17/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

134

L 248/15

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

întrucât printre obiectivele Comunității stabilite în tratat figurează instituirea unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei, încurajarea unor relații mai apropiate între statele aparținând Comunității și realizarea progresului economic și social al țărilor Comunității printr-o acțiune comună vizând eliminarea barierelor care dezbină Europa;

(2)

întrucât, în acest scop, tratatul prevede stabilirea unei piețe comune și a unui spațiu fără frontiere interne; întrucât măsurile adoptate în acest scop trebuie să includă eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații a serviciilor și instituirea unui regim care să asigure o concurență nedenaturată în cadrul pieței comune; întrucât, în acest scop, Consiliul poate adopta directive vizând coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre cu privire la inițierea și exercitarea de activități ca persoană independentă;

(3)

întrucât difuzarea transfrontalieră de programe în cadrul Comunității, în special prin satelit și prin cablu, constituie unul dintre principalele mijloace de realizare a acestor obiective comunitare, care sunt totodată de natură politică, economică, social-culturală și juridică;

(4)

întrucât Consiliul adoptă deja Directiva 89/552/CEE din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege și acte administrative ale statelor membre cu privire la desfășurarea activităților de difuzare a programelor de televiziune (4), care prevede măsuri de încurajare a difuzării și producerii de programe de televiziune la scară europeană, precum și măsuri privind publicitatea și sponsorizarea, protecția minorilor și dreptul la replică;

(5)

întrucât, cu toate acestea, realizarea acestor obiective în ceea ce privește difuzarea transfrontalieră a programelor prin satelit și retransmisia prin cablu de programe din alte state membre este, în prezent, împiedicată de anumite neconcordanțe între normele interne referitoare la dreptul de autor și de o anumită incertitudine juridică; întrucât aceasta înseamnă că titularii de drepturi sunt expuși riscului de a-și vedea exploatate operele fără încasarea unei remunerații sau de a li se bloca exploatarea, în diverse state membre, de către titularii individuali de drepturi exclusive; întrucât această incertitudine juridică, în special, constituie un obstacol direct în calea liberei circulații a programelor în cadrul Comunității;

(6)

întrucât, în scopul protejării drepturilor de autor, se face în prezent distincția între comunicarea publică prin satelit direct și comunicarea publică prin satelit de telecomunicații; întrucât, deoarece recepția individuală este posibilă și accesibilă în prezent cu ambele tipuri de satelit, orice diferențe de tratament juridic nu mai sunt justificate;

(7)

întrucât libera difuzare a programelor este împiedicată în plus de incertitudinea juridică actuală referitoare la a ști dacă difuzarea printr-un satelit ale cărui semnale pot fi primite direct afectează drepturile numai în țara de emisie sau în toate țările de recepție în ansamblu; întrucât, deoarece sateliții de telecomunicație și sateliții de transmisie directă sunt tratați în același mod în ceea ce privește dreptul de autor, această incertitudine juridică afectează în prezent aproape toate programele transmise prin satelit în cadrul Comunității;

(8)

întrucât, în plus, certitudinea juridică, care este o condiție prealabilă pentru libera circulație a emisiunilor de radiodifuziune și televiziune în cadrul Comunității, lipsește atunci când programele transmise în mai multe țări sunt introduse și retransmise prin rețelele de cablu;

(9)

întrucât dezvoltarea dobândirii de drepturi pe bază contractuală prin autorizare contribuie deja în mod activ la crearea spațiului audiovizual european preconizat; întrucât continuarea acestor acorduri contractuale trebuie să fie asigurată și trebuie promovată aplicarea acestora în bune condiții, acolo unde este posibil;

(10)

întrucât, în prezent, în special operatorii de cablu nu pot fi siguri că au dobândit cu adevărat toate drepturile legate de programele care fac obiectul unor astfel de acorduri;

(11)

întrucât, în cele din urmă, părțile din diferite state membre nu sunt toate supuse în același mod obligației de a nu refuza, fără motive întemeiate, să negocieze dobândirea drepturilor necesare pentru distribuirea prin cablu sau de a permite eșuarea acestor negocieri;

(12)

întrucât cadrul juridic pentru crearea unui spațiu audiovizual unic, definit prin Directiva 89/552/CEE, trebuie așadar completat în ceea ce privește dreptul de autor;

(13)

întrucât, așadar, trebuie să înceteze diferențele de tratament care există în statele membre în cazul difuzării de programe prin satelit de telecomunicații, astfel încât problema esențială, în ansamblul Comunității, va fi dacă operele și alte elemente protejate sunt comunicate publicului sau nu; întrucât, în felul acesta, se va asigura un tratament egal furnizorilor de programe transfrontaliere, indiferent dacă aceștia utilizează un satelit de transmisie directă sau un satelit de telecomunicații;

(14)

întrucât incertitudinea juridică referitoare la drepturile de dobândit, care împiedică transmisia transfrontalieră a programelor prin satelit, trebuie depășită prin definirea noțiunii de comunicare publică prin satelit la nivel comunitar; întrucât această definiție ar trebui să precizeze în același timp unde are loc actul de comunicare; întrucât această definiție este necesară pentru a evita aplicarea cumulativă a mai multor legislații naționale unui singur act de difuzare; întrucât comunicarea publică prin satelit are loc numai atunci când și numai în statele membre în care semnalele purtătoare de program sunt introduse, sub controlul și sub responsabilitatea organismului de radiodifuziune sau televiziune, într-un lanț neîntrerupt de comunicare conducând la satelit și revenind spre pământ; întrucât procedurile tehnice normale aplicate semnalelor purtătoare de programe nu pot fi considerate ca întreruperi ale lanțului de transmisie;

(15)

întrucât dobândirea pe bază contractuală de drepturi exclusive de difuzare trebuie să fie conformă cu legislația privind drepturile de autor și drepturile conexe în vigoare în statul membru în care are loc comunicarea publică prin satelit;

(16)

întrucât principiul libertății contractuale pe care se bazează prezenta directivă va permite limitarea în continuare a exploatării acestor drepturi, în special în ceea ce privește anumite mijloace tehnice de transmisie sau anumite versiuni lingvistice;

(17)

întrucât, în momentul determinării remunerației corespunzătoare drepturilor dobândite, părțile trebuie să țină seama de toate aspectele transmisiei, cum ar fi audiența efectivă, audiența potențială și versiunea lingvistică;

(18)

întrucât aplicarea principiului țării de origine conținut în prezenta directivă ar putea pune o problemă în ceea ce privește contractele în vigoare; întrucât prezenta directivă ar trebui să prevadă o perioadă de cinci ani pentru adaptarea, dacă este necesar, a contractelor în vigoare în temeiul prezentei directive; întrucât principiul menționat nu ar trebui așadar să se aplice contractelor în vigoare care expiră înainte de1 ianuarie 2000; întrucât, dacă părțile mai păstrează, până la această dată, un interes în contract, acestea trebuie să aibă posibilitatea de a renegocia condițiile contractului;

(19)

întrucât contractele internaționale de coproducție existente trebuie să fie interpretate în temeiul obiectivului economic și domeniului de aplicare avute în vedere de către părți în momentul semnării; întrucât, în trecut, contractele internaționale de coproducție nu au prevăzut adesea în mod expres și specific comunicarea publică prin satelit, în sensul prezentei directive, ca formă specială de exploatare; întrucât concepția care stă la baza multor contracte internaționale de coproducție existente este ca drepturile asupra coproducției să fie exercitate separat și independent de fiecare coproducător, prin repartizarea între ei a drepturilor de exploatare pe baze teritoriale; întrucât, ca regulă generală, în cazul în care o comunicare publică prin satelit autorizată de un coproducător ar afecta valoarea drepturilor de exploatare ale unui alt coproducător, interpretarea unui astfel de contract existent ar sugera, în mod normal, că acest din urmă coproducător ar trebui să consimtă la autorizarea de către primul coproducător a comunicării publice prin satelit; întrucât exclusivitatea lingvistică a celui din urmă coproducător va fi afectată atunci când versiunea sau versiunile lingvistice ale comunicării publice prin satelit, inclusiv dublajul sau subtitrarea, coincid cu limba sau limbile înțelese în mare parte pe teritoriul atribuit prin contract acestui din urmă coproducător; întrucât noțiunea de exclusivitate ar trebui să fie înțeleasă într-un sens mai larg atunci când comunicarea publică prin satelit se referă la o operă constând numai din imagini fără dialog sau subtitrări; întrucât este necesară o regulă clară pentru cazurile în care contractul internațional de coproducție nu reglementează în mod expres partajarea drepturilor în cazul specific al comunicării publice prin satelit în sensul prezentei directive;

(20)

întrucât comunicările publice prin satelit din țări terțe vor fi considerate, în anumite condiții, ca fiind produse în cadrul unui stat membru din cadrul Comunității;

(21)

întrucât este necesar să se asigure că protecția autorilor, artiștilor interpreți sau executanți, a producătorilor de fonograme și a organismelor de radiodifuziune este acordată în toate statele membre și că aceasta nu este supusă unui regim legal de licențe; întrucât acesta este singurul mijloc de a evita ca eventualele neconcordanțe ale nivelului de protecție în interiorul pieței comune să nu determine denaturarea concurenței;

(22)

întrucât apariția unor noi tehnologii poate să aibă un impact atât calitativ, cât și cantitativ asupra exploatării operelor și altor prestații;

(23)

întrucât, în temeiul acestei evoluții, nivelul de protecție acordat prin prezenta directivă tuturor titularilor de drepturi în domeniile reglementate de aceasta din urmă ar trebui să facă obiectul unei examinări continue;

(24)

întrucât armonizarea legislației preconizate în prezenta directivă implică armonizarea dispozițiilor care garantează un nivel ridicat de protecție autorilor, artiștilor interpreți sau executanți, producătorilor de fonograme și organismelor de radiodifuziune și televiziune; întrucât această armonizare nu ar trebui să permită organismelor de radiodifuziune și televiziune să profite de diferențele existente între nivelurile de protecție prin deplasarea activităților în detrimentul producțiilor audiovizuale;

(25)

întrucât protecția acordată pentru drepturi conexe dreptului de autor trebuie să fie aliniată cu cea prevăzută prin Directiva 92/100/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale (5), în scopul comunicării publice prin satelit; întrucât, în special, această soluție va permite să se garanteze că artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme primesc o remunerație adecvată pentru comunicarea publică prin satelit a prestațiilor sau fonogramelor lor;

(26)

întrucât dispozițiile articolului 4 nu împiedică statele membre să extindă prezumția enunțată la articolul 2 alineatul (5) din Directiva 92/100/CEE la drepturile exclusive prevăzute la articolul 4; întrucât, mai mult, dispozițiile articolului 4 nu împiedică statele membre să prevadă o prezumție simplă de autorizație de exploatare în temeiul drepturilor exclusive ale artiștilor interpreți sau executanți prevăzuți în articolul menționat anterior, în măsura în care această prezumție este compatibilă cu Convenția internațională privind protecția artiștilor interpreți sau executanți, a producătorilor de fonograme și a organismelor de radiodifuziune și televiziune;

(27)

întrucât retransmisia prin cablu a programelor din alte state membre constituie un act care cade sub incidența dreptului de autor și, după caz, a drepturilor conexe dreptului de autor; întrucât operatorul de cablu trebuie așadar să obțină, pentru fiecare parte a unui program retransmis, autorizația tuturor titularilor de drepturi; întrucât, în conformitate cu prezenta directivă, aceste autorizații trebuie acordate pe bază de contract, dacă nu a fost prevăzută o excepție temporară în cazul regimurilor juridice de licențe existente;

(28)

întrucât, pentru a evita ca intervenția terților titulari de drepturi asupra unor elemente de programe să împiedice buna desfășurare a aranjamentelor contractuale, se impune să se prevadă, prin obligația de a recurge la o societate de gestiune colectivă, o exercitare colectivă exclusivă a dreptului de autorizare, în măsura în care caracteristicile retransmisiei prin cablu o cer; întrucât dreptul de autorizare ca atare rămâne intact și numai exercitarea acestuia este reglementată într-o anumită măsură, ceea ce implică faptul că cesiunea dreptului de a autoriza o retransmisie prin cablu rămâne posibilă; întrucât prezenta directivă nu aduce atingere exercitării drepturilor morale;

(29)

întrucât excepția prevăzută la articolul 10 nu limitează opțiunea titularilor de drepturi de a ceda drepturile lor unei societăți de gestiune colectivă și de a avea astfel o participare directă la remunerația plătită de operatorul de cablu pentru retransmisia prin cablu;

(30)

întrucât aranjamentele contractuale privind autorizarea retransmisiei prin cablu trebuie să fie încurajate prin măsuri suplimentare; întrucât o parte care încearcă să încheie un contract general ar trebui, în ceea ce o privește, să fie obligată să facă propuneri colective în vederea unui acord; întrucât, în plus, orice parte interesată are dreptul, în orice moment, de a recurge la un organism de mediere imparțial, însărcinat să asiste la negocieri și care poate înainta propuneri; întrucât orice propunere sau opoziție în această privință ar trebui notificată părților în cauză conform regulilor aplicabile în ceea ce privește notificarea actelor juridice, în special cele care figurează în convenții internaționale în vigoare; întrucât, în sfârșit, este necesar să se asigure ca negocierile să nu fie blocate sau participarea anumitor titulari de drepturi să nu fie împiedicată fără o justificare temeinică; întrucât nici una dintre aceste măsuri destinate să promoveze dobândirea de drepturi nu repune în discuție caracterul contractual al dobândirii drepturilor de retransmisie prin cablu;

(31)

întrucât, pentru o perioadă de tranziție, statelor membre trebuie să li se permită să recurgă în continuare la organismele existente având competență pe teritoriul lor în cazurile în care dreptul de retransmisie publică prin cablu a unui program ar fi fost refuzat în mod arbitrar sau propus în condiții abuzive de un organism de radiodifuziune sau televiziune; întrucât se impune ca dreptul părților în cauză, care urmează să fie audiate de către organism, să fie garantat și ca existența acestui organism să nu împiedice accesul normal al părților în cauză în instanțe;

(32)

întrucât, cu toate acestea, nu este necesară adoptarea unor reglementări comunitare pentru a rezolva toate aceste cazuri, ale căror efecte, cu câteva excepții neglijabile din punct de vedere comercial, nu se fac simțite decât în cadrul frontierelor unui singur stat membru;

(33)

întrucât se impune stabilirea unor reguli minime necesare pentru punerea în aplicare și garantarea unei difuzări internaționale libere și neîntrerupte a programelor prin satelit, precum și a unei retransmisii prin cablu simultane și nealterate a programelor de radiodifuziune și televiziune provenind din alte state membre, pe bază esențialmente contractuală;

(34)

întrucât prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere unei armonizări ulterioare în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe, precum și în cel al gestiunii colective a unor astfel de drepturi; întrucât posibilitatea pe care o au statele membre de a reglementa activitățile societăților de gestiune colectivă nu aduce atingere libertății de negociere contractuală a drepturilor prevăzute în prezenta directivă, fiind stabilit că această negociere are loc în cadrul normelor naționale generale sau specifice privind dreptul concurenței sau prevenirea abuzurilor din partea monopolurilor;

(35)

întrucât revine așadar statelor membre să completeze dispozițiile generale necesare realizării obiectivelor prezentei directive prin adoptarea unor acte cu putere de lege și acte administrative în cadrul dreptului lor intern, cu condiția ca acestea să nu contravină obiectivelor prezentei directive și să fie compatibile cu dreptul comunitar;

(36)

întrucât prezenta directivă nu aduce atingere aplicării regulilor de concurență în înțelesul articolelor 85 și 86 din tratat,

(2)

—

comunicarea publică prin satelit să aibă loc în același timp cu difuzarea pe cale terestră de către același difuzor și

—

titularul nereprezentat al drepturilor să aibă, în orice moment, posibilitatea de excludere a extinderii contractului colectiv la operele sale și de exercitare a drepturilor sale, fie individual, fie colectiv.