13/Volumul 05 |
RO |
Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene |
127 |
31980L0891
L 254/35 |
JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE |
DIRECTIVA COMISIEI
din 25 iulie 1980
privind metoda comunitară de analiză referitoare la determinarea conținutului de acid erucic în uleiurile și grăsimile destinate ca atare consumului uman, precum și în produsele alimentare cu adaos de uleiuri sau grăsimi
(80/891/CEE)
COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,
având în vedere Directiva 76/621/CEE a Consiliului din 20 iulie 1976 privind stabilirea nivelului maxim de acid erucic în uleiurile și grăsimile destinate consumului uman, precum și în produsele alimentare cu adaos de uleiuri sau grăsimi (1), în special articolul 3,
întrucât articolul 2 din Directiva 76/621/CEE prevede ca, începând cu 1 iulie 1979, nivelul de acid erucic din produsele menționate la articolul 1, calculat pentru nivelul total de acizi grași din componenta de grăsime, să nu depășească 5 %;
întrucât articolul 3 din Directiva 76/621/CEE stabilește ca nivelul de acid erucic să fie determinat printr-o metodă comunitară de analiză;
întrucât Regulamentul (CEE) nr. 1470/68 al Comisiei din 23 septembrie 1968 privind extragerea și reducerea eșantioanelor, precum și stabilirea conținutului de ulei, impurități și umiditate al semințelor oleaginoase (2) prevede la anexa VI, introdusă prin Regulamentul (CEE) nr. 72/77 (3), o metodă de analiză pentru determinarea conținutului de acid erucic în semințele de colză și de navetă;
întrucât această metodă trebuie utilizată ca o metodă de preselecție;
întrucât, în condiții normale de analiză prin cromatografie gaz-lichid a acizilor grași care intră în compoziția uleiurilor și grăsimilor, nu este posibilă distingerea acidului erucic de alți izomeri ai acidului docosenoic cum ar fi acidul cetoleic;
întrucât este necesară determinarea nivelului de acid erucic în uleiuri și grăsimi, precum și în produsele alimentare cu adaos de uleiuri sau grăsimi din a căror analiză preliminară s-a constatat că nivelul total de acizi docosenoici sau acizi cis-docosenoici nu depășește 5 %;
întrucât, până la introducerea unei metode îmbunătățite de analiză pentru determinarea acidului erucic, această metodă de analiză este considerată ca fiind cea mai indicată în prezent;
întrucât măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru produsele alimentare,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Statele membre pot solicita ca efectuarea analizei necesare pentru determinarea conținutului de acid erucic din produsele menționate la articolul 1 din Directiva 76/621/CEE să se facă în conformitate cu articolul 2.
Articolul 2
(1) În scopul preselecției, se determină următoarele:
(a) |
conținutul total de acizi grași docosenoici din produsele menționate la articolul 1 utilizând metoda prevăzută în anexa VI la Regulamentul (CEE) nr. 1470/68 sau |
(b) |
conținutul total de acizi grași cis-docosenoici din produsele menționate la articolul 1, prin metoda prevăzută în anexa VI la Regulamentul (CEE) nr. 1470/68 utilizând cromatografia gaz-lichid în condițiile de separare a izomerilor cis și trans de acizii docosenoici; fazele staționare corespunzătoare utilizate în acest sens sunt, de exemplu, de tipul cianopropilpolisiloxan sau cristale lichide. |
(2) În cazul în care conținutul total al următoarelor substanțe:
(a) |
acizii grași docosenoici determinați în conformitate cu alineatul (1) litera (a) sau |
(b) |
acizii grași cis-docosenoici determinați în conformitate cu alineatul (1) litera (b) din produsele menționate la articolul 1, calculat în funcție de conținutul total de acizi grași din componenta de grăsime, nu depășește 5 %, nu sunt necesare determinări suplimentare. În caz contrar, conținutul de acid erucic se determină prin metoda prevăzută în anexa la prezenta directivă. |
Articolul 3
Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 februarie 1982. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Articolul 4
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 25 iulie 1980.
Pentru Comisie
Étienne DAVIGNON
Membru al Comisiei
(1) JO L 202, 28.7.1976, p. 35.
(2) JO L 239, 28.9.1968, p. 2.
(3) JO L 12, 15.1.1977, p. 11.
ANEXĂ
DETERMINAREA CONȚINUTULUI DE ACID ERUCIC ÎN ULEIURI ȘI GRĂSIMI DESTINATE CA ATARE CONSUMULUI UMAN, PRECUM ȘI ÎN PRODUSELE ALIMENTARE CU ADAOS DE ULEIURI SAU GRĂSIMI
I. INTRODUCERE
1. PREPARAREA PROBEI PENTRU ANALIZĂ
1.1. Generalități
Masa probei de laborator destinată analizei trebuie să fie în mod normal de 50 g, exceptând cazul în care este necesară o cantitate mai mare.
1.2. Pregătirea probei pentru analiza de laborator
Proba trebuie omogenizată înainte de analiză.
1.3. Conservare
Proba preparată trebuie menținută în permanență într-un recipient ermetic.
2. REACTIVI
2.1. Apă
2.1.1. Atunci când se menționează apa pentru soluții, diluări sau spălări, se face referire la apa distilată sau demineralizată de puritate cel puțin echivalentă.
2.1.2. Atunci când se menționează o soluție sau o diluare, fără altă indicație asupra reactivului, se face referire la o soluție apoasă.
2.2. Produse chimice
Toți reactivii chimici trebuie să fie de calitate analitică recunoscută în cazul în care nu se specifică altfel.
3. APARATURĂ
3.1. Lista cu aparatura
Lista cu aparatura conține numai piese destinate utilizării specializate și care prezintă specificații speciale.
3.2. Balanța analitică
Prin „balanță analitică” se înțelege o balanță care are o precizie de cel puțin 0,1 mg.
4. EXPRIMAREA REZULTATELOR
4.1. Rezultate
Rezultatul scris pe buletinul de analiză oficială reprezintă valoarea medie obținută din cel puțin două determinări a căror repetabilitate este satisfăcătoare.
4.2. Calculul procentului
În cazul în care nu se prevede altfel, rezultatele se exprimă în procente (m/m) de acizi grași totali în proba primită de laborator
4.3. Număr de cifre semnificative
Rezultatul comportă un număr de cifre semnificative în funcție de precizia metodei.
II. DETERMINAREA ACIDULUI ERUCIC
1. OBIECTUL ȘI DOMENIUL DE APLICARE
Metoda permite determinarea conținutului de acid erucic în următoarele:
(a) |
uleiuri și grăsimi care conțin acid cetoleic (un izomer cis al acidului docosenoic care se găsește în uleiurile de pește) și |
(b) |
uleiuri și grăsimi hidrogenate care conțin izomeri trans și cis ai acidului docosenoic. |
2. DEFINIȚIE
Conținut de acid erucic: conținutul de acid erucic se determină prin metoda descrisă mai jos.
3. PRINCIPIU
Esterii metilici ai acizilor grași componenți ai uleiului și grăsimii sunt separați prin cromatografie în strat subțire prin argintare la temperatură scăzută și se determină cantitativ prin cromatografie gaz-lichid.
4. REACTIVI
4.1. Eter dietilic uscat, fără peroxid, proaspăt distilat.
4.2. n-hexan.
4.3. Gel de siliciu G pentru cromatografie în strat subțire.
4.4. Gel de siliciu pentru cromatografie în coloană.
4.5. Soluție de nitrat de argint, 200 g/l. Se dizolvă 24 g nitrat de argint în apă și se completează cu apă până la 120 ml.
4.6. Soluție de erucat de metil, 5 mg/ml. Se dizolvă 50 mg erucat de metil în câțiva ml de n-Hexan și se diluează cu n-Hexan până la 10 ml.
4.7. Soluție etalon internă de tetracosanoat de metil, 0,25 mg/ml. Se dizolvă 25 mg tetracosanoat de metil în câțiva ml de n-hexan (a se vedea punctul 4.6) și se diluează cu n-hexan până la 100 ml.
4.8. Solvent de developare: toluen și n-hexan în raport de 90:10 (v/v).
4.9. Soluție de 2,7 diclorofluoresceină, 0,5 g/l. Se dizolvă prin încălzire și se agită 50 mg de 2,7 diclorofluoresceină în 100 ml de soluție apoasă conținând 50 % metanol.
5. APARATURĂ
Aparat pentru cromatografie în strat subțire care cuprinde următoarele:
5.1.1. o unitate de congelare, capabilă să mențină recipientul de developare și conținutul său la o temperatură de la minus 20 la minus 25 °C;
5.1.2. plăci din sticlă, 200 x 200 mm;
5.1.3. lampă cu raze ultraviolete;
5.1.4. coloane din sticlă, cu lungimea de aproximativ 200 mm, diametrul intern de aproximativ 10 mm, prevăzute cu filtre din vată de sticlă sau sticlă sinterizată sau pâlnii mici prevăzute cu filtre din sticlă sinterizată;
5.1.5. un aplicator pentru depozitarea soluțiilor în formă de bandă îngustă sau dungă pe plăci de TLC.
5.2. Cromatograf gaz-lichid cuplat cu un integrator electronic, descris în partea III din anexa VI din Regulamentul (CEE) nr. 72/77 al Comisiei.
6. MOD DE OPERARE
6.1. Pregătirea esterilor metilici ai acizilor grași
Se ia o probă de aproximativ 400 mg din componenta de ulei sau grăsime pentru analiză și se prepară o soluție care conține aproximativ 20 – 50 mg/ml de esteri metilici ai acizilor grași din n-hexan, prin metoda descrisă în partea II punctul 3 din anexa VI din Regulamentul (CEE) nr. 72/77 al Comisiei.
6.2. Cromatografie în strat subțire
6.2.1. Pregătirea plăcilor
Se introduc 60 g gel de siliciu (4.3) într-un balon cu fund rotund de 500 ml, se adaugă 120 ml soluție de nitrat de argint (4.5) și se agită 1 minut până la obținerea unei paste foarte omogene. Se întinde pasta în mod obișnuit pe plăci; grosimea stratului trebuie să fie de aproximativ 0,5 mm. Această cantitate de pastă este suficientă pentru prepararea a cinci plăci de 200 mm × 200 mm.
Se usucă parțial plăcile cu aer (de preferință în întuneric pentru aproximativ 30 minute). Se usucă și se activează plăcile prin uscare în cuptor, menținându-l la 100 °C, timp de 2 ore și 30 de minute. Plăcile trebuie utilizate cât mai repede posibil după faza de activare sau se păstrează cu atenție într-un spațiu întunecat și se reactivează înainte de utilizare. (Notă: activarea la 110 °C timp de o oră poate fi satisfăcătoare, cu condiția ca plăcile să nu se înnegrească). Se trasează liniile prin învelișul, la 10 mm de la marginile și vârful fiecărei plăci, înainte de reducerea marginilor pe parcursul developării.
6.2.2. Aplicarea esterilor metilici
Cu ajutorul aplicatorului (5.1.5) se depozitează 50 μl soluție de esteri metilici (6.1) preparată din proba de analiză pe o linie subțire cu lungimea de aproximativ 50 mm, la cel puțin 40 mm de marginile plăcii și 10 mm de bază. Se aplică în mod similar 100 μl de soluție care conține volume egale de soluție preparată de esteri metilici (6.1) și soluție de erucat de metil (4.6). Aplicarea soluțiilor necesită o atenție deosebită datorită fragilității substratului. (Notă: dacă se dorește, se pot aplica 50 μl soluție de erucat metilic (4.6) pe placă pentru a ajuta la identificarea benzii de erucat metilic după developare: a se vedea figura). După aplicarea esterilor metilici, se introduce baza plăcii în eter dietilic până ce eterul urcă la aproximativ 5 mm deasupra zonei de aplicare a probei de analiză. Această operație concentrează esterii metilici pe o bandă îngustă.
6.2.3. Developarea plăcilor
Se toarnă soluția de developare (4.8) în cuvă la o adâncime de aproximativ 5 mm și se introduce cuva prevăzută cu capac într-un congelator (5.1.1) la minus 25 °C sau la o temperatură cât mai apropiată de aceasta. (În unele cazuri este avantajoasă protejarea pereților cuvei cu o căptușeală). După două ore, se introduce placa cu atenție în cuvă și se lasă soluția până ce atinge între o jumătate și două treimi din înălțimea plăcii. Se scoate placa și se evaporă cu atenție soluția din aceasta într-un curent de azot. Se reintroduce placa în cuvă și se lasă soluția să ajungă până la vârful plăcii. Se scoate placa și după ce se usucă într-un curent de azot se pulverizează cu atenție cu soluție de 2,7 diclorofluoresceină (4.9).
Se examinează placa în raze ultraviolet și se localizează banda care conține erucatul metilic din probă în raport cu banda mai intensă din proba la care s-a adăugat erucatul metilic (a se vedea figura).
6.2.4. Separarea fracțiunilor de ester metilic
Se răzuiește banda de erucat metilic ce provine din probă într-un pahar de laborator de 50 ml prevenind pierderile. În mod similar se transferă gelul de siliciu situat peste și sub banda de erucat metilic în alt pahar de laborator de 50 ml. Această bandă va conține toate celelalte fracțiuni de esteri metilici ai acizilor grași. În fiecare pahar de laborator se adaugă 1,0 ml soluție etalon de tetracosanoat de metil (4.7) și 10 ml eter dietilic (4.1). Se agită și se transferă separat conținutul din paharele de laborator în coloane sau în pâlnii (5.1.4) conținând fiecare aproximativ 1 g gel de siliciu (4.4); se extrag de trei sau patru ori esterii metilici cu 10 ml eter dietilic. Se colectează filtratele în baloane mici. Se evaporă fiecare filtrat în cantitate mică utilizând un curent slab de azot și se transferă esterii metilici în eprubete mici de sticlă cu fund plat. Se evaporă restul soluției cu un curent de azot astfel încât să se concentreze esterii metilici pe fundul eprubetelor. Se dizolvă esterii metilici în aproximativ 25-50 μl de n-hexan (4.2).
6.3. Cromatografie gaz-lichid
6.3.1. Se efectuează procedura descrisă în partea III din anexa VI din Regulamentul 72/77/CEE al Comisiei și se analizează 1-2 μl din soluțiile de esteri metilici obținute din (i) fracția conținând erucatul de metil și (ii) fracțiile conținând alți esteri metilici ai acizilor grași.
6.3.2. Prin integratorul electronic se obțin următoarele zone de vârf:
(i) |
din cromatograma fracției care conține erucatul metilic:
|
(i) |
din cromatograma fracțiilor care conțin alți esteri metilici ai acizilor grași:
|
7. EXPRIMAREA REZULTATELOR
7.1. Formula și modul de calcul
7.1.1. Conținutul de acid erucic din probă, exprimat ca ester etilic în procente de esteri metilici ai acizilor grași totali preparați din probă, este dat de următoarea formulă:
unde
E, EF, RF, L1 și L2 sunt zonele de vârf definite la punctul 6.3.2, corectate, dacă este necesar, cu ajutorul factorilor de etalonare.
În scopuri practice, conținutul de erucat de metil obținut prin formula de mai sus este echivalent cu nivelul de acid erucic exprimat în procente ale nivelului total de acizi grași din probă.
7.1.2. În cazul în care zonele de vârf se exprimă în procente, valorile pentru EF și RF pot fi calculate după cum urmează:
EF = 100 – L1;
RF = 100 – L2.
7.1.3. Metoda de calcul (7.1.1) presupune că nivelul de acid tetracosanoic din probă este neglijabil. În cazul în care anumite cantități din acest acid sunt prezente, valoarea acidului tetracosanoic (L2) obținut prin cromatograma fracțiilor care conțin alți esteri metilici ai acizilor grași se poate reduce la:
L2 - T2
unde
și
T2 |
= |
zona de vârf a tetracosanoatului metilic provenind din probă care constituie o parte din zona de vârf atribuită etalonului intern al cromatogramei fracției rămase a esterilor metilici ai acizilor grași |
P2 |
= |
zona de vârf a palmitatului metilic obținută prin cromatograma fracției rămase |
T0 |
= |
zona de vârf a tetracosanoatului obținută prin cromatograma esterilor metilici ai acizilor grași totali conform determinărilor prin analiză menționate la articolul 2 din prezenta directivă |
P0 |
= |
zona de vârf a palmitatului metilic obținută prin cromatograma esterilor metilici ai acizilor grași totali conform determinărilor prin analiză menționate la articolul 2 din prezenta directivă |
7.1.4. Originea formulei
Proporția de acizi grași din fracția care conține erucatul de metil, exprimată în procente de acizi grași totali din probă este dată de următoarele formule:
|
sau |
|
Proporția de acid erucic din fracția conținând erucatul de metil este dată de formula:
Astfel, conținutul de acid erucic al probei, exprimat în procente de acizi grași totali, este dat de următoarele formule:
|
sau |
|
7.1.5. Repetabilitate
Diferența între rezultatele celor două determinări ale aceleiași probe, efectuate simultan sau în succesiune rapidă, în aceleași condiții, de către același analist, nu trebuie să depășească 10 % din rezultat sau 0,5 g pentru 100 g probă, luând valoarea cea mai mare.
FIGURĂ
Cromatogramă tip în strat subțire prezentând separarea esterilor metilici din acidul erucic, acidul cetoleic și izomerii trans ai acidului docosenoic