11.6.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 177/1

1.1

Consumul colaborativ sau participativ se extinde către tot mai multe comunități și orașe din lumea întreagă, care utilizează rețelele tehnologice pentru a obține mai mult cu mai puține resurse, prin intermediul unor activități cum ar fi închirierea, împrumutul, schimbul reciproc, trocul, donarea sau prin partajarea produselor la niveluri de neimaginat până acum.

1.2

Efectul său economic (1) este însoțit de o transformare conceptuală a muncii; astfel, consumul colaborativ sau participativ va deveni o importantă sursă potențială de locuri de muncă în viitorii ani.

1.3

Prin urmare, consumul colaborativ sau participativ reprezintă completarea inovatoare, benefică din punct de vedere economic, social și ecologic, a economiei producției printr-o economie a utilizării. De asemenea, el reprezintă o soluție pentru criza economică şi financiară, întrucât face posibil schimbul reciproc în caz de necesitate.

1.4

Complexitatea și importanța emergenței consumului colaborativ sau participativ necesită ca instituțiile competente, pe baza unor studii precise, să reglementeze și să structureze practicile care se dezvoltă în acest context, astfel încât să se poată stabili drepturile și responsabilitățile tuturor agenților care operează în cadrul său. Pe de o parte, el poate satisface nevoile sociale în cazul unor abordări necomerciale și, pe de altă parte, poate contribui ca activitate cu scop lucrativ la crearea de locuri de muncă, cu respectarea normelor fiscale, a normelor de securitate, a celor privind răspunderea, protecţia consumatorilor, precum și a celorlalte norme obligatorii.

1.5

Comisia ar trebui să trateze consumul colaborativ sau participativ în cadrul agendei sale de lucru, abordând chestiunea în diferite faze:

2.1

Date fiind epuizarea progresivă a sistemului actual și incapacitatea sa de a satisface cererile individuale și colective ale cetățenilor, devine oportună emergența unor alternative care să se adapteze la necesitățile și la provocările ridicate de un viitor al rețelelor digitale.

2.2

Prezentul aviz din proprie inițiativă este în concordanță cu prevederile Strategiei Europa 2020, care propune un consum de bunuri și servicii care să fie compatibil cu o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și care să aibă efecte benefice asupra creării de locuri de muncă, a productivității și a coeziunii economice, sociale și teritoriale. De asemenea, și alte strategii ale UE afectează direct sau indirect sfera consumului colaborativ, cum ar fi Comunicarea cu privire la Planul de acțiune privind consumul și producția durabile și politica industrială durabilă (2), Inițiativa pentru inovare socială în Europa, sau Agenda digitală pentru Europa.

2.3

Consumul colaborativ sau participativ poate implica un comportament de rezistență la actuala situație economică și financiară și poate oferi răspunsuri la crescândele incertitudini provocate de criza economică. El poate reprezenta o oportunitate pentru a reintra pe făgașul unei dezvoltări durabile din punct de vedere economic, uman din punct de vedere social și în armonie cu planeta în ce privește mediul.

2.4

Pe de altă parte, excesele supraconsumului au contribuit la crearea unei breșe de inegalitate între regiunile producătoare și cele consumatoare, în care, din acest motiv, coexistă nefiresc excluziunea socială cu obezitatea sau risipa cu precaritatea. Consumul colaborativ sau participativ poate reprezenta un instrument de piață complementar, prin care să se relanseze și să se regenereze piața internă, aceasta devenind mai sănătoasă, echilibrată și durabilă, cu condiția să existe structuri fixe.

2.5

Față de vădita nesustenabilitate a supraproducției și a supraconsumului, consumul colaborativ sau participativ promovează valori cooperatiste și exercițiul solidarității. Revista Forbes a estimat recent că fluxul de venituri provenite din consumul colaborativ va depăși în acest an 3,5 miliarde de dolari, cu o creștere de peste 25%.

2.6

Acest lucru se datorează abordării ofertei și a consumului nu ca o simplă posesie a unor bunuri, ci ca un acces partajat la utilizarea acestora, pentru satisfacerea unor necesități reale și realizarea personală, dincolo de consumul simbolic și de urmărirea satisfacerii unor dorințe induse și create în mod artificial.

2.7

În vreme ce, în societatea de consum tradițională, produsele sunt destinate proprietății individuale, consumului rapid și eliminării premature, caracteristica consumului colaborativ sau participativ este crearea de produse trainice și care să facă față unei utilizări intensive astfel încât să poată fi utilizate de mai multe persoane sau pe întreaga durată de viață a unui consumator sau utilizator, ceea ce contribuie la un comportament mai ecologic în ciclurile de viață ale bunurilor utilizate. Noile tehnologii (peer to peer și rețelele de socializare online) evidențiază importanța comunităţii virtuale și reale.

2.8

Odată cu criza economică se extinde tendința de a poseda mai puțin, de a controla cheltuielile și de a remarca beneficiul obținut, în ceea ce privește acoperirea sau satisfacerea unei necesități, pornind de la premisa că pentru a ne bucura de bunăstare nu este nevoie să acumulăm.

2.9

Este vorba de conectarea persoanelor care au nevoie de o resursă cu cele care dispun de acele resurse, care sunt utilizate sub capacități și pot fi împrumutate, dăruite, schimbate, închiriate etc. Această legătură se bazează pe un sentiment de comunitate, de partajare și participare în rândul utilizatorilor, pentru care încrederea reprezintă veriga ce le permite să stabilească conexiuni, să dezvolte un consum alternativ și, pe termen lung, să mențină relațiile create; este indispensabil ca toate acestea să se desfășoare într-un cadru de transparenţă, în special în ce privește aspectul financiar, și de responsabilitate a platformelor care promovează consumul colaborativ.

2.10

În acest sens, puterea colaborării și partajarea prin tehnologie ar putea schimba viziunea asupra proprietății și a relațiilor comerciale (3). În prezent, produsul nu doar se vinde, ci se și închiriază, se redistribuie sau se pune în comun, așa cum se întâmplă și cu serviciile.

2.11

Consumatorii doresc să posede mai puțin, dar să beneficieze de mai mult. Beneficiile raționale obținute se concentrează asupra reducerii și aspectelor practice, însă aspectele emoționale duc la împlinire personală și la dobândirea unui sentiment de apartenență (4). Oferind alternative comode și adeseori mai ieftine, inițiativele privind consumul colaborativ optimizează resursele disponibile și evită fabricarea unor noi produse inutile. În definitiv, punerea în comun se dovedește a fi rentabilă și durabilă.

2.12

Este de ajuns să reflectăm asupra digitalizării conținuturilor (fotografii, muzică, videouri, cărți etc.) pentru a constata că, prin digitalizare, multe persoane își dau seama că, adesea, ceea ce doresc nu este discul în sine, ci muzica înregistrată pe el. Din moment ce va putea avea acces la ceea ce necesită, persoana va fi mulțumită, cu atât mai mult cu cât este necesară o mai mică disponibilitate sau utilizare a spațiului personal.

2.13

Propunerea privind consumul colaborativ sau participativ oferă de asemenea o soluție pentru toate categoriile mai vulnerabile și, în special, pentru acele familii care se află într-o situație economică dificilă sau care se poate să fi fost excluse de la căile obișnuite de acces la credit pentru achiziționarea bunurilor necesare, date fiind circumstanțele sociale actuale. El reprezintă, de asemenea, o opțiune pentru cei care, deși au acces la piața bunurilor și a serviciilor în mod standard, iau în mod voluntar hotărârea de a renunța la acesta, din convingeri personale.

2.14

Consumul durabil a fost recunoscut de către Organizația Națiunilor Unite, din 1999, ca un drept fundamental al consumatorilor; în ce privește Uniunea Europeană, în actele sale legislative privind protecția consumatorilor, adoptate înainte de 1999, nu figurează acest drept ca atare. Așa cum a solicitat CESE (5), acest drept ar trebui recunoscut în mod expres printr-o modificare a Tratatelor, care să includă „principiul aplicării de politici durabile de consum”.

Pe de altă parte, CESE a adoptat de asemenea avize privind economia ecologică (6) și un aviz privind obsolescența programată (7). În recenta sa rezoluție privind Agenda consumatorului, Parlamentul European a solicitat în mod expres Comisiei să se ocupe de această chestiune.

3.1

În mod general, consumul colaborativ sau participativ este înțeles ca o modalitate tradițională de a partaja, schimba, împrumuta, închiria și dărui, redefinită prin intermediul tehnologiei moderne și a comunităților.

Din această accepțiune rezultă faptul că consumul colaborativ sau participativ nu este o idee nouă, ci, mai curând, recuperarea unei practici care valorifică tehnologia actuală în slujba unui serviciu mult mai eficient și evolutiv. În același timp, consumul colaborativ sau participativ trebuie să se bazeze întotdeauna pe spiritul de inițiativă și pe participare voluntară.

3.2

Consumul colaborativ sau participativ reprezintă o a treia fază a internetului, în care indivizii se întâlnesc pe internet pentru a partaja în afara acestuia. De asemenea, este descris, pe bună dreptate, ca având funcția de a pune în circulație tot ce există.

3.3

Fără îndoială, la originile consumului colaborativ sau participativ se află trei factori: criza economică (și de valori), expansiunea rețelelor sociale și comportamentele colaborative sau participative pe internet. Cu toate acestea, pentru dezvoltarea sa în contextul economiilor dezvoltate, următoarele elemente sunt esențiale: încrederea în binele comun, capacitatea neutilizată și tehnologia (8).

3.4

Încrederea între necunoscuți este, poate, elementul critic pentru succesul consumului colaborativ sau participativ. Pe de altă parte, tehnologia permite accesul indivizilor la servicii online, care, la rândul lor, permit crearea unor conexiuni offline bazate pe mai multă încredere.

3.5

Partajarea resurselor necesită încredere și o bună reputație, mai ales când se încearcă atragerea de noi utilizatori. Inițiativele de consum colaborativ sau participativ trebuie să asigure un sentiment de siguranță în rândul comunităților respective.

3.6

Astfel, se poate afirma că partajarea online anticipează în mod fiabil partajarea offline. În universul offline, cea mai simplă modalitatea de asigurare a încrederii în partajare este limitarea dimensiunilor comunității sau utilizarea unui tip de comunitate deja existentă, în care să domnească încrederea și afinitățile. Unele proiecte de consum colaborativ sau participativ permit crearea unor grupuri închise, mai ușor de gestionat, în cadrul cărora să se acopere necesitățile utilizatorilor și să se suscite încredere.

3.7

Atunci când se instaurează un sentiment de comunitate în rândul utilizatorilor serviciului, se stimulează de asemenea încrederea în serviciul în sine și între utilizatori. Utilizatorii își vor supraveghea acțiunile și interacțiunile pentru a-și edifica și proteja buna reputație, aceasta fiind elementul ce le va permite să interacționeze cu comunitatea și să utilizeze sistemul, așa cum se întâmplă pe toate piețele.

3.8

În ce privește riscurile, eliminarea lor completă este imposibilă. În orice caz, platformele care facilitează schimburile reciproce trebuie să se asigure că membrii cunosc aceste riscuri și dispun de informații suficiente pentru a le gestiona în mod eficient.

3.9

Pe de altă parte, tehnologia reprezintă un factor indispensabil pentru optimizarea localizării resurselor, pentru a reuni grupuri de indivizi cu interese comune și pentru a construi comunități. Tehnologiile mobile și de timp real sporesc viteza și confortul, în ceea ce privește atât adăugarea de informații privind localizarea, cât și facilitarea unui sistem simplu de plată, atunci când este necesar.

3.10

Cu toate acestea, în ce privește elaborarea fluxului serviciului, eforturile trebuie orientate astfel încât acest flux să fie accesibil și ușor de utilizat, să promoveze o relație de proximitate și încredere între utilizatori și față de furnizorul serviciului, să ofere măsuri de siguranță suficiente și liniștitoare și să colecteze experiențele orientate către utilizator pentru a crea bănci cu bună reputație prin intermediul bazelor de date centralizate corespunzătoare.

3.11

Acest ultim aspect al încrederii capătă o importanță deosebită, el fiind un catalizator al transformărilor pe plan economic și social. În fapt, s-a afirmat chiar că „capitalul de reputație” (9) va putea funcționa ca o a doua monedă, a cărei valoare constă în oferta de încredere. Mai concret, s-ar putea spune că acest capital de reputație se transformă în elementul esențial al economiei secolului XXI, dat fiind că implică propulsarea tradiționalei puteri a recomandărilor transmise „prin viu grai” prin capacitatea de transmitere a unei societăți în rețea.

3.12

Cetățenii își exprimă deja necesitățile și interesele prin comportamentul și consumul lor mai relevant și transparent, integrând printre criteriile lor de achiziție elemente cu pronunțat caracter social și adăugând, prin participarea lor, un conținut emoțional deciziilor lor.

3.13

În sfârșit, consumatorul angajat acordă mărcii sprijinul și influența sa, participând în mod activ la succesul inițiativei partajate, ceea ce consolidează și realimentează procesul.

3.14

Pe scurt, trebuie înlocuită ecuația: credit+publicitate+proprietate individuală=supraconsum, care reflectă spiritul secolului XX, cu aceasta, spre care se tinde în secolul actual: reputație+comunitate+acces partajat=consum partajat sau colaborativ.

3.15

Consumul colaborativ are multe obiective în comun cu politicile Uniunii, în special cu politica privind piaţa internă, cum ar fi sporirea eficienței resurselor, progresul pe calea inovării sociale, pentru crearea de locuri de muncă și prosperitate economică. Multe întreprinderi noi de consum colaborativ își desfășoară activitatea pe teritoriul Uniunii, motiv pentru care continentul poate deveni un „incubator” de noi modele de afaceri, care să creeze o dezvoltare economică mai durabilă.

3.16

Întrucât consumul colaborativ reprezintă o importantă schimbare economică, socială și culturală, Comisia trebuie să elimine obstacolele care ar putea exista la nivel european în calea dezvoltării acestor activități, creând un cadru de reglementare care să inspire certitudine pe termen lung în cadrul sectorului respectiv.

4.1

Există deja un evantai larg de propuneri și experiențe de consum colaborativ sau participativ la nivel internațional, care evidențiază realitatea efectivă a ideii că o altă formă de consum este nu numai posibilă, ci, prin ea, se poate contribui în mare măsură la îmbunătățirea lumii în care trăim și – chiar mai important – la conservarea lumii în care vor trăi generațiile viitoare.

4.2

În contextul crizei economice au apărut platforme ca, de exemplu, de cumpărare-vânzare a rochiilor de mireasă și accesoriilor aferente la mâna a doua, de cazare în case, de închiriere de autoturisme sau de costume pentru ocazii speciale, inclusiv în ce privește îmbrăcăminte de marcă sau accesorii de lux, și, de asemenea, comunități în care utilizatorii publică cereri pentru executarea unei sarcini, cum ar fi montarea unei piese de mobilier sau recuperarea unui pachet, precum și suma de bani pe care o oferă persoanei care ar dori să o realizeze.

4.3

Un exemplu paradigmatic al valorii consumului colaborativ sau participativ este reprezentat de numărul mare al instrumentelor și ustensilelor care nu sunt niciodată folosite în mod frecvent, în ciuda prețului plătit pentru ele, sau, cu alte cuvinte, de subutilizarea bunurilor sau lipsa de optimizare a rentabilității utilizării acestora sau a valorificării integrale a capacităților lor. A se vedea exemplele clasice: de ce să achiziționezi o bormașină ca să o utilizezi doar douăzeci de minute într-o viață întreagă sau să cumperi un autoturism care va sta mult mai mult timp parcat decât în mișcare?

4.4

Cincizeci și cinci la sută dintre europeni doresc un consum durabil, chiar la un preț mai ridicat. Intențiile consumatorilor, în anii următori, în ce privește modurile alternative de consum se ridică la (10):

4.5

Dar, deși consumul colaborativ sau participativ cuprinde o gamă largă și deschisă de inițiative, toate acestea au în comun, așa cum s-a afirmat mai sus, faptul că facilitează conexiunile dintre persoanele care dispun de resurse utilizate sub capacități și cele care necesită aceste resurse. Această caracteristică este ilustrată pe deplin de faptul că se vorbește tot mai des de fabricarea unor produse mai ecologice, însă și mai ecologică este utilizarea mai intensă a tot ce există deja.

4.6

Consumul colaborativ are efecte directe (cum ar fi, un consum redus de resurse și mai puține emisii de CO2, o cerere sporită de produse de bună calitate, în cazul în care produsele vor fi împrumutate, închiriate sau reparate; favorizează proiectarea ecologică, produsul fiind destinat mai multor utilizatori, și totodată, durabilitatea și repetarea personalizării produselor compatibile; îmbunătățește interacţiunea socială, dezvoltarea comunitară și încrederea între cetățeni; înlesnește accesul consumatorilor cu venituri mai mici la produse de înaltă calitate etc.), având, de asemenea, alte posibile efecte indirecte.

4.7

În dreptul Uniunii Europene, conceptul cel mai apropiat de consumul colaborativ sau participativ ar fi prestarea unui serviciu, în temeiul articolului 57 din TFUE, însă chestiunea este polemică. Cu toate acestea, în cadrul consumului colaborativ trebuie făcută distincția între activitățile fără scop lucrativ și cele care urmăresc obținerea unui câștig material. Doar aceste din urmă activități ar trebui să fie analizate de organele legislative ale Uniunii.

4.8

În încercarea de a structura diversitatea crescândă a inițiativelor incluse în conceptul de consum colaborativ sau participativ, sunt identificate patru domenii ale economiei în comun, și anume: de la consumator la consumator (C2C), de la consumator la consumator, dar prin intermediul unei întreprinderi (C2B), de la întreprindere la consumator (B2C) și de la întreprindere la întreprindere (B2B).

4.9

Pe de altă parte, se propune o clasificare în trei categorii de sisteme (11): sisteme bazate pe produs, piețe de redistribuire și stiluri de viață colaborative.

4.10

După cum se poate constata, orice sector al vieții cotidiene poate face obiectul practicării consumului colaborativ sau participativ în ce privește: (12):

4.11

În general, ar fi suficient să se identifice bunurile, cunoștințele și serviciile care sunt utilizate sub capacități și pot fi partajate într-o perspectivă a dezvoltării consumului colaborativ sau participativ cum este cea generată de o situație economică fragilă în mod permanent, de o cerere crescândă de dezvoltare etică și durabilă și de o viață cotidiană în care cetățenii sunt tot mai bine conectați între ei. Toate aceste condiții sunt îndeplinite în prezent.

5.1

Din toate aceste motive se solicită Comisiei Europene să adopte măsurile oportune de protecție a consumatorilor astfel încât, pe baza unor studii relevante, să se poată dezvolta inițiativele propuse în prezentul aviz.

5.2

În continuare se trasează în mod schematic liniile de acțiune care, în opinia Comitetului, trebuie să facă parte dintr-o strategie de dezvoltare controlată a consumului colaborativ sau participativ, ca măsuri care să sprijine, să completeze și să monitorizeze politica de protecție a consumatorilor desfășurată de statele membre:

http://www.collaborativeconsumption.com/directory/

http://www.consumocolaborativo.com/directorio-de-proyectos/

http://consocollaborative.com/1704-100-sites-de-consommation-collaborative.html

http://collaboriamo.org/

http://www.kokonsum.org/plattformen

http://www.gsara.tv/~ouishare/