25.10.1993   

RO

 

L 309/3


CONVENȚIA PRIVIND DIVERSITATEA BIOLOGICĂ

PREAMBUL

PĂRȚILE CONTRACTANTE,

CONȘTIENTE de valoarea intrinsecă a diversității biologice și de valoarea ecologică, genetică, socială, economică, științifică, educațională, culturală, recreativă și estetică a diversității biologice și a componentelor sale,

CONȘTIENTE, DE ASEMENEA, de importanța diversității biologice pentru evoluție și pentru conservarea sistemelor care întrețin viața ale biosferei,

AFIRMÂND că problema conservării diversității biologice este o preocupare comună a umanității,

REAFIRMÂND că statele au drepturi suverane asupra resurselor lor biologice,

REAFIRMÂND, DE ASEMENEA, că statele sunt responsabile pentru conservarea diversității lor biologice și pentru utilizarea durabilă a resurselor lor biologice,

PREOCUPATE că diversitatea biologică este redusă semnificativ ca urmare a anumitor activități umane,

CONȘTIENTE de lipsa generală de informații și cunoștințe privind diversitatea biologică și de necesitatea de a dezvolta de urgență mijloace științifice, tehnice și instituționale adecvate pentru a asigura înțelegerea fundamentală necesară pentru conceperea și punerea în aplicare a măsurilor adecvate,

AVÂND ÎN VEDERE că anticiparea, prevenirea și atacarea la sursă a cauzelor reducerii semnificative sau ale pierderii diversității biologice este vitală,

AVÂND ÎN VEDERE, DE ASEMENEA, că, în cazul în care există un pericol de reducere semnificativă sau de pierdere a diversității biologice, lipsa certitudinii științifice totale nu trebuie invocată ca motiv pentru amânarea măsurilor care ar permite evitarea pericolului sau reducerea efectelor sale,

AVÂND ÎN VEDERE, ÎN CONTINUARE, că cerința fundamentală pentru conservarea diversității biologice este conservarea in situ a ecosistemelor și a habitatelor naturale și menținerea și refacerea populațiilor viabile de specii în mediul lor natural,

AVÂND ÎN VEDERE, ÎN CONTINUARE, că măsurile ex situ, de preferință în țara de origine, au, de asemenea, un rol important,

RECUNOSCÂND strânsa și tradiționala dependență a numeroase comunități indigene și locale cu stiluri de viață tradiționale, de resursele biologice și că este de dorit împărțirea echitabilă a beneficiilor care provin din utilizarea cunoștințelor tradiționale, a inovațiilor și a practicilor privind conservarea diversității biologice și utilizarea durabilă a componentelor sale,

RECUNOSCÂND, DE ASEMENEA, rolul vital pe care îl joacă femeile în conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice și afirmând necesitatea deplinei lor participări la toate nivelurile de elaborare și de punere în aplicare a politicilor de conservare a diversității biologice,

SUBLINIIND importanța și necesitatea promovării cooperării la nivel internațional, regional și global între state și organizații interguvernamentale și sectorul neguvernamental pentru conservarea diversității biologice și utilizarea durabilă a componentelor sale,

RECUNOSCÂND că asigurarea de resurse financiare noi și suplimentare și accesul corespunzător la tehnologii relevante pot influența substanțial capacitatea lumii de a trata problema pierderii diversității biologice,

RECUNOSCÂND, ÎN CONTINUARE, că sunt necesare dispoziții speciale pentru satisfacerea nevoilor țărilor în curs de dezvoltare, inclusiv asigurarea de resurse financiare noi și suplimentare și accesul corespunzător la tehnologii relevante,

AVÂND ÎN VEDERE, în această privință, situația specială a țărilor cel mai puțin dezvoltate și a statelor insulare mici,

RECUNOSCÂND că sunt necesare investiții substanțiale pentru conservarea diversității biologice și că este de așteptat ca aceste investiții să producă o gamă largă de beneficii ecologice, economice și sociale,

RECUNOSCÂND că dezvoltarea economică și socială și eradicarea sărăciei sunt primele și cele mai importante priorități pentru țările în curs de dezvoltare,

CONȘTIENTE de faptul că utilizarea durabilă și conservarea diversității biologice au o importanță critică pentru satisfacerea nevoilor de hrană, de sănătate și de altă natură ale populației planetei în continuă creștere, motiv pentru care accesul la resursele și tehnologiile genetice și folosirea acestora în comun sunt esențiale,

AVÂND ÎN VEDERE CĂ, în cele din urmă, conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice vor consolida relațiile de prietenie dintre state și vor contribui la pacea mondială,

DORIND consolidarea și completarea acordurilor internaționale existente privind conservarea diversității biologice și utilizarea durabilă a componentelor sale și

HOTĂRÂTE să conserve și să utilizeze durabil diversitatea biologică, în beneficiul generațiilor prezente și viitoare,

AU CONVENIT DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Obiective

Obiectivele prezentei convenții, care urmează a fi îndeplinite în conformitate cu dispozițiile relevante ale acesteia, sunt conservarea diversității biologice, utilizarea durabilă a componentelor sale și împărțirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea resurselor genetice, inclusiv prin accesul corespunzător la resursele genetice și prin transferul adecvat de tehnologii relevante, ținând cont de toate drepturile asupra acestor resurse și tehnologii, precum și prin finanțarea corespunzătoare.

Articolul 2

Utilizarea termenilor

În sensul prezentei convenții:

„diversitate biologică” înseamnă variabilitatea organismelor vii din toate sursele, inclusiv, inter alia, a ecosistemelor terestre, marine și a altor ecosisteme acvatice și a complexurilor ecologice din care acestea fac parte; aceasta include diversitatea în cadrul speciilor, dintre specii și diversitatea ecosistemelor;

„resursele biologice” includ resurse genetice, organisme sau părți ale acestora, populații sau orice alte componente biotice ale ecosistemelor având o utilizare sau o valoare efectivă sau potențială pentru umanitate;

„biotehnologie” înseamnă orice aplicație tehnologică care folosește sisteme biologice, organisme vii sau derivate din acestea, pentru a realiza sau a modifica produse sau procese cu o utilizare specifică;

„țară de origine a resurselor genetice” înseamnă țara care posedă resursele genetice respective în condiții in situ;

„țară care asigură resurse genetice” înseamnă țara care furnizează resurse genetice colectate din surse in situ, inclusiv populații de specii sălbatice și domestice, sau din surse ex situ, care pot sau nu să fie originare din acea țară;

„specii domestice sau cultivate” înseamnă speciile al căror proces de evoluție a fost influențat de oameni în vederea satisfacerii nevoilor lor;

„ecosistem” înseamnă un complex dinamic de comunități de plante, animale și microorganisme și mediul lor fără viață, interacționând ca o unitate funcțională;

„conservare ex situ” înseamnă conservarea componentelor diversității biologice în afara habitatelor lor naturale;

„material genetic” înseamnă orice material de origine vegetală, animală, microbiană sau având altă origine, care conține unități funcționale de ereditate;

„resurse genetice” înseamnă material genetic având o valoare efectivă sau potențială;

„habitat” înseamnă locul sau tipul de loc unde există în mod natural un organism sau o populație;

„condiții in situ” înseamnă condițiile în care resursele genetice există în cadrul ecosistemelor și al habitatelor naturale și, în cazul speciilor domestice sau cultivate, în mediul în care și-au dezvoltat caracteristicile lor distinctive;

„conservare in situ” înseamnă conservarea ecosistemelor și a habitatelor naturale și menținerea și refacerea populațiilor viabile de specii în mediul lor natural și, în cazul speciilor domestice sau cultivate, în mediul în care și-au dezvoltat caracteristicile lor distinctive;

„zonă protejată” înseamnă o zonă delimitată geografic care este desemnată sau reglementată și gestionată în vederea îndeplinirii obiectivelor specifice de conservare;

„organizație regională de integrare economică” înseamnă o organizație constituită de state suverane dintr-o anumită regiune, căreia statele sale membre i-au transferat competențe cu privire la probleme reglementate de prezenta convenție și care a fost autorizată corespunzător, în conformitate cu procedurile sale interne, să semneze, să ratifice, să accepte, să aprobe sau să adere la aceasta;

„utilizare durabilă” înseamnă utilizarea componentelor diversității biologice într-un mod și într-un ritm care să nu ducă la scăderea pe termen lung a diversității biologice, menținându-i astfel potențialul de a satisface nevoile și aspirațiile generațiilor prezente și viitoare;

„tehnologia” include biotehnologia.

Articolul 3

Principiul

În conformitate cu Carta Organizației Națiunilor Unite și cu principiile dreptului internațional, statele au dreptul suveran de a exploata propriile lor resurse, în conformitate cu propriile lor politici de mediu, și responsabilitatea de a se asigura că activitățile desfășurate sub jurisdicția și controlul lor nu cauzează daune mediului altor state sau al zonelor din afara limitelor jurisdicției lor naționale.

Articolul 4

Domeniul de jurisdicție

Sub rezerva drepturilor altor state și cu excepția cazului în care se prevede altfel în mod expres în prezenta convenție, dispozițiile prezentei convenții se aplică, pentru fiecare parte contractantă:

(a)

în cazul componentelor diversității biologice, în zonele din cadrul jurisdicției naționale a acesteia; și

(b)

în cazul proceselor și al activităților efectuate sub jurisdicția sau controlul acesteia, indiferent unde apar efectele lor, în zona jurisdicției naționale a acesteia sau dincolo de limitele jurisdicției sale naționale.

Articolul 5

Cooperarea

Fiecare parte contractantă, în măsura posibilităților și după caz, cooperează cu alte părți contractante direct sau, atunci când este cazul, prin intermediul organizațiilor internaționale competente, în domenii din afara jurisdicției naționale și în alte probleme de interes reciproc, pentru conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice.

Articolul 6

Măsuri generale de conservare și utilizare durabilă

Fiecare parte contractantă, în funcție de condițiile sale specifice și de posibilități:

(a)

elaborează strategii naționale, planuri și programe pentru conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice sau adaptează în acest scop strategiile, planurile și programele existente care vor ține cont, inter alia, de măsurile prevăzute de prezenta convenție, relevante pentru partea contractantă în cauză; și

(b)

integrează, în măsura posibilităților și după caz, conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice în planurile, programele și politicile sectoriale și intersectoriale relevante.

Articolul 7

Identificare și monitorizare

Fiecare parte contractantă, în măsura posibilităților și după caz, în special în sensul articolelor 8-10:

(a)

identifică componentele diversității biologice importante pentru conservarea și utilizarea durabilă a acesteia, având în vedere lista orientativă a categoriilor stabilite la anexa I;

(b)

monitorizează, prin eșantionare și alte tehnici, componentele diversității biologice identificate în temeiul literei (a), acordând o atenție specială celor care necesită măsuri urgente de conservare și celor care oferă cel mai ridicat potențial de utilizare durabilă;

(c)

identifică procesele și categoriile de activități care au sau este probabil să aibă un impact negativ semnificativ asupra conservării și utilizării durabile a diversității biologice și monitorizează efectele acestora prin eșantionare și prin alte tehnici și

(d)

păstrează și organizează, pe baza oricărui sistem, datele obținute din activitățile de identificare și monitorizare, în temeiul literelor (a), (b) și (c).

Articolul 8

Conservarea in situ

Fiecare parte contractantă, în măsura posibilităților și după caz:

(a)

stabilește un sistem de zone protejate sau zone pentru care sunt necesare măsuri speciale pentru conservarea diversității biologice;

(b)

elaborează, dacă este necesar, orientări pentru selectarea, stabilirea și gestionarea zonelor protejate sau a zonelor pentru care trebuie luate măsuri speciale pentru conservarea diversității biologice;

(c)

reglementează sau gestionează resursele biologice importante pentru conservarea diversității biologice, indiferent dacă acestea se află în interiorul sau în afara zonelor protejate, pentru a le asigura conservarea și utilizarea durabilă;

(d)

promovează protecția ecosistemelor, a habitatelor naturale și menținerea populațiilor viabile de specii în mediul natural;

(e)

promovează dezvoltarea rațională din punct de vedere ecologic și durabilă în zonele adiacente zonelor protejate, în vederea asigurării unei protecții sporite a acestor zone;

(f)

reabilitează și reface ecosistemele degradate și promovează refacerea speciilor amenințate, inter alia, prin dezvoltarea și punerea în aplicare de planuri și alte strategii de gestionare;

(g)

stabilește sau menține mijloace de reglementare, gestionare sau control al riscurilor legate de utilizarea și eliberarea de organisme vii modificate, rezultate din biotehnologie, care ar putea avea un impact negativ asupra mediului care la rândul său ar putea afecta conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice, ținând cont și de riscurile asupra sănătății umane;

(h)

previne introducerea și asigură controlul sau eradicarea acelor specii străine care amenință ecosisteme, habitate sau specii;

(i)

face eforturi pentru a asigura condițiile necesare compatibilității dintre utilizările actuale și conservarea diversității biologice și utilizarea durabilă a componentelor acesteia;

(j)

sub rezerva legislației sale naționale, respectă, păstrează și menține cunoștințele, inovațiile și practicile comunităților indigene și locale cu stiluri de viață tradiționale importante pentru conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice și promovează aplicarea lor extinsă, cu aprobarea și implicarea deținătorilor de astfel de cunoștințe, inovații sau practici, și încurajează folosirea echitabilă în comun a beneficiilor care rezultă din utilizarea unor astfel de cunoștințe, inovații și practici;

(k)

elaborează sau menține legislația necesară și/sau alte dispoziții de reglementare privind protecția speciilor și a populațiilor amenințate;

(l)

în cazul în care a fost determinat, în temeiul articolului 7, un efect advers semnificativ asupra diversității biologice, reglementează sau gestionează procesele și categoriile de activități relevante și

(m)

cooperează la furnizarea de sprijin financiar și de alt tip pentru conservarea in situ, prevăzută la literele (a)-(l), în special pentru țările în curs de dezvoltare.

Articolul 9

Conservarea ex situ

Fiecare parte contractantă, în măsura posibilităților și după caz, în special în scopul completării măsurilor in situ:

(a)

adoptă măsuri pentru conservarea ex situ a componentelor diversității biologice, de preferință în țara de origine a acestor componente;

(b)

instituie și menține mijloace de conservare ex situși de cercetare a plantelor, a animalelor și a microorganismelor, de preferință în țara de origine a resurselor genetice;

(c)

adoptă măsuri pentru recuperarea și reabilitarea speciilor amenințate și pentru reintroducerea acestora în habitatele lor naturale, în condiții adecvate;

(d)

reglementează și gestionează colectarea de resurse biologice din habitate naturale în scopul conservării ex situ, astfel încât să nu fie amenințate ecosistemele și populațiile de specii in situ, cu excepția cazului în care sunt necesare măsuri speciale temporare ex situ, în temeiul literei (c), și

(e)

cooperează pentru acordarea de sprijin financiar și de alt tip pentru conservarea ex situ, prevăzută la litrele (a)-(d), și pentru înființarea și menținerea mijloacelor de conservare ex situ în țările în curs de dezvoltare.

Articolul 10

Utilizarea durabilă a componentelor diversității biologice

Fiecare parte contractantă, în măsura posibilităților și după caz:

(a)

integrează considerațiile privind conservarea și utilizarea durabilă a resurselor biologice în procesul de luare a deciziilor la nivel național;

(b)

adoptă măsuri legate de utilizarea resurselor biologice pentru a evita sau a reduce la minimum efectele negative asupra diversității biologice;

(c)

protejează și încurajează utilizarea cutumiară a resurselor biologice, în conformitate cu practicile culturale tradiționale care sunt compatibile cu cerințele conservării și ale utilizării durabile;

(d)

sprijină populațiile locale în elaborarea și punerea în aplicare a acțiunilor de remediere în zonele degradate unde s-a redus diversitatea biologică și

(e)

încurajează cooperarea dintre autoritățile sale guvernamentale și sectorul său privat în dezvoltarea de metode de utilizare durabilă a resurselor biologice.

Articolul 11

Măsuri de stimulare

Fiecare parte contractantă adoptă, în măsura posibilităților și după caz, măsuri raționale din punct de vedere economic și social care să acționeze ca stimulente pentru conservarea și utilizarea durabilă a componentelor diversității biologice.

Articolul 12

Cercetare și formare

Luând în considerare nevoile speciale ale țărilor în curs de dezvoltare, părțile contractante:

(a)

stabilesc și mențin programe de educare și formare științifică și tehnică în domeniul măsurilor de identificare, conservare și utilizare durabilă a diversității biologice și a componentelor sale și asigură sprijin pentru astfel de educare și formare adecvate nevoilor specifice ale țărilor în curs de dezvoltare;

(b)

promovează și încurajează cercetarea care contribuie la conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice, în special în țările în curs de dezvoltare, inter alia, în conformitate cu deciziile Conferinței părților luate ca urmare a recomandărilor organului subsidiar pentru consultare științifică, tehnică și tehnologică, și

(c)

în conformitate cu dispozițiile articolelor 16, 18 și 20, promovează utilizarea progreselor științifice în cercetarea diversității biologice și cooperează în acest sens pentru dezvoltarea de metode de conservare și utilizare durabilă a resurselor biologice.

Articolul 13

Educarea și sensibilizarea publicului

Părțile contractante:

(a)

promovează și încurajează înțelegerea importanței și a măsurilor necesare pentru conservarea diversității biologice, precum și propagarea acesteia prin mijloace de informare și includerea acestor subiecte în programele educaționale și

(b)

cooperează, după caz, cu alte state și organizații internaționale pentru dezvoltarea de programe de educație și sensibilizare a publicului privind conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice.

Articolul 14

Evaluarea impactului și reducerea efectelor negative

(1)   În măsura posibilităților și după caz, fiecare parte contractantă:

(a)

introduce procedurile adecvate impunând evaluarea impactului asupra mediului pentru proiectele sale propuse care pot avea efecte negative asupra diversității biologice, pentru a evita sau a reduce la minimum astfel de efecte și, după caz, pentru a permite participarea publicului la astfel de proceduri;

(b)

introduce măsurile adecvate pentru luarea în considerare a consecințelor asupra mediului ale programelor și ale politicilor sale care pot avea un impact advers semnificativ asupra diversității biologice;

(c)

promovează, pe bază de reciprocitate, comunicarea, schimbul de informații și consultarea privind activitățile de sub jurisdicția sau controlul său, care ar putea avea un efect advers semnificativ asupra diversității biologice a altor state sau zone din afara limitelor jurisdicției naționale, prin încurajarea încheierii de acorduri bilaterale, regionale sau multilaterale, după caz;

(d)

în caz de pericol sau de daune grave sau iminente, cu sursa sub jurisdicția sau controlul său, asupra diversității biologice din zone aflate sub jurisdicția altor state sau a unor zone din afara limitelor jurisdicției naționale, anunță imediat statele potențial afectate de astfel de pericol sau daune și inițiază acțiuni de prevenire sau de reducere la minimum a unui astfel de pericol sau daune și

(e)

promovează măsuri naționale de intervenție în cazuri de urgență în cazul unor activități sau evenimente, cauzate natural sau în alt mod, care prezintă un pericol grav sau iminent pentru diversitatea biologică, și încurajează cooperarea internațională pentru completarea unor astfel de eforturi naționale și, după caz și în acord cu statele sau organizațiile regionale de integrare economică implicate, pentru stabilirea unor planuri de urgență comune.

(2)   Conferința părților examinează, pe baza unor studii ce urmează a fi efectuate, problema responsabilității și a remedierii, inclusiv a reconstrucției și a compensării daunelor aduse diversității biologice, cu excepția cazurilor în care această responsabilitate este o problemă strict internă.

Articolul 15

Accesul la resurse genetice

(1)   Recunoscând drepturile suverane ale statelor asupra resurselor lor naturale, autoritatea de a stabili accesul la resursele genetice aparține guvernelor naționale și este supusă legislației naționale.

(2)   Fiecare parte contractantă face eforturi pentru a crea condiții care să faciliteze accesul altor părți contractante la resurse genetice pentru utilizări raționale din punct de vedere al mediului și pentru a nu impune restricții care să contravină obiectivelor prezentei convenții.

(3)   În sensul prezentei convenții, resursele genetice furnizate de o parte contractantă, după cum este prevăzut de prezentul articol și la articolele 16 și 19, sunt numai acelea care sunt furnizate de părți contractante care sunt țări de origine a acestor resurse sau de către părțile care au obținut aceste resurse genetice în conformitate cu prezenta convenție.

(4)   Accesul, dacă este acordat, se face în termeni acceptați reciproc și este supus dispozițiilor prezentului articol.

(5)   Accesul la resurse genetice este supus consimțământului prealabil și în cunoștință de cauză al părții contractante care furnizează astfel de resurse, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel de către partea în cauză.

(6)   Fiecare parte contractantă face eforturi pentru dezvoltarea și efectuarea de cercetări științifice bazate pe resurse genetice furnizate de către alte părți contractante cu deplina participare a acestora și, în măsura posibilităților, pe teritoriul lor.

(7)   Fiecare parte contractantă ia măsurile legislative, administrative sau de politică generală adecvate, în conformitate cu articolele 16 și 19 și, după caz, prin mecanismul financiar prevăzut la articolele 20 și 21, pentru a asigura folosirea justă și echitabilă, în comun cu partea contractantă care furnizează resursele genetice, a rezultatelor cercetării și dezvoltării și a beneficiilor obținute din utilizarea comercială sau de alt tip a acestor resurse. O astfel de folosire în comun se face în termeni acceptați reciproc.

Articolul 16

Accesul la tehnologie și transferul de tehnologie

(1)   Fiecare parte contractantă, recunoscând că tehnologia include biotehnologia și că atât accesul la tehnologie, cât și transferul de tehnologie între părțile contractante sunt elemente esențiale pentru atingerea obiectivelor prezentei convenții, se angajează, sub rezerva dispozițiilor din prezentul articol, să asigure și/sau să faciliteze accesul la tehnologie și transferul, către alte părți contractante, de tehnologii relevante pentru conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice sau care utilizează resurse genetice fără să cauzeze daune semnificative mediului.

(2)   Accesul la tehnologie și transferul de tehnologie menționate la alineatul (1) pentru țările în curs de dezvoltare sunt asigurate și/sau facilitate în termenii cei mai corecți și mai favorabili, inclusiv în termeni concesionali și preferențiali, dacă există acord reciproc și, dacă este necesar, în conformitate cu mecanismul financiar stabilit la articolele 20 și 21. În cazul tehnologiilor care fac obiectul unor brevete sau al altor drepturi de proprietate intelectuală, accesul și transferul sunt asigurate în termeni care recunosc drepturile de proprietate intelectuală și sunt în concordanță cu protecția adecvată și efectivă a acestora. Aplicarea prezentului alineat se realizează în conformitate cu dispozițiile din alineatele (3), (4) și (5).

(3)   Fiecare parte contractantă ia măsuri legislative, administrative sau de politică generală, după caz, pentru a asigura părților contractante, în special celor care sunt țări în curs de dezvoltare care furnizează resurse genetice, accesul la tehnologie și transferul de tehnologie care utilizează resursele respective, în termeni reciproc acceptați, inclusiv în ceea ce privește tehnologia protejată de brevete și de alte drepturi de proprietate intelectuală, după caz, prin dispozițiile articolelor 20 și 21 și în conformitate cu dreptul internațional și cu dispozițiile alineatelor (4) și (5).

(4)   Fiecare parte contractantă ia măsuri legislative, administrative sau de politică generală, după caz, pentru ca sectorul privat să faciliteze accesul la tehnologie, la dezvoltarea în comun și la transferul de tehnologie menționate la alineatul (1), în beneficiul atât al instituțiilor guvernamentale, cât și al sectorului privat din țările în curs de dezvoltare și, în aceasta privință, se conformează obligațiilor prevăzute la alineatele (1), (2) și (3).

(5)   Părțile contractante, recunoscând că brevetele și alte drepturi de proprietate intelectuală pot avea o influență asupra punerii în aplicare a prezentei convenții, cooperează în acest sens în conformitate cu dreptul internațional și cu legislația națională, pentru a se asigura că aceste drepturi sunt în sprijinul obiectivelor sale și nu le contracarează.

Articolul 17

Schimbul de informații

(1)   Părțile contractante facilitează schimbul de informații provenite din toate sursele accesibile publicului, referitoare la conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice, luând în considerare nevoile speciale ale țărilor în curs de dezvoltare.

(2)   Un astfel de schimb de informații include schimbul de rezultate ale cercetării tehnice, științifice și socioeconomice, precum și programele de formare și de sondaj, cunoștințe de specialitate autohtone și tradiționale, ca atare și asociate cu tehnologiile menționate la articolul 16 alineatul (1). Schimbul de informații include, de asemenea, dacă este posibil, repatrierea informațiilor.

Articolul 18

Cooperarea tehnică și științifică

(1)   Părțile contractante promovează cooperarea tehnică și științifică internațională în domeniul conservării și al utilizării durabile a diversității biologice, dacă este necesar, prin intermediul instituțiilor naționale și internaționale corespunzătoare.

(2)   Fiecare parte contractantă promovează cooperarea tehnică și științifică cu alte părți contractante, în special țări în curs de dezvoltare, pentru aplicarea prezentei convenții, inter alia, prin elaborarea și aplicarea politicilor naționale. În cadrul promovării unei astfel de cooperări trebuie acordată o atenție deosebită dezvoltării și consolidării capacităților naționale, prin dezvoltarea resurselor umane și consolidarea instituțiilor.

(3)   Conferința părților, la prima sa reuniune, determină modul de înființare a unui mecanism de tip centru de informare care să promoveze și să faciliteze cooperarea tehnică și științifică.

(4)   Părțile contractante, în conformitate cu legislația și politicile naționale, încurajează și dezvoltă metode de cooperare pentru dezvoltarea și utilizarea tehnologiilor, inclusiv a tehnologiilor autohtone și tradiționale, pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei convenții. În acest scop, părțile contractante promovează, de asemenea, cooperarea în domeniul formării personalului și al schimbului de experți.

(5)   Părțile contractante, de comun acord, promovează crearea de programe de cercetare comune și de asociații în participațiune pentru dezvoltarea de tehnologii relevante pentru obiectivele prezentei convenții.

Articolul 19

Administrarea biotehnologiei și repartizarea beneficiilor

(1)   Fiecare parte contractantă ia măsuri legislative, administrative sau de politică generală, după caz, pentru a asigura participarea efectivă la activitățile de cercetare biotehnologică a acelor părți contractante, în special țările în curs de dezvoltare, care furnizează resurse genetice pentru astfel de cercetare și, acolo unde este posibil, pe teritoriul unor astfel de părți contractante.

(2)   Fiecare parte contractantă ia toate măsurile posibile pentru a promova și a acorda accesul prioritar, pe o bază justă și echitabilă, al părților contractante, în special țările în curs de dezvoltare, la rezultatele și beneficiile care rezultă din biotehnologiile bazate pe resurse genetice furnizate de părțile contractante în cauză. Un astfel de acces se face în termeni reciproc acceptați.

(3)   Părțile examinează necesitatea și modalitățile de realizare a unui protocol care să stabilească procedurile adecvate, inclusiv, în special, un acord prealabil, dat în cunoștință de cauză, în domeniul transferului, al manipulării și al utilizării în deplină siguranță a oricărui organism viu modificat rezultat din biotehnologie, care ar putea avea efecte negative asupra conservării și a utilizării durabile a diversității biologice.

(4)   Fiecare parte contractantă furnizează direct sau cere oricărei persoane fizice sau juridice aflate sub jurisdicția sa care furnizează organismele menționate la alineatul (3) să furnizeze părții contractante pe teritoriul căreia aceste organisme urmează a fi introduse orice informație disponibilă referitoare la utilizarea și la reglementările de securitate cerute de partea contractantă în materie de manipulare a unor astfel de organisme, precum și orice informație disponibilă privind potențialul impact advers al organismelor specifice în cauză.

Articolul 20

Resurse financiare

(1)   Fiecare parte contractantă se angajează să asigure, în măsura posibilităților sale, sprijin financiar și stimulente pentru activitățile naționale destinate realizării obiectivelor prezentei convenții, în conformitate cu planurile, prioritățile și programele sale naționale.

(2)   Părțile țări dezvoltate furnizează resurse financiare noi și suplimentare pentru a le permite părților țări în curs de dezvoltare să acopere în totalitate costurile suplimentare convenite, necesare pentru punerea în aplicare a măsurilor prin care își îndeplinesc obligațiile care decurg din prezenta convenție și pentru a beneficia de dispozițiile sale, aceste costuri fiind convenite, între o parte țară în curs de dezvoltare și structura instituțională menționată la articolul 21, în conformitate cu prioritățile politicii, ale strategiei, ale programelor și criteriile de eligibilitate și cu o listă orientativă de costuri suplimentare stabilită de Conferința părților. Alte părți, inclusiv țările care sunt în proces de tranziție către economia de piață, pot prelua voluntar obligațiile părților țări dezvoltate. În sensul prezentului articol, Conferința părților stabilește, la prima sa întâlnire, o listă a părților țări dezvoltate și a altor părți care își asumă în mod voluntar obligațiile de părți țări dezvoltate. Conferința părților examinează periodic această listă și o modifică, după caz. Se încurajează, de asemenea, contribuțiile altor țări și surse pe bază de voluntariat. La punerea în aplicare a acestor angajamente se ține cont de necesitatea ca fluxul de fonduri să fie adecvat, previzibil și punctual și de importanța împărțirii efortului între părțile care contribuie incluse pe listă.

(3)   Părțile țări dezvoltate pot de asemenea furniza, în beneficiul țărilor în curs de dezvoltare, resurse financiare legate de aplicarea prezentei convenții, pe căi bilaterale, regionale sau pe alte căi multilaterale.

(4)   Părțile țări în curs de dezvoltare nu vor putea să se achite efectiv de obligațiile ce le revin în temeiul prezentei convenții decât în măsura în care părțile țări dezvoltate se vor achita efectiv de obligațiile ce le revin în temeiul prezentei convenții, referitoare la resursele financiare și la transferul de tehnologie și vor ține pe deplin seama de faptul că dezvoltarea economică și socială și eradicarea sărăciei sunt primele și cele mai importante priorități ale părților țări în curs de dezvoltare.

(5)   Părțile țin cont de nevoile specifice și de situația specială a țărilor cel mai puțin dezvoltate în acțiunile lor legate de finanțare și de transferul de tehnologie.

(6)   Părțile contractante iau de asemenea în considerare condițiile speciale care rezultă din dependența față de diversitatea biologică, din repartizarea și localizarea acesteia pe teritoriul părților țări în curs de dezvoltare, în special al statelor mici insulare.

(7)   Se ia de asemenea în considerare situația specială a țărilor în curs de dezvoltare, inclusiv a celor care sunt cele mai vulnerabile din punctul de vedere al mediului înconjurător, cum ar fi cele cu zone aride și semiaride, zone de coastă și muntoase.

Articolul 21

Mecanismul financiar

(1)   Un mecanism de finanțare este stabilit pentru furnizarea de resurse financiare către părțile țări în curs de dezvoltare, în sensul prezentei convenții, sub formă de donații sau în termeni mai favorabili, ale cărui elemente esențiale sunt descrise în prezentul articol. În sensul prezentei convenții, mecanismul funcționează sub autoritatea și coordonarea Conferinței părților, față de care este responsabil. Operațiunile mecanismului sunt desfășurate de o structură instituțională aleasă de către Conferința părților la prima sa reuniune. În sensul prezentei convenții, Conferința părților stabilește politica generală, strategia, prioritățile programului și criteriile de eligibilitate referitoare la accesul la astfel de resurse și la utilizarea lor. Contribuțiile sunt de asemenea natură încât să ia în considerare necesitatea ca fluxul de fonduri să fie adecvat, previzibil și punctual, cum este prevăzut la articolul 20, în conformitate cu resursele necesare, pe care Conferința părților le va stabili periodic, și având în vedere importanța împărțirii efortului între părțile care contribuie incluse pe lista menționată la articolul 20 alineatul (2). Părțile țări dezvoltate, precum și alte țări sau surse pot, de asemenea, să realizeze contribuții voluntare. Mecanismul funcționează conform unui sistem de gestiune democratic și transparent.

(2)   În temeiul obiectivelor prezentei convenții, Conferința părților, la prima sa reuniune, stabilește politica generală, strategia și prioritățile programului, precum și criterii și orientări detaliate privind eligibilitatea pentru accesul la resurse financiare și utilizarea acestora, inclusiv monitorizarea și evaluarea acestei utilizări, în mod regulat. Conferința părților decide asupra măsurilor necesare pentru aplicarea alineatului (1), după consultarea structurii instituționale însărcinate cu operarea mecanismului financiar.

(3)   Conferința părților examinează eficiența mecanismului de finanțare stabilit de prezentul articol, inclusiv criteriile și orientările menționate la alineatul (2), după cel puțin de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei convenții, iar apoi în mod regulat. Pe baza acestei examinări, aceasta ia măsurile adecvate pentru îmbunătățirea eficienței mecanismului, dacă este necesar.

(4)   Părțile contractante intenționează să consolideze instituțiile financiare existente pentru a asigura resursele financiare destinate conservării și utilizării durabile a diversității biologice.

Articolul 22

Relațiile cu alte convenții internaționale

(1)   Dispozițiile prezentei convenții nu afectează drepturile și obligațiile nici unei părți contractante care decurg dintr-un acord internațional existent, cu excepția cazului în care exercitarea drepturilor și a obligațiilor respective ar cauza daune grave diversității biologice sau ar constitui o amenințare pentru aceasta.

(2)   Părțile contractante aplică prezenta convenție, în ceea ce privește mediul marin, în conformitate cu drepturile și obligațiile statelor care decurg din dreptul maritim.

Articolul 23

Conferința părților

(1)   Se instituie o conferință a părților. Prima reuniune a Conferinței părților este convocată de directorul executiv al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu în termen de cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentei convenții. În continuare au loc reuniuni ordinare ale Conferinței părților, la intervale regulate, care urmează să fie stabilite de conferință la prima sa reuniune.

(2)   Reuniunile extraordinare ale Conferinței părților pot avea loc ori de câte ori conferința consideră necesar sau la cererea scrisă a oricărei părți, cu condiția ca, în termen de șase luni de la comunicarea cererii de către secretariat, cel puțin o treime din părți să o susțină.

(3)   Conferința părților convine și adoptă prin consens propriul regulament de procedură și pe acela al oricărui organ subsidiar pe care l-ar putea crea, precum și regulamentul financiar care reglementează finanțarea secretariatului. La fiecare reuniune ordinară, adoptă bugetul pentru exercițiul financiar în curs până la următoarea reuniune ordinară.

(4)   Conferința părților examinează aplicarea prezentei convenții și, în acest scop:

(a)

stabilește forma și intervalele pentru transmiterea informațiilor care urmează a fi prezentate în conformitate cu articolul 26 și examinează aceste informații, precum și rapoartele prezentate de orice organ subsidiar;

(b)

examinează consultanța științifică, tehnică și tehnologică asupra diversității biologice, furnizată în conformitate cu articolul 25;

(c)

examinează și adoptă protocoalele, după cum este necesar, în conformitate cu articolul 28;

(d)

examinează și adoptă, după cum este necesar, în conformitate cu articolele 29 și 30, amendamentele la prezenta convenție și la anexele acesteia;

(e)

examinează amendamentele la orice protocol, precum și la orice anexe la acesta și, în cazul unei decizii în acest sens, recomandă adoptarea acestora de către părțile la protocolul în cauză;

(f)

examinează și adoptă, după cum este necesar, în conformitate cu articolul 30, anexele suplimentare la prezenta convenție;

(g)

instituie organe subsidiare considerate necesare pentru aplicarea prezentei convenții, în special pentru a asigura consultanță științifică și tehnică;

(h)

contactează, prin intermediul secretariatului, organele executive ale convențiilor legate de problemele reglementate de prezenta convenție pentru a stabili forme adecvate de cooperare cu acestea și

(i)

examinează și adoptă orice alte măsuri necesare pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei convenții, în funcție de experiența obținută din aplicarea acesteia.

(5)   Organizația Națiunilor Unite, agențiile specializate ale acesteia și Agenția Internațională pentru Energia Atomică, precum și orice stat care nu este parte la prezenta convenție pot fi reprezentate ca observatori la reuniunile Conferinței părților. Orice alt organ sau organism guvernamental sau neguvernamental, competent în domenii legate de conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice, care a informat secretariatul cu privire la dorința sa de a fi reprezentat ca observator la o reuniune a Conferinței părților, poate fi admis să ia parte la aceasta, cu excepția cazurilor în care cel puțin o treime din numărul părților prezente obiectează. Admiterea și participarea ca observatori este condiționată de respectarea regulamentului de procedură adoptat de Conferința părților.

Articolul 24

Secretariatul

(1)   Se instituie un secretariat. Funcțiile acestuia sunt:

(a)

organizarea reuniunilor Conferinței părților prevăzute la articolul 23 și asigurarea serviciilor necesare;

(b)

îndeplinirea funcțiilor care i-au fost alocate în baza oricărui protocol la prezenta convenție;

(c)

pregătirea rapoartelor privind exercitarea funcțiilor care îi revin în temeiul prezentei convenții și prezentarea acestora la Conferința părților;

(d)

asigurarea coordonării cu alte organisme internaționale competente, în special în vederea încheierii unor acorduri administrative și contractuale care ar putea fi necesare pentru îndeplinirea eficientă a funcțiilor sale;

(e)

îndeplinirea oricăror alte funcții care ar putea fi stabilite de Conferința părților.

(2)   La prima sa reuniune ordinară, Conferința părților desemnează secretariatul dintre organizațiile internaționale competente existente care și-au exprimat dorința de a îndeplini funcțiile de secretariat prevăzute în prezenta convenție.

Articolul 25

Organ subsidiar pentru consultanță științifică, tehnică și tehnologică

(1)   Se înființează un organ subsidiar pentru asigurarea consultanței științifice, tehnice și tehnologice, care să furnizeze în timp util Conferinței părților și, după caz, celorlalte organe subsidiare consultanță privind aplicarea prezentei convenții. Acest organ este deschis spre participare tuturor părților și este multidisciplinar. Acesta este alcătuit din reprezentanți guvernamentali competenți în domeniile de specialitate vizate. Acesta raportează cu regularitate Conferinței părților asupra tuturor aspectelor activității sale.

(2)   Sub autoritatea Conferinței părților și în conformitate cu orientările stabilite de aceasta, și la cererea acesteia, acest organ:

(a)

furnizează evaluări științifice și tehnice asupra situației diversității biologice;

(b)

pregătește evaluările științifice și tehnice asupra efectelor tipurilor de măsuri luate în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții;

(c)

identifică know-how-ul și tehnologiile la zi, inovatoare și eficiente legate de conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice și indică mijloacele de promovare a dezvoltării și de transfer al acestor tehnologii;

(d)

furnizează consultanță pentru programele științifice și cooperarea internațională în domeniul cercetării și dezvoltării legate de conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice și

(e)

răspunde întrebărilor științifice, tehnice, tehnologice și metodologice pe care Conferința părților și organele sale subsidiare i le-ar putea adresa.

(3)   Funcțiile, mandatul, organizarea și funcționarea acestui organ pot fi precizate de Conferința părților.

Articolul 26

Rapoarte

Fiecare parte contractantă, la intervale care urmează să fie stabilite de Conferința părților, prezintă acesteia rapoarte asupra măsurilor care au fost adoptate pentru aplicarea prezentei convenții și asupra eficienței acestora în îndeplinirea obiectivelor prezentei convenții.

Articolul 27

Soluționarea litigiilor

(1)   În cazul unui litigiu între părțile contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenții, părțile implicate caută o soluție pe calea negocierii.

(2)   Dacă părțile implicate nu pot ajunge la un acord prin negociere, acestea pot solicita împreună bunele oficii sau medierea unei terțe părți.

(3)   La ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea la prezenta convenție sau în orice alt moment ulterior, un stat sau o organizație regională de integrare economică poate declara în scris depozitarului că acceptă ca obligatorie, pentru un litigiu nesoluționat în conformitate cu alineatele (1) sau (2), una sau ambele modalități de soluționare a litigiilor prevăzute în continuare:

(a)

arbitrajul, în conformitate cu procedura prevăzută la anexa II partea I;

(b)

prezentarea litigiului la Curtea Internațională de Justiție.

(4)   Dacă părțile în litigiu nu au acceptat aceeași procedură sau o procedură oarecare, în conformitate cu alineatul (3), litigiul este supus concilierii, în conformitate cu anexa II partea 2, cu excepția cazurilor în care părțile stabilesc altfel.

(5)   Dispozițiile din prezentul articol se aplică în legătură cu orice protocol, cu excepția cazului în care acesta prevede altfel.

Articolul 28

Adoptarea de protocoale

(1)   Părțile contractante cooperează la formularea și adoptarea protocoalelor la prezenta convenție.

(2)   Protocoalele se adoptă în cadrul unei reuniuni a Conferinței părților.

(3)   Textul oricărui proiect de protocol este comunicat părților contractante de către secretariat, cu cel puțin 6 luni înainte de reuniunea Conferinței părților.

Articolul 29

Amendamente la convenție sau la protocoale

(1)   Orice parte contractantă poate propune amendamente la prezenta convenție. Orice parte la un protocol poate propune amendamente la protocolul respectiv.

(2)   Amendamentele la prezenta convenție se adoptă în cadrul unei reuniuni a Conferinței părților. Amendamentele la orice protocol se adoptă în cadrul unei reuniuni a părților la protocolul în cauză. Textul oricărui proiect de amendament la prezenta convenție sau la orice protocol, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în protocolul în cauză, este comunicat părților la instrumentul respectiv de către secretariat, cu cel puțin 6 luni înainte de reuniunea la care amendamentul este propus spre adoptare. Secretariatul comunică, de asemenea, amendamentele propuse semnatarilor prezentei convenții, spre informare.

(3)   Părțile depun toate eforturile pentru a ajunge la un consens privind orice proiect de amendament la prezenta convenție sau la un protocol. În cazul în care s-au epuizat toate eforturile în acest sens și nu s-a ajuns la un acord, amendamentul este adoptat, în ultimă instanță, cu o majoritate de două treimi din părțile la instrumentul în cauză prezente la reuniune și care votează și este prezentat de către depozitar tuturor părților pentru ratificare, acceptare sau aprobare.

(4)   Ratificarea, acceptarea sau aprobarea amendamentelor este notificată depozitarului în scris. Amendamentele adoptate în conformitate cu alineatul (3) intră în vigoare, pentru părțile care le-au acceptat, la 90 de zile de la depunerea instrumentelor de ratificare, acceptare sau aprobare de către cel puțin două treimi din părțile contractante la prezenta convenție sau din părțile la protocolul respectiv, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în protocolul în cauză. În continuare, amendamentele intră în vigoare, pentru orice altă parte, la 90 de zile după ce partea în cauză depune instrumentul său de ratificare, acceptare sau aprobare a amendamentelor.

(5)   În sensul prezentului articol, „părțile prezente la reuniune și care votează” înseamnă părțile prezente la reuniune care exprimă un vot afirmativ sau negativ.

Articolul 30

Adoptarea anexelor și a amendamentelor la anexe

(1)   Anexele la prezenta convenție sau la orice protocol al său fac parte integrantă din convenție sau din protocolul respectiv, după caz, și, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în mod expres, orice trimitere la prezenta convenție sau la protocoalele acesteia constituie, de asemenea, o trimitere la anexele acestora. Anexele se limitează la probleme procedurale, chestiuni științifice, tehnice și administrative.

(2)   Cu excepția cazurilor în care se prevede altfel într-un protocol cu privire la anexele sale, se aplică următoarea procedură pentru propunerea, adoptarea sau intrarea în vigoare a anexelor suplimentare la prezenta convenție sau a anexelor la orice protocol:

(a)

anexele la prezenta convenție sau la protocoalele acesteia sunt propuse și adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 29;

(b)

orice parte care nu poate să aprobe o anexă suplimentară la prezenta convenție sau o anexă a unuia dintre protocoalele la care este parte notifică acest lucru în scris depozitarului în termen de un an de la data comunicării adoptării de către depozitar. Acesta din urmă informează fără întârziere toate celelalte părți asupra oricărei astfel de notificări primite. O parte poate retrage în orice moment o declarație anterioară prin care obiecta, iar anexele intră în vigoare, pentru partea în cauză, sub rezerva dispozițiilor de la litera (c) de mai jos;

(c)

la expirarea unui an de la data comunicării de către depozitar a adoptării anexei aceasta intră în vigoare pentru toate părțile la prezenta convenție sau la orice protocol vizat, care nu au transmis o notificare în scris în conformitate cu dispozițiile de la litera (b).

(3)   Propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare a amendamentelor la anexele la prezenta convenție sau la anexele la orice protocol se supun aceleiași proceduri ca și propunerea, adoptarea și intrarea în vigoare a anexelor la convenție sau a anexelor la orice protocol.

(4)   În cazul în care o anexă suplimentară sau un amendament la o anexă sunt legate de un amendament la prezenta convenție sau la orice protocol, această anexă suplimentară sau acest amendament nu intră în vigoare până la intrarea în vigoare a amendamentului la convenție sau la respectivul protocol.

Articolul 31

Dreptul de vot

(1)   Cu excepția dispozițiilor din alineatul (2), fiecare parte contractantă la prezenta convenție sau la orice protocol dispune de un vot.

(2)   Organizațiile regionale de integrare economică își exercită dreptul de vot, în probleme care sunt de competenta lor, dispunând de un număr de voturi egal cu numărul de state membre care sunt părți contractante la convenție sau la protocolul în cauză. Astfel de organizații nu își exercită dreptul de vot dacă statele membre și-l exercită pe al lor și invers.

Articolul 32

Relațiile dintre prezenta convenție și protocoalele sale

(1)   Un stat sau o organizație regională de integrare economică nu poate deveni parte la un protocol, în cazul în care nu este sau nu devine, în același timp, parte contractantă la prezenta convenție.

(2)   Deciziile în baza oricărui protocol sunt adoptate numai de părțile la protocolul în cauză. Orice parte contractantă care nu a ratificat, acceptat sau aprobat un protocol poate participa ca observator la orice reuniune a părților la protocolul în cauză.

Articolul 33

Semnarea

Prezenta convenție este deschisă spre semnare la Rio de Janeiro, pentru toate statele și organizațiile regionale de integrare economică, între 5 și 14 iunie 1992, și la sediul Organizație Națiunilor Unite de la New York, între 15 iunie 1992 și 4 iunie 1993.

Articolul 34

Ratificarea, acceptarea sau aprobarea

(1)   Prezenta convenție și orice protocol se supun ratificării, acceptării sau aprobării de către state și organizații regionale de integrare economică. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare se depun la depozitar.

(2)   Orice organizație menționată la alineatul (1) care devine parte contractantă la prezenta convenție sau la orice protocol, fără ca vreunul dintre statele sale membre să fie parte contractantă, se supune tuturor obligațiilor prevăzute de prezenta convenție sau de protocolul în cauză, după caz. În cazul în care unul sau mai multe state membre ale unei astfel de organizații sunt părți contractante la prezenta convenție sau la respectivul protocol, organizația și statele sale membre convin asupra responsabilităților care le revin în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor lor în temeiul convenției sau al protocolului, după caz. În astfel de situații, organizația și statele membre nu își pot exercita concomitent drepturile în baza convenției sau a respectivului protocol.

(3)   În cadrul instrumentelor lor de ratificare, acceptare sau aprobare, organizațiile prevăzute în alineatul (1) declară limitele competenței lor cu privire la problemele reglementate de convenție sau de protocolul în cauză. Aceste organizații informează de asemenea depozitarul asupra oricăror modificări relevante privind limitele competenței lor.

Articolul 35

Aderarea

(1)   Prezenta convenție și orice protocol sunt deschise spre aderare pentru state și organizații regionale de integrare economică, de la data la care convenția sau protocolul în cauză sunt închise pentru semnare. Instrumentele de aderare se depun la depozitar.

(2)   În cadrul instrumentelor lor de aderare, organizațiile prevăzute la alineatul (1) declară limitele competenței lor cu privire la problemele reglementate de convenție sau de protocolul în cauză. Aceste organizații informează de asemenea depozitarul asupra oricăror modificări relevante privind limitele competenței lor.

(3)   Dispozițiile de la articolul 34 alineatul (2) se aplică organizațiilor regionale de integrare economică care aderă la prezenta convenție sau la orice protocol.

Articolul 36

Intrarea în vigoare

(1)   Prezenta convenție intră în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii celui de-al treizecelealea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

(2)   Orice protocol intră în vigoare în cea de-a nouazecea zi de la data depunerii numărului de instrumente de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, specificat în protocolul în cauză.

(3)   Pentru fiecare parte contractantă care ratifică, acceptă sau aprobă prezenta convenție sau care aderă la ea după depunerea celui de-al treizecelea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, convenția intră în vigoare în cea de-a nouăzecea zi de la data depunerii de către partea contractantă în cauză a instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare.

(4)   Orice protocol, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în protocolul în cauză, intră în vigoare pentru o parte contractantă care ratifică, acceptă sau aprobă acel protocol sau care aderă la acesta după intrarea sa în vigoare, în conformitate cu alineatul (2), fie în a nouăzecea zi de la data la care acea parte contractantă își depune instrumentul său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, fie la data la care intră în vigoare prezenta convenție pentru acea parte contractantă, respectiv la termenul care survine mai târziu.

(5)   În sensul alineatelor (1) și (2), orice instrument depus de o organizație regională de integrare economică nu este considerat instrument suplimentar față de cele depuse de statele membre ale organizației respective.

Articolul 37

Rezerve

Nu poate fi exprimată nici o rezervă la prezenta convenție.

Articolul 38

Retrageri

(1)   În orice moment după doi ani de la data la care prezenta convenție a intrat în vigoare pentru o parte contractantă, acea parte contractantă se poate retrage din convenție prin notificarea în scris a depozitarului.

(2)   Orice astfel de retragere are loc la expirarea perioadei de un an de la data primirii de către depozitar a notificării acesteia sau la orice dată ulterioară specificată în această notificare.

(3)   Orice parte contractantă care se retrage din prezenta convenție se consideră, de asemenea, retrasă din orice protocol la care este parte.

Articolul 39

Dispoziții financiare interimare

Cu condiția să fie complet restructurată în conformitate cu dispozițiile articolului 21, Facilitatea Globală de Mediu a Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediul și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare formează structura instituțională interimară menționată la articolul 21, pe parcursul perioadei dintre intrarea în vigoare a prezentei convenții și prima reuniune a Conferinței părților, sau până la adoptarea unei decizii a Conferinței părților privind structura instituțională care va fi desemnată în conformitate cu articolul 21.

Articolul 40

Dispoziții interimare privind secretariatul

Secretariatul asigurat de Directorul executiv al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu este secretariatul interimar menționat la articolul 24 alineatul (2), pe parcursul perioadei dintre intrarea în vigoare a prezentei convenții și prima reuniune a Conferinței părților.

Articolul 41

Depozitarul

Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite își asumă funcțiile de depozitar al prezentei convenții și al oricărui protocol.

Articolul 42

Texte autentice

Originalul prezentei convenții, ale cărei texte în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă sunt deopotrivă autentice, este depus la Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite.

Drept pentru care, subsemnații, fiind autorizați corespunzător în acest scop, semnează prezenta convenție.

Încheiată la Rio de Janeiro, în a cincea zi a lunii iunie a anului o mie nouă sute nouăzeci și doi.

 


ANEXA I

IDENTIFICARE ȘI MONITORIZARE

1.

Ecosisteme și habitate: care conțin o mare diversitate, un număr mare de specii amenințate, endemice sau fauna și flora sălbatice; necesare pentru speciile migratoare; de importanță socială, economică, culturală sau științifică; sau care sunt reprezentative, unice sau asociate unor procese evolutive esențiale sau altor procese biologice;

2.

specii și comunități care sunt: amenințate; specii sălbatice înrudite cu speciile domestice sau cultivate; de valoare medicală, agricolă sau altă valoare economică; de importanță socială, științifică sau culturală; importante pentru cercetarea în domeniul conservării și utilizării durabile a diversității biologice, cum ar fi speciile indicator, și

3.

gene și genoame descrise, de importanță socială, științifică sau economică.


ANEXA II

PARTEA 1

Arbitraj

Articolul 1

Partea reclamantă notifică secretariatului cu privire la faptul că părțile supun un litigiu arbitrajului în temeiul articolului 27. Notificarea conține obiectul arbitrajului și include, în special, articolele convenției sau ale protocolului a căror interpretare sau aplicare face obiectul litigiului. În cazul în care părțile nu convin cu privire la obiectul litigiului înainte de desemnarea președintelui tribunalului, tribunalul arbitral stabilește obiectul. Secretariatul transmite informațiile primite în acest mod tuturor părților contractante la prezenta convenție sau la protocolul în cauză.

Articolul 2

(1)   În cazul litigiilor între două părți, tribunalul arbitral este format din trei membri. Fiecare parte în litigiu numește un arbitru, iar cei doi arbitri astfel numiți desemnează, de comun acord, un al treilea arbitru, care este președintele tribunalului. Președintele nu este resortisant al nici uneia dintre părțile în litigiu și nici nu are rezidența obișnuită pe teritoriul uneia dintre aceste părți, nu este angajat de vreuna dintre ele și nici nu s-a ocupat de caz în altă calitate.

(2)   În cazul litigiilor între mai mult de două părți, părțile care au același interes numesc, de comun acord, un arbitru.

(3)   Orice post vacant este ocupat în modul descris pentru numirea inițială.

Articolul 3

(1)   În cazul în care președintele tribunalului arbitral nu a fost numit în termen de două luni de la numirea celui de-al doilea arbitru, Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite, la cererea unei părți, desemnează președintele în termen de alte două luni.

(2)   În cazul în care una dintre părțile în litigiu nu numește un arbitru în termen de două luni de la primirea cererii, cealaltă parte poate informa Secretarul General, care procedează la numire în termen de alte două luni.

Articolul 4

Tribunalul arbitral adoptă deciziile sale în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții, ale oricărui protocol și ale dreptului internațional.

Articolul 5

Cu excepția cazurilor în care părțile în litigiu convin altfel, tribunalul arbitral își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 6

Tribunalul arbitral poate recomanda, la cererea unei părți, măsuri conservatorii indispensabile.

Articolul 7

Părțile în litigiu facilitează activitatea tribunalului arbitral și, în special, utilizează toate mijloacele aflate la dispoziția lor, pentru:

(a)

a furniza tribunalului toate documentele, informațiile și instrumentele necesare și

(b)

a permite tribunalului, dacă este necesar, să cheme martori sau experți și să primească declarațiile acestora.

Articolul 8

Părțile și arbitrii au obligația de a proteja confidențialitatea oricărei informații pe care o primesc în condiții de confidențialitate pe parcursul procedurii tribunalului arbitral.

Articolul 9

Cu excepția cazurilor în care tribunalul arbitral decide altfel, datorită unor condiții speciale ale cazului, cheltuielile tribunalului sunt suportate de către părțile în litigiu, în mod egal. Tribunalul păstrează o evidență a tuturor cheltuielilor și prezintă părților un raport final în acest sens.

Articolul 10

Orice parte contractantă care are un interes de natură juridică în obiectul litigiului în cauză și care poate fi afectată de decizia din cazul respectiv poate interveni în cadrul procedurii, cu acordul tribunalului.

Articolul 11

Tribunalul poate audia și decide asupra cererilor reconvenționale care decurg direct din obiectul litigiului.

Articolul 12

Deciziile tribunalului arbitral privind atât procedura, cât și fondul cazului se adoptă cu votul majorității membrilor săi.

Articolul 13

În cazul în care una dintre părțile în litigiu nu se prezintă în fața tribunalului arbitral sau nu își apără cauza, cealaltă parte poate cere tribunalului continuarea procedurii și pronunțarea unei decizii. Absența unei părți sau lipsa apărării nu constituie un obstacol în calea procedurii. Înainte de a pronunța sentința definitivă, tribunalul arbitral trebuie să se asigure că cererea este fundamentată în fapt și în drept.

Articolul 14

Tribunalul arbitral pronunță sentința finală în termen de 5 luni de la data la care s-a constituit, cu excepția cazurilor în care consideră necesară extinderea termenului pentru o perioadă care să nu depășească alte cinci luni.

Articolul 15

Sentința finală a tribunalului arbitral se limitează la obiectul litigiului și este motivată. Aceasta conține numele membrilor care au participat și data la care a fost pronunțată. Orice membru al tribunalului poate atașa o opinie separată sau divergentă la sentința finală.

Articolul 16

Sentința este obligatorie pentru părțile în litigiu. Aceasta este fără drept de apel, cu excepția cazurilor în care părțile au convenit, în prealabil, asupra unei proceduri de apel.

Articolul 17

Orice diferend care poate apărea între părțile în litigiu cu privire la interpretarea sau la executarea sentinței finale poate fi prezentat de către orice parte tribunalului arbitral care a pronunțat-o în vederea unei decizii.

PARTEA 2

Conciliere

Articolul 1

La cererea uneia dintre părțile în litigiu se creează o comisie de conciliere. Cu excepția cazurilor în care părțile convin altfel, comisia este formată din cinci membri, câte doi numiți de fiecare parte implicată și un președinte ales, de comun acord, de către membrii astfel desemnați.

Articolul 2

În litigiile dintre mai mult de două părți, părțile care au același interes își numesc membrii în comisie de comun acord. În cazul în care două sau mai multe părți au interese diferite sau în cazul în care există un dezacord cu privire la faptul că au același interes, acestea își numesc membrii separat.

Articolul 3

În cazul în care părțile nu efectuează una dintre aceste numiri în termen de două luni de la data cererii pentru crearea comisiei de conciliere, Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite efectuează numirile respective, dacă partea care a formulat cererea solicită acest lucru, în termen de alte două luni.

Articolul 4

În cazul în care președintele comisiei de conciliere nu a fost ales în termen de două luni de la numirea ultimului membru al comisiei, Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite desemnează un președinte, dacă una dintre părți solicită acest lucru, în termen de alte două luni.

Articolul 5

Comisia de conciliere decide cu majoritatea voturilor membrilor săi. Cu excepția cazului în care părțile în litigiu convin altfel, comisia își stabilește propria procedură. Aceasta prezintă o propunere de soluționare a litigiului, pe care părțile o examinează cu bună-credință.

Articolul 6

În caz de dezacord cu privire la competența comisiei de conciliere, aceasta decide dacă este sau nu competentă.


11/Volumul 08

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

102


31993D0626


L 309/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 25 octombrie 1993

privind încheierea Convenției privind diversitatea biologică

(93/626/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 130s,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât Comunitatea și statele sale membre au participat la negocierile pentru pregătirea unei convenții privind diversitatea biologică sub auspiciile Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu;

întrucât Convenția privind diversitatea biologică a fost semnată de către Comunitate și toate statele sale membre cu ocazia Conferinței Organizației Națiunilor Unite privind mediul și dezvoltarea care a avut loc la Rio de Janeiro în perioada 3-14 iunie 1992;

întrucât convenția, în conformitate cu articolul 34, este deschisă spre ratificare, acceptare sau aprobare statelor și organizațiilor regionale de integrare economică;

întrucât protecția mediului este unul dintre obiectivele Comunității, în conformitate cu articolul 130r din tratat, care reglementează conservarea naturii și a diversității biologice;

întrucât Comunitatea a pus deja în aplicare numeroase măsuri în teritoriile pe care se aplică tratatul, în vederea ocrotirii diversității biologice; întrucât aceste măsuri au și vor continua să aibă o contribuție semnificativă la conservarea biodiversității la nivel mondial;

întrucât conservarea diversității biologice este o preocupare globală și este așadar necesară participarea Comunității și a statelor membre la eforturile internaționale care au același obiectiv, în special prin încurajarea conservării și a utilizării durabile a diversității biologice și prin convenirea unor norme privind utilizarea acesteia și împărțirea beneficiilor obținute;

întrucât, având în vedere măsurile adoptate deja de către Comunitate în anumite domenii reglementate de convenție, Comunitatea ar trebui de asemenea să acționeze în aceste domenii la nivel internațional;

întrucât este de dorit ca, în cadrul competențelor ce le revin în domeniile reglementate de convenție, Comunitatea și statele membre să devină părți contractante pentru ca toate obligațiile prevăzute de convenție să poată fi îndeplinite în mod corespunzător;

întrucât, este necesară, prin urmare, aprobarea convenției,

DECIDE:

Articolul 1

Convenția privind diversitatea biologică, semnată în iunie 1992 la Rio de Janeiro, este aprobată în numele Comunității Economice Europene.

Textul Convenției este redat la anexa A la prezenta decizie.

Articolul 2

(1)   În numele Comunității Economice Europene, președintele Consiliului depune instrumentul de aprobare la Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) din convenție.

(2)   În același timp, președintele depune în numele Comunității Economice Europene declarația de competență prevăzută la anexa B la prezenta decizie, în conformitate cu articolul 34 alineatul (3) din convenție, precum și declarația prevăzută la anexa C la prezenta decizie.

Adoptată la Luxemburg, 25 octombrie 1993.

Pentru Consiliu

Președintele

Ph. MAYSTADT


(1)  JO C 237, 1.9.1993, p. 4.

(2)  JO C 194, 19.7.1993.

(3)  JO C 249, 13.9.1993, p. 1.


ANEXA A

 


ANEXA B

DECLARAȚIA COMUNITĂȚII ECONOMICE EUROPENE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL 34 ALINEATUL (3) DIN CONVENȚIA PRIVIND DIVERSITATEA BIOLOGICĂ

În conformitate cu dispozițiile relevante din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, Comunitatea împreună cu statele sale membre este competentă să ia măsuri destinate protecției mediului.

În legătură cu aspectele reglementate de convenție, Comunitatea adoptă mai multe instrumente juridice, atât în cadrul politicii sale de mediu, cât și în cadrul celorlalte politici sectoriale, dintre care cele mai relevante sunt prezentate în continuare:

Decizia 82/72/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1981 privind încheierea Convenției privind conservarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (JO L 38, 10.2.1982, p. 1);

Decizia 82/461/CEE a Consiliului din 24 iunie 1982 privind încheierea Convenției privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (JO L 210, 19.7.1982, p. 10);

Regulamentul (CEE) nr. 3626/82 al Consiliului din 3 decembrie 1982 privind aplicarea în cadrul Comunității a Convenției privind comerțul internațional cu specii de floră și de faună sălbatică pe cale de dispariție (JO L 384, 31.12.1982, p. 1);

Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 103, 25.4.1979, p. 1);

Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7);

Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, 5.7.1985, p. 40);

Regulamentul (CEE) nr. 2078/92 al Consiliului din 30 iunie 1992 privind metodele de producție agricolă compatibile cu normele de protecție a mediului și de întreținere a spațiului natural (JO L 215, 30.7.1992, p. 85);

Decizia 89/625/CEE a Consiliului din 20 noiembrie 1989 privind un Program european de știință și tehnologie pentru protecția mediului (STEP) (JO L 359, 8.12.1989, p. 9);

Regulamentul (CEE) nr. 3760/92 al Consiliului din 20 decembrie 1992 privind instituirea unui sistem comunitar al pescuitului și acvaculturii (JO L 389, 31.12.1992, p. 1);

Directiva 90/219/CEE a Consiliului din 23 aprilie 1990 privind utilizarea limitată a microorganismelor modificate genetic (JO L 117, 8.5.1990, p. 1);

Directiva 90/220/CEE a Consiliului din 23 aprilie 1990 privind eliberarea intenționată în mediu a organismelor modificate genetic (JO L 117, 8.5.1990, p. 15);

Regulamentul (CEE) nr. 1973/92 al Consiliului din 21 mai 1992 de constituire a unui instrument financiar pentru mediu (LIFE) (JO L 206, 22.7.1992, p. 1).


ANEXA C

DECLARAȚIE FĂCUTĂ CU OCAZIA RATIFICĂRII CONVENȚIEI PRIVIND DIVERSITATEA BIOLOGICĂ

În limitele competențelor lor respective, Comunitatea Europeană și statele sale membre doresc să reafirme importanța pe care o acordă transferurilor de tehnologie și biotehnologiei destinate să asigure conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice. Respectarea drepturilor de proprietate intelectuală constituie un element esențial pentru punerea în aplicare a politicilor privind transferul de tehnologie și investițiile comune.

Pentru Comunitatea Europeană și statele sale membre, transferurile de tehnologie și accesul la biotehnologie, așa cum sunt definite în textul Convenției privind diversitatea biologică, se realizează în conformitate cu articolul 16 din convenția menționată și cu respectarea principiilor și a normelor privind protecția proprietății intelectuale, în special acorduri bilaterale sau multilaterale semnate sau negociate de părțile contractante la prezenta convenție.

Comunitatea Europeană și statele sale membre încurajează utilizarea mecanismului financiar instituit de convenție pentru promovarea transferului voluntar al drepturilor de proprietate intelectuală deținute de operatori europeni, în special în ceea ce privește acordarea licențelor, prin mecanisme și decizii comerciale normale, asigurând în același timp o protecție adecvată și eficientă a drepturilor de proprietate.