03/Volumul 32

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

181


32000R1227


L 143/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 1227/2000 AL COMISIEI

din 31 mai 2000

privind stabilirea unor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului privind organizarea comună a pieței vitivinicole, cu privire la potențialul de producție

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieței vitivinicole (1), în special articolele 7 alineatul (2), 10, 15, 23 și 80,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, care a înlocuit Regulamentul (CEE) nr. 822/87 (2) al Comisiei, modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 1677/1999 (3), și care intră în vigoare la data de 1 august 2000, conține în titlul II prevederi privind potențialul de producție. Se impune completarea cadrului stabilit astfel prin reguli de aplicare și prin abrogarea regulamentelor precedente privind acest domeniu, și anume Regulamentele Comisiei (CEE) nr. 2314/72 (4), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2462/93 (5), (CEE) nr. 940/81 (6), (CEE) nr. 3800/81 (7), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2548/1999 (8), (CEE) nr. 2729/88 (9), modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2182/97 (10), (CEE) nr. 2741/89 (11) și (CEE) nr. 3302/90 (12).

(2)

Conform articolului 22 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, statele membre sunt autorizate să impună pe plan național reglementări mai restrictive în ceea ce privește noile plantări sau replantări de viță de vie sau supra-altoirea, decât cele enunțate în titlul II din respectivul regulament, care include impunerea unor astfel de reglementări cu privire la acordarea, transferul și utilizarea drepturilor de plantare.

(3)

Articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 prevede pentru statele membre posibilitatea de a acorda autorizații, în cazurile prevăzute la literele (a)-(d) din această dispoziție, pentru producția de vin destinat comercializării și supus controalelor. Este necesar să se precizeze norme clare pentru cererile de autorizație și data intrării în vigoare a acestor reglementări, să se asigure aplicarea lor efectivă în cazurile justificate (în special acordându-se autorizația chiar de la data depunerii cererii) și să se evite cazurile de rezolvare a unor cereri nejustificate. De asemenea, statele membre trebuie să se asigure de valabilitatea, la data cererii, a tuturor drepturilor de plantare utilizate în procesul de reglementare.

(4)

Articolul 2 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 prevede desțelenirea obligatorie a suprafețelor plantate, cu încălcarea restricțiilor de plantare. Produsele vinicole obținute din struguri provenind de pe aceste suprafețe înainte de desțelenire nu trebuie lăsate să afecteze echilibrul pieței, fiind necesară distilarea lor.

(5)

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 prevede acordarea de noi drepturi de plantare în cazul măsurilor de consolidare a terenului sau al măsurilor de expropriere din motive de utilitate publică. Noile drepturi de plantare nu trebuie să depășească necesarul pentru plantarea unei suprafețe echivalente cu 105 % din cea pierdută de către producători ca rezultat al acestor măsuri, pentru a nu se compromite interdicția referitoare la plantări prevăzută la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

(6)

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 prevede, de asemenea, acordarea de noi drepturi de plantare în cazul experimentelor vinicole. Suprafețele plantate în urma acordării noilor drepturi de plantare trebuie să fie utilizate doar în scopurile prestabilite, iar produsele vinicole obținute din strugurii provenind de pe aceste suprafețe în timpul sau după perioada experimentală nu trebuie să afecteze echilibrul pieței. În consecință, produsele vinicole obținute din struguri provenind de pe suprafețele menționate pe parcursul perioadei experimentale nu trebuie comercializate, fără a exclude consumul lor în cadrul experimentării. După perioada experimentală, fie se vor defrișa respectivele suprafețe, fie se vor utiliza drepturile de plantare pentru a se beneficia de autorizația de producție normală. Se va permite continuarea experimentelor în curs de desfășurare, în conformitate cu reglementările în vigoare.

(7)

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 prevede, de asemenea, acordarea de noi drepturi de plantare în cazul culturilor din pepinierele de altoire. Suprafețele plantate în urma acordării acestor noi drepturi de plantare vor fi utilizate doar în scopurile prestabilite, iar produsele vinicole obținute din struguri proveniți de pe aceste suprafețe, fie în timpul, fie după perioada de producție a pepinierelor de altoire, nu trebuie să afecteze echilibrul pieței. Ca urmare, pe parcursul perioadei de producție, strugurii provenind de pe astfel de suprafețe nu vor fi recoltați, sau dacă sunt recoltați, vor fi distruși. La finalul perioadei de producție, suprafețele respective fie se vor defrișa, fie vor fi aplicate drepturile de plantare pentru a li se autoriza producția în condiții normale, conform reglementărilor în vigoare.

(8)

De asemenea, articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 prevede acordarea de noi drepturi de plantare pentru suprafețele ale căror produse vitivinicole sunt destinate exclusiv consumului familiei viticultorului. Totuși, această dispoziție poate antrena o împovărare excesivă a administrației în anumite state membre, datorită numărului mare de viticultori implicați. În consecință, statele membre sunt autorizate să permită existența unor astfel de suprafețe, chiar dacă ele nu fac obiectul acordării drepturilor de plantare, cu condiția ca, pentru a nu afecta echilibrul pieței, suprafețele în cauză să aibă arii reduse, iar viticultorul să nu fie angajat în producția de vinuri destinate comercializării. Suprafețele și producătorii implicați fac obiectul unei monitorizări adecvate și unor sancțiuni care pot merge până la desțelenirea suprafețelor în caz de încălcare a prevederilor.

(9)

Articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 prevede acordarea de noi drepturi de plantare pentru suprafețele destinate producției de vinuri de calitate produse în regiuni determinate sau vinuri de masă, desemnate pe baza criteriilor geografice. Astfel de drepturi nu pot fi acordate decât dacă s-a recunoscut în prealabil faptul că producția respectivă de vin este cu mult inferioară cererii. O astfel de recunoaștere se bazează pe date și criterii obiective.

(10)

Pentru a garanta echivalența și exactitatea acestor date pe teritoriul Comunității, ele trebuie să conțină în mod obligatoriu inventarul potențialului de producție prevăzut la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 sau informații echivalente.

(11)

Pentru a nu fi afectat echilibrul pieței, nu se garantează nici un drept de replantare pentru suprafețele care au făcut obiectul defrișării forțate în urma încălcării dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1493/1999. De asemenea, nu se acordă drepturi de replantare a suprafețelor defrișate pentru care drepturile de plantare au fost acordate în alte scopuri decât producția comercială de vin.

(12)

Articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 prevede acordarea drepturilor de replantare producătorilor care se angajează să defrișeze o suprafață plantată cu viță de vie. În scopul evitării acordării de drepturi de plantare care depășesc nevoile reale ale unui producător, nu se va acorda un astfel de drept decât pentru cantitatea necesară producătorului pentru a planta întreaga suprafață, ținându-se cont de drepturile de plantare deja acordate acestuia. Acordarea de drepturi de replantare pe baza unui angajament asumat trebuie să fie însoțită de constituirea unei garanții de execuție. Pe durata perioadei de coexistență a unei suprafețe nou-plantate cu o suprafață de defrișat, pentru a evita perturbarea echilibrului pieței, doar una dintre cele două suprafețe va beneficia de autorizația de a produce vin destinat comercializării.

(13)

Articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 prevede crearea de rezerve naționale și/sau regionale vizând ameliorarea administrării potențialului de producție. Pentru a nu afecta echilibrul pieței, transferul de drepturi printr-un sistem de rezervă nu trebuie să conducă la o creștere globală a potențialului de producție pe teritoriul statelor membre, așa cum prevede deja articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul în cazul transferului de drepturi între exploatații. În aceste situații, statelor membre li se permite, conform articolului 5 alineatul (7), aplicarea unui coeficient de reducere la transferul drepturilor.

(14)

Articolul 5 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 prevede că un stat membru poate să nu aplice sistemul de rezervă dacă poate dovedi că pe tot teritoriul său există un sistem eficient de administrare a drepturilor de plantare. În această situație, un stat membru poate prevedea aplicarea sistemului de rezervă în anumite părți ale teritoriului său și un alt sistem în altele. Statele membre care doresc să recurgă la opțiunea prevăzută la articolul 5 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 trebuie să poată face dovada existenței unui astfel de sistem și să demonstreze necesitatea eventualelor derogări de la dispozițiile capitolului I din titlul II al acestui regulament.

(15)

Comisia poate decide alocarea, din rezerva comunitară prevăzută la articolul 6 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, de drepturi de plantare în funcție de solicitările statelor membre.

(16)

Capitolul II din titlul II din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 prevede acordarea unei prime pentru abandonarea definitivă a viticulturii pe o suprafață determinată. Statelor membre li se permite să decidă pentru care suprafețe, dacă există, aparținând teritoriului lor, se acordă prime. Cu toate acestea, se stabilesc norme comune cu privire la cererile, limitele maxime ale primei și termenele corespunzătoare prevăzute la articolul 10 din regulamentul menționat anterior.

(17)

În scopul efectuării controlului, plata primei se face în mod normal după desțelenire. Totuși, plata poate fi efectuată anterior defrișării dacă se constituie o garanție a executării defrișării.

(18)

Abandonarea suprafețelor viticole de către producătorii membri ai grupurilor de producători care transformă în comun strugurii recoltați de către membrii lor poate determina reducerea cantităților de struguri livrați și, ca urmare, creșterea costului transformării. Este deci echitabil să se prevadă compensarea acestora.

(19)

Pentru aplicarea dispozițiilor capitolului III din titlul II din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, statele membre dispun de o marjă largă de apreciere referitoare la domeniul detaliat de aplicare și la importanța sprijinului în special prin plata sumelor forfetare, prin fixarea limitelor maxime de sprijin financiar pe hectar și prin modularea ajutorului financiar pe bază de criterii obiective, în limitele regulilor stabilite de respectivul capitol și a modalităților de aplicare a acestora.

(20)

Totuși, se impune stabilirea unor reguli comune. În acest scop, statele membre trebuie să adopte reglementări privind suprafețele minime ale parcelelor luate în considerare, pentru a se asigura efectul real al sistemului asupra potențialului de producție. Se impune adoptarea unor reguli și prevederea unor termene, pentru executarea și monitorizarea lor adecvată. Reglementările trebuie, de asemenea, să acopere utilizarea drepturilor de replantare care urmează defrișării prevăzute în plan, pentru a evita perturbarea echilibrului pieței datorată creșterilor de randament și totodată pentru autorizarea acordării unui sprijin financiar mai consistent, proporțional cu costurile suportate.

(21)

În temeiul articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, statele membre pot alege să nu elaboreze ele însele planurile de restructurare și reconversie. Deoarece sunt răspunzătoare de aprobarea acestor planuri, statele membre trebuie să stabilească reglementări privind proiectele de planuri și aprobarea lor, precum și conținutul minim al planurilor respective.

(22)

Articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 prevede că sistemul de restructurare și reconversie al podgoriilor nu are ca obiect înlocuirea obișnuită a podgoriilor care au ajuns la finalul ciclului lor natural de viață. Sensul acestei fraze trebuie clarificat ulterior.

(23)

Din motive de verificare, plata sprijinului financiar trebuie să intervină în mod normal după realizarea unei măsuri specifice. Totuși, plata poate fi efectuată anticipat, dacă se constituie o garanție de executare a măsurii.

(24)

Se impune stabilirea de modalități detaliate privind planificarea financiară și participarea la finanțarea sistemului de restructurare și reconversie. Privitor la acest aspect, statele membre trebuie să prezinte în mod regulat Comisiei rapoarte asupra stadiului de finanțare a sistemului.

(25)

Se impune luarea de măsuri pentru a se garanta utilizarea eficientă a creditelor rezervate sistemului, în special prevederi privind plata avansurilor, precum și ajustarea necesară a creditelor în funcție de nevoi și de rezultatele obținute în trecut.

(26)

Se impune aplicarea regulilor generale privind disciplina bugetară, în special a celor aplicabile declarațiilor incomplete sau incorecte din partea statelor membre, în completarea regulilor specifice stabilite de prezentul regulament.

(27)

Detaliile de administrare financiară ale sistemului vor fi reglementate de regulile de aplicare ale Regulamentului (CE) nr. 1258/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind finanțarea politicii agricole comune (13).

(28)

Pentru a asigura monitorizarea aplicării titlului II din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 și a bunei administrări a pieței, este imperativ ca Comisia să aibă la dispoziție datele necesare referitoare la potențialul de producție, inclusiv drepturile de plantare, și măsurile detaliate luate de statele membre în aplicarea acestui titlu. În consecință, se impune transmiterea către Comisie, în format standardizat, a informațiilor esențiale necesare. Se impune ca celelalte informații necesare pentru controlul și auditul aplicării acestui titlu să fie păstrate de statele membre o perioadă corespunzătoare pentru inspecție.

(29)

În acest context, este necesară precizarea detaliată a informațiilor, pentru a fi reunite în inventarul menționat la articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999. Statele membre care nu doresc să beneficieze nici de accesul la regularizarea suprafețelor plantate în mod ilegal, nici de creșterea drepturilor de plantare, nici de sprijin financiar pentru restructurare și reconversie nu sunt obligate să elaboreze inventarul.

(30)

Articolul 19 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 prevede în sarcina statelor membre clasificarea soiurilor de vinuri. Se impune adoptarea unor reguli comune privind prezentarea clasificării, informația conținută de aceasta, precum și comunicarea și publicarea clasificării în cauză. Sistemul de clasificare trebuie elaborat astfel încât să nu antreneze nici o creștere a potențialului de producție.

(31)

În principiu, trebuie incluse în clasificare doar acele soiuri care pot fi introduse pe piață cel puțin într-un stat membru, conform Directivei 68/193/CEE a Consiliului din 9 aprilie 1968 privind comercializarea de materiale de înmulțire vegetativă a viței de vie (14), modificată ultima dată de Actul de aderare a Republicii Austria, Republicii Finlanda și Regatului Suediei. Totuși, în interesul conservării fondului genetic, se impune ca alte soiuri, plantate înainte de intrarea în vigoare a acestei directive, să poată, de asemenea, beneficia de clasificare.

(32)

În cazul în care un producător este obligat să distileze produse în temeiul încălcării unor reglementări comunitare, acestuia nu i se va acorda nici un sprijin pentru distilare sau produsele distilate.

(33)

Se impune ca plățile efectuate în temeiul titlului II din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 să fie vărsate integral beneficiarilor.

(34)

Cu titlu de măsură tranzitorie, este necesar ca drepturile de plantare reglementate de Regulamentul (CEE) nr. 822/87 valabile până la o dată ulterioară celei de 31 iulie 2000 să rămână valabile până la acea dată ulterioară în vederea garantării faptului că ele nu vor fi pierdute în tranziția către sistemul reglementat de Regulamentul (CE) nr. 1493/1999. Din aceleași motive, se impune ca drepturile respective, dacă nu pot fi utilizate la respectiva dată ulterioară, să fie transferate rezervei naționale sau regionale corespunzătoare, dacă aceasta este constituită.

(35)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul comitetului de gestionare a vinurilor,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Domeniul de aplicare

Articolul 1

Prezentul regulament stabilește norme de aplicare a capitolului I (plantarea viței de vie), capitolului II (primele de abandon), capitolului III (restructurare și reconversie) și a unei părți din capitolul IV (informații și dispoziții generale) titlul II (potențialul de producție) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

CAPITOLUL II

Plantarea viței de vie

Articolul 2

(1)   Statele membre pot stabili un termen pentru depunerea de către producători a cererilor de derogare prevăzute la articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

(2)   În cazurile în care producătorul a prezentat o cerere de derogare, statul membru respectiv poate autoriza, pe perioada examinării cererii și începând cu data de prezentare a acesteia, utilizarea strugurilor provenind de pe suprafețele respective pentru producția de vin destinat comercializării.

(3)   Dacă derogarea este ulterior acordată, ea își produce efectele de la data depunerii cererii.

(4)   Dacă derogarea este ulterior refuzată, statul membru decide:

(a)

fie să aplice o sancțiune financiară ridicându-se la 30 % din valoarea de piață a vinului obținut din struguri proveniți de pe suprafețele în cauză și produs între data depunerii cererii și data respingerii sale;

(b)

fie să oblige producătorul să distileze o cantitate de vin echivalentă cu cea produsă din strugurii proveniți de pe suprafețele respective începând cu data depunerii cererii și comercializată între acea dată și data respingerii cererii. Această producție nu este utilizată pentru elaborarea de produse având o concentrație alcoolică egală sau inferioară cu 80 % vol.

(5)   Statele membre stabilesc perioada prevăzută la articolul 2 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 pe durata căreia un producător beneficiază de drepturi de replantare ulterior plantării suprafeței respective. Totuși, această perioadă nu poate depăși data de 31 martie 2002. Un stat membru nu poate acorda derogări conform acestei dispoziții decât dacă drepturile de replantare în cauză sunt valabile la data cererii de derogare.

(6)   Statele membre înregistrează fiecare cerere de derogare, precum și rezultatul examinării acesteia și orice măsură luată conform alineatului (4).

(7)   Statele membre comunică Comisiei, pentru fiecare campanie viticolă, suprafața totală pentru care s-a acordat o derogare și suprafața totală pentru care s-a refuzat o derogare. Această comunicare se face în cel mult patru luni de la încheierea campaniei viticole respective.

(8)   Atunci când o suprafață trebuie defrișată conform dispozițiilor articolului 2 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, produsele obținute din struguri provenind de pe o astfel de suprafață nu pot fi puse în circulație decât în scopul distilării. Cu titlu de derogare, statele membre pot decide distilarea unei cantități de vin de valoare echivalentă. În acest caz statele membre pot, de asemenea, decide aplicarea unei sancțiuni administrative. Altfel, aceste produse nu pot fi utilizate la prepararea alcoolului având o concentrație alcoolică mai mică sau egală cu 80 % vol.

(9)   Statele membre vor înregistra fiecare caz pus în discuție, conform articolului 2 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

Articolul 3

(1)   Dacă statele membre acordă drepturi de noi plantări pentru suprafețe destinate noilor plantații obținute în cadrul măsurilor de consolidare a terenului sau a măsurilor de expropriere datorată unor cauze de utilitate publică adoptate de legislația națională, ele garantează faptul că aceste drepturi nu sunt acordate pentru o suprafață care depășește, în termeni de cultură pură, 105 % din suprafața viticolă care face obiectul măsurilor de consolidare a terenului sau de expropriere datorată unor cauze de utilitate publică. Statele membre vor înregistra fiecare caz în care drepturile de noi plantări sunt acordate în aceste scopuri.

(2)   Statele membre vor înregistra fiecare caz de acordare a drepturilor de noi plantări pentru suprafețele destinate experimentelor vinicole. Aceste drepturi nu se aplică decât în perioada experimentală.

În această perioadă, produsele rezultate din struguri provenind de pe aceste suprafețe nu pot fi comercializate.

După această perioadă, se aplică următoarele dispoziții:

(a)

fie producătorul exercită drepturile de noi plantări acordate conform articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, drepturile de replantare sau de plantare acordate din rezervă pentru a permite suprafeței în cauză să producă vin destinat comercializării;

(b)

fie vița de vie plantată pe aceste suprafețe va fi defrișată. Cheltuielile pentru o astfel de desțelenire cad în sarcina producătorului vizat. Până la desțelenirea suprafeței respective, produsele rezultate din strugurii provenind de pe suprafețele respective pot fi puse în circulație doar în vederea distilării. Aceste produse nu pot fi utilizate la prepararea unei băuturi alcoolice cu o concentrație alcoolică egală cu sau mai mare de 80 % vol.

(3)   Drepturile pentru noi plantări, precum și orice condiții aplicabile exercitării acestor drepturi sau suprafețelor plantate ca efect al exercitării acestora, acordate anterior datei de 1 august 2000 pentru experimente vinicole, se aplică și în timpul perioadei experimentale. Regulile enunțate la alineatul (2) al treilea paragraf se aplică acestor suprafețe după terminarea perioadei experimentale.

(4)   Statele membre înregistrează fiecare caz de acordare a dreptului de nouă plantare pentru suprafețele destinate pepinierelor vinicole.

În această perioadă, strugurii proveniți din aceste culturi de viță de vie nu se recoltează, iar dacă se recoltează sunt distruși.

După această perioadă:

(a)

fie producătorul exercită drepturile de noi plantări acordate conform articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, drepturile de replantare sau de plantare acordate din rezervă pentru a permite suprafeței respective să producă vin destinat comercializării;

(b)

fie vița de vie plantată pe aceste suprafețe va fi defrișată. Cheltuielile pentru o astfel de desțelenire sunt suportate de respectivul producător. Până la desțelenirea suprafeței respective, produsele rezultate din strugurii provenind de pe suprafețele respective pot fi puse în circulație doar în vederea distilării. Aceste produse nu pot fi utilizate la prepararea unui alcool cu o concentrație alcoolică mai mică sau egală cu 80 % vol.

(5)   Drepturile pentru noi plantări, precum și orice condiții aplicabile utilizării acestor drepturi sau suprafețelor plantate ca efect al acestora, acordate anterior datei de 1 august 2000 pentru suprafețe destinate experimentelor vinicole, continuă să se aplice în timpul perioadei de producție a pepinierelor vinicole. Reglementările prevăzute la alineatul (4) al treilea paragraf se aplică acestor suprafețe după terminarea perioadei de producție a pepinierelor vinicole.

(6)   Statele membre vor înregistra fiecare caz de acordare a dreptului de nouă plantare pentru suprafețele ale căror produse vitivinicole sunt destinate exclusiv consumului familial al viticultorului.

(7)   Prin derogare de la dispozițiile alineatului (6), în scopul evitării unei încărcări administrative excesive, un stat membru poate decide că suprafețele furnizoare de produse vitivinicole destinate exclusiv consumului familial al viticultorului nu sunt supuse dispozițiilor referitoare la desțelenire prevăzute la articolul 2 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999. Statele membre nu pot recurge la această alternativă decât dacă:

(a)

suprafața luată în considerare de fiecare viticultor nu depășește un plafon stabilit de acest stat membru;

(b)

viticultorul respectiv nu produce vin în scopul comercializării.

(8)   Comercializarea produselor vinicole provenind de pe suprafețele menționate la alineatele (6) și (7) este interzisă. Statele membre instaurează un sistem de monitorizare a aplicării acestei interdicții. Dacă se descoperă o încălcare a ei, independent de orice sancțiuni impuse de un stat membru, suprafața respectivă este defrișată pe cheltuiala producătorului în cauză. Până la efectuarea defrișării, produsele rezultate din struguri provenind de pe aceste suprafețe pot fi puse în circulație doar în scopul distilării. Aceste produse nu pot fi utilizate la prepararea de alcool cu o concentrație mai mică sau egală cu 80 % vol. Statele membre înregistrează orice caz soluționat în aplicarea prezentului alineat.

(9)   Statele membre nu pot acorda drepturi de noi plantări suprafețelor destinate producției de vinuri de calitate produse în regiuni determinate sau vinuri de masă desemnate prin indicații geografice decât în cazul în care s-a procedat la o evaluare care să ateste că respectiva producție de vin este cu mult inferioară cererii. Statele membre își fondează evaluarea pe date și criterii obiective. Aceste date conțin inventarul potențialului de producție al regiunii în cauză sau indicații echivalente. Statele membre trebuie să înregistreze toate aceste evaluări, precum și datele și criteriile obiective. Dacă un stat membru a recunoscut că producția unui astfel de vin este mult inferioară cererii, el consemnează toate cazurile de acordare de drepturi de nouă plantare pentru aceste vinuri.

(10)   Statele membre comunică Comisiei următoarele informații referitoare la fiecare campanie viticolă:

(a)

suprafețele totale pentru care s-au acordat drepturi de noi plantări conform alineatelor (1), (2) și (4);

(b)

suprafața totală pentru care s-au acordat drepturi de noi plantări conform alineatului (6). Totuși, în cazul în care se recurge la derogarea prevăzută la alineatul (7), statul membru comunică o estimare o suprafeței totale luate în considerare, pe baza rezultatelor monitorizării efectuate;

(c)

suprafața totală pentru care drepturile de noi plantări s-au acordat conform articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 pentru fiecare vin în cauză, astfel încât detaliile evaluărilor efectuate să conțină datele și criteriile obiective utilizate;

(d)

mențiunea unei eventuale plăți efectuate de către producători în contrapartidă cu acordarea de drepturi de noi plantări.

Această comunicare se face în cel mult patru luni după încheierea campaniei viticole respective.

Articolul 4

(1)   Dacă o suprafață este defrișată ca urmare a aplicării articolului 2 alineatul (7) sau a articolului 19 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 sau a articolului 3 alineatul (2) al treilea paragraf litera (b) sau a articolului 3 alineatul (4) al treilea paragraf litera (b) sau a articolului 3 alineatul (8) din prezentul regulament, nu se acordă nici un drept de replantare. Mai mult, nu se acordă drepturi de replantare în cazul defrișării următoarelor suprafețe:

(a)

orice suprafață plantată cu viță de vie în scopul punerii în practică a măsurilor de consolidare a terenului sau a măsurilor de expropriere pentru cauze de utilitate publică, dacă drepturile de nouă plantare au fost acordate pentru suprafețele prevăzute la articolul 3 alineatul (1);

(b)

suprafețele destinate experimentelor vinicole pe durata perioadei experimentale;

(c)

suprafețele destinate pepinierelor vinicole pe durata perioadei de producție a pepinierelor sau

(d)

suprafețele destinate exclusiv consumului familiei viticultorului.

(2)   Un stat membru nu poate acorda drepturi de replantare unui producător care se angajează să efectueze desțelenirea unei suprafețe plantate cu viță de vie înainte de finalul celei de-a treia campanii viticole de la plantarea inițială a suprafeței sau dacă acea suprafață a fost plantată, iar producătorul poate demonstra că nu deține suficiente drepturi (sau nici un drept) de plantare care ar permite plantarea cu viță de vie a întregii suprafețe. Un stat membru nu acordă mai multe drepturi decât sunt necesare unui producător pentru a permite ca întreaga suprafață în cauză să fie plantată cu viță de vie, luând în considerare drepturile pe care acesta le deține deja. Producătorul definește cu precizie suprafața de defrișat.

(3)   Producătorul care își ia angajamentul prevăzut la alineatul (2) trebuie să prezinte o garanție. Obligația de a defrișa suprafața respectivă constituie o cerință principală în sensul articolului 20 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2220/85 (15) al Comisiei. Valoarea garanției este stabilită de statul membru interesat pe bază de criterii obiective. Garanția este stabilită la un nivel proporțional și suficient pentru a împiedica producătorii să-și încalce angajamentul.

(4)   Până la îndeplinirea angajamentului de desțelenire, statele membre garantează că, în timpul oricărei campanii viticole, nu există în mod simultan o producție comercială de vin provenind atât de pe suprafața destinată defrișării cât și de pe suprafața nou plantată, asigurându-se că:

(a)

produsele rezultate din struguri provenind de pe suprafața nou plantată nu pot fi puse în circulație decât în vederea distilării. Aceste produse nu pot fi utilizate la prepararea de alcool având o concentrație alcoolică mai mică sau egală cu 80 % vol sau

(b)

produsele rezultate din struguri provenind de pe suprafața de defrișat nu pot fi puse în circulație decât în vederea distilării. Aceste produse nu pot fi utilizate la prepararea de alcool având o concentrație alcoolică mai mică sau egală cu 80 % vol.

(5)   Dacă angajamentul de desțelenire nu este îndeplinit până la termenul fixat, suprafața care nu a fost defrișată este considerată ca fiind plantată prin încălcarea restricțiilor de plantare prevăzute la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

(6)   Statele membre monitorizează plantarea și desțelenirea respectivelor suprafețe.

(7)   Statele membre înregistrează fiecare caz soluționat prin aplicarea prezentului articol.

(8)   Statele membre înregistrează transferul tuturor drepturilor de replantare între exploatații.

(9)   Dacă un stat membru intenționează să recurgă la opțiunea de a prelungi perioada de exercitare a drepturilor de plantare de la cinci la opt campanii viticole, după expirarea perioadei pe parcursul căreia a avut loc desțelenirea, el informează Comisia asupra acestei hotărâri.

Articolul 5

(1)   Statele membre garantează faptul că transferul de drepturi către rezerva națională și/sau rezervele regionale nu antrenează o creștere globală a potențialului de producție pe teritoriul lor.

(2)   La aplicarea alineatului (1), statele membre pot:

(a)

face uz de coeficientul de reducere prevăzut la articolul 5 alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999;

(b)

aplica un coeficient de reducere echivalent altor transferuri de drepturi către rezerva națională și/sau rezervele regionale.

(3)   La aplicarea articolului 4 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, statele membre pot, de asemenea, aplica un coeficient de reducere echivalent transferului de drepturi între exploatații.

(4)   Un stat membru notifică Comisiei crearea de rezerve naționale și/sau regionale de drepturi de plantare sau, după caz, o informează asupra alegerii de a nu aplica sistemul de rezerve.

(5)   Dacă un stat membru preferă să nu aplice sistemul de rezervă, el comunică Comisiei dovada existenței unui sistem eficace de gestiune a drepturilor de plantare pe teritoriul său, în special dovada necesității eventualelor derogări de la dispozițiile pertinente din capitolul I din titlul II din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

(6)   Statele membre înregistrează toate cazurile de acordare a drepturilor de plantare dintr-o rezervă, toate cazurile în care drepturile de plantare sunt transferate de la o rezervă la alta și toate cazurile de alocare de drepturi de plantare către rezerve. Orice plăți efectuate în contrapartidă pentru alocările de drepturi unei rezerve sau pentru acordarea de drepturi dintr-o rezervă vor fi de asemenea consemnate.

Articolul 6

(1)   Statele membre informează Comisia asupra detaliilor alocării de drepturi de noi plantări nou create către una sau mai multe rezerve, ținând cont de drepturile de plantare nou create și deja alocate conform articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

(2)   Statele membre pot cere Comisiei să le aloce drepturile de plantare nou create păstrate în rezerva Comunității. Comisia poate face asemenea alocări în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 75 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

CAPITOLUL III

Primele de abandon

Articolul 7

Statele membre informează Comisia asupra tuturor suprafețelor deținute desemnate pentru a fi eligibile la acordarea primei de abandon definitiv al viticulturii și condițiile cărora le este supusă desemnarea.

Articolul 8

(1)   Statele membre stabilesc procedura de prezentare a cererilor, care prevede în special:

(a)

termenele limită de prezentare a cererilor și informațiile necesare susținerii acestora;

(b)

verificarea ulterioară a existenței podgoriilor respective, a suprafeței în cauză și a randamentului său mediu sau a capacității sale de producție;

(c)

notificarea ulterioară a primei aplicabile producătorului respectiv;

(d)

posibilitatea re-examinării primei aplicabile notificate în cazul în care producătorul prezintă o cerere justificată și notificarea rezultatului re-examinării;

(e)

verificarea executării prealabile a defrișării.

(2)   Prima este plătită după verificarea executării prealabile a defrișării. Totuși, statele membre pot prevedea ca prima să fie plătită în avans producătorului, înainte de executarea defrișării, cu condiția ca producătorul să depună o garanție reprezentată de o sumă egală cu 120 % din primă. În sensul Regulamentului (CEE) nr. 2220/85, obligația privește desțelenirea suprafeței luate în considerare. În acest caz desțelenirea suprafeței trebuie să aibă loc cel târziu la finalul campaniei viticole următoare celei în care s-a plătit prima.

(3)   Statele membre pot prevedea ca, pentru producătorii care sunt membri ai unor „grupuri de producători”, conform definiției de la articolul 39 din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, primele să fie reduse cu până la 15 %. În aceste cazuri, sumele corespunzătoare acestei reduceri sunt plătibile grupului de producători în cauză.

(4)   Nu pot fi acordate prime pentru suprafețe cuprinse între 10 și 25 de ari decât dacă suprafața respectivă constituie toată suprafața vinicolă a exploatației. În acest caz, valoarea maximă a primei la hectar nu depășește 4 300 EUR.

(5)   În cazul unor suprafețe de peste 25 ari, prima nu depășește, pe hectar:

(a)

1 450 EUR pentru un randament mediu la hectar sub 20 hectolitri;

(b)

3 400 EUR pentru un randament mediu la hectar cuprins între 20 și 30 hectolitri;

(c)

4 200 EUR pentru un randament mediu la hectar cuprins între 30 hectolitri și 40 hectolitri;

(d)

4 600 EUR pentru un randament mediu la hectar cuprins între 40 hectolitri și 50 hectolitri;

(e)

6 300 EUR pentru un randament mediu la hectar cuprins între 50 hectolitri și 90 hectolitri;

(f)

8 600 EUR pentru un randament mediu la hectar cuprins între 90 hectolitri și 130 hectolitri;

(g)

11 100 EUR pentru un randament mediu la hectar cuprins între 130 și 160 hectolitri;

(h)

12 300 EUR pentru un randament mediu la hectar de peste 160 hectolitri.

(6)   Prin derogare de la alineatul (4), statele membre pot decide acordarea primei pentru suprafețe între 10 și 25 de ari, dacă suprafața în cauză nu constituie totalitatea suprafeței vinicole a exploatației. În acest caz, se aplică limitele maxime ale primei fixate la alineatul (5).

Articolul 9

Perioadele prevăzute la articolul 9, literele (a), (c) și (d) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 sunt de 10 ani vinicoli, începând cu campania viticolă respectivă.

Articolul 10

(1)   Statele membre înregistrează detaliat datele fiecărei cereri și rezultatul acesteia.

(2)   Statele membre comunică Comisiei pentru fiecare an vinicol:

(a)

suprafața totală care a fost defrișată în contrapartidă cu o primă prevăzută la capitolul II titlul II din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999;

(b)

o estimare privind următorul an vinicol.

Această comunicare se face în cel mult patru luni de la data încheierii campaniei viticole respective.

Articolul 11

În cazul în care statele membre acordă un ajutor financiar național desemnat pentru atingerea de obiective similare celor prevăzute în capitolul II al titlului II din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, statele membre:

(a)

înregistrează datele fiecărei cereri și rezultatul acesteia;

(b)

comunică Comisiei, pentru fiecare campanie viticolă, suprafața totală care a fost defrișată exclusiv în contrapartidă pentru un ajutor financiar național și suma totală plătită a ajutorului financiar. Această comunicare trebuie făcută în cel mult patru luni de la încheierea campaniei viticole respective;

(c)

se asigură că informarea făcută în temeiul articolului 10 alineatul (2) din prezentul regulament specifică proporția din suprafața în cauză care a fost defrișată în contrapartida unui ajutor național, în plus față de prima vizată în capitolul II al titlului II din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, precum și suma totală în care constă ajutorul financiar național în acest caz.

CAPITOLUL IV

Restructurare și reconversie

Articolul 12

În sensul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, înlocuirea obișnuită a podgoriilor care au ajuns la finalul ciclului lor natural de viață reprezintă replantarea acelor parcele de teren cu același soi, conform aceluiași sistem de cultivare a viței de vie.

Articolul 13

Statele membre stabilesc:

(a)

dimensiunile unei parcele minime care poate beneficia de sprijin la restructurare și reconversie și dimensiunile minime rezultate din restructurare și conversie;

(b)

definițiile măsurilor care trebuie incluse în planuri; termenele de execuție care nu trebuie să depășească cinci ani; obligația de a include în planuri, pentru fiecare exercițiu financiar, măsurile de execuție pentru respectivul exercițiu și suprafața luată în considerare pentru fiecare măsură; procedurile de monitorizare a execuției;

(c)

dispozițiile care limitează utilizarea, în aplicarea unui plan, a drepturilor de replantare care rezultă din desțelenirea prevăzută în plan când acesta antrenează o posibilă creștere a randamentului suprafeței astfel acoperite. Aceste dispoziții sunt stabilite pentru a garanta atingerea obiectivului sistemului și în special pentru a garanta că nu există o creștere globală a potențialului de producție a statului membru respectiv;

(d)

dispozițiile care reglementează domeniul exact de aplicare și nivelurile sprijinului financiar. Sub rezerva dispozițiilor din capitolul III din titlul II din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 și din prezentul capitol, aceste dispoziții pot prevedea în special plata sumelor forfetare, nivelurile maxime de sprijin financiar pe hectar și armonizarea sprijinului financiar pe baza unor criterii obiective. Aceste dispoziții prevăd în special o creștere corespunzătoare a nivelurilor de sprijin financiar acordat când drepturile de replantare care rezultă din desțelenirea prevăzută în plan sunt utilizate la aplicarea planului.

Articolul 14

Dacă un stat membru alege să își stabilească el însuși planul de restructurare și reconversie, el va desemna:

(a)

persoanele fizice sau juridice care pot prezenta proiecte de plan;

(b)

conținutul proiectelor de plan, inclusiv descrierile detaliate ale măsurilor propuse și propuneri de termene pentru executarea acestora;

(c)

o suprafață minimă care trebuie să acopere planurile de restructurare și reconversie, precum și toate derogările la această cerință, justificate indubitabil și fondate pe criterii obiective;

(d)

procedura de prezentare și aprobare a planurilor, care prevede în special termenele de predare a proiectelor de plan, precum și criteriile obiective în funcție de ordinea priorităților.

Articolul 15

(1)   Sprijinul financiar este plătit după verificarea execuției unei anumite măsuri.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot prevedea plata sprijinului financiar în avans către producător înainte de executarea unei anumite măsuri, cu condiția ca:

(a)

execuția respectivei măsuri să fi început deja;

(b)

producătorul să fi constituit o garanție constând într-o sumă egală cu 120 % din sprijinul financiar. Conform Regulamentului (CEE) nr. 2220/85, obligația este reprezentată de execuția măsurii respective în doi ani de la acordarea avansului;

(c)

dacă producătorul respectiv a primit anterior un sprijin financiar cu titlu de avans pentru o altă măsură, aceasta din urmă să fi fost executată.

(3)   Dacă ansamblul măsurilor referitoare la o exploatație și prevăzute în plan nu este executat în termenele stabilite conform articolului 13 litera (b), producătorul rambursează integral sprijinul acordat în cadrul planului pentru exploatația în cauză. În orice caz, dacă sunt executate mai mult de 80 % din măsuri la termenele prevăzute, suma rambursată este egală cu dublul sprijinului suplimentar care ar fi fost acordat pentru finalizarea tuturor măsurilor din plan.

Articolul 16

(1)   Statele membre prezintă Comisiei, cel târziu la data de 30 iunie a fiecărui an, referitor la sistemul de restructurare și conversie:

(a)

o declarație de cheltuieli efective realizate în timpul anului financiar în curs;

(b)

orice cereri de finanțare ulterioară a cheltuielilor realizate în timpul exercițiului financiar în curs care depășesc alocațiile financiare acordate conform articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, precum și suprafața totală implicată în fiecare caz;

(c)

estimările de cheltuieli modificate și suprafețele totale implicate pentru exercițiile următoare, până la sfârșitul perioadei prevăzute pentru aplicarea planurilor de restructurare și reconversie, conform alocației pentru fiecare stat membru.

(2)   Fără a aduce atingere reglementărilor generale stabilite pentru disciplina bugetară, dacă informațiile pe care Comisia le cere statelor membre conform alineatul (1) sunt incomplete sau nu s-au respectat termenele, Comisia va reduce avansurile desemnate pentru cheltuielile agricole pe o bază temporară și forfetară.

Articolul 17

(1)   Pentru fiecare stat membru, cheltuielile efective realizate și declarate pentru un exercițiu financiar sunt finanțate până la limita sumelor notificate Comisiei conform articolul 16 alineatul (1) litera (a), care prevede că aceste sume nu trebuie să depășească în total suma alocată statului membru respectând articolul 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999.

(2)   Cererile prezentate de către statele membre conform articolului 16 litera (b) sunt acceptate pe bază de pro rata, utilizând creditele disponibile după deducerea sumei, pentru toate statele membre, sumele notificate conform articolului 16 litera (a) din suma totală alocată statelor membre prin aplicarea articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999. Comisia notifică statele membre imediat după data de 30 iunie, în măsura în care cererile pot fi acceptate.

(3)   Fără a ține seama de prevederile alineatelor (1) și (2), dacă suprafața totală notificată conform articolului 16 alineatul (1) litera (a) este inferioară numărului de hectare indicat în alocația pentru exercițiul financiar respectiv acordat statului membru conform articolului 14 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, cheltuielile declarate pentru exercițiul financiar în cauză se finanțează doar până la limita unei sume calculate prin reducerea limitei menționate la alineatul (1) proporțional cu diferența constatată față de suprafața totală notificată.

(4)   Dacă cheltuielile efectiv realizate de un stat membru în timpul unui anume exercițiu financiar sunt mai mici de 75 % din sumele prevăzute la alineatul (1), cheltuielile admisibile pentru exercițiul financiar următor, precum și suprafața totală corespunzătoare sunt reduse cu o treime din diferența între acest prag și cheltuielile curente realizate în timpul exercițiului financiar respectiv.

(5)   Această reducere nu este luată în considerare la cheltuielile pentru exercițiul următor celui asupra căruia s-a aplicat reducerea.

(6)   Sumele rambursate de producători conform articolului 15 alineatul (3) se deduc din cheltuielile de finanțat.

(7)   Referirile la un anume exercițiu financiar se raportează la plățile efectiv realizate de statele membre între 16 octombrie și 15 octombrie al anului următor.

Articolul 18

(1)   Statele membre înregistrează datele tuturor planurilor, aprobate sau nu, și toate măsurile puse în practică în cadrul aplicării acestora.

(2)   Statele membre informează Comisia, pentru fiecare campanie viticolă și fiecare plan, cu privire la suprafața care constituie inițial obiectul planului și la randamentul său mediu, suprafața rezultată în urma restructurării și a reconversiei și randamentul său mediu estimat. Această informare trebuie realizată în cel mult patru luni de la finele campaniei viticole respective.

CAPITOLUL V

Informații și dispoziții generale

Articolul 19

(1)   Statele membre informează Comisia asupra opțiunii lor de a stabili inventarul potențialului de producție pe o bază națională sau regională.

(2)   Dacă un stat membru alege stabilirea unui inventar pe o bază regională și dacă creează rezerve regionale conform capitolului I din titlul II din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999, regiunile utilizate în ambele scopuri vor fi aceleași.

(3)   Informațiile conținute în inventar sunt prezentate astfel:

(a)

în cazul suprafețelor viticole plantate cu soiuri de viță de vie clasificate ca soiuri pentru producția de vinuri, informațiile sunt clasate pe categorii de vinuri (vinuri de calitate produse în regiuni determinate și vinuri de masă) menționându-se suprafața totală care se pretează la producția de vinuri descrise prin indicații de ordin geografic. Proporția din suprafața totală plantată cu un anumit soi de vin este, de asemenea, indicată dacă această proporție este semnificativă;

(b)

referitor la ansamblul de drepturi de plantare existente, informațiile sunt clasificate astfel încât să reflecte:

(i)

o estimare, în hectare, a drepturilor de nouă plantare alocate producătorilor, dar care nu au fost încă utilizate;

(ii)

o estimare, în hectare, a drepturilor de replantare deținute de producători, dar neutilizate încă;

(iii)

drepturile de plantare, în hectare, nou introduse și care nu au fost încă atribuite uneia sau mai multor rezerve sau au fost acordate conform articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999;

(iv)

drepturile de plantare, în hectare, deținute în rezervă sau rezerve;

(c)

în cazul unui inventar stabilit la nivel național, clasificarea are loc conform datelor furnizate la nivelul regional corespunzător.

(4)   Inventarul înregistrează sursa sau sursele informațiilor pe care le conține.

(5)   La prima elaborare a inventarului, informațiile pe care le conține se raportează la situație la o dată care trebuie aleasă de un stat membru în campania viticolă precedentă. Inventarul conține, de asemenea, informații referitoare la o campanie viticolă de referință istorică ales de statul membru, care:

(a)

sunt stabilite, în măsura posibilităților, pe aceeași bază ca și informațiile din restul inventarului;

(b)

pot fi fondate pe estimări când este necesar.

(6)   Inventarul trebuie actualizat anual la data aleasă.

Articolul 20

(1)   În clasificarea soiurilor de viță de vie pentru producția vinicolă, statele membre clasifică soiurile în funcție de nume, însoțit de eventualele sinonime și de culoarea strugurilor.

(2)   Deciziile referitoare la clasificarea soiurilor sunt luate pe baza criteriilor obiective, și anume a considerațiilor referitoare la aptitudinea culturală sau la caracteristicile organoleptice ale vinului rezultat din soiurile luate în considerare.

(3)   Numele și sinonimele soiurilor clasate sunt conforme cu cele stabilite de către unul din următoarele organisme:

(a)

Biroul Internațional al Vinului (BIV);

(b)

Uniunea pentru Protecția Soiurilor de Plante (UPSP) și/sau

(c)

Comitetul Internațional pentru Resursele Genetice ale Plantelor (CIRGP).

(4)   Pentru fiecare soi enumerat în clasificare ca soi pentru producția de vin, clasamentul indică și dacă soiul este destinat uneia dintre următoarele utilizări autorizate:

(a)

soi de struguri de masă;

(b)

soi pentru producția băuturilor spirtoase pe bază de vin;

(c)

soi pentru producția de struguri destinați stafidirii;

(d)

alte soiuri.

(5)   Clasificarea precizează și eventualele cazuri de omonimie pentru soiuri.

(6)   Numai soiurile care pot fi comercializate pe piață în cel puțin un stat membru conform Directivei 68/193/CEE pot fi incluse în clasificarea statelor membre.

(7)   Prin derogare de la alineatul (6), un stat membru poate, de asemenea, include în clasamentul său soiuri de viță de vie care au fost plantate înainte de intrarea în vigoare a Directivei 68/183/CEE și care există încă pe teritoriul său.

(8)   Dacă un stat membru căruia îi este aplicabil capitolul I din titlul II din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 clasifică un soi pentru producția de vinuri care nu a fost în prealabil clasificat în unitatea administrativă respectivă, fie prin legislație comunitară sau națională, suprafețele deja plantate cu acel soi nu pot fi utilizate pentru producția de vin. Statele membre aplică un sistem adecvat pentru monitorizarea respectării acestei interdicții. Statele membre pot permite producătorului în chestiune să utilizeze drepturi de replantare sau de nouă plantare, pentru a permite suprafeței respective să producă vin, acordate dintr-o rezervă conform articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999. Statele membre înregistrează toate aceste cazuri.

(9)   Statele membre comunică Comisiei clasificările realizate în fiecare campanie viticolă, precizând exact orice eventuale modificări aduse. Ele comunică Comisiei orice recurgere la derogarea menționată la alineatul (7) până la data de 31 iulie 2001, precizând dacă intenționează să utilizeze derogarea prevăzută la alineatul (8).

(10)   Comisia pune la dispoziție clasificări într-un format și prin mijloacele considerate de aceasta ca fiind adecvate.

Articolul 21

(1)   Atunci când statele membre, în aplicarea dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 și a prezentului regulament, comunică Comisiei măsurile pe care le adoptă, furnizează totodată un rezumat succint al acestora.

(2)   Statele membre păstrează informațiile înregistrate la aplicarea prezentului regulament cel puțin zece campanii viticole după cea în care au fost înregistrate.

(3)   Comunicările care trebuie efectuate la aplicarea prezentului regulament vor fi elaborate conform modelelor indicate în anexă.

CAPITOLUL VI

Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 22

Dacă unui producător i se cere, conform titlului II din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 sau din prezentul regulament, să distileze orice produs, nici operațiunile de distilare și nici produsul distilat nu beneficiază de vreun ajutor financiar din partea Comunității.

Articolul 23

Plățile efectuate prin aplicarea titlului II din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 și din prezentul regulament sunt vărsate integral către beneficiari.

Articolul 24

Prezentul regulament abrogă Regulamentele (CEE) nr. 2314/72, (CEE) nr. 940/81, (CEE) nr. 3800/81, (CEE) nr. 2729/88, (CEE) nr. 2741/89 și (CEE) nr. 3302/90.

Articolul 25

(1)   Drepturile de plantare reglementate de Regulamentul (CEE) nr. 822/87, care au fost valabile în spiritul acestui regulament până la o dată ulterioară celei de 31 iulie 2000, rămân valabile până la această dată.

(2)   După data prevăzută la alineatul (1), aceste drepturi sunt automat alocate rezervei naționale sau regionale corespunzătoare. Dacă rezerva corespunzătoare nu a fost creată până la data respectivă, atribuirea drepturilor este suspendată până la crearea unei astfel de rezerve. Drepturile sunt alocate în mod automat rezervei respective după creare.

Articolul 26

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 1 august 2000.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 31 mai 2000.

Pentru Comisie

Franz FISCHLER

Membru al Comisiei


(1)  JO L 179, 14.7.1999, p. 1.

(2)  JO L 84, 27.3.1999, p. 1.

(3)  JO L 199, 30.7.1999, p. 8.

(4)  JO L 248, 1.11.1972, p. 53.

(5)  JO L 226, 7.9.1993, p. 1.

(6)  JO L 96, 8.4.1981, p. 10.

(7)  JO L 381, 31.12.1981, p. 1.

(8)  JO L 308, 3.12.1999, p. 5.

(9)  JO L 241, 1.9.1988, p. 108.

(10)  JO L 299, 4.11.1997, p. 3.

(11)  JO L 264, 12.9.1989, p. 5.

(12)  JO L 317, 16.11.1990, p. 25.

(13)  JO L 160, 26.6.1999, p. 103.

(14)  JO L 93, 17.4.1968, p. 15.

(15)  JO L 205, 3.8.1985, p. 5.


ANEXA

Formatul comunicărilor necesare conform prezentului regulament

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image

Image