privind coordonarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 100a,

întrucât directivele comunitare privind achizițiile publice, în special Directiva 71/305/CEE a Consiliului din 26 iulie 1971 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor publice de lucrări (4), astfel cum a fost modificată ultima dată de Directiva 89/440/CEE (5), și Directiva 77/62/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1976 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor publice de produse (6), astfel cum a fost modificată ultima dată de Directiva 88/295/CEE (7), nu cuprind nici un fel de dispoziții specifice care să garanteze aplicarea lor efectivă;

întrucât mecanismele existente atât la nivel național, cât și comunitar pentru a asigura aplicarea acestora nu sunt întotdeauna adecvate pentru a garanta respectarea dispozițiilor comunitare corespunzătoare în special într-un stadiu în care abaterile pot fi corectate;

întrucât deschiderea concurenței comunitare în domeniul achizițiilor publice necesită o creștere semnificativă a garanțiilor privind transparența și nediscriminarea; întrucât, pentru a avea efecte concrete, trebuie să existe căi de atac eficiente și rapide în cazurile de încălcare a legislației comunitare în domeniul achizițiilor publice sau a reglementărilor de drept intern privind punerea în aplicare a acestei legislații;

întrucât, în anumite state membre, absența unor căi de atac eficiente sau insuficiența căilor de atac existente descurajează întreprinderile din cadrul Comunității de a depune oferte în statul membru în care își are sediul autoritatea contractantă; întrucât, așadar, statele membre respective trebuie să remedieze această situație;

întrucât, dată fiind perioada redusă a procedurilor de atribuire a contractelor publice, organismele competente în ce privește căile de atac trebuie, între altele, să fie autorizate să adopte măsuri provizorii pentru suspendarea unei astfel de proceduri sau a aplicării oricărei decizii ce poate fi luată de autoritatea contractantă; întrucât perioada redusă a procedurilor impune ca abaterile mai sus menționate să fie abordate de urgență;

întrucât este necesar a se asigura existența unor proceduri adecvate în toate statele membre care să permită anularea deciziilor luate în mod ilegal și compensarea persoanelor lezate de o încălcare;

întrucât, în cazul în care întreprinderile nu utilizează calea de atac, anumite încălcări pot să nu fie corectate decât în cazul în care se pune în practică un mecanism specific;

întrucât este important ca, în consecință, în cazul în care consideră că s-a comis o încălcare clară și evidentă în cursul unei proceduri de atribuire a unui contract, Comisia să o poată supune atenției autorităților competente ale statului membru și autorității contractante respective, astfel încât să se adopte măsurile adecvate pentru corectarea rapidă a oricărei presupuse încălcări;

întrucât aplicarea în practică a dispozițiilor prezentei directive ar trebui reexaminată în termen de patru ani de la punerea sa în aplicare pe baza informațiilor ce urmează a fi furnizate de către statele membre cu privire la funcționarea procedurilor de drept intern privind căile de atac,

(1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că, în ceea ce privește procedurile de atribuire a contractelor care intră în domeniul de aplicare a Directivelor 71/305/CEE și 77/62/CEE, deciziile luate de autoritățile contractante pot face obiectul unor căi de atac eficiente și, în special, cât mai rapide posibil în conformitate cu condițiile stabilite în articolele de mai jos și, în special, articolul 2 alineatul (7), pe motiv că respectivele decizii au încălcat legislația comunitară în domeniul achizițiilor publice sau reglementările de drept intern pentru punerea în aplicare a acestei legislații.

(2) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că nu există nici o discriminare între întreprinderile care susțin că au fost lezate în contextul unei proceduri de atribuire a unui contract ca rezultat al distincției făcute de prezenta directivă între reglementările de drept intern de punere în aplicare a legislației comunitare și alte reglementări de drept intern.

(3) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că procedurile privind căile de atac sunt accesibile, în conformitate cu reglementări detaliate care pot fi stabilite de statele membre, cel puțin oricărei persoane care este sau a fost interesată de obținerea unui anumit contract public, achiziție de produse sau a unui contract public de lucrări și care a fost sau riscă să fie lezată de o presupusă încălcare. În special, statele membre pot pretinde ca persoana care formulează acțiune în calea de atac să fi notificat, în prealabil, autoritatea contractantă asupra presupusei încălcări și asupra intenției sale de a formula acțiune în calea de atac.

(1) Statele membre asigură faptul că măsurile luate în privința procedurilor privind căile de atac menționate la articolul 1 includ prevederea unor competențe care să permită:

(2) Competențele specificate la alineatul 1 pot fi acordate unor organisme separate, responsabile de diverse aspecte ale procedurii privind căile de atac.

(3) Procedurile privind căile de atac nu trebuie, ele însele, să producă un efect automat de suspendare a procedurilor de atribuire a contractului la care se referă.

(4) Statele membre pot prevedea că, în cazul în care instanța responsabilă examinează dacă este cazul să ia măsuri provizorii, aceasta poate ține seama de consecințele probabile ale acelor măsuri asupra tuturor intereselor susceptibile de a fi lezate, precum și asupra interesului public, și poate decide să nu aprobe astfel de măsuri în cazul în care consecințele negative ale acestora ar putea depăși efectele lor benefice. Decizia de a nu aproba adoptarea măsurilor provizorii nu aduce atingere nici unei alte revendicări a persoanei care solicită aceste măsuri.

(5) Statele membre pot prevedea că, în cazul în care se pretind daune interese pe motiv că o decizie a fost luată în mod ilegal, decizia contestată trebuie mai întâi anulată de către un organism care deține competențele necesare.

(6) Efectele exercitării competențelor menționate la alineatul 1 asupra unui contract încheiat după atribuirea acestuia sunt stabilite de legislația internă.

De asemenea, cu excepția cazurilor în care o decizie trebuie anulată înainte de acordarea daunelor interese, un stat membru poate prevedea ca, după încheierea unui contract în urma acordării sale, competențele organismului responsabil cu procedurile privind căile de atac sunt limitate la acordarea de daune oricărei persoane lezate de o încălcare.

(7) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a asigura că deciziile adoptate de organismele responsabile cu procedurile privind căile de atac pot fi puse în aplicare în mod efectiv.

(8) În cazul în care organismele responsabile cu procedurile privind căile de atac nu sunt de natură judiciară, acestea prezintă întotdeauna motivații scrise privind deciziile adoptate. De asemenea, în astfel de cazuri, trebuie prevăzute dispoziții pentru a garanta procedurile prin care o măsură presupus ilegală luată de organismul competent privind căile de atac sau orice presupusă deficiență în exercitarea competențelor acordate acestuia poate face obiectul unei căi de atac în fața instanței sau a unei căi de atac în fața unui alt organism care este o instanță sau tribunal în înțelesul articolului 177 din Tratatul CEE și este independent atât față de autoritatea contractantă, cât și de organismul competent privind căile de atac.

Membrii unui astfel de organism independent sunt numiți și eliberați din funcție în aceleași condiții ca și membrii corpului magistraților în ceea ce privește autoritatea responsabilă cu numirea acestora, durata mandatului lor și inamovibilitatea acestora. Cel puțin președintele acestui organism independent are calificările juridice și profesionale ale unui membru al corpului magistraților. Organismul independent ia decizii urmând o procedură în care se audiază ambele părți, iar aceste decizii devin, prin mijloacele stabilite de fiecare stat membru, obligatorii din punct de vedere legal.

(1) Comisia poate invoca procedura prevăzută de prezentul articol în cazul în care, anterior încheierii unui contract, consideră că s-a comis o încălcare clară și evidentă a dispozițiilor comunitare în domeniul achizițiilor publice în cursul unei proceduri de atribuire a unui contract care intră în domeniul de aplicare a Directivelor 71/305/CEE și 77/62/CEE.

(2) Comisia notifică statul membru și autoritatea contractantă respectivă asupra motivelor care au condus-o la concluzia că s-a comis o încălcare clară și evidentă și solicită corectarea acesteia.

(3) În termen de 21 de zile de la primirea notificării menționate la alineatul 2, statul membru respectiv transmite Comisiei:

(4) O concluzie motivată în sensul alineatului (3), litera (b) se poate întemeia printre altele pe faptul că presupusa încălcare constituie deja obiectul unor proceduri judiciare sau a altor proceduri privind căile de atac sau al unei căi de atac precum cea menționată la articolul 2, alineatul (8). În acest caz, statul membru informează Comisia asupra rezultatului acelor proceduri de îndată ce acesta este cunoscut.

(5) În cazul în care s-a transmis o notificare potrivit căreia procedura de atribuire a contractului a fost suspendată în conformitate cu alineatul 3, litera (c), statul membru informează Comisia în momentul în care această suspendare este ridicată sau se inițiază o altă procedură de atribuire a contractului legată, în totalitate sau parțial, de procedura precedentă. Notificarea confirmă faptul că presupusa încălcare a fost corectată sau include o concluzie motivată privind cauza pentru care nu s-a procedat la o astfel de corectare.

(1) În cel mult patru ani de la punerea în aplicare a prezentei directive, Comisia, în consultare cu Comitetul consultativ pentru contracte de achiziții publice, analizează modul în care s-au aplicat prevederile prezentei directive și, dacă este necesar, înaintează propuneri de modificare a acesteia.

(2) Până la data de 1 martie a fiecărui an, statele membre comunică Comisiei informații privind desfășurarea procedurilor lor naționale privind calea de atac în cursul anului calendaristic precedent. Natura informațiilor se stabilește de Comisie în consultare cu Comitetul consultativ pentru contracte publice.

Până la data de 1 decembrie 1991, statele membre adoptă măsurile necesare pentru a aduce la îndeplinire prevederile prezentei directive. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor acte cu putere de lege și acte administrative de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Adoptată la Bruxelles, 21 decembrie 1989.

Pentru Consiliu

Președintele

É. CRESSON