de modificare a Directivei 92/12/CEE privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 99,

întrucât Comitetul Economic și Social, fiind consultat cu privire la propunerea Comisiei, nu a emis un aviz în termenul stabilit de Consiliu în temeiul articolului 198 din tratat; întrucât este necesar să nu se țină seama de absența avizului Comitetului în cauză;

întrucât Directiva 92/12/CEE (2) stabilește regimul general pentru deținerea, circulația și monitorizarea produselor care fac obiectul accizelor;

întrucât articolul 26 din directiva în cauză prevede o derogare care permite Danemarcei să aplice accize la băuturile alcoolice și produsele din tutun care depășesc anumite cantități, atunci când acestea sunt introduse pe teritoriul său de persoane private care le importă pentru uzul propriu;

întrucât Actul de Aderare din 1994 prevede, de asemenea, cu trimitere la articolul 26 din Directiva 92/12/CEE, că Suedia și Finlanda pot aplica accize unei liste mai extinse de băuturi alcoolice și produse din tutun în aceleași condiții;

întrucât derogările prevăzute astfel au fost acordate deoarece, într-o Europă fără frontiere în care accizele variază considerabil, o eliminare totală și imediată a limitelor accizelor ar fi cauzat o deviere inacceptabilă a schimburilor comerciale și a veniturilor și o denaturare a concurenței în statele membre în cauză care au aplicat în mod tradițional accize ridicate produselor respective, atât ca o importantă sursă de venituri, cât și din motive sanitare și sociale;

întrucât derogările au fost acordate până la 31 decembrie 1996 și sub rezerva unui mecanism de revizuire similar celui prevăzut la articolul 281 din Directiva 77/388/CEE (3);

întrucât, cu toate acestea, la 31 decembrie 1996, ratele minime ale accizelor aplicate în cadrul Comunității vor fi mai scăzute decât cele estimate în momentul acordării derogărilor, astfel încât eliminarea lor la acea dată va cauza probleme mai grave decât se prevăzuse;

întrucât, prin urmare, este necesar să se prevadă o perioadă suplimentară în care Danemarca, Finlanda și Suedia sa efectueze ajustările necesare, prin amânarea datei prevăzute la articolul 26 din Directiva 92/12/CEE;

întrucât, cu toate acestea, dispozițiile articolului 26 reprezintă o derogare de la un principiu fundamental al pieței interne, cel al dreptului cetățenilor acesteia de a transporta bunurile achiziționate pentru uz propriu în întreaga Comunitate fără a fi supuși plății unor noi taxe, astfel încât este necesar ca efectele sale să fie limitate cât mai mult posibil;

întrucât, prin urmare, în cazul Danemarcei și al Finlandei, este necesar să se prevadă, pe de o parte, liberalizarea treptată a restricțiilor cantitative care pot fi aplicate înainte de eliminarea lor completă la 31 decembrie 2003 și, pe de altă parte, reducerea de la 36 de ore la 24 de ore a duratei minime a unui sejur în afara teritoriului statutului membru în cauză înainte de care rezidenții pot beneficia de scutire;

întrucât statele membre în cauză pot decide detaliile exacte ale procesului de liberalizare, ținând seama de toți factorii relevanți;

întrucât, cu toate acestea, procesul ar trebui să fie monitorizat începând cu 30 iunie 2000;

întrucât, în cazul Suediei, este necesar să se autorizeze aplicarea în continuare a restricțiilor actuale până la 30 iunie 2000, sub rezerva unui mecanism de revizuire similar celui prevăzut la articolul 281 din Directiva 77/388/CEE;

întrucât articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 3925/91 al Consiliului din 19 decembrie 1991 privind eliminarea controalelor și formalităților aplicabile bagajelor de mână și bagajelor însoțitoare ale pasagerilor care efectuează un zbor intracomunitar, precum și bagajelor persoanelor care efectuează o traversare maritimă intracomunitară (4) prevede că aplicarea sa nu aduce atingere controalelor datorate interdicțiilor sau restricțiilor impuse de statele membre, cu condiția ca acestea să fiecompatibile cu cele trei tratate de instituire a Comunităților Europene; întrucât, în acest context, verificările necesare pentru aplicarea restricțiilor cantitative prevăzute la articolul 26 din Directiva 92/12/CEE trebuie să fie considerate ca fiind astfel de controale și, prin urmare, trebuie să fie compatibile cu legislația comunitară,

„Articolul 26

(1) Fără să aducă atingere articolului 8, până la 31 decembrie 2003, Danemarca și Finlanda sunt autorizate să aplice regimurile specifice prevăzute la paragrafele al doilea și al treilea anumitor băuturi alcoolice și produse din tutun introduse pe teritoriul lor de persoane private pentru uz propriu.

De la 1 ianuarie 1997, Danemarca și Finlanda sunt autorizate să aplice în continuare aceleași restricții privind cantitățile de bunuri care pot fi introduse pe teritoriul lor fără plata unor accize suplimentare, pe care le aplicau la 31 decembrie 1996. Aceste restricții sunt eliminate progresiv de statele membre în cauză.

Atunci când astfel de bunuri sunt importate de persoane având reședința pe teritoriul lor, Danemarca și Finlanda sunt autorizate să limiteze dreptul de acces, fără plata unor taxe, persoanelor care au lipsit de pe teritoriul lor o perioadă de peste 24 de ore.

(2) Înainte de 30 iunie 2000, Comisia va prezenta Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea alineatului (1).

(3) Fără a aduce atingere articolului 8, de la 1 ianuarie 1997 până la 30 iunie 2000 și sub rezerva unui mecanism de revizuire similar celui prevăzut la articolul 281 din Directiva 77/388/CEE, Suedia este autorizată să aplice în continuare restricțiile pe care le aplica la 31 decembrie 1996 privind cantitățile de băuturi alcoolice și produse din tutun care pot fi introduse pe teritoriul suedez de persoane private pentru uz propriu, fără plata unor accize suplimentare.

(4) Danemarca, Finlanda și Suedia pot colecta accizele și pot efectua controalele necesare privind produsele reglementate de prezentul articol.”

(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 1997. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.