09/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

59

32002D2235

L 341/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DECIZIA 2235/2002/CE PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 3 decembrie 2002

de adoptare a unui program comunitar pentru îmbunătățirea funcționării sistemelor de impozitare pe piața internă (Programul Fiscalis 2003-2007)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

În cadrul pieței interne, punerea în aplicare efectivă, uniformă și eficientă a legislației comunitare este esențială pentru buna funcționare a sistemelor de impozitare, în special pentru protejarea intereselor financiare naționale și comunitare prin combaterea fraudei și a evaziunii fiscale, evitând situațiile de denaturare a concurenței și reducând sarcinile fiscale asupra administrațiilor și asupra contribuabililor. Aplicarea efectivă, uniformă și eficientă revine Comunității, acționând în parteneriat cu statele membre.

(2)

Decizia 888/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 martie 1998 de instituire a unui program de acțiune comunitară în vederea îmbunătățirii sistemelor de impozitare indirectă de pe piața internă (Programul Fiscalis) (4) a contribuit în mod semnificativ la atingerea obiectivelor globale în perioada 1998-2002. În consecință, se consideră oportun ca programul Fiscalis să fie prelungit pe o perioadă de încă cinci ani.

(3)

O cooperare eficientă, efectivă și extinsă între statele membre din prezent și viitoare, pe de o parte, și, pe de altă parte, între acestea și Comisie este importantă pentru buna funcționare a sistemelor de impozitare pe piața internă.

(4)

Experiența dobândită de Comunitate în urma programului Fiscalis a arătat că schimburile, seminarele și exercițiile de control multilaterale au putut duce la atingerea obiectivelor programului prin reunirea funcționarilor din diferite administrații naționale pentru desfășurarea unor activități profesionale în comun. Astfel, aceste activități trebuie continuate, dar și extinse la domenii precum impozitul pe venit, pe capital și pe primele de asigurare.

(5)

Instituirea și funcționarea unei infrastructuri de comunicare și schimb de informații joacă un rol vital în consolidarea sistemelor de impozitare în cadrul Comunității. În special sistemul de schimb de informații privind TVA (VIES), prevăzut în Regulamentul (CEE) nr. 218/92 al Consiliului din 27 ianuarie 1992 privind cooperarea administrativă în domeniul impozitării indirecte (TVA) (5) a arătat importanța tehnologiei informaționale în protejarea venitului, reducând în același timp sarcinile administrative.

(6)

Pentru asigurarea unei aplicări uniforme a legislației comunitare, este esențial ca funcționarii fiscali să aibă un nivel înalt comun de înțelegere a legislației comunitare și a punerii acesteia în aplicare în statele membre din prezent și viitoare. Un astfel de nivel nu poate fi atins decât printr-o formare inițială și continuă eficientă asigurată de statele membre din prezent și viitoare. O acțiune comunitară suplimentară este utilă pentru coordonarea și încurajarea acestei pregătiri.

(7)

Experiența câștigată prin programul Fiscalis a arătat că elaborarea și punerea în aplicare în mod coordonat a unui program comun de formare ar putea duce la atingerea obiectivelor acestui program, în special prin atingerea unui nivel înalt comun de înțelegere a legislației comunitare.

(8)

S-a dovedit că, pentru facilitarea cooperării, funcționarii fiscali trebuie să aibă un nivel suficient de competențe lingvistice. În consecință, țările participante trebuie să asigure formarea lingvistică necesară pentru funcționarii care le reprezintă.

(9)

Deși responsabilitatea principală pentru atingerea acestor obiective revine țărilor participante, este nevoie de o acțiune comunitară suplimentară pentru coordonarea activităților, precum și pentru asigurarea unei infrastructuri și a impulsului necesar. Deoarece obiectivele măsurilor prevăzute în prezenta decizie nu pot fi realizate toate în mod satisfăcător de către țările participante, dar pot fi mai bine realizate la nivel comunitar, date fiind amploarea și efectele acțiunii, Comunitatea poate adopta măsuri conform principiului subsidiarității prevăzut la articolul 5 din tratat. Conform principiului proporționalității prevăzut în articolul menționat anterior, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor în cauză.

(10)

Prezenta decizie prevede, pentru întreaga durată a programului, un cadru financiar care reprezintă prima referință, în sensul punctului 33 din Acordul interinstituțional din 6 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și îmbunătățirea procedurii bugetare (6), pentru autoritatea bugetară în cadrul procedurii bugetare anuale.

(11)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (7),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

CAPITOLUL I

DOMENIU DE APLICARE ȘI OBIECTIVE

Articolul 1

Programul Fiscalis

(1)   Se instituie un program multianual de acțiune comunitară (Fiscalis 2003-2007), denumit în continuare „programul”, pe perioada 1 ianuarie 2003 – 31 decembrie 2007, cu scopul îmbunătățirii funcționării sistemelor de impozitare de pe piața internă.

(2)   Activitățile programului constau din:

(a)

sisteme de comunicare și de schimb de informații;

(b)

controale multilaterale care implică statele membre și acele țări candidate care au încheiat acorduri bilaterale sau multilaterale fie între ele, fie cu state membre și care permit efectuarea acestor activități;

(c)

seminare;

(d)

schimburi;

(e)

activități de formare;

(f)

orice alte reuniuni de lucru, vizite sau activități similare în contextul obiectivelor programului, conform articolului 3, care vor fi stabilite pentru fiecare caz în parte conform procedurii prevăzute la articolul 14 alineatul (2).

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei decizii:

(a)

„impozitare” se referă la următoarele impozite percepute în țările participante:

(i)

taxa pe valoarea adăugată;

(ii)

accizele la alcool, produse din tutun și uleiuri minerale;

(iii)

impozitele pe venit și pe capital prevăzute la articolul 1 alineatul (2) din Directiva 77/799/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1977 privind asistența reciprocă a autorităților competente din statele membre în domeniul impozitării directe (8);

(iv)

impozitele pe primele de asigurare prevăzut la articolul 3 din Directiva 76/308/CEE a Consiliului din 15 martie 1976 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor privind anumite prelevări, drepturi, impozite și alte măsuri (9);

(b)

„administrație” se referă la autoritățile publice din țările participante responsabile cu administrarea impozitării;

(c)

„țări participante” se referă la statele membre și la țările prevăzute la articolul 4, care participă efectiv în program;

(d)

„funcționar” se referă la un funcționar al administrației;

(e)

„schimb” se referă la vizita de lucru organizată în cadrul programului a unui funcționar dintr-o administrație într-o altă țară participantă;

(f)

„control multilateral” se referă la un control coordonat al obligațiilor fiscale ale uneia sau mai multor persoane plătitoare de impozit, organizat de mai multe țări participante având un interes comun sau complementar.

Articolul 3

Obiective

(1)   Obiectivul global al programului este de a îmbunătăți funcționarea corectă a sistemelor de impozitare de pe piața internă, intensificând cooperarea între țările participante, între administrațiile și funcționarii acestora.

(2)   Obiectivele specifice ale programului sunt după cum urmează:

(a)

pentru taxa pe valoarea adăugată și accize:

(i)

să li se asigure funcționarilor posibilitatea de a atinge un nivel înalt comun de înțelegere a legislației comunitare și a punerii în aplicare a acesteia în statele membre;

(ii)

să asigure o cooperare eficientă, efectivă și extinsă între statele membre;

(iii)

să asigure o îmbunătățire permanentă a procedurilor administrative ținând cont de nevoile administrațiilor și ale contribuabililor, prin elaborarea și diseminarea bunelor practici administrative;

(b)

pentru impozitarea directă:

 

să asigure sprijin pentru schimbul de informații în domeniul asistenței reciproce și să ridice nivelul de cunoaștere a legislației comunitare în vigoare în domeniul impozitării directe;

(c)

pentru impozitele pe primele de asigurare:

 

să îmbunătățească cooperarea între statele membre, asigurând o mai bună aplicare a normelor existente;

(d)

pentru țările candidate:

 

să răspundă nevoilor speciale ale țărilor candidate, astfel încât acestea să ia măsurile necesare în domeniul legislației fiscale și a capacității administrative în vederea aderării.

(3)   Planul de acțiune al programului se stabilește anual conform procedurii prevăzute la articolul 14 alineatul (2).

Articolul 4

Participarea țărilor candidate

Programul este deschis participării:

(a)

țărilor asociate din Europa Centrală și de Est, conform condițiilor prevăzute în Acordurile europene, în protocoalele adiționale la acestea și în deciziile respectivelor Consilii de asociere;

(b)

Ciprului, Maltei și Turciei, pe baza unor acorduri bilaterale încheiate în acest sens cu țările în cauză.

CAPITOLUL II

ACTIVITĂȚILE PROGRAMULUI

Articolul 5

Sisteme de comunicare și de schimb de informații

(1)   Comisia și țările participante se asigură că următoarele sisteme de comunicare și de schimb de informații sunt funcționale în măsura în care funcționarea lor este necesară conform legislației comunitare:

(a)

rețeaua comună de comunicații/interfața comună a sistemelor (CCN/CSI) în măsura necesară pentru asigurarea funcționării celorlalte sisteme prevăzute în prezentul alineat;

(b)

sistemul de schimb de informații privind TVA (VIES) și sistemele de mesagerie aferente;

(c)

sistemul de verificare a circulației produselor supuse accizelor;

(d)

sistemul de alertă timpurie pentru accize;

(e)

sistemul tabelelor de accize;

(f)

orice alte sisteme noi de comunicare și schimb de informații elaborate conform procedurii prevăzute la articolul 14 alineatul (2), dacă legislația comunitară impune introducerea acestora.

(2)   Componentele comunitare ale sistemelor de comunicare și de schimb de informații sunt elementele de hardware, software și conexiunile de rețea, care sunt comune tuturor țărilor participante, astfel încât să se asigure interconectarea și interoperabilitatea sistemelor, indiferent dacă acestea sunt instalate în sediul Comisiei (sau ale unui subcontractant desemnat) sau în sediile din țările participante (sau ale unui subcontractant desemnat). Comisia încheie, în numele Comunității, contractele necesare care să asigure funcționalitatea acestor componente.

(3)   Componentele necomunitare ale sistemelor de comunicare și de schimb de informații cuprind bazele de date naționale care fac parte din aceste sisteme, conexiunile de rețea dintre Comunitate și componentele necomunitare și elementele de hardware sau software pe care fiecare țară participantă le consideră utile pentru deplina funcționare a sistemelor în cauză în întreaga administrație a țării respective. Țările participante se asigură că elementele necomunitare se mențin operaționale și, de asemenea, asigură interoperabilitatea acestor elemente cu componentele comunitare.

(4)   Comisia coordonează, în cooperare cu țările participante, aspectele de instalare și punere în funcțiune a elementelor comunitare și necomunitare din cadrul sistemelor și infrastructurii prevăzute la alineatul (1).

Articolul 6

Controalele multilaterale

Țările participante aleg, dintre controalele multilaterale pe care le organizează, acele controale ale căror costuri urmează să fie suportate de Comunitate conform articolului 11. Aceste controale includ, în orice caz, controlul obligațiilor fiscale privind taxa pe valoarea adăugată și/sau accizele.

Țările participante trimit Comisiei rapoarte și evaluări anuale privind controalele în cauză.

Articolul 7

Seminarele

Comisia și țările participante organizează împreună seminare la care să participe funcționari ai administrațiilor, reprezentanți ai Comisiei și, dacă este cazul, alți experți.

Articolul 8

Schimburile de funcționari

(1)   Comisia și țările participante organizează schimburi de funcționari. Durata schimburilor nu poate depăși o lună. Fiecare schimb este axat pe o anumită activitate profesională și este pregătit în mod suficient și evaluat ulterior de către funcționarii și administrațiile în cauză. Cu condiția să își prezinte motivele, administrația-gazdă poate limita numărul de participanți la un schimb, dacă numărul cererilor primite împiedică o bună pregătire și derulare a schimbului.

(2)   Țările participante iau măsurile necesare pentru a se asigura că funcționarii care iau parte la schimb participă în mod real la activitățile administrației-gazdă. În acest sens, funcționarii sunt autorizați să îndeplinească sarcini legate de îndatoririle care le-au fost încredințate de administrația gazdă conform sistemului său juridic.

(3)   Pe perioada schimbului, responsabilitatea civilă a funcționarului care face parte din programul de schimb, în îndeplinirea sarcinilor sale, este similară cu cea a funcționarilor din administrația gazdă. Funcționarii din cadrul schimbului trebuie să respecte aceleași reguli de secret profesional ca și funcționarii naționali.

(4)   Țările participante pot limita sfera schimburilor la funcționarii care răspund de taxa pe valoarea adăugată și/sau de accize.

Articolul 9

Activități de formare

(1)   Pentru a încuraja o coordonare structurată între organismele de formare naționale și funcționarii care răspund de formarea în domeniul impozitării din administrații, țările participante, în cooperare cu Comisia:

(a)

dezvoltă programele de formare existente și, dacă este cazul, elaborează programe noi pentru a asigura o programă de formare comună pentru funcționari, astfel încât să le permită acestora să-și însușească competențele și cunoștințele profesionale comune necesare;

(b)

asigură funcționarilor din toate țările participante, dacă este cazul, accesul la cursurile de formare în domeniul impozitării organizate de fiecare țară participantă pentru propriii funcționari;

(c)

dezvoltă instrumentele comune necesare pentru formarea în domeniul impozitării.

(2)   Țările participante se asigură, de asemenea, că funcționarii lor beneficiază de formarea inițială și continuă necesară pentru însușirea competențelor și cunoștințelor profesionale comune conform programelor de formare comune, precum și de pregătirea lingvistică necesară pentru atingerea unui nivel suficient de competențe lingvistice.

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII FINANCIARE

Articolul 10

Cadru financiar

Cadrul financiar de punere în aplicare a programului în perioada 1 ianuarie 2003 – 31 decembrie 2007 se stabilește la 44 milioane EUR. Ajustările anuale sunt autorizate de autoritatea bugetară în limitele perspectivelor financiare.

Articolul 11

Cheltuieli

(1)   Cheltuielile necesare pentru punerea în aplicare a programului sunt împărțite între Comunitate și țările participante conform alineatelor (2), (3), (4) și (5).

(2)   Comunitatea suportă următoarele cheltuieli:

(a)

costul conceperii, achiziționării, instalării, întreținerii și funcționării curente a componentelor comunitare din cadrul sistemelor de comunicare și de schimb de informații descrise în articolul 5;

(b)

costurile de călătorie și de diurnă implicate de controale, seminare, schimburi de funcționari și activități de formare;

(c)

costul antrenat de organizarea seminarelor și de elaborarea instrumentelor de formare;

(d)

costul antrenat de studiile de evaluare a impactului programului, efectuate de părți terțe, garantându-se confidențialitatea informațiilor;

(e)

costul antrenat de alte activități prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (f).

(3)   Comisia, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (10), stabilește normele privind plata cheltuielilor și le comunică țărilor participante.

(4)   Comisia adoptă orice măsuri necesare pentru gestionarea bugetului programului conform procedurii prevăzute la articolul 14 alineatul (2).

(5)   Țările participante suportă următoarele cheltuieli:

(a)

costul conceperii, achiziționării, instalării, întreținerii și funcționării curente a componentelor necomunitare din cadrul sistemelor de comunicare și de schimb de informații descrise în articolul 5;

(b)

costurile implicate de formarea inițială și continuă, inclusiv de pregătirea lingvistică a propriilor funcționari.

Articolul 12

Controlul financiar

Deciziile de finanțare comunitară și orice acorduri sau contracte care decurg din prezenta decizie sunt supuse controlului financiar conform legislației comunitare privind controlul financiar și bugetar.

CAPITOLUL IV

ALTE DISPOZIȚII

Articolul 13

Punerea în aplicare

Măsurile necesare punerii în aplicare a articolului 1 alineatul (2) litera (f), a articolului 3 alineatul (3), a articolului 5 alineatul (1) litera (f) și a articolului 11 alineatul (4) se adoptă conform procedurii prevăzute la articolul 14 alineatul (2).

Articolul 14

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet, denumit în continuare „Comitetul Fiscalis”.

(2)   Dacă se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere prevederile din articolul 8 din decizia menționată anterior.

Perioada prevăzută în articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 15

Control și evaluare

(1)   În fiecare an, Comisia prezintă comitetului prevăzut în articolul 14 alineatul (1) un raport de control cuprinzând evoluția tuturor activităților din program în ceea ce privește punerea în aplicare și rezultatele în raport cu planul anual de acțiune. Raportul este înaintat și Parlamentului European.

Administrațiile trimit Comisiei toate informațiile necesare pentru elaborarea cât mai eficientă a rapoartelor de control.

(2)   Evaluările intermediare și finale ale programului se efectuează sub responsabilitatea Comisiei folosind rapoartele de control și rapoartele întocmite de țările participante. Eficiența și eficacitatea programului se evaluează prin perspectiva obiectivelor prevăzute la articolul 3. Evaluările se realizează folosind rapoartele prevăzute la alineatul (3), după cum urmează:

—

la evaluarea intermediară se analizează rezultatele inițiale și impactul activităților din program. De asemenea, se evaluează modul de folosire a finanțării și desfășurarea controlului și a punerii în aplicare;

—

la evaluarea finală se analizează eficiența și eficacitatea activităților din program.

(3)   Țările participante trimit Comisiei:

(a)

până la 31 martie 2005, un raport de evaluare intermediară privind eficiența și eficacitatea programului;

(b)

până la 31 martie 2008, un raport de evaluare finală privind eficiența și eficacitatea programului.

(4)   Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului:

(a)

până la 30 iunie 2005, un raport de evaluare intermediară privind eficiența și eficacitatea programului și o comunicare privind oportunitatea continuării programului, însoțită, dacă este cazul, de o propunere adecvată;

(b)

până la 30 iunie 2008, un raport de evaluare finală privind eficiența și eficacitatea programului.

Rapoartele prevăzute la literele (a) și (b) sunt trimise și Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor în scop informativ.

(5)   Rapoartele de evaluare prevăzute la alineatul (4) se bazează în principal pe rapoartele prevăzute la alineatul (3) și pe rapoartele de control prevăzute la alineatul (1).

Articolul 16

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezenta decizie se aplică de la 1 ianuarie 2003.

Articolul 17

Destinatari

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 3 decembrie 2002.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

T. PEDERSEN

(1)  JO C 103 E, 30.4.2002, p. 361.

(2)  JO C 241, 7.10.2002, p. 81.

(3)  Avizul Parlamentului European din 13 iunie 2002 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziția comună a Consiliului din 26 iulie 2002 (JO C 228 E, 25.9.2002, p. 34) și Decizia Parlamentului European din 24 octombrie 2002 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(4)  JO L 126, 28.4.1998, p. 1.

(5)  JO L 24, 1.2.1992, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 792/2002 (JO L 128, 15.5.2002, p. 1).

(6)  JO C 172, 18.6.1999, p. 1.

(7)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(8)  JO L 336, 27.12.1977, p. 15. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1994.

(9)  JO L 73, 19.3.1976, p. 18. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2001/44/CE (JO L 175, 28.6.2001, p. 17).

(10)  JO L 248, 16.9.2002, p. 1.