19/Volumul 3

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

242

L 157/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Tratatul de la Amsterdam prevede crearea treptată a unui spațiu de libertate, securitate și justiție și acordă Comisiei un drept de inițiativă partajat pentru a putea lua măsurile care se impun pentru a se ajunge la o politică armonizată în materie de imigrare.

(2)

Planul de acțiune al Consiliului și Comisiei privind modalitățile optime de punere în aplicare a dispozițiilor Tratatului de la Amsterdam privind crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție prevede (3), în măsura de la numărul 38 litera (c) punctul (ii), elaborarea unei reglementări privind procedurile de eliberare de către statele membre a vizelor și a permiselor de lungă ședere.

(3)

Consiliul European reunit la Tampere între 15 și 16 octombrie 1999 a subliniat necesitatea acestei politici armonizate în materie de imigrare, având în vedere în special de dispozițiile din Tratat privind intrarea și șederea resortisanților țărilor terțe.

(4)

Acțiunea comună 97/11/JAI a Consiliului (4) privind instituirea unui model uniform de permis de ședere confirmă necesitatea de a armoniza modelul de permis de ședere eliberat de statele membre resortisanților țărilor terțe. În consecință, Acțiunea comună 97/11/JAI trebuie să fie înlocuită cu un act comunitar.

(5)

Este esențial ca modelul uniform de permis de ședere să conțină toate informațiile necesare și să respecte standarde tehnice de cel mai înalt nivel, în special în ceea ce privește măsurile de siguranță împotriva contrafacerii și falsificării. Aceasta va contribui la prevenirea și combaterea imigrării ilegale și a șederii ilegale. Modelul trebuie să fie, de asemenea, adecvat pentru a putea fi utilizat de către toate statele membre și să conțină dispozitive de securitate armonizate, universal recunoscute, vizibile cu ochiul liber.

(6)

Pentru a îmbunătăți protecția permiselor de ședere împotriva contrafacerii și falsificării, statele membre și Comisia examinează la intervale regulate, pe măsura evoluției tehnologice, modificările ce trebuie aduse elementelor de securitate încorporate în permis, în special integrarea și utilizarea unor noi elemente biometrice.

(7)

Prezentul regulament nu stabilește decât specificațiile care nu au caracter secret. Specificațiile respective trebuie completate cu alte specificații care trebuie să rămână secrete, pentru a preveni riscul de contrafacere și falsificare, și care nu pot conține date personale sau trimiteri la astfel de date. Competența de a adopta specificațiile tehnice suplimentare respective trebuie conferită Comisiei, asistată de comitetul înființat în temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului din 29 mai 1995 de instituire a unui model uniform de viză (5). În acest sens, trebuie evitată orice discontinuitate cu privire la permisele de ședere rezultată din deciziile Consiliului din 17 decembrie 1997 și din 8 iunie 2001.

(8)

Pentru a garanta că informațiile în cauză nu vor fi divulgate unui număr de persoane mai mare decât este necesar, este de asemenea esențial ca fiecare stat membru să desemneze un singur organism responsabil cu tipărirea modelului uniform de permis de ședere, păstrându-și în același timp dreptul de a schimba organismul desemnat, dacă este necesar. Din motive de securitate, fiecare stat membru trebuie să comunice Comisiei și celorlalte statele membre numele organismului competent.

(9)

După consultarea Comisiei, statele membre trebuie să pună în aplicare măsurile ce se impun pentru a garanta că prelucrarea datelor cu caracter personal respectă nivelul de protecție prevăzut de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (6).

(10)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament se iau în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (7).

(11)

Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului statelor membre de a recunoaște state sau entități teritoriale, precum și pașapoartele, documentele de călătorie și de identitate eliberate de autoritățile acestora.

(12)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament și, prin urmare, nu are nici o obligație în temeiul acestuia și nici nu face obiectul aplicării sale. Având în vedere faptul că prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a acquis-ului Schengen în temeiul dispozițiilor Tilului IV din Partea a treia a Tratatului de instituire a Comunității Europene, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 5 din protocolul menționat anterior, în termen de șase luni de la data adoptării de către Consiliu a prezentului regulament, dacă îl transpune sau nu în legislația sa națională.

(13)

În ceea ce privește Republica Islanda și Regatul Norvegiei, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, dezvoltare care intră în sfera de aplicare a articolului 1, punctul (B), din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite norme de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestor două state la transpunerea, punerea în aplicare și dezvoltarea acquis-ului Schengen (8).

(14)

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Regatul Unit a notificat, prin scrisoarea din 3 iulie 2001, dorința sa de a participa la adoptarea și aplicarea prezentului regulament.

(15)

În conformitate cu articolul 1 din protocolul menționat anterior, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament. În consecință, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul menționat anterior, dispozițiile din prezentul regulament nu se aplică Irlandei,

(a)

„permis de ședere” înseamnă orice autorizație eliberată de autoritățile unui stat membru, care conferă dreptul de ședere legală pe teritoriul său unui resortisant al unei țări terțe, cu excepția:

(b)

„resortisant al unei țări terțe” înseamnă orice persoană care nu este cetățean al Uniunii Europene în sensul articolului 17 alineatul (1) din tratat.

(a)

elementele și cerințele de securitate suplimentare, inclusiv standardele sporite de prevenire a riscului de contrafacere și falsificare;

(b)

procedeele și normele tehnice care trebuie respectate pentru completarea modelului uniform de permis de ședere;

(c)

celelalte norme care trebuie respectate pentru completarea modelului uniform de permis de ședere.

—

membri de familie ai cetățenilor Uniunii Europene care își exercită dreptul la libera circulație;

—

resortisanți ai statelor membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb, părți la Acordul privind Spațiul Economic European și membri de familie ai acestora care își exercită dreptul la libera circulație, în conformitate cu respectivul acord;

—

resortisanți ai țărilor terțe exonerați de obligația de a avea o viză și autorizați cu privire la șederea într-un stat membru pentru o perioadă mai mică de trei luni.