Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.

privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul societăților comerciale cotate la bursă

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 44 și 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European ( 1 ),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat ( 2 ),

întrucât:

(1)

În comunicarea sa către Consiliu și Parlamentul European din 21 mai 2003, intitulată „Modernizarea dreptului societăților comerciale și consolidarea guvernării corporative în Uniunea Europeană – Un plan pentru a avansa”, Comisia a arătat că ar trebui luate noi inițiative adaptate în vederea consolidării drepturilor acționarilor în cadrul societăților comerciale cotate la bursă și că problemele legate de votul transfrontalier ar trebui soluționate urgent.

(2)

În rezoluția sa din 21 aprilie 2004 ( 3 ), Parlamentul European și-a exprimat sprijinul pentru intenția Comisiei de a consolida drepturile acționarilor, în special prin lărgirea cadrului legal în ceea ce privește transparența, dreptul de vot prin reprezentare, posibilitatea de a participa la adunările generale prin mijloace electronice și garantarea posibilității de a exercita drepturile transfrontaliere de vot.

(3)

Titularii de acțiuni cu drept de vot ar trebui să-și poată exercita drepturile, având în vedere faptul că acestea sunt cuprinse în prețul care trebuie plătit la achiziționarea acțiunilor. În plus, controlul efectiv exercitat de către acționari este o cerință prealabilă pentru buna guvernare corporativă și, prin urmare, ar trebui facilitat și încurajat. Este deci necesar să se adopte în acest scop măsuri de apropiere a legislațiilor statelor membre. Obstacolele care împiedică acționarii să voteze, cum ar fi condiționarea exercitării dreptului de vot de blocarea acțiunilor pe o anumită perioadă de timp înainte de adunarea generală, ar trebui îndepărtate. Cu toate acestea, prezenta directivă nu aduce atingere legislației comunitare existente privind titlurile emise de organismele de plasament colectiv sau părțile achiziționate sau cedate în cadrul acestor organisme.

(4)

Legislația comunitară în vigoare nu este suficientă pentru realizarea acestui obiectiv. Directiva 2001/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 mai 2001 privind admiterea valorilor mobiliare la cota oficială a unei burse de valori și informațiile care trebuie publicate cu privire la aceste valori mobiliare ( 4 ) vizează îndeosebi informațiile pe care emitenții trebuie să le divulge pieței și deci nu se referă la aspecte privitoare la procedura de vot aplicabilă acționarilor. În plus, Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată ( 5 ) impune emitenților o obligație de a pune la dispoziție anumite informații și documente relevante pentru adunările generale, dar astfel de informații și documente sunt puse la dispoziție doar în statul membru de origine al emitentului. Prin urmare, ar trebui să fie introduse anumite norme minime pentru protecția investitorilor și promovarea exercitării facile și eficiente a drepturilor acționarilor aferente acțiunilor cu drept de vot. În ceea ce privește celelalte drepturi, altele decât dreptul de vot, statele membre sunt libere să extindă aplicarea acestor norme minime la acțiunile fără drept de vot, în măsura în care acestea din urmă nu sunt deja reglementate de astfel de norme.

(5)

O proporție importantă a acțiunilor societăților comerciale cotate la bursă este deținută de acționari care nu au reședința în statul membru în care societatea comercială își are sediul social. Acționarii nerezidenți ar trebui să-și poată exercita drepturile în raport cu adunarea generală la fel de ușor ca și acționarii care își au reședința în statul membru în care societatea comercială își are sediul social. Aceasta presupune eliminarea obstacolelor care împiedică accesul acționarilor nerezidenți la informațiile care prezintă relevanță pentru adunarea generală și exercitarea dreptului de vot fără participare fizică la adunarea generală. De eliminarea acestor obstacole ar trebui să beneficieze și acționarii rezidenți care nu participă sau nu pot participa la adunarea generală.

(6)

Acționarii ar trebui să-și poată exprima voturile în cunoștință de cauză, în cadrul adunării generale sau înainte de aceasta, indiferent de locul lor de reședință. Toți acționarii ar trebui să dispună de timp suficient pentru a analiza documentele care urmează să fie prezentate în cadrul adunării generale și pentru a decide asupra votului pe care-l vor exprima pentru acțiunile pe care le dețin. În acest scop, ar trebui ca adunarea generală să fie convocată în timp util, iar acționarilor ar trebui să li se furnizeze informații complete asupra punctelor care urmează să fie prezentate adunării generale. Ar trebui exploatate posibilitățile oferite de tehnologiile moderne pentru a oferi acces imediat la informații. Prezenta directivă pornește de la prezumția că toate societățile comerciale cotate la bursă au deja o pagină de internet.

(7)

În principiu, acționarii ar trebui să aibă posibilitatea de a include puncte pe ordinea de zi a adunării generale și să facă propuneri de hotărâri cu privire la punctele de pe ordinea de zi. Fără a aduce atingere diverselor termene și modalități folosite actual în întreaga Comunitate, exercitarea acestor drepturi ar trebui să fie condiționată de două reguli de bază și anume că eventualele praguri stabilite în vederea exercitării drepturilor respective nu ar trebui să depășească 5 % din capitalul social al societății comerciale, iar toți acționarii ar trebui să obțină, în orice caz, versiunea finală a ordinei de zi cu suficient timp înainte pentru a se putea pregăti pentru discuții și pentru votarea fiecărui punct de pe ordinea de zi.

(8)

În principiu, fiecare acționar ar trebui să aibă posibilitatea de a pune întrebări și de a obține răspunsuri legate de punctele de pe ordinea de zi a adunării generale, în timp ce normele privind momentul și modalitatea în care aceste întrebări sunt puse și în care se dau răspunsurile corespunzătoare ar trebui să fie determinate de statele membre.

(9)

Societățile comerciale nu ar trebui să întâmpine obstacole juridice pentru a propune acționarilor săi modalități de participare electronică la adunarea generală. Votul fără prezența fizică la adunarea generală, prin corespondență sau prin mijloace electronice, nu ar trebui să fie supus altor constrângeri decât cele necesare pentru verificarea identității și a securității comunicațiilor electronice. Totuși, acest lucru nu ar trebui să împiedice statele membre să adopte norme care să vizeze garantarea faptului că rezultatele votului reflectă în toate cazurile voința acționarilor, inclusiv norme care să reglementeze situațiile în care intervin elemente noi, sau în care acestea devin cunoscute după ce acționarul și-a exprimat votul prin corespondență sau prin mijloace electronice.

(10)

O bună guvernare corporativă implică o procedură de vot prin reprezentare, suplă și eficientă. Limitările și constrângerile existente care îngreunează votul prin reprezentare și care îl fac costisitor ar trebui deci eliminate. Totuși, o bună guvernare corporativă implică de asemenea instituirea unor mecanisme de protecție adecvate împotriva posibilelor abuzuri ale votului prin reprezentant. Reprezentantul ar trebui deci obligat să respecte toate eventualele instrucțiuni primite de la acționar, iar statele membre ar trebui să poată institui măsuri adecvate în vederea garantării faptului că reprezentantul nu urmărește alte interese decât cele ale acționarului, indiferent de motivul care a dus la un conflict de interese. Măsurile luate împotriva eventualelor abuzuri pot consta în special în regimuri pe care statele membre le pot adopta pentru a reglementa activitatea persoanelor care se angajează în mod activ în colectarea de procuri sau care au colectat în fapt un număr semnificativ de procuri care depășesc cifra stabilită, în special pentru a garanta un grad adecvat de fiabilitate și de transparență. În conformitate cu prezenta directivă, acționarii dispun fără restricții de dreptul de a mandata asemenea persoane să participe și să voteze în numele lor în cadrul adunării generale. Totuși, prezenta directivă nu aduce atingere niciunei norme sau sancțiuni pe care statele membre pot să le impună acestor persoane în cazul în care exercitarea votului a avut loc prin folosirea frauduloasă a procurilor colectate. În plus, prezenta directivă nu impune societăților comerciale nicio obligație de a verifica dacă reprezentanții votează în conformitate cu instrucțiunile acționarilor mandanți.

(11)

În cazul în care sunt implicați intermediari financiari, eficiența procesului de exercitare a votului în conformitate cu instrucțiunile primite se bazează, într-o mare măsură, pe eficiența acestui lanț de intermediari, deoarece de multe ori investitorii nu pot să-și exercite drepturile de vot aferente acțiunilor pe care le dețin fără cooperarea fiecărui intermediar din lanțul de intermediere, care s-ar putea să nu aibă un interes economic în acțiuni. Astfel, pentru a permite investitorului să-și exercite drepturile de vot la nivel transfrontalier, este important ca intermediarii să faciliteze exercitarea drepturilor de vot. Comisia ar trebui să analizeze mai amănunțit această situație în cadrul unei recomandări, pentru a asigura că investitorii au acces la servicii de vot eficiente și că drepturile de vot sunt exercitate în conformitate cu instrucțiunile primite de la investitorii respectivi.

(12)

Deși stabilirea momentului în care organele de conducere, de administrare sau de supraveghere și publicul sunt înștiințați cu privire la voturile exprimate înainte de adunarea generală prin corespondență sau prin mijloace electronice este o chestiune importantă pentru guvernarea corporativă, aceasta poate fi determinată de statele membre.

(13)	Rezultatele votului ar trebui stabilite prin metode care să reflecte intențiile de vot exprimate de acționari; acestea ar trebui publicate după adunarea generală, cel puțin prin intermediul paginii de internet a societății comerciale.

(14)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume acela ca acționarii să-și poată exercita drepturile în întreaga Comunitate, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre pe baza legislației comunitare în vigoare și, având în vedere amploarea efectelor acțiunii, poate fi mai bine realizat la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(15)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare ( 6 ), statele membre sunt încurajate să întocmească, pentru ele însele și în interesul Comunității, propriile tabele, care să ilustreze, pe cât posibil, concordanța dintre prezenta directivă și măsurile de transpunere și să le facă publice,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

(1) Prezenta directivă stabilește condițiile pentru exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor aferente acțiunilor cu drept de vot în cadrul adunărilor generale ale societăților comerciale care au sediul social într-un stat membru și ale căror acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată situată sau care funcționează într-un stat membru.

(2) Statul membru competent să reglementeze aspectele aflate sub incidența prezentei directive este statul membru în care societatea își are sediul social, iar trimiterile la „legea aplicabilă” se interpretează ca trimiteri la legea statului membru respectiv.

(3) Statele membre pot acorda derogări de la aplicarea prezentei directive următoarelor forme de societăți comerciale:

(4) Statele membre se asigură că prezenta directivă nu se aplică în cazul utilizării instrumentelor, competențelor și mecanismelor de rezoluție menționate în titlul IV din Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 8 ).

Prezenta directivă nu împiedică statele membre să impună societăților comerciale obligații suplimentare sau să ia măsuri suplimentare în vederea facilitării exercitării drepturilor de vot ale acționarilor prevăzute în prezenta directivă.

Societatea comercială asigură tratamentul egal pentru toți titularii de acțiuni care se află în situații similare în ceea ce privește participarea și exercitarea drepturilor de vot în cadrul adunării generale.

(1) Fără a aduce atingere articolului 9 alineatul (4) și articolului 11 alineatul (4) din Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare ( 10 ), statele membre iau măsuri ca societatea comercială să convoace adunarea generală folosind una dintre modalitățile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol, cu cel puțin douăzeci și una de zile înainte de data adunării generale.

Statele membre pot dispune ca, în cazul în care societatea comercială oferă acționarilor posibilitatea de a vota prin mijloace electronice accesibile tuturor acționarilor, adunarea generală a acționarilor poate decide să convoace adunarea generală, alta decât adunarea generală anuală, folosind una dintre modalitățile menționate la alineatul (2) din prezentul articol, cu cel puțin patrusprezece zile înainte de data adunării generale. Această hotărâre se ia cu o majoritate de cel puțin două treimi din voturile aferente acțiunilor sau aferente capitalului subscris reprezentat și pentru o perioadă care să cuprindă cel mult următoarea adunare generală anuală.

Nu este necesar ca statele membre să aplice termenele minime, menționate la primul și la al doilea paragraf, pentru o a doua convocare sau pentru următoarea convocare a adunării generale determinată de neîntrunirea cvorumului necesar pentru adunarea stabilită de prima convocare, sub rezerva faptului ca prezentul articol să fi fost respectat cu ocazia primei convocări iar pe ordinea de zi să nu se fi adăugat nici un punct nou; de asemenea, trebuie să treacă cel puțin zece zile între convocarea finală și data adunării generale.

(2) Fără a aduce atingere cerințelor suplimentare privind notificarea sau publicarea stabilite de statul membru competent astfel cum sunt definite la articolul 1 alineatul (2), societatea comercială este obligată să efectueze convocarea menționată la alineatul (1) din prezentul articol astfel încât să garanteze accesul rapid la aceasta într-un mod nediscriminatoriu. Statul membru impune societății comerciale să folosească mijloace care să asigure, în mod rezonabil, difuzarea eficientă către public în întreaga Comunitate. Statul membru nu poate impune obligația de a folosi doar mijloace furnizate de operatori stabiliți pe teritoriul său.

Aplicarea primului paragraf de către statele membre nu este necesară în cazul societăților comerciale care pot identifica numele și adresa acționarilor lor pe baza unui registru actualizat al acționarilor, cu condiția ca societatea comercială să fie obligată să transmită convocarea fiecăruia dintre acționarii săi înregistrați.

În orice caz, societatea comercială nu poate solicita acoperirea unor costuri specifice pentru emiterea convocării conform modalității prevăzute.

(3) Convocarea menționată la alineatul (1) respectă cel puțin următoarele cerințe:

(4) Statele membre iau măsuri ca, pe o perioadă continuă care începe cu cel puțin douăzeci și una de zile înainte de data adunării generale, inclusiv la data adunării, societatea comercială pune la dispoziția acționarilor pe pagina sa de internet cel puțin următoarele informații:

În cazul în care formularele menționate la litera (e) nu pot fi publicate pe internet din motive tehnice, societatea comercială indică pe pagina sa de internet procedura de urmat pentru a le obține pe suport de hârtie. În acest caz, societatea comercială este obligată să transmită formularele gratuit, prin servicii de curierat, fiecăruia dintre acționarii care își exprimă interesul în acest sens.

Atunci când, în conformitate cu articolul 9 alineatul (4) sau cu articolul 11 alineatul (4) din Directiva 2004/25/CE, ori în conformitate cu prezentul articol alineatul (1) primul paragraf, convocarea la adunarea generală este efectuată după cea de-a douăzeci și una zi dinaintea adunării generale, perioada specificată în prezentul alineat se reduce în consecință.

(5) Statele membre se asigură că, în sensul Directivei 2014/59/UE, adunarea generală poate, cu o majoritate de două treimi din voturile valabil exprimate, decide sau modifica statutul pentru a prevedea că o convocare la adunarea generală pentru a decide cu privire la o majorare de capital se face într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol, cu condiția ca respectiva adunare să nu aibă loc în termen de zece zile calendaristice de la data convocării, să fie îndeplinite condițiile stipulate la articolul 27 sau 29 din Directiva 2014/59/UE, iar majorarea de capital să fie necesară pentru a evita condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție prevăzute la articolele 32 și 33 din directiva respectivă.

(6) În sensul alineatului (5), obligația ca fiecare stat membru să stabilească câte un singur termen-limită conform articolului 6 alineatul (3), obligația de a asigura la timp disponibilitatea unei ordini de zi revizuite conform articolului 6 alineatul (4) și obligația ca fiecare stat membru să stabilească o singură dată de referință conform articolului 7 alineatul (3) nu se aplică.

Dreptul de a introduce puncte pe ordinea de zi a adunării generale și de a prezenta proiecte de hotărâre

(1) Statele membre iau măsuri pentru ca acționarii, acționând individual sau colectiv:

Statele membre pot dispune ca dreptul menționat la litera (a) să poată fi exercitat doar în legătură cu adunarea generală anuală, cu condiția ca acționarii, acționând individual sau colectiv, să aibă dreptul de a convoca, sau de a solicita societății comerciale să convoace, o adunare generală alta decât adunarea generală anuală, a cărei ordine de zi să cuprindă cel puțin punctele solicitate de acționarii respectivi.

Statele membre pot dispune ca aceste drepturi să fie exercitate în scris (transmise prin servicii de curierat sau prin mijloace electronice).

(2) În cazul în care oricare dintre drepturile menționate la alineatul (1) este condiționat de deținerea de către acționarul respectiv a unei participații minime în societatea comercială, această participație minimă nu poate depăși 5 % din capitalul social.

(3) Fiecare stat membru stabilește un termen unic, exprimat în numărul exact de zile înainte de adunarea generală sau de convocare, până la care acționarii își pot exercita drepturile menționate la alineatul (1) litera (a). În mod similar, fiecare stat membru poate stabili un termen pentru exercitarea dreptului menționat la alineatul (1) litera (b).

(4) Statele membre iau măsuri pentru ca, în cazurile în care exercitarea dreptului prevăzut la alineatul (1) litera (a) determină modificarea ordinii de zi a adunării generale comunicate deja acționarilor, societatea comercială furnizează o ordine de zi revizuită folosind aceeași procedură ca și cea utilizată pentru ordinea de zi anterioară, înainte de data de referință aplicabilă definită la articolul 7 alineatul (2) sau, în caz că nu se aplică vreo dată de referință, în termen suficient, anterior adunării generale, pentru a permite celorlalți acționari să desemneze un reprezentant sau, dacă este cazul, să voteze prin corespondență.

(2) Statele membre prevăd că dreptul acționarilor de a participa la adunarea generală și de a vota în legătură cu acțiunile lor se stabilește în funcție de acțiunile deținute de aceștia la o anumită dată, anterioară adunării generale („data de referință”).

Aplicarea primului paragraf de către statele membre nu este necesară în cazul societăților comerciale care pot identifica, la data adunării generale, numele și adresa acționarilor lor pe baza unui registru actualizat al acționarilor.

(3) Statele membre asigură aplicarea unei date de referință unice pentru toate societățile comerciale. Cu toate acestea, statele membre pot stabili o dată de referință pentru societățile comerciale care au emis acțiuni la purtător și o altă dată de referință pentru societățile comerciale care au emis acțiuni nominative, cu condiția ca o sigură dată de referință să se aplice fiecărei societăți comerciale care a emis ambele tipuri de acțiuni. Data de referință nu poate preceda cu mai mult de treizeci de zile data adunării generale căreia i se aplică. Pentru punerea în aplicare a prezentei prevederi și a articolului 5 alineatul (1), statele membre iau măsuri ca între data limită de convocare a adunării generale și data de referință să existe un termen de cel puțin opt zile. La calcularea acestui termen nu sunt incluse aceste două date. Cu toate acestea, în situațiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) al treilea paragraf, statele membre pot impune ca între data limită admisibilă pentru cea de a doua sau următoarea convocare a adunării generale, și data de referință, să existe un termen de cel puțin șase zile. La calcularea acestui termen nu sunt incluse aceste două date.

(4) Dovada calității de acționar nu poate fi condiționată decât de cerințe necesare pentru identificarea acționarilor și numai în măsura în care acestea sunt proporționale cu realizarea obiectivului respectiv.

(1) Statele membre permit societăților comerciale să le ofere acționarilor lor orice formă de participare la adunarea generală prin mijloace electronice, în special oricare sau toate formele de participare de mai jos:

(2) Utilizarea mijloacelor electronice pentru a permite participarea acționarilor la adunarea generală nu poate fi condiționată decât prin cerințe și constrângeri necesare pentru a asigura identificarea acționarilor și securitatea comunicării electronice și numai în măsura în care acestea sunt proporționale cu realizarea obiectivelor respective.

Aceste dispoziții se aplică fără a aduce atingere normelor pe care statele membre le-au adoptat sau pe care le-ar putea adopta cu privire la procesul decizional în cadrul societății comerciale cu privire la introducerea sau punerea în aplicare a vreunei forme de participare prin mijloace electronice.

(1) Fiecare acționar are dreptul să adreseze întrebări privind punctele de pe ordinea de zi a adunării generale. Societatea comercială răspunde la întrebările adresate de acționari.

(2) Dreptul de a pune întrebări și obligația de a răspunde sunt condiționate de măsurile care pot fi luate de statele membre, sau de societăți comerciale cu permisiunea acestora, pentru a asigura identificarea acționarilor, buna desfășurare și pregătire a adunărilor generale, precum și protejarea confidențialității și a intereselor comerciale ale societăților. Statele membre le pot permite societăților să formuleze un răspuns general pentru întrebările cu același conținut.

Statele membre pot dispune ca un răspuns să fie considerat dat dacă informația pertinentă este disponibilă pe pagina de internet a societății, în format întrebare-răspuns.

(1) Fiecare acționar are dreptul de a desemna orice altă persoană fizică sau juridică în calitate de reprezentant pentru a participa și a vota în numele său în cadrul adunării generale, prin reprezentare. Reprezentantul se bucură de aceleași drepturi de a lua cuvântul și de a pune întrebări în adunarea generală de care s-ar bucura acționarul pe care îl reprezintă.

Cu excepția condiției ca reprezentanții să aibă capacitate juridică, statele membre abrogă orice normă care limitează sau permite societăților să limiteze eligibilitatea persoanelor desemnate ca reprezentanți.

(2) Statele membre pot limita desemnarea unui reprezentant la o singură adunare, sau la adunările organizate în decursul unui anumit interval de timp.

Fără a aduce atingere articolului 13 alineatul (5), statele membre pot limita numărul persoanelor desemnate de un acționar să-l reprezinte la o anumită adunare generală. Cu toate acestea, dacă un acționar deține acțiuni ale unei societăți comerciale în mai multe conturi de instrumente financiare, această restricție nu-l va împiedica să desemneze reprezentanți separați pentru fiecare cont de instrumente financiare cu privire la o anumită adunare generală. Prin aceasta nu se aduce atingere dispozițiilor legii aplicabile, care interzic exprimarea unor voturi diferite în baza acțiunilor deținute de un acționar unic.

(3) Cu excepția limitărilor admise expres la alineatele (1) și (2), statele membre nu pot limita sau permite societăților comerciale să limiteze exercitarea drepturilor acționarilor prin reprezentare în alte scopuri decât acela de a soluționa potențialele conflicte de interese dintre reprezentanți și acționarii în al căror interes trebuie să acționeze cei dintâi, iar în această situație, statele membre nu pot impune decât următoarele condiții:

În sensul prezentului alineat, conflictele de interese pot apărea, în special în cazul în care reprezentantul:

(4) Reprezentantul votează în conformitate cu instrucțiunile formulate de acționarul care l-a desemnat.

Statele membre pot dispune ca reprezentanții să țină o evidență a instrucțiunilor de vot pe o perioadă minimă prestabilită și să confirme, la cerere, că instrucțiunile de vot au fost executate.

(5) O persoană care acționează în calitate de reprezentant poate deține procuri conferite de mai mulți acționari, numărul acționarilor astfel reprezentați nefiind limitat. În cazul în care un reprezentant deține procuri conferite de mai mulți acționari, legea aplicabilă îi permite să voteze pentru un anumit acționar altfel decât pentru un alt acționar.

(1) Statele membre permit desemnarea reprezentanților prin mijloace electronice. Mai mult, statele membre permit societăților să accepte notificarea prin mijloace electronice a desemnării acestora, luând măsuri ca fiecare societate comercială să pună la dispoziția acționarilor cel puțin o metodă eficientă de notificare prin mijloace electronice.

(2) Statele membre garantează că reprezentanții pot fi desemnați și că desemnarea lor nu poate fi comunicată societăților comerciale decât în scris. Dincolo de această condiție de formă de bază, desemnarea unui reprezentant, notificarea desemnării către societatea comercială și formularea instrucțiunilor de vot pentru reprezentare, dacă există vreuna, pot fi supuse exclusiv acelor condiții de formă care sunt necesare pentru a asigura identificarea acționarilor și reprezentanților, respectiv pentru a asigura verificarea conținutului instrucțiunilor de vot și numai în măsura în care acestea sunt proporționale cu realizarea obiectivelor respective.

(3) Dispozițiile prezentului articol se aplică mutatis mutandis în cazul revocării desemnării reprezentanților.

Statele membre permit societăților comerciale să ofere acționarilor posibilitatea de a vota prin corespondență, înainte de adunarea generală. Votul prin corespondență nu poate fi condiționat decât prin cerințe și constrângeri necesare identificării acționarilor și numai în măsura în care acestea sunt proporționale cu realizarea obiectivului respectiv.

Eliminarea anumitor impedimente în cazul exercitării efective a dreptului de vot

(1) Prezentul articol se aplică în cazul în care o persoană fizică sau juridică recunoscută drept acționar în temeiul legii aplicabile acționează, pe durata desfășurării unei activități comerciale, în numele unei alte persoane fizice sau juridice („clientul”).

(2) În cazul în care legea aplicabilă impune dezvăluirea ca o condiție prealabilă pentru exercitarea dreptului de vot de către acționarii menționați la alineatul (1), această condiție nu poate impune mai mult decât elaborarea unei liste cuprinzând identitatea fiecărui client și numărul de acțiuni în baza cărora se votează în numele lui, listă ce trebuie adusă la cunoștința societății.

(3) În cazul în care legea aplicabilă impune condiții de formă în ceea ce privește exercitarea dreptului de vot de către acționarii menționați la alineatul (1), sau cu referire la instrucțiunile de vot, respectivele condiții de formă nu depășesc ceea ce este necesar pentru a asigura identificarea clientului sau, respectiv, pentru a face posibilă verificarea cuprinsului instrucțiunilor de vot, și sunt proporționale cu realizarea obiectivelor respective.

(4) Acționarilor menționați la alineatul (1) li se permite să exprime, pentru unele dintre acțiuni, voturi diferite de cele aferente altor acțiuni.

(5) În cazul în care legea aplicabilă limitează numărul de reprezentanți desemnați de un acționar în conformitate cu articolul 10 alineatul (2), limitarea respectivă nu împiedică acționarul menționat la alineatul (1) din prezentul articol să împuternicească pe oricare dintre clienții săi, sau orice terț desemnat de unul dintre aceștia.

(1) Pentru fiecare hotărâre, societatea comercială stabilește cel puțin numărul de acțiuni pentru care s-au exprimat voturi valabile, proporția din capitalul social reprezentată de respectivele voturi, numărul total de voturi valabil exprimate, precum și numărul de voturi exprimate pentru și împotriva fiecărei hotărâri și, dacă este cazul, numărul de abțineri.

În cazul în care niciun acționar nu solicită numărarea completă a voturilor, statele membre pot totuși dispune, sau pot permite societăților comerciale să dispună ca rezultatele votului să fie stabilite doar pe baza majorității necesare adoptării fiecărei hotărâri.

(2) Într-un termen stabilit de legea aplicabilă, care nu poate fi mai mare de cincisprezece zile de la adunarea generală, societatea comerciale publică pe pagina sa de internet rezultatele votului, stabilite în conformitate cu alineatul (1).

(3) Prezentul articol nu aduce atingere nici unei norme pe care statele membre au adoptat-o sau ar putea-o adopta cu privire la formalitățile necesare pentru validarea hotărârilor sau la posibilitatea contestării în justiție a rezultatelor votului.

Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 3 august 2009. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor măsuri.

Fără a aduce atingere primului paragraf, statele membre în care, la 1 iulie 2006, erau în vigoare măsuri naționale care limitau sau interziceau desemnarea reprezentanților în situațiile prevăzute la articolul 10 alineatul (3) al doilea paragraf punctul (ii), asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma articolului 10 alineatul (3) în ceea ce privește respectivele limitări sau interdicții până la 3 august 2012.

Statele membre comunică de îndată Comisiei numărul de zile prevăzut la articolul 6 alineatul (3) și articolul 7 alineatul (3), precum și orice modificare ulterioară a acestuia, iar Comisia publică respectivele informații în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Atunci când statele membre adoptă măsurile prevăzute în primul paragraf, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

( 2 ) Avizul Parlamentului European din 15 februarie 2007 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 12 iunie 2007.

( 4 ) JO L 184, 6.7.2001, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 2005/1/CE (JO L 79, 24.3.2005, p. 9).

( 8 ) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

		Jurnalul Oficial
		No	page	date
►M1	DIRECTIVA 2014/59/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI Text cu relevanță pentru SEE din 15 mai 2014	L 173	190	12.6.2014