2.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 81/176

Raportor:

Brian CURTIS

1.1.

Economia digitală, îndeosebi cadrul său asociat și de sprijin pentru servicii publice, este esențială pentru funcționarea eficientă și armonioasă a societății civile în Uniunea Europeană. Comitetul salută progresele neîntrerupte și sprijinul constant oferit de Comisia Europeană în ceea ce privește dezvoltarea continuă a Cadrului european de interoperabilitate (EIF).

1.2.

Comunicarea Comisiei menționează și alte progrese înregistrate în ceea ce privește rolul consultativ și favorabil coeziunii pe care îl joacă DG DIGIT prin încurajarea statelor membre și a administrațiilor publice ale acestora de la toate nivelurile de a se interconecta în mod fluid.

1.3.

Totuși, Comitetul observă că există diferențe considerabile în ceea ce privește capacitatea de interoperabilitate între statele membre și în interiorul acestora. În prezent, opinia generală este că elaborarea de proceduri de reglementare sau de proceduri obligatorii de guvernanță este irealizabilă, însă acest fapt generează o responsabilitate sporită pentru statele membre, în sensul implicării din proprie inițiativă în orice mod posibil în spiritul și conținutul EIF și în programele de implementare a acestuia. Securitatea și confidențialitatea se numără, în continuare, printre cele 12 principii ale EIF, iar CESE apreciază faptul că aceste principii sunt elaborate în detaliu și că ele fac obiectul a două recomandări clare prevăzute în planul de implementare a interoperabilității. Prin natura sa, EIF oferă un cadru amplu în care statele membre să își poată exercita drepturile de subsidiaritate, fiind însă cert că publicul este extrem de îngrijorat în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra datelor cu caracter personal, precum și utilizarea și securitatea acestora, astfel de preocupări comune manifestându-se în întreaga Europă. Astfel de aspecte au legătură cu drepturile fundamentale consacrate de tratatele Uniunii.

1.4.

CESE salută angajamentul deplin al statelor membre și al instituțiilor UE față de implementarea EIF.

1.5.

Deși securitatea cibernetică nu face parte dintre obiectivele acestei comunicări, este evident că trebuie oferite asigurări în cadrul altor instrumente legislative ale UE, cu scopul de a garanta faptul că o mai mare interoperabilitate și un acces public sporit nu presupun o creștere a vulnerabilității din cauza riscurilor crescute de atac cibernetic.

1.6.

O altă preocupare comună se referă la modalitatea de a-i sprijini pe aceia care nu dispun de capacitatea de a se integra, din diverse motive, în lumea serviciilor digitale, care se extind rapid și devin omniprezente. CESE îndeamnă statele membre să adopte recomandările EIF legate de abordarea centrată pe utilizator, în special pe cele care vizează o furnizare de servicii publice digitale pe mai multe canale, fizice și digitale.

1.7.

CESE se teme că punctele de acțiune nu definesc obiective și par să constituie o responsabilitate partajată între statele membre și Comisie. Delimitarea mai clară a responsabilităților și stabilirea priorităților ar putea contribui la alocarea corectă a resurselor.

1.8.

Trebuie să se clarifice mai bine modul în care poate fi pusă în aplicare cerința privind o concentrare asupra nevoilor întreprinderilor și cetățenilor (servicii centrate pe utilizator).

1.9.

Comitetul recomandă ca evenimentele pentru cetățeni și întreprinderi și procedurile aferente, incluse în anexa II la propunerea Comisiei COM(2017) 256, deja adoptată, să beneficieze de prioritate în ce privește măsurarea gradului de implementare a EIF.

1.10.

Comitetul observă că activitatea intensă a Observatorului cadrelor naționale de interoperabilitate (NIFO – National Interoperability Framework Observatory) oferă o bază solidă pentru viitoare recomandări, care ar putea fi temelia, în doi sau trei ani, a unui posibil instrument legal care să permită rezolvarea chestiunilor nesoluționate.

2.1.

Finalizarea pieței unice digitale constituie una dintre cele zece priorități de politică ale Comisiei Europene și ar putea să contribuie anual cu 415 miliarde de euro la economia Europei, să creeze locuri de muncă și să transforme serviciile publice. Necesitatea colaborării digitale dintre administrațiile publice este un element esențial al pieței unice digitale. Sectorul public însumează peste 25 % din totalul locurilor de muncă și reprezintă o cincime din PIB-ul Uniunii prin achizițiile publice. Creșterea numărului de schimburi de studenți, precum și dezvoltarea turismului, a migrației, a afacerilor transfrontaliere și a comerțului electronic reafirmă nevoia de interoperabilitate în numeroase domenii.

2.2.

Cadrul european de interoperabilitate (EIF) a fost adoptat pentru prima dată în anul 2010. EIF a oferit orientări specifice administrațiilor publice referitoare la modul de a crea servicii publice interoperabile, prin intermediul unor recomandări bazate pe principiile fundamentale ale interoperabilității și pe modele conceptuale.

2.3.

Programul privind soluțiile de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene (ISA) (2010-2015) și succesorul său, programul ISA2 (2016-2020), constituie principalele instrumente prin care a fost implementat cadrul EIF instituit în 2010.

2.4.

Începând din anul 2010, politicile și inițiativele europene cu impact asupra sectorului public fie au evoluat, de exemplu prin Directiva revizuită privind reutilizarea informațiilor din sectorul public, Regulamentul (UE) nr. 910/2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă (1) și Planul de acțiune privind guvernarea electronică 2016-2020, fie sunt în curs de elaborare, cum este cazul portalului digital unic și al liberei circulații transfrontaliere de date (cu caracter nepersonal).

2.5.

Tehnologia informației cunoaște o evoluție accelerată în domenii precum datele deschise și cloud computingul.

2.6.

Punctele de mai sus, referitoare la politici și la tehnologie, împreună cu necesitatea de a revizui eficacitatea EIF au dus la organizarea unei consultări a părților interesate, în anul 2016, care a analizat nevoile și problemele cu care se confruntă părțile interesate în ceea ce privește interoperabilitatea și implementarea EIF, a identificat posibilul impact al revizuirii preconizate și, de asemenea, a cules opinii privind valoarea adăugată a acesteia.

2.7.

În consecință, noul cadru pune un accent sporit pe modul în care principiile și modelele de interoperabilitate ar trebui să se aplice în practică și, de asemenea, clarifică rolul central al EIF în conectarea cadrelor naționale și specifice în funcție de domeniu. Numărul recomandărilor a crescut de la 25 la 47, astfel încât recomandările actualizate și nou introduse în materie de interoperabilitate au devenit mai specifice, pentru a li se facilita implementarea, punându-se un accent mai puternic pe deschidere și pe gestionarea informației, pe portabilitatea datelor, pe guvernanța în materie de interoperabilitate și pe furnizarea de servicii integrate.

3.1.

Comunicarea Comisiei oferă o imagine de ansamblu, un studiu și o analiză generală a progreselor înregistrate până în prezent, precum și a priorităților pentru viitor. Anexa I a Comunicării stabilește 22 de acțiuni încadrate în cinci domenii de interes. Aceasta este susținută de Anexa II, care stabilește principiile noului EIF și detaliile celor 47 de recomandări. Scopul este de a furniza servicii și fluxuri de date fără întreruperi către administrațiile publice europene prin aderarea la cadrul generic al EIF, care are la bază modelul conceptual al EIF.

3.2.

Punerea în aplicare a unor servicii publice digitale eficiente este esențială pentru ca oamenii să fie liberi să lucreze și să se deplaseze, iar societățile să se bucure de beneficiile fluxurilor comerciale și de capital nestingherite între toate statele membre. Acestea își modernizează administrațiile publice prin introducerea digitalizării la scară largă, însă interoperabilitatea este esențială pentru a evita riscul creării unor medii digitale izolate și, prin urmare, a unor bariere electronice în calea celor patru libertăți.

3.3.

Potrivit cadrului, o bună interoperabilitate presupune ca obstacolele reale și posibile să fie abordate sub aspect juridic, organizațional, din perspectiva chestiunilor semantice sau privind datele, precum și a provocărilor tehnice. Implementarea și revizuirea programelor ISA și ISA2 au înregistrat progrese apreciabile în direcția identificării și a gestionării acestor aspecte, însă tot mai rămân multe de făcut.

3.4.

Cele mai recente date disponibile evaluează gradul de aliniere a cadrelor naționale de interoperabilitate la EIF la un nivel de 76 %, însă, în anul 2016, implementarea cadrului național de interoperabilitate în proiectele naționale specifice era de 56 % (2), ceea ce demonstrează că încă există dificultăți în ceea ce privește aplicarea practică a recomandărilor actuale. Prin urmare, este evident că sunt necesare orientări specifice suplimentare, fapt stipulat în anexa II.

3.5.

Practic, cele 12 principii sunt identice cu cele cuprinse în cadrul EIF anterior, însă ele reflectă evoluții recente în materie de politici și tehnologii. Organizate în funcție de patru categorii, ele se împart astfel:

3.6.

Comunicarea îndeamnă administrațiile publice să își îmbunătățească guvernanța națională în ceea ce privește activitățile în materie de interoperabilitate, să utilizeze modele operaționale comune pentru a dezvolta servicii publice digitale mai bune și pentru a include nevoile cetățenilor și ale întreprinderilor din alte state membre ale UE, să gestioneze datele pe care le dețin în formate semantice și sintactice comune, pentru a le face mai simplu de publicat pe portaluri și pentru a le agrega, a le partaja și a le reutiliza.

3.7.

Comunicarea prezintă un model conceptual consolidat al EIF, bazat pe o sinteză între un model de interoperabilitate și un model de servicii publice integrate. El este aplicabil tuturor serviciilor publice digitale, cu un accent special asupra aspectelor legate de guvernanță. Exegeza principiilor și a modelelor este ilustrată cu ajutorul celor 47 de recomandări specifice. Planul de acțiune privind interoperabilitatea anexat comunicării oferă sugestii specifice suplimentare referitoare la punerea în aplicare. Acestea conferă o mai mare claritate modelului conceptual și, de asemenea, abordează probleme operaționale specifice invocate în cadrul consultării desfășurate în anul 2016.

3.8.

De exemplu, problema comună a sistemelor existente, dezvoltate pentru a rezolva probleme specifice și locale, a dus la apariția unor soluții TIC insulare fragmentate. Una dintre recomandările menite să abordeze această problemă este „utilizarea de specificații deschise, atunci când sunt disponibile, pentru a asigura interoperabilitatea tehnică la crearea de servicii publice europene” (recomandarea 33). Planul de acțiune sprijină acest lucru prin elaborarea a șapte domenii de acțiune (12-18) care sugerează măsuri specifice.

4.1.

Comitetul salută dezvoltarea în continuare a EIF și observă că se preconizează că în luna octombrie 2017, în timpul Președinției estone, va fi adoptată o declarație ministerială privind guvernarea electronică care va presupune, printre altele, un angajament și față de implementarea EIF. CESE recunoaște importanța economiei digitale pentru societatea civilă din UE și, prin intermediul avizelor sale formulate în ultimii ani, a oferit poziții constructive referitoare la agenda digitală și la programul care i-a succedat, cel al pieței unice digitale (3).

4.2.

În ultimul deceniu, planurile de acțiune privind guvernarea electronică (4) au fost instrumente de politică eficace pentru progresul pe calea modernizării administrațiilor publice din întreaga Uniune. Ele au sprijinit coordonarea și colaborarea dintre statele membre și Comisie și au dus la realizarea de acțiuni comune referitoare la guvernarea electronică, EIF fiind o parte esențială a acesteia.

4.3.

Strategia de implementare a noului Cadru european de interoperabilitate reflectă multe dintre recomandările formulate în avize anterioare ale Comitetului și evidențiază faptul că este din ce în ce mai necesar ca administrațiile publice din întreaga Uniune să acționeze cât mai rapid și în mod coerent. Unele dintre rezervele exprimate inițial de statele membre pe marginea EIF au fost, în general, rezolvate și, deși încă mai sunt progrese de realizat, principalele dificultăți în punerea în aplicare se referă mai cu seamă la resurse și la probleme preexistente și mai puțin la chestiuni de principiu.

4.4.

În avizul CESE anterior, referitor la interoperabilitate ca mijloc de modernizare a sectorului public (5), Comitetul a constatat că cetățenii sunt din ce în ce mai conștienți și mai preocupați de culegerea și utilizarea de către administrațiile publice a datelor cu caracter personal și a celor colectate la scară mai amplă. Ei realizează și faptul că o mai mare interoperabilitate influențează modul în care datele pot fi comunicate și folosite. În prezent, acest sentiment este și mai intens, fiind așadar, încurajator să se constate că problemele privind securitatea și confidențialitatea au fost avute în vedere și că au fost elaborate recomandări pentru a face o prioritate din acțiunile în acest sens (recomandările 46-47).

4.5.

Într-un domeniu extrem de dinamic precum TIC, se întâmplă adesea ca evoluțiile tehnice și ale pieței să fie mai rapide decât evoluția reflecției politice și a mandatului juridic și de reglementare, precum și a capacității de monitorizare. Prin urmare, Comitetul este pe deplin de acord cu abordarea Comisiei ce vizează examinarea și ajustarea periodică, astfel cum se menționează în propunerea analizată. În acest sens, NIFO furnizează părților interesate implicate un serviciu esențial. Prin intermediul NIFO, cadrele conceptuale și juridice sunt completate cu numeroase detalii de natură practică și tehnică. De exemplu, 32 de fișe informative actualizate recent consolidează cele mai recente informații referitoare la situația interoperabilității la nivel național în statele participante (6).

5.1.

Modelul conceptual al EIF pentru servicii publice se referă la proiectarea, planificarea, dezvoltarea, exploatarea și întreținerea serviciilor publice integrate la toate nivelurile guvernamentale, de la cel local la nivelul UE. Principiile pe care le conține ghidează procesul de luare a deciziilor privind crearea de servicii publice europene interoperabile cu ajutorul unor instrumente practice, cuprinse într-un Plan de acțiune privind interoperabilitatea, sub forma unor măsuri concrete. Totuși, cele 22 de puncte de acțiune nu definesc obiective și par să constituie o responsabilitate partajată între statele membre și Comisie. Aceasta nu este o rețetă pentru acțiuni decisive, deci este nevoie de o claritate sporită. De asemenea, există posibilitatea ca anumite indicații referitoare la priorități să determine modul de utilizare a resurselor, mai ales în condițiile în care, probabil, acestea sunt limitate.

5.2.

Comunicarea și documentele de sprijin evidențiază cerința privind serviciile axate pe utilizator, dar ar fi binevenită mai multă claritate cu privire la modul în care s-ar putea realiza acest lucru. Se propune ca programul ISA2 să includă o acțiune de aprofundare în acest domeniu, și anume prin elaborarea unui cadru și unor orientări privind modul de punere în practică a abordării centrate pe utilizator.

5.3.

EIF cuprinde o definiție a serviciilor publice vizate. Este vorba despre aproape orice tip de servicii publice transfrontaliere care ar putea genera dificultăți la evaluarea și monitorizarea punerii în aplicare riguroase a EIF de către NIFO. Comitetul recomandă ca evenimentele pentru cetățeni și întreprinderi și procedurile aferente, incluse în anexa II la propunerea Comisiei COM(2017) 256, deja adoptată, să beneficieze de prioritate în ce privește măsurarea gradului de implementare a EIF.

5.4.

Până în prezent, principiul subsidiarității a fost aplicat în acest domeniu într-o manieră relativ eficace. Comunicarea reprezintă un pas înainte în ceea ce privește promovarea interoperabilității, însă mai rămân progrese de realizat. Comitetul sugerează că activitatea intensă a NIFO constituie o bază solidă pentru recomandări viitoare și va oferi fundamentul unui posibil instrument normativ în următorii doi-trei ani, care ar putea rezolva problemele încă existente.