02/Volumul 10

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

185


31998R0075


L 007/3

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 75/1998 AL COMISIEI

din 12 ianuarie 1998

de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 2454/93 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Comisiei din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 82/97 al Parlamentului European și al Consiliului (2), în special articolul 249,

întrucât este necesar ca în Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (3), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1427/97 (4), să se introducă o definiție a termenului „țări AELS”, astfel cum este folosit în contextul regimului de tranzit comunitar; întrucât trebuie să se țină seama de faptul că și alte țări decât cele inițiale ale Comunității și ale AELS au aderat la Convenția din 20 mai 1987 privind un regim comun de tranzit (5), denumită în continuare „Convenția”;

întrucât, pentru a simplifica atât obligațiile operatorilor economici, cât și ale administrațiilor vamale, dispozițiile referitoare la tranzit și la dovedirea statutului comunitar al mărfurilor transportate pe vase trebuie modificate;

întrucât dispozițiile referitoare la tranzit și la dovedirea statutului comunitar al mărfurilor transportate pe mare sunt inadecvate din cauza particularităților transportului pe mare, care nu au un corespondent în alte tipuri de transport; întrucât, prin urmare, în conformitate cu dispozițiile curente, este imposibil să se garanteze colectarea datoriei vamale și a altor impuneri asupra mărfurilor;

întrucât, din cauza acestor particularități, regimul de tranzit în Comunitate, obligatoriu pentru transportul naval al mărfurilor care nu provin din Comunitate, este aproape imposibil de aplicat în practică;

întrucât este necesară o garanție care să asigure colectarea datoriei vamale și a altor impuneri atunci când mărfurile sunt transportate în acest regim de tranzit, pe mare, de către servicii de transport obișnuite;

întrucât, atunci când nu se aplică dispozițiile Directivei 77/388/CEE a Consiliului (6), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 96/95/CE (7), este necesar să se stabilească un mod de identificare a mărfurilor expediate spre sau dintr-o parte a teritoriului vamal al Comunității; întrucât asemenea mărfuri ar trebui identificate folosind un document T2LF sau, atunci când sunt transportate conform regimului de tranzit intern al Comunității, folosind o anumită înregistrare din formularul declarației T2;

întrucât mărfurile comunitare expediate dintr-un punct în alt punct din teritoriul vamal al Comunității, transportate în întregime pe mare sau pe calea aerului prin teritoriul uneia sau al mai multor țări care au aderat la Convenție, nu trebuie supuse regimului de tranzit intern comunitar numai pentru că sunt transportate prin teritoriul acestor țări;

întrucât experiența a arătat că este recomandabil ca interdicția utilizării garanției globale în cadrul regimului de tranzit în Comunitate să se aplice pe o perioadă limitată;

întrucât, în scopul simplificării procedurilor administrative, este recomandabil să se armonizeze unele formulare utilizate în regimul de tranzit în Comunitate și regimul comun de tranzit și să se unifice într-o singură listă listele cu anumite mărfuri sensibile cuprinse în anexele 52 și 56 la Regulamentul (CEE) nr. 2454/93;

întrucât extinderea regimului de tranzit în Comunitate pentru Andorra și San Marino impune unele modificări ale formularelor;

întrucât perioada de tranziție pentru comerțul între Comunitate, astfel cum a fost instituită la 31 decembrie 1985, pe de o parte, și Spania și Portugalia, pe de altă parte, și comerțul între aceste două state membre s-a încheiat la 31 decembrie 1995, pentru identificarea bunurilor implicate în acest comerț nemaifiind necesare documente și proceduri; întrucât, prin urmare, Regulamentul (CEE) nr. 409/86 (8), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 3716/91 (9), trebuie abrogat;

întrucât articolul 188 din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92, denumit în continuare „Codul”, acordă reduceri tarifare la importul de produse piscicole obținute de navele Comunității în apele teritoriale ale unei țări terțe; întrucât un certificat conform unui model standard încorporând toate declarațiile necesare, utile în sprijinul declarației de punere în liberă circulație, este modul cel mai adecvat de a proceda în cazul produselor respective;

întrucât o simplă obligație din partea statelor membre de a pune la dispoziție Comisiei listele cu cazuri prevăzute la articolul 870 și articolul 889 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 este suficientă nu numai pentru a permite efectuarea corectă a verificărilor în cadrul controalelor privind resursele proprii, dar și pentru a proteja interesele financiare ale Comunității; întrucât, în vederea simplificării obligațiilor statelor membre este, prin urmare, convenabil să se suspende obligația de a trimite aceste liste Comisiei;

întrucât codurile stabilite prin Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 nu acoperă mărfurile returnate în sensul articolului 185 din Cod, sau mărfuri din țările terțe puse în liberă circulație într-o țară cu care Comunitatea a încheiat un acord de uniune vamală înainte de a fi retrimise Comunității; întrucât, prin urmare, aceste categorii trebuie incluse în lista codurilor;

întrucât dispozițiile prezentului regulament sunt conforme cu avizul Comitetului Codului Vamal,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se modifică după cum urmează:

1.

la articolul 309, se adaugă următoarea literă (f):

„(f)

«Țări AELS» înseamnă:

 

toate țările AELS și oricare altă țară care a aderat la Convenția din 20 mai 1987 referitoare la regimul comun de tranzit. (10);

2.

articolul 311 se modifică după cum urmează:

(a)

se elimină litera (b);

(b)

se adaugă următorul paragraf:

„Mărfurile prevăzute la litera (a) din primul alineat, care sunt transportate în întregime pe mare sau pe calea aerului, nu trebuie să se supună regimului de tranzit intern al Comunității.”

3.

titlul părții a II-a, titlul II, capitolul 3, se înlocuiește cu următorul text:

„Statutul vamal al mărfurilor”;

4.

articolul 313 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 313

(1)   Sub rezerva articolului 180 din Cod și a excepțiilor enumerate în alineatul (2) din prezentul articol, toate mărfurile de pe teritoriul vamal al Comunității se consideră mărfuri comunitare, cu excepția cazului în care s-a stabilit că ele nu au statut comunitar.

(2)   Următoarele nu se consideră a fi mărfuri comunitare, cu excepția cazului în care se stabilește în conformitate cu articolele 314-323 că acestea au, într-adevăr, statut comunitar:

(a)

mărfurile aduse pe teritoriul vamal al Comunității în conformitate cu articolul 37 din Cod;

(b)

mărfurile aflate în stare de depozitare temporară sau într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber;

(c)

mărfuri plasate sub un regim suspensiv.

Prin derogare de la această dispoziție și în conformitate cu articolul 38 alineatul (5) din Cod, mărfurile aduse pe teritoriul vamal al Comunității se consideră mărfuri comunitare, cu excepția cazului în care s-a stabilit că ele nu au statut comunitar:

atunci când, în cazul în care sunt transportate pe calea aerului, mărfurile au fost încărcate sau transbordate la un aeroport al Comunității pentru expediere către un alt aeroport de pe teritoriul vamal al Comunității și transportate însoțite de un singur document de transport întocmit într-un stat membru;

sau atunci când, în cazul în care sunt transportate pe mare, mărfurile au fost transportate între porturi din teritoriul vamal al Comunității de un serviciu de transport maritim regulat, autorizat în conformitate cu articolul 313a și articolul 313b.”

5.

se introduc următoarele articolele 313a și 313b:

„Articolul 313a

(1)   Prin serviciu de transport maritim regulat se înțelege un serviciu obișnuit de transport de marfă pe nave care efectuează curse numai între porturi situate pe teritoriul vamal al Comunității și nu pot veni de la sau merge spre sau face escală în alte puncte din afara acestui teritoriu sau dintr-o zonă liberă a unui port aflat în acest teritoriu.

(2)   Autoritățile vamale pot cere dovada că dispozițiile referitoare la serviciile de transport maritim autorizate au fost respectate.

Atunci când autoritățile vamale constată că dispozițiile referitoare la serviciile de transport maritim autorizate nu au fost respectate, acestea trebuie să informeze toate autoritățile vamale interesate.

Articolul 313b

(1)   Atunci când o companie de transport maritim înaintează o cerere, autoritățile vamale ale unui stat membru pe al cărui teritoriu aceasta își are sediul sau este reprezentată pot, cu acordul autorităților vamale ale celorlalte state membre implicate, să autorizeze înființarea unui serviciu de transport maritim regulat.

(2)   Cererea cuprinde următoarele detalii:

(a)

porturile implicate;

(b)

numele navelor autorizate să asigure servicii regulate și

(c)

orice alte informații cerute de autoritățile vamale, în special graficul serviciului de transport maritim.

(3)   Autorizația se acordă numai companiilor de transport maritim care:

(a)

au sediul sau sunt reprezentate pe teritoriul vamal al Comunității și ale căror registre vor fi puse la dispoziția autorităților vamale competente;

(b)

nu au comis încălcări serioase sau repetate ale legislației vamale sau fiscale;

(c)

sunt în măsură să dovedească autorităților vamale că desfășoară un serviciu de transport maritim regulat, astfel cum este acesta definit în articolul 313a alineatul (1) și

(d)

se angajează ca:

pe rutele pentru care se cere autorizația să nu se facă escale în nici un port dintr-o țară terță sau în nici o zonă liberă dintr-un port aflat pe teritoriul vamal al Comunității și să nu se facă nici o transbordare în largul mării, precum și ca

certificatul de autorizare să fie ținut la bordul navei și prezentat la cerere autorităților vamale competente.

(4)   Atunci când primesc o cerere de autorizare, autoritățile vamale ale statului membru către care s-a înaintat cererea (autoritățile în măsură să autorizeze) anunță autoritățile vamale ale celorlalte state membre pe ale căror teritorii se află porturile de escală ale serviciului de transport maritim regulat (autoritățile corespondente).

Autoritățile corespondente confirmă primirea cererii.

În termen de 60 de zile de la primirea unei astfel de notificări, autoritățile corespondente fac cunoscut acordul sau refuzul lor. Dacă un stat membru respinge o cerere, acesta prezintă și motivele refuzului. Dacă nu primește un răspuns, autoritatea care acordă autorizația emite o autorizație care este acceptată de celelalte state membre implicate.

Autoritatea care acordă autorizația emite un certificat de autorizare, în unul sau mai multe exemplare, după cum este necesar, conform modelului prevăzut în anexa 42 A și informează autoritățile corespondente din celelalte state membre implicate. Fiecare certificat de autorizare poartă un număr de serie după care poate fi identificat. Toate exemplarele unui certificat poartă același număr.

(5)   O dată ce un serviciu de transport maritim regulat a fost autorizat, compania de transport maritim implicată este obligată să-l folosească. Compania de transport maritim comunică autorităților care au eliberat autorizația orice retragere sau schimbare în caracteristicile serviciului autorizat.

(6)   Atunci când o autorizație este retrasă sau un serviciu de transport maritim regulat își încetează operațiunile, autoritățile care au acordat autorizația anunță autoritățile corespondente din statele membre implicate. Autoritatea care a acordat autorizația anunță autoritățile corespondente și în cazul schimbărilor din cadrul unui serviciu de transport maritim regulat, folosind procedura prevăzută la alineatul (4).

(7)   Atunci când o navă de tipul la care se face referire în articolul 313a alineatul (1) este obligată în circumstanțe ce nu pot fi controlate de aceasta să transbordeze pe mare sau acostează temporar în portul unei țări terțe sau într-o zonă liberă a unui port de pe teritoriul vamal al Comunității, compania de transport maritim informează imediat autoritățile vamale ale porturilor prevăzute pentru escale ulterioare aflate pe ruta programată a navei.”;

(6)

articolul 314 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 314

(1)   Dacă mărfurile nu sunt considerate a fi mărfuri comunitare în sensul articolului 313, statutul lor comunitar nu poate fi stabilit în conformitate cu alineatul (2) decât în cazul în care:

(a)

au fost aduse dintr-un alt stat membru fără a tranzita teritoriul unei țări terțe sau

(b)

au fost aduse dintr-un alt stat membru prin teritoriul unei țări terțe și transportate însoțite de un singur document de transport emis de un stat membru sau

(c)

au fost transbordate într-o țară terță într-un mijloc de transport altul decât cel pe care au fost încărcate inițial și a fost emis un nou document de transport, cu condiția ca noul document să fie însoțit de o copie a documentului original de însoțire a încărcăturii din statul membru de expediere către statul membru de destinație. În conformitate cu cerințele cooperării administrative între statele membre, autoritățile vamale de la biroul vamal de destinație efectuează verificări ulterioare vămuirii pentru a stabili acuratețea informațiilor înregistrate pe copia documentului original de transport.

(2)   Dovada că mărfurile cu statut comunitar poate fi stabilită numai:

(a)

prin intermediul unui document prevăzut în articolele 315-318 sau

(b)

în conformitate cu normele stabilite în articolele 319-323 sau

(c)

de documentul însoțitor la care se face referire în Regulamentul (CEE) nr. 2719/92 al Comisiei (11) sau

(d)

de documentul prevăzut la articolul 325 sau

(e)

de documentul prevăzut la articolul 816 care certifică statutul comunitar al mărfurilor sau

(f)

de exemplarul de control T5 descris în articolul 843.

(3)   Documentele sau normele la care se face referire în alineatul (2) nu sunt folosite cu privire la mărfurile pentru care formalitățile de export au fost încheiate sau care au fost supuse unui regim de perfecționare activă (sistemul cu rambursare).

(4)   Atunci când documentele sau normele la care se face referire în alineatul (2) sunt folosite pentru mărfuri comunitare cu ambalaj care nu are statut comunitar, documentul care certifică statutul comunitar poartă unul dintre marcajele următoare:

envases N

N-emballager

N-Umschließungen

Σνσκενασια Ν

N packaging

emballages N

imballaggi N

N-verpakkingsmiddelen

embalagens N

N-pakkaus

N förpackning.

7.

articolul 315 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)

Dacă dovada statutului comunitar al mărfurilor este furnizată prin prezentarea unui document T2L, documentul amintit este întocmit în conformitate cu alineatele (2)-(7) din prezentul articol.”;

(b)

se introduce următorul alineat (1a):

„(1a)

Dovada statutului comunitar al mărfurilor expediate spre sau dintr-o parte a teritoriului vamal al Comunității în care nu se aplică Directiva 77/388/CEE se furnizează prin prezentarea unui document T2LF.

Alineatele (2)-(7) și articolele 316-324 se aplică mutatis mutandis.”;

8.

articolul 317 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)

Dovada statutului comunitar al mărfurilor se furnizează în conformitate cu condițiile prezentate mai jos, prin prezentarea facturii sau a documentului de transport referitor la mărfuri.”;

(b)

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)

Atunci când valoarea totală a mărfurilor comunitare acoperite de factura sau documentul de transport, completat și semnat în conformitate cu alineatul (2) al prezentului articol sau cu articolul 224, nu depășește 10 000 ECU, declarantul nu trebuie să prezinte documentul sau factura în cauză spre aprobare autorităților vamale ale statului membru de plecare.

În acest caz, factura sau documentul de transport include, în plus față de informațiile prezentate în alineatul (2), datele biroului de plecare.”;

9.

se introduce următorul articol 317a:

„Articolul 317a

(1)   Dovada statutului comunitar al mărfurilor se furnizează în conformitate cu condițiile prezentate mai jos, prin prezentarea manifestului companiei de transport maritim referitor la mărfurile respective.

(2)   Manifestul conține cel puțin următoarele informații:

(a)

denumirea și adresa completă a companiei de transport maritim;

(b)

numele navei;

(c)

locul și data încărcării navei;

(d)

locul descărcării.

Pentru fiecare transport, manifestul cuprinde de asemenea:

(a)

o referință asupra conosamentului sau altui document comercial;

(b)

numărul, descrierea, marcajele și numerele de referință ale coletelor;

(c)

descrierea mărfurilor;

(d)

masa brută în kilograme;

(e)

numerele de identificare ale containerului, dacă este cazul și

(f)

următorii indicatori ai statutului vamal:

«C» alături de fiecare articol cuprins în manifest și declarat ca având statut comunitar, sau

«F» pentru mărfurile transportate spre sau dinspre o parte a teritoriului vamal al Comunității unde nu se aplică Directiva 77/388/CEE, sau

«N» pentru toate celelalte tipuri de transporturi.

(3)   La cererea companiei de transport maritim, manifestul completat și semnat în mod corespunzător este autentificat de autoritățile vamale ale statului de plecare. O astfel de autentificare include numele și ștampila biroului de plecare, semnătura persoanei oficiale competente și data autentificării.”;

10.

se introduce următorul articol 323a:

„Articolul 323a

(1)   Atunci când, în temeiul articolului 91 alineatul (2) litera (f) din Cod, mărfurile necomunitare sunt expediate dintr-un punct în altul al teritoriului vamal al Comunității prin poștă (inclusiv mesagerie), autoritățile vamale ale statului membru expeditor atașează pe ambalaj și pe documentele însoțitoare o etichetă de tipul celei prezentate în anexa 42 sau dispun atașarea acestui tip de etichetă.

(2)   Dacă mărfurile comunitare sunt expediate prin poștă (inclusiv mesagerie) spre sau dinspre o parte a teritoriului vamal al Comunității în care nu se aplică Directiva 77/388/CEE, autoritățile vamale ale statului membru expeditor atașează pe ambalaj sau pe documentele însoțitoare o etichetă de tipul celei prezentate în anexa 42 B sau dispun atașarea acestui tip de etichetă.”;

11.

la articolul 362, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2)   Perioada maximă pentru care se interzice utilizarea garanției globale cu privire la orice tip de mărfuri este de 12 luni, în afară de cazul în care Comisia decide să prelungească perioada în conformitate cu procedura comitetului.”;

12.

la articolul 376 alineatul (1) litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)

care sunt enumerate în anexa 52 ca implicând riscuri sporite, în cazul în care se depășește cantitatea indicată în coloana 3.”;

13.

la articolul 381, se introduce următorul alineat (1a):

„(1a)   Atunci când se solicită o declarație T2 pentru mărfurile de tipul celor la care se face referire în articolul 311 litera (c), se înscrie litera «F» după simbolul «T2» în a treia subdiviziune a căsuței 1 din formularul al cărui model este prezentat în anexele 31-34.”;

14.

articolul 389 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 389

Fără a se aduce atingere aplicării articolului 317 alineatul (4), autoritățile vamale ale fiecărui stat membru pot autoriza orice persoană, denumită în continuare «expeditor autorizat», care satisface cerințele stabilite în articolul 390 și propune să se stabilească statutul comunitar al mărfurilor folosind un document T2L în conformitate cu articolul 315 alineatul (1) sau folosind unul dintre documentele prevăzute în articolele 317 și 317a, denumite în continuare «documente comerciale», pentru a folosi astfel de documente fără a fi obligat să le prezinte spre autentificare autorităților vamale ale statului membru de plecare.”;

15.

articolul 419 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Biroul de plecare înscrie în mod clar în căsuța rezervată pentru vamă din paginile 1, 2 și 3 ale notei de expediere CIM:

(a)

simbolul «T1», dacă mărfurile sunt supuse regimului de tranzit extern al Comunității;

(b)

simbolul «T2», dacă mărfurile, cu excepția acelora la care se face referire în articolul 311 litera (c), sunt supuse regimului de tranzit intern al Comunității, în conformitate cu articolul 165 din Cod.

(c)

simbolul «T2F», dacă mărfurile sunt supuse regimului de tranzit intern al Comunității, în conformitate cu articolul 311 litera (c).

Simbolul «T2» sau «T2F» se autentifică prin aplicarea ștampilei biroului de plecare.”;

16.

la articolul 434, alineatele (2), (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2)   Biroul de plecare introduce în mod clar în căsuța rezervată vămii de pe paginile 1, 2, 3A și 3B ale notei de transfer TR:

(a)

simbolul «T1» atunci când mărfurile sunt supuse regimului de tranzit extern al Comunității;

(b)

simbolul «T2» atunci când mărfurile, cu excepția celor la care se face referire în articolul 311 litera (c), sunt supuse regimului de tranzit intern al Comunității în conformitate cu articolul 165 din Cod;

(c)

simbolul «T2F» atunci când mărfurile sunt supuse regimului de tranzit intern al Comunității în conformitate cu articolul 311 litera (c).

Simbolurile «T2» sau «T2F» se autentifică prin aplicarea ștampilei biroului de plecare.

(3)   Biroul de plecare introduce, în căsuța rezervată vămii de pe paginile 1, 2, 3A și 3B ale notei de transfer TR referințe separate pentru containere, în funcție de tipul de mărfuri pe care le conțin și simbolurile «T1», «T2» sau «T2F», după caz, atunci când o notă de transfer se referă la:

(a)

containerele transportând mărfuri supuse regimului de tranzit extern al Comunității;

(b)

containerele conținând mărfuri, cu excepția celor la care se face referire în articolul 311 litera (c), supuse regimului de tranzit intern al Comunității, în conformitate cu articolul 165 din Cod;

(c)

containerele conținând mărfuri supuse regimului de tranzit intern al Comunității, în conformitate cu articolul 311 litera (c).

(4)   În cazurile prevăzute la alineatul (3), atunci când sunt folosite liste pentru containere mari, se întocmesc liste separate pentru fiecare categorie din container, iar numărul sau numerele de serie ale listei sau ale listelor în cauză se introduc în căsuța rezervată pentru vamă din paginile 1, 2, 3A și 3B ale notei de transfer TR. Simbolurile «T1», «T2» sau «T2F», în funcție de categoria de container folosit, se înscriu alături de numărul (numerele) de serie ale listei (listelor).”;

17.

articolul 444 se modifică după cum urmează:

(a)

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)

Atunci când mărfurile supuse regimului de tranzit extern al Comunității și mărfurile aflate sub regimul de tranzit intern al Comunității, în conformitate cu articolul 311 litera (c) din Cod, sunt transportate simultan, printr-o singură operațiune de transport, ele se înregistrează în manifeste separate.”;

(b)

la alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(3)

Manifestul sau manifestele prevăzute la alineatele (1) și (2) poartă o andosare datată și semnată de linia aeriană, care le identifică ca declarație de tranzit comunitar și specifică statutul vamal al mărfurilor la care se referă. Astfel completate și semnate, manifestul sau manifestele sunt tratate ca o declarație T1 sau T2F, după caz.

Atunci când un transport înregistrat într-un document constă din mărfuri deja acoperite printr-un regim de tranzit sau care sunt transportate sub regimul de perfecționare activă, regimul de antrepozit vamal sau de admitere temporară, linia aeriană înscrie literele «TD» alături de articolul relevant din manifest. De asemenea, înscrie literele «TD» în scrisoarea de trăsură aeriană corespunzătoare, declarând regimul folosit, numărul de referință al documentului de tranzit sau de transfer, data eliberării și numele biroului care l-a eliberat.”;

(c)

în alineatul (11) litera (c), a treia liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—

linia aeriană introduce în manifest simbolul «T1» alături de fiecare articol supus regimului de tranzit extern al Comunității, literele «TF» alături de fiecare articol supus regimului de tranzit intern al Comunității prevăzut la articolul 311 litera (c) și litera «C» alături de fiecare articol care nu este supus nici regimului de tranzit extern al Comunității, nici regimului de tranzit intern al Comunității prevăzut la articolul 311 litera (c); dacă un transport înregistrat într-un manifest constă din mărfuri deja acoperite de un regim de tranzit, sau transportate în regimul de perfecționare activă, de antrepozit vamal sau de admitere temporară, linia aeriană înscrie în manifest literele «TD» alături de articolul corespunzător. Înscrie, de asemenea, literele «TD» în scrisoarea de trăsură aeriană corespunzătoare, declarând simultan regimul utilizat, numărul de referință al documentului de tranzit sau de transfer, data eliberării și numele biroului care l-a eliberat.”;

18.

articolele 446 și 447 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 446

Folosirea regimului de tranzit al Comunității este obligatorie pentru mărfuri transportate pe mare numai atunci când transportul se face folosind un serviciu de transport maritim regulat, autorizat în conformitate cu articolul 313a.

Articolul 447

(1)   În cazul mărfurilor supuse regimului de tranzit prevăzut în articolul 446 se furnizează o garanție care să asigure plata datoriei vamale și a altor cheltuieli care pot să apară în legătură cu mărfurile.

(2)   Nu este necesară furnizarea unei garanții pentru regimurile la care se face referire în articolul 448.”;

19.

articolul 448 se modifică după cum urmează:

(a)

la alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(2)

La primirea unei solicitări, autoritățile vamale ale statului membru în care compania de transport maritim își are sediul sau reprezentanța anunță autoritățile vamale ale celorlalte state membre pe ale căror teritorii sunt situate porturile de plecare și de destinație.”;

(b)

alineatele (4) și (5) se înlocuiesc cu următorul text:

„(4)

Autorizația prevăzută la alineatul (1) stipulează că, în cazul în care operațiunea de transport implică atât mărfuri care trebuie transportate sub regimul de tranzit extern al Comunității, cât și mărfuri care trebuie transportate sub regimul de tranzit extern al Comunității prevăzute de articolul 311 litera (c), mărfurile în cauză se înregistrează în manifeste separate.

(5)

Manifestul sau manifestele prevăzute de alineatele (1) și (3) poartă o andosare datată și semnată de compania de transport maritim care le identifică astfel cu o declarație de tranzit în Comunitate și specifică statutul vamal al mărfurilor la care se referă. Astfel completat și semnat, manifestul sau manifestele se consideră a fi declarații T1 sau T2F, după caz.

Atunci când transportul înregistrat în manifest constă în mărfuri deja acoperite de un regim de tranzit sau sunt transportate sub regimul de perfecționare activă, de antrepozit vamal sau de admitere temporară, compania de transport maritim înscrie literele «TD» alături de articolul corespunzător din manifest. Înscrie, de asemenea, literele «TD» în conosamentul corespunzător sau în alt document comercial, după caz, împreună cu regimul utilizat, numărul de referință al documentului de tranzit sau de transfer, data eliberării acestuia și numele biroului care l-a eliberat.”;

(c)

la alineatul (11) litera (a), primul și al doilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

„(a)

În cazul companiilor internaționale de transport maritim care își au sediul sau sunt reprezentate pe teritoriul vamal al Comunității și îndeplinesc condițiile prevăzute la litera (b), regimul de tranzit în Comunitate descris la alineatele (1)-(10) poate fi simplificat și mai mult la cerere.

La primirea unei solicitări, autoritățile vamale ale statului membru către care s-a înaintat solicitarea, anunță autoritățile vamale ale statelor membre pe teritoriile cărora se află porturile de plecare și de destinație.”;

(d)

la alineatul (11) litera (c), a doua liniuță se înlocuiește cu următorul text:

„—

în manifest, compania de transport maritim înscrie simbolul «T1» alături de fiecare articol supus regimului de tranzit extern al Comunității, literele «TF» alături de fiecare articol supus regimului de tranzit intern al Comunității prevăzut de articolul 311 litera (c) și litera «C» alături de fiecare articol care nu se supune nici regimului de tranzit extern al Comunității, nici regimului de tranzit intern al Comunității prevăzut de articolul 311 litera (c); atunci când un transport înregistrat în manifest constă în mărfuri deja acoperite de un regim de tranzit sau transportate sub regimul de perfecționare activă, de antrepozit vamal sau de admitere temporară, compania de transport maritim înscrie literele «TD» alături de articolul corespunzător din manifest. De asemenea, înscrie literele «TD» în conosamentul corespunzător sau în alt document comercial, după caz, consemnând și regimul utilizat, numărul de referință al documentului de tranzit sau de transfer, data eliberării acestuia și numele biroului care l-a eliberat.”;

20.

articolul 449 se elimină;

21.

titlul părții a III-a se înlocuiește cu următorul text:

„Operațiuni privilegiate

TITLUL I

MĂRFURI RETURNATE”;

22.

după articolul 856 se adaugă următorul text:

„TITLUL II

PRODUSE DE PESCUIT MARITIM ȘI ALTE PRODUSE OBȚINUTE DIN APELE TERITORIALE ALE UNEI ȚĂRI TERȚE DE PESCADOARE ALE COMUNITĂȚII

Articolul 856a

(1)   Scutirea de drepturi de import pentru produsele prevăzute de articolul 188 din Cod este condiționată de prezentarea unui certificat care să susțină declarația de punere în liberă circulație privind produsele în cauză.

(2)   Pentru produsele ce urmează să fie puse în liberă circulație în Comunitate, în situațiile prevăzute de articolul 329 literele (a)-(d), căpitanul navei comunitare care a făcut captura completează căsuțele 3, 4 și 5 și, dacă este necesar, și căsuța 9 a certificatului. În cazul în care captura a fost prelucrată la bord, căpitanul navei completează și căsuțele 6, 7 și 8.

Articolele 330, 331 și 332 se aplică la completarea căsuțelor corespunzătoare ale certificatului.

Atunci când se face declarația pentru punerea în liberă circulație a acestor produse, declarantul completează căsuțele 1 și 2 din certificat.

(3)   Certificatul trebuie să se conformeze modelului prezentat în anexa 110a și trebuie să fie întocmit în conformitate cu alineatul (2).

(4)   Atunci când produsele sunt declarate pentru punere în liberă circulație în portul în care au fost descărcate de pe pescadorul comunitar care a făcut captura, derogarea prevăzută la articolul 326 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis.

(5)   În sensul alineatelor (1)-(4), înțelesul termenilor «pescador comunitar» și «navă-fabrică aparținând Comunității» este cel definit în articolul 325 alineatul (1), în timp ce termenul «produse» se consideră ca însemnând produsele și mărfurile prevăzute în articolele 326 și 332, atunci când se face referire la aceste dispoziții.

(6)   Pentru a se asigura respectarea alineatelor (1)-(5), administrațiile statelor membre își acordă asistență reciprocă la verificarea autenticității certificatelor și a exactității informațiilor cuprinse în acestea.”;

23.

articolul 870 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 870

Fiecare stat membru pune la dispoziție Comisiei o listă a cazurilor în care s-au aplicat dispozițiile articolului 869 literele (a), (b) sau (c).”;

24.

articolul 889 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Fiecare stat pune la dispoziție Comisiei o listă a cazurilor în care s-au aplicat dispozițiile celui de-al doilea paragraf al alineatului (1).”;

25.

anexa 37 se modifică în conformitate cu anexa I la prezentul regulament;

26.

anexa 38 se modifică în conformitate cu anexa II la prezentul regulament;

27.

se introduce anexa 42A, astfel cum este prezentată în anexa III la prezentul regulament;

28.

se introduce anexa 42B, astfel cum este prezentată în anexa IV la prezentul regulament;

29.

în anexele 46, 47 și 54, simbolurile „T2ES” și „T2PT” se înlocuiesc cu simbolul „T2F”;

30.

anexele 48, 49, 50 și 51 se înlocuiesc cu anexe V, VI, VII și respectiv VIII la prezentul regulament;

31.

anexa 52 (lista mărfurilor care, transportate, determină o creștere a garanției forfetare) se înlocuiește cu anexa IX la prezentul regulament;

32.

se elimină anexa 56 (lista mărfurilor prezentând riscuri sporite pentru care renunțarea la garanție nu se aplică);

33.

se introduce anexa 110a, astfel cum este prezentată în anexa X la prezentul regulament.

Articolul 2

Regulamentul (CEE) nr. 409/86 se abrogă.

Articolul 3

Formularele la care se face referire la alineatele (29) și (30) din articolul 1, utilizate anterior datei de intrare în vigoare a prezentului regulament, pot fi folosite în continuare, sub rezerva efectuării schimbărilor corespunzătoare, până la lichidarea stocurilor sau până la 31 decembrie 1999.

Articolul 4

Articolul 1 alineatul (11) se aplică și deciziilor adoptate în temeiul articolului 362 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93, care rămân aplicabile la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

Articolul 5

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 1 alineatele (12), (26) (cu privire la punctele 2 și 3 din anexa II), (31) și (32) se aplică de la 1 februarie 1998.

Articolul 1 alineatele (2)-(10), (13)-(20), (25), (26) (cu privire la punctul 1 din anexa II) și (27), (28), (29) se aplică de la 1 iulie 1998.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 12 ianuarie 1998.

Pentru Comisie

Mario MONTI

Membru al Comisiei


(1)  JO L 302, 19.10.1992, p. 1.

(2)  JO L 17, 21.1.1997, p. 1.

(3)  JO L 253, 11.10.1993, p. 1.

(4)  JO L 196, 24.7.1997, p. 31.

(5)  JO L 226, 13.8.1987, p. 2.

(6)  JO L 145, 13.6.1977, p. 1.

(7)  JO L 338, 28.12.1996, p. 89.

(8)  JO L 46, 25.2.1986, p. 5.

(9)  JO L 351, 20.12.1991, p. 21.

(10)  JO L 226, 13.8.1987, p. 2.”

(11)  JO L 276, 19.9.1992, p. 1.”;


ANEXA I

La titlul II A 1 al anexei 37, al treilea alineat se înlocuiește cu următorul text:

„În a treia subdiviziune, se înscrie «T1», «T2» sau «T2F», dacă se aplică regimul de tranzit al Comunității, sau «T2L» sau «T2LF», dacă nu se aplică regimul de tranzit al Comunității, dar statutul de mărfuri comunitare trebuie dovedit.”


ANEXA II

Anexa 38 se modifică după cum urmează:

1.

a treia subdiviziune a căsuței 1 se înlocuiește cu următorul text:

„Această subdiviziune se completează numai dacă formularul urmează să fie folosit în sensul regimului de tranzit al Comunității sau ca document care dovedește statutul de mărfuri comunitare.

Următoarele însemne se folosesc după cum urmează:

T1

:

pentru mărfuri supuse regimului de tranzit extern al Comunității;

T2

:

pentru mărfuri supuse regimului de tranzit intern al Comunității, în conformitate cu articolul 165 din Cod, altele decât cele prevăzute la articolul 311 litera (c);

T2F

:

pentru mărfuri supuse regimului de tranzit comunitar intern, în conformitate cu articolul 311 litera (c);

T

:

pentru un transport mixt de mărfuri pentru care se aplică cel puțin două din următoarele:

sunt mărfuri supuse regimului de tranzit extern al Comunității;

sunt mărfuri, altele decât cele acoperite de articolul 311 litera (c), supuse regimului de tranzit intern al Comunității, în conformitate cu articolul 165 din Cod;

sunt mărfuri de tipul celor acoperite de articolul 311 litera (c), supuse regimului de tranzit intern al Comunității;

T2L

:

document ce dovedește statutul de mărfuri comunitare;

T2LF

:

document ce dovedește statutul de mărfuri comunitare expediate spre sau dinspre o parte a teritoriului vamal al Comunității în care dispozițiile Directivei 77/388/CEE nu se aplică.”;

2.

o notă de subsol(a) se adaugă formulării legate de codul 3 în lista primelor cifre ale codurilor pentru căsuța 36, astfel încât să se citească după cum urmează:

„3.

Alte preferințe tarifare (EUR 1, ATR (1) sau document echivalent).

3.

de asemenea, la lista de coduri pentru căsuța 36 se adăugă:

(a)

prima cifră a codului:

„0 Nici una din următoarele”.

(b)

următoarele două cifre:

„99 Scutire fiscală de drepturi vamale în conformitate cu legislația Comunității sau cu dispozițiile acordurilor de uniune vamală încheiate de Comunitate.”


(1)  Atunci când este folosit pentru stabilirea statutului inițial.”;


ANEXA III

COMUNITATEA EUROPEANĂ

„ANEXA 42 A

Image


ANEXA IV

„ANEXA 42 B

ETICHETĂ GALBENĂ

Image


ANEXA V

„ANEXA 48

MODEL I

REGIM DE TRANZIT COMUN/DE TRANZIT ÎN COMUNITATE

GARANȚIE GLOBALĂ

(Garanție globală acoperind mai multe operațiuni de tranzit în temeiul Convenției asupra unui regim de tranzit comun/mai multe operațiuni de tranzit în Comunitate în temeiul dispozițiilor de reglementare ale Comunității)

I.   Angajamentul garantului:

1.

Subsemnatul (1)

domiciliat în (2) … prin prezenta garantează solidar, la oficiul de garantare al …

până la suma maximă de …

în favoarea Comunității Europene, cuprinzând Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Spania, Republica Franceză, Republica Irlanda, Republica Italiană, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Portugheză, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, și a Principatului Andorrei, Republicii Ungare, Republicii Islanda, Regatului Norvegiei, Republicii Polone, Republicii San Marino, Republicii Slovace, Confederației Elvețiene și Republicii Cehe (3) orice sumă a creditului, obligații suplimentare, cheltuieli și cheltuieli neprevăzute, inclusiv drepturi, taxe și alte speze, excluzând însă amenzile …

– pentru care (4)

pot fi sau pot deveni răspunzător către statele mai sus-menționate în caz de infracțiuni sau nereguli comise în cursul unei operațiuni de tranzit dusă la îndeplinire de debitor în conformitate cu Convenția asupra unui regim de tranzit comun/de tranzit în Comunitate.

2.

Subsemnatul se angajează să plătească, la prima cerere în scris făcută de autoritățile competente ale statelor la care se face referire în alineatul (1) și fără a putea amâna plata mai mult de o perioadă de 30 de zile de la data cererii, sumele cerute până la limita sumei maxime anterior menționate, în afară de cazul în care acesta sau oricare altă persoană interesată stabilește, înainte de expirarea acestei perioade, spre satisfacția autorităților competente, că operațiunea de tranzit în conformitate cu Convenția asupra unui regim de tranzit comun/de tranzit în Comunitate a fost derulată fără nici un fel de infracțiune sau neregulă în înțelesul alineatului (1).

Autoritățile competente pot, la cererea subsemnatului și din orice motiv recunoscut a fi valabil, să prelungească perioada în care subsemnatul este obligat să plătească sumele cerute peste perioada de 30 de zile de la data cererii de plată. Cheltuielile atrase prin acordarea acestei perioade suplimentare, în special orice dobândă, trebuie astfel calculate încât suma să fie echivalentă cu aceea care ar fi fost aplicată în acel scop pe piața monetară sau piața financiară a statului implicat.

Din această sumă nu se poate scădea nici o altă sumă plătită anterior pentru a îndeplini această obligație, în afară de cazul în care există un apel asupra subsemnatului privind o operațiune de tranzit în conformitate cu Convenția asupra regimului de tranzit comun/de tranzit în Comunitate, începută înainte de primirea cererii anterioare de plată sau în timpul celor 30 de zile trecute de la primire.

3.

Prezentul angajament devine valabil din ziua acceptării lui de către oficiul de garantare.

Subsemnatul sau statul pe teritoriul căruia se află oficiul de garantare poate anula în orice moment garanția.

Anularea produce efect din a șaisprezecea zi de la notificarea celeilalte părți.

Subsemnatul rămâne răspunzător de plata sumelor care devin scadente referitor la operațiunile de tranzit în conformitate cu Convenția asupra unui regim de tranzit comun/regim de tranzit în Comunitate, acoperite de această obligație și începute înainte de data la care anularea a intrat în vigoare, chiar dacă cererea de plată este făcută la o dată ulterioară.

4.

În sensul prezentului angajament subsemnatul furnizează ca adresă pentru serviciu (5) adresa (2)

precum și, pentru fiecare din celelalte state la care se face referire în alineatul (1), prin:


Stat

Nume și prenume, sau denumirea firmei și adresa completă

Subsemnatul recunoaște faptul că întreaga corespondență, toate notificările și orice formalități sau proceduri referitoare la acest angajament, trimise sau realizate în scris la una din adresele sale pentru serviciu, sunt considerate ca fiind înmânate lui în mod corespunzător.

Subsemnatul recunoaște jurisdicția instanțelor din locurile în care el are o adresă pentru serviciu.

Subsemnatul se obligă să-și mențină adresele pentru serviciu sau, dacă trebuie să modifice una sau mai multe din aceste adrese, să anunțe în prealabil oficiul de garantare.

Întocmit la … la data de …

(Semnătura) (6)

II.   Acceptul oficiului de garantare

Oficiul de garantare …

Angajamentul garantului acceptat la …

(Ștampila și semnătura)


(1)  Nume și prenume sau denumirea firmei.

(2)  Adresa completă.

(3)  A se elimina numele oricărei părți sau stat contractant (Andorra, San Marino) prin ale cărui teritorii mărfurile nu vor fi transportate.

(4)  Numele și prenumele sau denumirea firmei și adresa completă a ordonatorului.

(5)  În cazul în care în legislația statului nu există nici o dispoziție privind adresa pentru serviciu, garantul numește, în fiecare din statele la care se face referire la alineatul (1), un agent autorizat să primească orice comunicări adresate lui. Instanțele locurilor în care sunt situate adresele pentru serviciu ale garantului sau cele ale agenților săi au jurisdicție în disputele legate de această garanție.

(6)  Semnătura trebuie să fie precedată de următorul text scris de mână de către semnatar:

«Garanție pentru suma de …», suma fiind scrisă detaliat în litere.”


ANEXA VI

„ANEXA 49

MODEL II

REGIMUL DE TRANZIT COMUN/DE TRANZIT ÎN COMUNITATE

GARANȚIE PENTRU O SINGURĂ OPERAȚIUNE

(Garanție care acoperă o singură operațiune de tranzit în conformitate cu Convenția privind regimul de tranzit comun/o singură operațiune de tranzit în Comunitate potrivit dispozițiilor de reglementare ale Comunității)

I.   Angajamentul garantului:

1.

Subsemnatul (1)

domiciliat în (2)

prin prezenta garantează solidar, la oficiul de plecare din …

până la suma maximă de …

în favoarea Comunității Europene cuprinzând Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Spania, Republica Franceză, Republica Irlanda, Republica Italiană, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Portugheză, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și a Principatului Andorra, Republicii Ungare, Republicii Islanda, Regatului Norvegiei, Republicii Polone, Republicii San Marino, Republicii Slovace, Confederației Elvețiene și Republicii Cehe (3),…

orice sumă pentru care un debitor (4)

poate fi sau poate deveni răspunzător față de statele mai sus-menționate în caz de infracțiuni sau nereguli comise în cursul operațiunii de tranzit potrivit Convenției privind regimul de tranzit comun/de tranzit în Comunitate îndeplinite de acea persoană

de la oficiului de plecare …

la oficiul de destinație …

cu privire la mărfurile descrise în continuare, inclusiv drepturi, taxe și alte speze, cu excepția penalităților financiare în ceea ce privește creditul sau obligațiile suplimentare, alte cheltuieli și cheltuieli neprevăzute …

2.

Subsemnatul se angajează să plătească, la prima cerere în scris făcută de autoritățile competente ale statelor la care se face referire în alineatul (1) și fără a putea amâna plata mai mult de o perioadă de 30 de zile de la data cererii, sumele cerute în afară de cazul în care acesta sau oricare altă persoană interesată stabilește, înainte de expirarea acestei perioade, spre satisfacția autorităților competente, că operațiunea de tranzit în conformitate cu Convenția asupra unui regim de tranzit comun/de tranzit în Comunitate a fost derulată fără nici un fel de infracțiune sau neregulă în înțelesul alineatului (1).

Autoritățile competente pot, la cererea subsemnatului și din orice motiv recunoscut a fi valabil, să prelungească perioada în care subsemnatul este obligat să plătească sumele cerute peste perioada de 30 de zile de la data cererii de plată. Cheltuielile atrase prin acordarea acestei perioade suplimentare, în special orice dobândă, trebuie astfel calculate încât suma să fie echivalentă cu aceea care ar fi fost aplicată în acel scop pe piața monetară sau piața financiară a statului implicat.

3.

Prezentul angajament devine valabil din ziua acceptării lui de către oficiul de plecare.

4.

În sensul prezentului angajament subsemnatul furnizează ca adresă pentru serviciu (5) adresa (2)

precum și, pentru fiecare din celelalte state la care se face referire în alineatul (1), prin:


Stat

Nume și prenume, sau denumirea firmei și adresa completă

Subsemnatul recunoaște faptul că întreaga corespondență, toate notificările și orice formalități sau proceduri referitoare la acest angajament, trimise sau realizate în scris la una din adresele sale pentru serviciu, sunt considerate ca fiind înmânate lui în mod corespunzător.

Subsemnatul recunoaște jurisdicția instanțelor din locurile unde el are o adresă pentru serviciu.

Subsemnatul se obligă să-și mențină adresele pentru serviciu sau, dacă trebuie să modifice una sau mai multe din aceste adrese, să anunțe în prealabil oficiul de plecare.

Întocmit la … la data de …

(Semnătura) (6)

II.   Acceptul oficiului de plecare

Oficiul de plecare …

Angajamentul garantului acceptat la …

pentru a acoperi operațiunea de tranzit T1/T2F (7), emis la …

cu numărul …

(Ștampila și semnătura)


(1)  Nume și prenume sau denumirea firmei.

(2)  Adresa completă.

(3)  A se elimina numele oricărei părți sau stat contractant (Andorra, San Marino) ale cărui teritorii nu vor fi utilizate.

(4)  Numele și prenumele sau denumirea firmei și adresa completă a debitorului.

(5)  În cazul în care în legislația statului nu există nici o dispoziție privind adresa pentru serviciu, garantul numește, în fiecare din statele la care se face referire la alineatul (1), un agent autorizat să primească orice comunicări adresate lui. Instanțele locurilor în care sunt situate adresele pentru serviciu ale garantului sau cele ale agenților săi au jurisdicție în disputele legate de această garanție. Confirmarea de la al doilea paragraf și angajamentul de la al patrulea paragraf al alineatului (4) trebuie să corespundă.

(6)  Semnătura trebuie să fie precedată de următorul text scris de mână de către semnatar:

«Garanție pentru suma de …», suma fiind scrisă detaliat în litere.

(7)  A se elimina dacă este cazul.”


ANEXA VII

„ANEXA 50

MODEL III

REGIMUL DE TRANZIT COMUN/DE TRANZIT ÎN COMUNITATE

GARANȚIE FORFETARĂ

(Sistemul de garantare forfetară)

I.   Angajamentul garantului

1.

Subsemnatul (1)

domiciliat în (2)

prin prezenta garantează solidar, la oficiul de garantare al …

în favoarea Comunității Europene cuprinzând Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Spania, Republica Franceză, Republica Irlanda, Republica Italiană, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Portugheză, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și a Principatului Andorrei, Republicii Ungare, Republicii Islanda, Regatului Norvegiei, Republicii Polone, Republicii San Marino, Republicii Slovace, Confederației Elvețiene și Republicii Cehe orice sumă a creditului, obligații suplimentare, alte cheltuieli și cheltuieli neprevăzute – inclusiv drepturi, taxe și alte speze, excluzând însă amenzile – pentru care un debitor poate fi sau poate deveni răspunzător față de statele mai sus-menționate în caz de infracțiuni sau nereguli comise în cursul unei operațiuni de tranzit derulate în conformitate cu Convenția asupra regimului de tranzit comun/de tranzit în Comunitate cu privire la care semnatarul a fost de acord să fie răspunzător prin emiterea garanției până la suma maximă de 7 000 ECU per garanție.

2.

Subsemnatul se obligă să plătească, la prima cerere scrisă din partea autorităților competente ale statelor la care se face referire în alineatul (1) și fără a putea amâna plata peste perioada de 30 de zile de la plata cererii, sumele cerute până la 7 000 ECU per garanție, în afară de cazul când acesta sau orice altă persoană implicată constată, înaintea datei de expirare a acelei perioade, spre satisfacția autorităților competente, că operațiunea de tranzit potrivit Convenției referitoare la regimul de tranzit comun/regimul de tranzit în Comunitate a fost derulată fără vreo infracțiune sau neregulă în sensul alineatului (1).

Autoritățile competente pot, la cererea subsemnatului și din orice motiv recunoscut a fi valabil, să prelungească perioada în care subsemnatul este obligat să plătească sumele cerute peste perioada de 30 de zile de la data cererii de plată. Cheltuielile atrase prin acordarea acestei perioade suplimentare, în special orice dobândă, trebuie astfel calculate încât suma să fie echivalentă cu aceea care ar fi fost aplicată în acel scop pe piața monetară sau piața financiară a statului implicat.

3.

Prezentul angajament devine valabil din ziua acceptării lui de către oficiul de garantare.

Această garanție poate fi anulată în orice moment de către subsemnatul sau de către statul pe teritoriul căruia se află oficiul de garantare.

Anularea produce efect din a șaisprezecea zi de la notificarea celeilalte părți.

Subsemnatul rămâne responsabil cu plata a sumelor care devin scadente referitor la operațiunile de tranzit potrivit Convenției privind regimul de tranzit comun/regimul de tranzit în Comunitate, acoperite de prezentul angajament, începute înaintea datei la care anularea a devenit valabilă, chiar dacă cererea de plată este emisă ulterior.

4.

În sensul prezentului angajament subsemnatul furnizează ca adresă pentru serviciu (3) adresa (2) ….

precum și, pentru fiecare din celelalte state la care se face referire în alineatul (1), prin:


Stat

Nume și prenume, sau denumirea firmei și adresa completă

Subsemnatul recunoaște faptul că întreaga corespondență, toate notificările și orice formalități sau proceduri în legătură cu acest angajament, trimise sau realizate în scris la una din adresele sale pentru serviciu, se consideră ca fiind înmânate lui în mod corespunzător.

Subsemnatul recunoaște jurisdicția instanțelor din locurile unde el are o adresă pentru serviciu.

Subsemnatul se obligă să-și mențină adresele pentru serviciu sau, dacă trebuie să modifice una sau mai multe din aceste adrese, să anunțe în prealabil oficiul de garantare.

Întocmit la … la data de …

(Semnătura) (4)

II.   Acceptul oficiului de garantare

Oficiul de garantare …

Angajamentul garantului acceptat la …

(Ștampila și semnătura)


(1)  Nume și prenume sau denumirea firmei.

(2)  Adresa completă.

(3)  În cazul în care în legislația statului nu există nici o dispoziție privind adresa pentru serviciu, garantul numește, în fiecare din statele la care se face referire la alineatul (1), un agent autorizat să primească orice comunicări adresate lui. Instanțele locurilor în care sunt situate adresele pentru serviciu ale garantului sau cele ale agenților săi au jurisdicție în disputele legate de această garanție. Confirmarea de la al doilea paragraf și angajamentul de la al patrulea paragraf al alineatului (4) trebuie să corespundă.

(4)  Semnătura trebuie să fie precedată de următorul text scris de mână de către semnatar:

«Garanție pentru suma de …», suma fiind scrisă detaliat în litere.”


ANEXA VIII

„ANEXA 51

(FaȚă)

TC 31 – CERTIFICAT DE GARANȚIE

Image


ANEXA IX

„ANEXA 52

LISTA MĂRFURILOR CARE, ÎN CAZUL TRANSPORTĂRII, DETERMINĂ O CREȘTERE A GARANȚIEI FORFETARE

LISTA MĂRFURILOR PREZENTÂND RISCURI RIDICATE PENTRU CARE NU SE APLICĂ RENUNȚAREA LA GARANȚIE

Cod HS

Descriere

Cantitate corespunzând sumei standard de 7 000 ECU

1

2

3

01.02

Bovine vii

4 000 kg

02.02

Carne de vită congelată

3 000 kg

04.02

Lapte și smântână, concentrate sau conținând zahăr adăugat sau alte substanțe îndulcitoare

5 000 kg

ex 04.05

Unt și alte grăsimi și uleiuri derivate din lapte

3 000 kg

08.03

Banane, inclusiv din soiul Musa paradisiaca, proaspete sau uscate

8 000 kg

17.01

Zahăr de trestie sau de sfeclă, sau zaharoză pură din punct de vedere chimic, în formă solidă

7 000 kg

2207.10

Alcool etilic nedenaturat cu o tărie alcoolică la volum de 80 % vol. sau mai mare

3 hl

ex 22.08

Băuturi spirtoase, lichioruri și alte băuturi alcoolice

5 hl

2402.20

Țigarete

35 000 bucăți”


ANEXA X

„ANEXA 110 A

Image

Image