

Articolul 131 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 131

Independența membrilor camerelor de recurs

(1)   Președintele camerelor de recurs și președintele fiecărei camere sunt numiți pentru o perioadă de cinci ani, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 120 pentru numirea președintelui Oficiului. Aceștia pot fi eliberați din funcție pe durata mandatului numai pentru motive grave și în cazul în care Curtea de Justiție, sesizată de către instituția care i-a numit, ia o decizie în acest sens. Mandatul președintelui camerelor de recurs și ale președintelui fiecărei camere poate fi reînnoit pentru perioade suplimentare de cinci ani sau până la ieșirea lor la pensie, în cazul în care vârsta de pensionare este atinsă în timpul noului mandat.

Președintele camerelor de recurs are în special competențe de gestiune și de organizare, care se referă în principal la:

Președintele camerelor de recurs prezidează camera extinsă.

Modalități mai precise sunt stabilite în regulamentul de procedură al camerelor prevăzut la articolul 157 alineatul (3).

(2)   Membrii camerelor de recurs sunt numiți pentru o perioadă de cinci ani de către consiliul de administrație. Mandatul lor poate fi reînnoit pentru perioade suplimentare de cinci ani sau până la ieșirea lor la pensie, în cazul în care vârsta pensionării este atinsă în timpul noului mandat.

(3)   Membrii camerelor de recurs pot fi eliberați din funcții numai pentru motive grave și în cazul în care Curtea de Justiție, sesizată de către consiliul de administrație care acționează la propunerea președintelui camerelor de recurs, după consultarea președintelui camerei căreia îi aparține membrul în cauză, ia o decizie în acest sens.

(4)   Președintele camerelor de recurs și președinții fiecărei camere, precum și membrii camerelor de recurs sunt independenți. În deciziile lor, aceștia nu depind de nici un fel de instrucțiuni.

(5)   Președintele camerelor de recurs și președinții fiecărei camere, precum și membrii camerelor de recurs nu pot fi examinatori sau membri ai diviziilor de opoziție, ai diviziei administrative a mărcilor și aspectelor juridice sau ai diviziei de anulare.”

36.

Articolul 142a devine articolul 159a.

37.

La articolul 150, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3)   Articolul 39 alineatele (3)-(6) se aplică mutatis mutandis.”

38.

La articolul 157 alineatul (2), punctele 1 și 4 se elimină.