15/Volumul 03

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

198

31996L0062

L 296/55

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

DIRECTIVA 96/62/CE A CONSILIULUI

din 27 septembrie 1996

privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 130s alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c din tratat (3),

întrucât cel de-al 5-lea program de acțiune pentru mediu din 1992, a cărui abordare generală a fost aprobată de Consiliu și reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în Consiliu, prin Rezoluția 93/C138/01 din 1 februarie 1993 (4), preconizează modificări ale legislației existente privind poluanții atmosferici; întrucât programul menționat recomandă stabilirea unor obiective de calitate a aerului pe termen lung;

întrucât, pentru a proteja mediul ca un întreg și sănătatea umană, ar trebui evitate, prevenite sau reduse concentrațiile de poluanți atmosferici dăunători și ar trebui stabilite valori limită și/sau praguri de alertă pentru nivelurile de poluare a aerului înconjurător;

întrucât, pentru a lua în considerare mecanismele specifice de formare a ozonului, aceste valori limită și praguri de alertă ar putea fi completate sau înlocuite prin valori țintă;

întrucât valorile numerice pentru valorile limită, pragurile alertă și, în ceea ce privește ozonul, valorile țintă și/sau valorile limită și pragurile de alertă trebuie să se bazeze pe rezultatele activității desfășurate de grupurile științifice internaționale active în domeniu;

întrucât Comisia va realiza studii pentru a analiza efectele acțiunii combinate a diferiților poluanți sau surse de poluare și efectul climei asupra activității diferiților poluanți examinați în contextul prezentei directive;

întrucât calitatea aerului înconjurător trebuie evaluată în comparație cu valorile și/sau pragurile de alertă și, în ceea ce privește ozonul, cu valorile țintă și/sau valorile limită care iau în considerare mărimea populațiilor și a ecosistemelor expuse poluării atmosferice, precum și mediul;

întrucât, pentru ca evaluarea calității aerului pe baza măsurărilor efectuate în statele membre să fie comparabilă, localizarea și numărul punctelor de prelevare, precum și metodele de măsurare de referință utilizate trebuie specificate atunci când sunt stabilite praguri de alertă, valori limită și valori țintă;

întrucât, pentru a permite utilizarea altor tehnici de estimare a calității aerului înconjurător, în afară de măsurarea directă, este necesar să se definească criteriile de utilizare și acuratețea necesară pentru aceste tehnici;

întrucât măsurile generale stabilite în temeiul prezentei directive trebuie suplimentate cu altele specifice fiecărei substanțe prevăzute;

întrucât aceste măsuri specifice trebuie adoptate cât mai curând posibil pentru a îndeplini obiectivele generale din prezenta directivă;

întrucât ar trebui adunate date preliminare reprezentative cu privire la nivelurile poluanților;

întrucât, pentru a proteja mediul ca un întreg și sănătatea umană, este necesar ca statele membre să acționeze atunci când valorile limită sunt depășite pentru a se conforma cu aceste valori în perioada de timp fixată;

întrucât măsurile luate de statele membre trebuie să țină seama de cerințele stabilite prin reglementări privind funcționarea instalațiilor industriale în conformitate cu legislația comunitară în domeniul prevenirii integrate și al reducerii poluării atunci când se aplică această legislație;

întrucât, deoarece aceste acțiuni au nevoie de timp pentru a fi aplicate și a deveni efective, poate fi necesară stabilirea unor marje temporare de toleranță ale valorii limită;

întrucât pot exista zone în statele membre unde nivelurile de poluare sunt mai mari decât valoarea limită, dar în cadrul marjei permise de toleranță; întrucât valoarea limită trebuie respectată în intervalul specificat;

întrucât statele membre trebuie să se consulte reciproc dacă nivelul unui poluant depășește sau este probabil să depășească valoarea limită plus marja de toleranță sau, în funcție de caz, pragul de alertă, ca urmare a unei poluări semnificative care își are originea într-un alt stat membru;

întrucât stabilirea unor praguri de alertă la care trebuie să se ia măsuri de precauție va permite limitarea impactului episoadelor de poluare asupra sănătății umane;

întrucât, în zonele și aglomerările unde nivelurile de poluanți sunt sub valoarea limită, statele membre trebuie să depună eforturi pentru a păstra cea mai bună calitate a aerului înconjurător compatibilă cu dezvoltarea durabilă;

întrucât, pentru a facilita prelucrarea și compararea datelor primite, aceste date ar trebui furnizate Comisiei într-o formă standardizată;

întrucât aplicarea unei politici largi și cuprinzătoare a evaluării și a gestionării calității aerului înconjurător trebuie să aibă o motivație tehnică și științifică solidă și să se bazeze pe un schimb permanent de opinii între statele membre;

întrucât este necesar să se evite creșterea inutilă a cantității de informații ce trebuie transmise de către statele membre; întrucât informațiile adunate de Comisie ca urmare a aplicării prezentei directive sunt utile pentru Agenția Europeană de Mediu (AEM) și pot fi transmise, în consecință, acesteia din urmă de către Comisie;

întrucât poate fi de dorit atât adaptarea criteriilor și tehnicilor utilizate pentru evaluarea calității aerului înconjurător la progresul științific și tehnic, cât și adoptarea măsurilor necesare pentru schimbul de informații care urmează să fie furnizate în conformitate cu prezenta directivă; întrucât, pentru a facilita punerea în aplicare a activităților necesare în acest scop, trebuie stabilită o procedură pentru colaborarea strânsă între statele membre și Comisie în cadrul unui comitet;

întrucât, pentru a promova schimbul reciproc de informații între statele membre și AEM, Comisia va publica cu ajutorul AEM un raport privind calitatea aerului înconjurător din Comunitate la fiecare trei ani;

întrucât ar trebuie tratate cu prioritate substanțele care sunt deja incluse în Directiva 80/779/CEE a Consiliului din 15 iulie 1980 privind valorile limită de calitate a aerului și valorile orientative pentru dioxidul de sulf și pulberile în suspensie din atmosferă (5), Directiva 82/884/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1982 privind valoarea limită pentru plumbul conținut în atmosferă (6), Directiva 85/203/CEE a Consiliului din 7 martie 1985 privind normele de calitate a aerului în privința dioxidului de azot (7) și Directiva 92/72/CEE a Consiliului din 21 septembrie 1992 privind poluarea aerului cu ozon (8),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiective

Scopul general al prezentei directive este de a defini principiile de bază ale unei strategii comune pentru:

—	a defini și a stabili obiectivele pentru calitatea aerului înconjurător în Comunitate în scopul evitării, al prevenirii sau al reducerii efectelor dăunătoare asupra sănătății umane și asupra mediului ca întreg;

—	a evalua calitatea aerului înconjurător în statele membre pe baza unor metode și criterii comune;

—	a obține informații relevante privind calitatea aerului înconjurător și a asigura că această informație a fost pusă la dispoziția publicului, inter alia, cu ajutorul pragurilor de alertă,

—	a menține calitatea aerului înconjurător acolo unde este bună și a o îmbunătăți în alte cazuri.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive:

1.	„aer înconjurător” înseamnă aerul troposferic, cu excepția locurilor de muncă;

2.	„poluant” înseamnă orice substanță introdusă direct sau indirect de către om în aerul înconjurător și care poate avea efecte dăunătoare asupra sănătății umane și/sau a mediului ca întreg;

3.	„nivel” înseamnă concentrația unui poluant în aerul înconjurător sau depunerea acestuia pe suprafețe într-o perioadă de timp dată;

4.	„evaluare” înseamnă orice metodă utilizată pentru măsurarea, calcularea, prognozarea sau estimarea nivelului unui poluant în aerul înconjurător;

5.	„valoare limită” înseamnă un nivel fixat pe baza cunoașterii științifice, în scopul evitării, al prevenirii sau al reducerii efectelor dăunătoare asupra sănătății umane și/sau a mediului ca întreg, necesar să fie atins într-o perioadă dată și care nu trebuie depășit o dată ce a fost atins;

6.	„valoare țintă” înseamnă un nivel fixat în scopul evitării unor efecte dăunătoare pe termen lung asupra sănătății umane și/sau a mediului ca întreg, necesar să fie atins acolo unde este posibil într-o perioadă dată;

7.	„prag de alertă” înseamnă un nivel a cărui depășire prezintă un risc pentru sănătatea umană în urma unei expuneri de scurtă durată și la atingerea căruia statele membre iau de îndată măsuri, în conformitate cu prezenta directivă;

8.	„marjă de toleranță” înseamnă procentul din valoarea limită cu care această valoare poate fi depășită în condițiile stabilite de prezenta directivă;

9.	„zonă” înseamnă o parte a teritoriului delimitată de statele membre;

10.

„aglomerare” înseamnă o zonă cu o concentrare a populației de peste 250 000 locuitori sau, acolo unde concentrarea populației este de 250 000 locuitori sau mai mică, cu o densitate a populației pe kilometru pătrat care, pentru statele membre, justifică necesitatea evaluării și a gestionării calității aerului înconjurător.

Articolul 3

Punerea în aplicare și responsabilități

Pentru a pune în aplicare prezenta directivă, statele membre desemnează, la nivelurile corespunzătoare, autoritățile competente și organismele răspunzătoare de:

—	punerea în aplicare a prezentei directive;

—	evaluarea calității aerului înconjurător;

—	aprobarea sistemelor de măsurare (metode, echipament, rețele, laboratoare);

—	asigurarea acurateței măsurărilor prin instrumente de măsurare și verificarea menținerii acurateței măsurării cu aceste instrumente, în special prin controale interne de calitate, efectuate în conformitate, între altele, cu cerințele standardelor europene de asigurare a calității;

—	analiza metodelor de evaluare;

—	coordonarea pe teritoriul lor a programelor comunitare de asigurare a calității, organizate de Comisie.

Atunci când furnizează informații Comisiei, statele membre pun la dispoziția publicului informațiile la care se face referire în primul paragraf.

Articolul 4

Stabilirea valorilor limită și a pragurilor limită pentru aerul înconjurător

(1) Pentru poluanții enumerați la anexa I, Comisia prezintă Consiliului propuneri de stabilire a valorii limită și, după caz, a pragurilor de alertă după următorul program:

—	nu mai târziu de 31 decembrie 1996 pentru poluanții 1-5;

—	în conformitate cu articolul 8 din Directiva 92/72/CEE pentru ozon;

—	nu mai târziu de 31 decembrie 1997 pentru poluanții 7 și 8;

—	cât mai curând posibil și nu mai târziu de 31 decembrie 1999 pentru poluanții 9-13.

Pentru fixarea valorilor limită și, după caz, a pragurilor de alertă, se ține seama, ca titlu de exemplu, de factorii stabiliți la anexa II.

În ceea ce privește ozonul, aceste propuneri țin seama de mecanismele specifice de formare a acestui poluant și, în acest scop, să se stabilească valori țintă și/sau valori limită.

În cazul în care o valoare țintă stabilită pentru ozon este depășită, statele membre informează Comisia despre măsurile luate pentru a se atinge valoarea respectivă. Pe baza acestei informații, Comisia evaluează dacă sunt necesare măsuri suplimentare la nivel comunitar sau dacă este necesar să prezinte propuneri Consiliului.

Pentru alți poluanți, Comisia prezintă Consiliului propuneri de stabilire a unor valori limită și, după caz, a unor praguri de alertă dacă, pe baza progresului științific și luând în considerare criteriile stabilite la anexa III, este necesar să se evite, să se prevină sau să se reducă efectele dăunătoare ale acestor poluanți asupra sănătății umane și/sau asupra mediului ca întreg în cadrul Comunității.

(2) Ținând seama de cele mai recente date ale cercetării științifice din domeniile relevante ale epidemiologiei și mediului și de cele mai recente progrese realizate în metrologie, Comisia este răspunzătoare de reexaminarea elementelor pe baza cărora s-au stabilit valorile limită și pragurile de alertă menționate la alineatul (1).

(3) Atunci când se stabilesc valorile limită și pragurile de alertă, se stabilesc și criterii și tehnici pentru:

(a)

tipul de măsurare care va fi utilizată în aplicarea legislației menționate la alineatul (1):

—	amplasarea punctelor de prelevare;

—	numărul minim al punctelor de prelevare;

—	măsurarea de referință și tehnici de prelevare;

(b)

utilizarea altor tehnici pentru evaluarea calității aerului înconjurător, în special modelarea:

—	rezoluția spațială pentru modelare și metode de evaluare obiectivă;

—	tehnici de modelare de referință.

Aceste criterii și tehnici sunt stabilite în funcție de fiecare poluant conform dimensiunii aglomerărilor sau nivelurilor poluanților din zonele examinate.

(4) Pentru a ține seama de nivelurile actuale ale unui poluant în stabilirea valorilor limită și de timpul necesar pentru punerea în aplicare a măsurilor de îmbunătățire a calității aerului înconjurător, Consiliul poate stabili și o marjă temporară de toleranță pentru valoarea limită.

Aceasta marjă de toleranță se reduce în conformitate cu procedurile care urmează să fie definite pentru fiecare poluant, în scopul obținerii nivelului valorii limită până cel mai târziu la sfârșitul unei perioade ce va fi stabilită pentru fiecare poluant atunci când se stabilește valoarea respectivă.

(5) În conformitate cu tratatul, Consiliul adoptă legislația menționată la alineatul (1) și dispozițiile alineatelor (3) și (4).

(6) În cazul în care un stat membru ia măsuri mai severe decât cele menționate la alineatul (5), acesta informează Comisia în această privință.

(7) În cazul în care un stat membru intenționează să stabilească valori limită sau praguri de alertă pentru poluanții care nu sunt menționați la anexa I și nu sunt incluși în dispozițiile comunitare privind calitatea aerului înconjurător din Comunitate, acesta informează Comisia în timp util. Comisia este solicitată să dea, în timp util, un răspuns la întrebarea privind nevoia de a acționa la nivel comunitar potrivit criteriilor stabilite la anexa III.

Articolul 5

Evaluarea preliminară a calității aerului înconjurător

Statele membre care nu dețin măsurări reprezentative ale nivelurilor poluanților pentru toate zonele și aglomerările efectuează serii de măsurări reprezentative, studii sau evaluări pentru a avea la timp date disponibile pentru punerea în aplicare a legislației menționate la articolul 4 alineatul (1).

Articolul 6

Evaluarea calității aerului înconjurător

(1) O dată ce au fost stabilite valorile limită și pragurile de alertă, calitatea aerului înconjurător este evaluată pe teritoriile tuturor statelor membre, în conformitate cu prezentul articol.

(2) În conformitate cu criteriile stabilite la articolul 4 alineatul (3) și în funcție de poluanții de referință din articolul 4 alineatul (3), este obligatorie măsurarea în următoarele zone:

—	aglomerări astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (10);

—	zone în care nivelurile sunt între valorile limită și nivelurile prevăzute la alineatul (3) și

—	alte zone în care nivelurile depășesc valorile limită.

Măsurile prevăzute pot fi completate cu tehnici de modelare pentru a asigura un nivel adecvat de informare asupra calității aerului înconjurător.

(3) Pentru evaluarea calității aerului se poate utiliza o combinație a măsurărilor și a tehnicilor de modelare atunci când nivelurile dintr-o perioadă reprezentativă sunt mai mici decât valoarea limită, care trebuie determinată în conformitate cu dispozițiile articolului 4 alineatul (5).

(4) Atunci când nivelurile sunt sub un nivel ce urmează a fi stabilit în conformitate cu dispozițiile articolului 4 alineatul (5), este posibil să se utilizeze exclusiv tehnici de modelare sau estimare obiectivă pentru evaluarea nivelurilor. Această prevedere nu se aplică aglomerărilor în cazul poluanților pentru care s-au stabilit praguri de alertă în conformitate cu dispozițiile articolului 4 alineatul (5).

(5) Atunci când poluanții trebuie măsurați, măsurările vor fi efectuate în locuri fixe, fie continuu, fie prin prelevare aleatorie; numărul măsurărilor este suficient de mare pentru a permite determinarea nivelurilor urmărite.

Articolul 7

Îmbunătățirea calității aerului înconjurător

Cerințe generale

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura conformitatea cu valorile limită.

(2) Măsurile luate pentru a realiza obiectivele prezentei directive trebuie:

(a)	să ia în considerare o abordare integrată a protecției aerului, a apei și a solului;

(b)	să nu contravină legislației Comunității cu privire la protecția siguranței și a sănătății lucrătorilor la locul de muncă;

(c)	să nu aibă efecte negative importante asupra mediului în celelalte state membre.

(3) Statele membre elaborează planuri de acțiune care să indice măsurile ce urmează să fie luate pe termen scurt acolo unde există un risc de depășire a valorilor limită și/sau a pragurilor de alertă, în scopul reducerii acelui risc și pentru limitarea duratei de producere a acestui eventual risc. În funcție de caz, aceste planuri pot asigura măsuri de control și, unde este necesar, măsuri de suspendare a activităților, inclusiv a traficului rutier care contribuie la depășirea valorilor limită.

Articolul 8

Măsurile aplicabile în zone unde nivelurile sunt mai mari decât valoarea limită

(1) Statele membre alcătuiesc o listă cu zone și aglomerări în care nivelurile unuia sau mai multor poluanți sunt mai ridicate decât valoarea limită plus marja de toleranță.

În cazul în care nu s-a fixat nici o marjă de toleranță pentru un anumit poluant, zonele și aglomerările în care nivelul acelui poluant depășește valoarea limită sunt tratate în același mod ca și zonele și aglomerările menționate la primul paragraf și intră sub incidența alineatelor (3), (4) și (5).

(2) Statele membre alcătuiesc o listă cu zone și aglomerări în care nivelurile unuia sau mai multor poluanți se află între valoarea limită și valoarea limită plus marja de toleranță.

(3) În zonele și aglomerările menționate la alineatul (1), statele membre iau măsuri pentru a asigura pregătirea sau aplicarea unui plan sau program în scopul atingerii valorii limită în cadrul limitei de timp respective.

Planul sau programul menționat, care trebuie pus la dispoziția publicului, include cel puțin informația prevăzută la anexa IV.

(4) În zonele și aglomerările menționate la alineatul (1), dacă nivelul mai multor poluanți depășește valorile limită, statele membre elaborează un plan integrat care include toți poluanții în cauză.

(5) Comisia verifică în mod periodic aplicarea planurilor și a programelor prezentate în temeiul alineatului (3) prin examinarea progreselor și a tendințelor în poluarea aerului.

(6) În cazul în care nivelul unui poluant depășește sau este posibil să depășească valoarea limită plus marja de toleranță sau, după caz, pragul de alertă în urma unei poluări semnificative care provine dintr-un alt stat membru, statele membre se consultă reciproc în vederea găsirii unei soluții. Comisia poate fi prezentă la aceste consultări.

Articolul 9

Cerințele pentru zonele în care nivelurile sunt mai scăzute

Statele membre alcătuiesc o listă cu zone și aglomerări în care nivelurile poluanților sunt sub valorile limită.

Statele membre mențin nivelurile poluanților din aceste zone și aglomerări sub valorile limită și se străduiesc să păstreze cea mai bună calitate a aerului înconjurător, în concordanță cu dezvoltarea durabilă.

Articolul 10

Măsurile aplicabile în cazul în care pragurile de alertă sunt depășite

Atunci când aceste praguri sunt depășite, statele membre iau măsurile necesare pentru a informa publicul (de exemplu, prin intermediul radioului, al televiziunii și al presei). De asemenea, statele membre înaintează Comisiei în mod provizoriu informații privind nivelurile înregistrate și durata episodului (episoadelor) de poluare în cel mult 3 luni de la apariția lor. Este întocmită o listă cu detalii minime care urmează să fie prezentate publicului împreună cu pragurile de alertă.

Articolul 11

Transmiterea informațiilor și a rapoartelor

După adoptarea de către Consiliu a primei propuneri menționate la articolul 4 alineatul (1) prima liniuță:

Statele membre aduc la cunoștința Comisiei autoritățile, laboratoarele și organismele competente menționate la articolul 3 și

(a)

în zonele menționate la articolul 8 alineatul (1):

(i)

informează Comisia despre apariția nivelurilor care depășesc valoarea limită plus marja de toleranță, despre datele sau perioadele când aceste niveluri au fost observate și despre valorile înregistrate în termen de 9 luni de la sfârșitul fiecărui an.

Atunci când nu s-a stabilit nici o marjă de toleranță pentru un anumit poluant, zonele și aglomerările în care nivelul unui poluant depășește valoarea limită sunt tratate în același mod ca și zonele și aglomerările menționate la primul paragraf;

(ii)	informează Comisia despre cauzele fiecărui caz înregistrat, în termen de 9 luni de la sfârșitul fiecărui an;

(iii)

trimite Comisiei planurile și programele menționate la articolul 8 alineatul (3) în cel mult doi ani de la sfârșitul anului în care aceste niveluri au fost observate;

(iv)	informează Comisia din trei în trei ani în legătură cu evoluția planului sau a programului;

(b)	prezintă Comisiei anual și în termen de cel mult nouă luni de la sfârșitul fiecărui an lista cu zonele și aglomerările menționate la articolul 8 alineatele (1) și (2) și la articolul 9;

(c)

prezintă Comisiei la fiecare trei ani în cadrul unui raport sectorial, menționat în articolul 4 din Directiva 91/962/EEC a Consiliului din 23 decembrie 1991, rapoarte de standardizare și raționalizare privind aplicarea anumitor directive de mediu (9) și în termen de cel mult nouă luni de la sfârșitul fiecărei perioade de trei ani, informații despre nivelurile observate sau evaluate, după caz, în zonele și aglomerările menționate la articolele 8 și 9;

(d)	informează Comisia despre metodele utilizate pentru evaluarea preliminară a calității aerului înconjurător, prevăzute la articolul 5.

Comisia publică:

(a)	anual, o listă cu zonele și aglomerările menționate la articolul 8 alineatul (1);

(b)	la fiecare trei ani, un raport despre calitatea aerului înconjurător în Comunitate. Acest raport prezintă în rezumat informațiile primite în cadrul mecanismului pentru schimbul de informații între Comisie și statele membre.

3.	Comisia utilizează, când este necesar, expertiza oferită de Agenția Europeană de Mediu pentru elaborarea raportului menționat la alineatul (2) litera (b).

Articolul 12

Comitetul și funcțiile sale

(1) Modificările necesare adaptării criteriilor și a tehnicilor menționate la articolul 4 alineatul (2) la progresul tehnic și științific și normele de aplicare cu privire la transmiterea informațiilor care trebuie furnizate în conformitate cu articolul 11 și alte sarcini menționate de dispozițiile articolului 4 alineatul (3) sunt adoptate în conformitate cu procedura stabilită la alineatul (2) din prezentul articol.

Această adaptare nu trebuie să aibă ca efect modificarea valorilor limită sau a pragurilor de alertă, nici direct, nici indirect.

(2) Comisia este sprijinită de un comitet alcătuit din reprezentanții statelor membre și este prezidată de reprezentantul Comisiei.

Reprezentantul Comisiei prezintă Comitetului un proiect de măsuri care trebuie luate. Comitetul emite un aviz asupra proiectului într-un termen fixat de președinte în funcție de urgența problemei în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru adoptarea deciziilor pe care Consiliul le adoptă cu privire la o propunere a Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre din Comitet sunt determinate în conformitate cu procedura stabilită de articolul respectiv. Președintele nu participă la vot.

Comisia adoptă măsurile prevăzute dacă sunt în conformitate cu hotărârea comitetului.

Dacă măsurile prevăzute nu sunt în conformitate cu hotărârea Comitetului sau dacă nu a fost exprimată nici o hotărâre, Comisia prezintă fără întârziere Consiliului o propunere privind măsurile ce urmează a fi luate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

Dacă, la expirarea unei perioade de 3 luni de la data prezentării către Consiliu, acesta din urmă nu a luat o hotărâre, sunt adoptate măsurile propuse de Comisie.

Articolul 13

(1) Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de cel mult 18 luni de la intrarea sa în vigoare, în ceea ce privește dispozițiile articolelor 1-4, ale articolului 12, precum și ale anexelor I, II, III și IV, și până la data la care se aplică prevederile menționate la articolul 4 alineatul (5), în ceea ce privește dispozițiile celorlalte articole.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 14

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 15

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 27 septembrie 1996.

Pentru Consiliu

Președintele

M. LOWRY

(1) JO C 216, 6.8.1994, p. 4.

(2) JO C 110, 2.5.1995, p. 5.

(3) Avizul Parlamentului European din 16 iunie 1995 (JO C 166, 3.7.1995, p. 173), Poziția comună a Consiliului din 30 noiembrie 1995 (JO C 59, 28.2.1996, p. 24) și Decizia Parlamentului European din 22 mai 1996 (JO C 166, 10.6.1996, p. 63).

(4) JO C 138, 17.5.1993, p. 1.

(5) JO L 229, 30.8.1980, p. 30. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/692/CEE (JO L 377, 31.12.1991, p. 48).

(6) JO L 378, 31.12.1982, p. 15. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/692/CEE.

(7) JO L 87, 27.3.1985, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/692/CEE.

(8) JO L 297, 13.10.1992, p. 1.

(9) JO L 377, 31.12.1991, p. 48.

ANEXA I

LISTA POLUANȚILOR ATMOSFERICI CE URMEAZĂ A FI LUAȚI ÎN CONSIDERARE ÎN EVALUAREA ȘI MANAGEMENTUL CALITĂȚII AERULUI ÎNCONJURĂTOR

Poluanți ce urmează a fi studiați în faza inițială, inclusiv poluanții reglementați de directivele existente privind calitatea aerului înconjurător

1.	Dioxidul de sulf

2.	Dioxidul de azot

3.	Pulberi fine în suspensie, cum ar fi funinginea (inclusiv fracțiunea PM10)

4.	Pulberi în suspensie

Plumb

Ozon

II.

Alți poluanți ai aerului

Benzen

8.	Monoxidul de carbon

9.	Hidrocarburi aromatice policiclice

10.

Cadmiu

11.

Arsen

12.

Nichel

13.

Mercur

ANEXA II

FACTORI CE URMEAZĂ A FI LUAȚI ÎN CONSIDERARE ATUNCI CÂND SE STABILESC VALORI LIMITĂ ȘI PRAGURI DE ALERTĂ

Atunci când se stabilește valoarea limită și, acolo unde este cazul, pragul de alertă, următorii factori pot fi luați în considerare, de exemplu:

—	gradul de expunere a segmentelor de populație, în special a subgrupurilor sensibile;

—	condiții climatice;

—	sensibilitatea florei și a faunei și a habitatelor lor;

—	patrimoniul istoric expus poluării;

—	fezabilitatea economică și tehnică;

—	transportul la mare distanță a poluanților, printre care poluanții secundari, inclusiv ozonul.

ANEXA III

ORIENTĂRI PRIVIND SELECTAREA POLUANȚILOR ATMOSFERICI CE TREBUIE LUAȚI ÎN CONSIDERARE

1.	Posibilitatea, gravitatea și frecvența efectelor; în ceea ce privește sănătatea omului și a mediului ca întreg, efectele ireversibile trebuie să reprezinte o preocupare specială.

2.	Concentrația ridicată și omniprezența poluantului în atmosferă.

3.	Transformările de mediu ori alterările metabolice, având în vedere că aceste alterări ar putea determina producerea de substanțe chimice cu o toxicitate mai ridicată.

4.	Persistența în mediul înconjurător, în special dacă poluantul nu este biodegradabil și se poate acumula în oameni, în mediul înconjurător sau în lanțul trofic.

Impactul poluantului:

—	volumul populației expuse, resursele vii sau ecosistemele;

—	existența unor ținte extrem de sensibile în zona de interes.

6.	Pot fi utilizate de asemenea metode de evaluare a riscului.

Criteriile de periculozitate adecvate stabilite prin Directiva 67/548/CEE (1) și modificările sale succesive trebuie să fie luate în considerare în selectarea poluanților.

(1) JO 196, 16.8.1967, p. 1/670. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/632/CEE a Comisiei (JO L 338, 10.12.1991, p. 23).

ANEXA IV

INFORMAȚII CE URMEAZĂ A FI INCLUSE ÎN PROGRAMELE LOCALE, REGIONALE SAU NAȚIONALE PENTRU ÎMBUNĂTĂȚIREA CALITĂȚII AERULUI ÎNCONJURĂTOR

Informații ce urmează a fi furnizate în conformitate cu articolul 8 alineatul (3)

Localizarea poluării în exces

—

regiune;

—	oraș (hartă);

—	stație de măsurare (hartă, coordonate geografice).

Informații generale

—	tipul zonei (urbană, industrială sau rurală);

—	estimarea ariei poluate (km2) și a populației expuse la poluare;

—	date climatice utile;

—	date relevante privind topografia;

—	informații suficiente asupra tipului de ținte din zona care necesită protecție.

3.	Autorități responsabile Numele și adresele persoanelor răspunzătoare de realizarea și aplicarea planurilor de îmbunătățire.

Natura și evaluarea poluării

—	concentrații observate de-a lungul anilor anteriori (înainte de aplicarea măsurilor de îmbunătățire);

—	concentrații măsurate de la începerea proiectului;

—	tehnici utilizate pentru evaluare.

Originea poluării

—	lista principalelor surse de emisie răspunzătoare de poluare (hartă);

—	cantitatea totală de emisii provenite din aceste surse (tone/an);

—	informații privind poluarea importată din alte regiuni.

Analiza situației

—	detalii cu privire la acei factori răspunzători de excese (transport, inclusiv transportul peste graniță, formare);

—	detalii cu privire la posibilele măsuri de îmbunătățire a calității aerului.

Detalii privind acele măsuri sau proiecte de îmbunătățire care au existat anterior intrării în vigoare a prezentei directive, respectiv:

—	măsuri locale, regionale, naționale, internaționale;

—	efectele constatate ale acestor măsuri.

Detalii privind acele măsuri sau proiecte adoptate în vederea reducerii poluării ca urmare a intrării în vigoare a prezentei directive:

—	listarea și descrierea tuturor măsurilor specificate în proiect;

—	termenele de punere în aplicare;

—	estimarea îmbunătățirii planificate a calității aerului și timpul necesar pentru atingerea acestor obiective.

9.	Detalii privind măsurile sau proiectele pe termen lung planificate sau în curs de cercetare.

10.	Lista publicațiilor, a documentelor, a lucrărilor etc., utilizate pentru a completa informațiile solicitate în prezenta anexă.