4.10.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/92

1.1

Comitetul salută inițiativa Comisiei Europene și consideră că este necesar ca politica europeană privind azilul să fie dezbătută și ajustată.

1.2

Comitetul consideră că principiul solidarității trebuie să rămână piatra de temelie a acestei politici, chiar dacă numărul și mărimea țărilor membre precum și expunerea diferențiată a acestora la fluxurile de refugiați creează o diversitate ce complică politica de azil. Solidaritatea nu trebuie văzută numai ca un principiu care mărește eficiența politicii, ci și ca un fundament valoric care justifică și potențează măsurile luate.

1.3

Eforturi semnificative trebuie făcute în direcția alinierii opiniei publice, administrațiilor naționale, regionale și locale și decidenților politici în jurul valorilor constituente ale politicii de azil – respect pentru drepturile fundamentale ale persoanelor, ajutorarea celor aflați în situații critice, solidaritate și încrederea între state membre.

1.4

Comitetul consideră că abordarea bazată pe stimulente ar putea debloca politica privind azilul, depinzând însă de identificarea corectă a celor mai bune stimulente și susținerea corespunzătoare a acestora, inclusiv din punct de vedere financiar.

1.5

În ceea ce privește cooperarea practică, Comitetul încurajează Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO - European Asylum Support Office) să facă pași mai rapizi în direcția ajungerii la o capacitate operațională superioară. Întărirea capacității EASO, urgentă și indispensabilă, trebuie să fie coordonată cu planificarea și folosirea Fondului pentru migrație și azil (FAM).

1.6

Comitetul sugerează de asemenea că măsurile de integrare a refugiaților trebuie îmbunătățite. Sistemul de azil european pe care dorim să îl edificăm, chiar dacă funcționează eficient în ceea ce privește rapiditatea și corectitudinea procesului de acordare a statutului de refugiat, poate eșua în dimensiunea integrării.

1.7

Politica de azil, pe lângă structurarea existentă în dimensiuni transversale, trebuie să fie înțeleasă din perspectiva „ciclului” complet al azilului și punând în centrul acesteia persoana aflată în situație de risc. Astfel se pot identifica blocajele și inconsecvențele.

1.8

Trebuie reamintit că principiul solidarității nu se aplică numai între state, ci este un principiu general de interacțiune umană între persoane și grupuri. Spiritul solidarității umane trebuie cultivat și încurajat, dincolo de rațiunile și presiunile politicii de migrație și azil, ca fiind parte din nucleul valoric constitutiv al Uniunii Europene.

1.9

Experiența acumulată de către organizațiile societății civile și de către Comitet în acest domeniu poate ajuta la o evaluare mai cuprinzătoare, dar și detaliată a politicii de azil.

2.1

În documentul Comisiei se precizează că „solidaritatea este una dintre valorile fundamentale ale Uniunii Europene și reprezintă principiul fundamental al politicii europene comune în materie de azil (…) iar în prezent, acest principiu este consacrat în articolul 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene”.

2.2

După cum se arată în documentul Comisiei, fluxurile de solicitanți de azil au variat de la „o valoare de vârf de 425 000 de cereri pentru statele UE-27 în 2001, până la o valoare minimă de sub 200 000 în 2006, preconizându-se o creștere importantă în 2011”.

2.3

Comisia propune consolidarea solidarității în interiorul UE cu privire la azil în jurul a patru axe: „cooperarea practică și asistența tehnică, solidaritatea financiară, alocarea responsabilităților și îmbunătățirea instrumentelor pentru guvernanța sistemului de azil”.

2.4

Comunicarea Comisiei intenționează „să contribuie la finalizarea «pachetului privind azilul» având în vedere că următoarele luni vor fi esențiale pentru atingerea obiectivului stabilit pentru 2012 în privința căruia dimensiunea solidarității va trebui să își îndeplinească rolul”.

3.1

Comitetul salută inițiativa Comisiei Europene și consideră că este necesar ca politica europeană privind azilul să fie supusă unei analize detaliate și care oferă posibilitatea ajustării semnificative în lumina obiectivelor asumate ale acesteia.

3.2

Politica privind azilul este astăzi chestionată în Uniunea Europeană în urma recentelor evenimente politice din Africa de Nord, Orientul Mijlociu și Orientul Îndepărtat. Numeroase persoane au fost nevoite să se protejeze prin refugierea în țările membre ale UE.

3.3

Comitetul consideră că principiul solidarității trebuie să rămână piatra de temelie a acestei politici, chiar dacă numărul și mărimea țărilor membre, precum și expunerea acestora la fluxurile de refugiați complică practicarea solidarității și coordonarea în general.

3.4

Sistemul de azil trebuie să fie flexibil, astfel încât să facă față variației în fluxurile de refugiați, dar și solid, astfel încât procedurile instituționale și măsurile de integrare ulterioare să producă rezultate concrete.

3.5

De asemenea, trebuie reamintit că principiul solidarității nu se aplică numai între state, ci este un principiu general de interacțiune umană între persoane și grupuri. Spiritul solidarității umane trebuie cultivat și încurajat, dincolo de rațiunile și presiunile politicii de migrație și azil, ca fiind parte din nucleul valoric constitutiv al Uniunii Europene.

3.6

Accentul pus de către Comisia Europeană asupra încrederii este bine-venit. Principiul solidarității este completat de cel al încrederii, responsabilizând într-o măsură mai mare statele membre. Succesul politicii depinde de măsura în care fiecare stat membru își îndeplinește rolul proporțional și complementar în cadrul acesteia. Interdependența eforturilor naționale arată că trebuie continuate în mod curajos coordonarea și armonizarea.

3.7

Cu toate acestea, Comitetul remarcă faptul că politica privind azilul este departe de a fi consolidată și eficientă. Statele membre sunt în continuare diferențiate în ceea ce privește deschiderea și pregătirea pentru primirea refugiaților, dar și pentru construcția europeană a politicii de azil. Eforturi semnificative trebuie făcute în direcția alinierii opiniei publice, administrațiilor naționale, regionale și locale și decidenților politici în jurul valorilor constituente ale politicii de azil – respect pentru drepturile fundamentale, ajutorarea celor aflați în situații critice, solidaritate și încredere între state membre. În plus, este necesară acordarea unei atenții sporite implementării politicii. Situațiile concrete au arătat că solicitanții de azil sunt vulnerabili, atât în țările de origine, cât și în cele de primire.

3.8

Societatea civilă organizată, de multe ori prin vocea Comitetului, a atras atenția asupra deficiențelor de viziune, structură și implementare a politicii de azil și a făcut numeroase recomandări pentru îmbunătățirea acesteia. Ajustările realizate până acum, fie că sunt în zona armonizării, finanțării de programe specializate sau reformei instituționale, nu reușesc să consolideze încă politica comună de azil. Reformarea acesteia este necesară și Comitetul își reafirmă angajamentul de a contribui la acest proces.

3.9

Comitetul crede că este momentul pentru materializarea mult mai curajoasă a principiilor solidarității și încrederii. Mai exact, propune două direcții de acțiune complementare. Prima țintește modificarea pe termen mediu și lung a opiniilor și atitudinilor față de fenomenul azilului, în special la nivelul formatorilor de opinie, al decidenților politici și funcționarilor publici, de la nivel local și național.

3.10

A doua este parțial cuprinsă în eforturile prezente, dar nu este îndeajuns de bine structurată și formulată. Această direcție se referă la completarea principiilor solidarității și încrederii cu mecanisme instituționale de stimulare a implicării autorităților naționale, regionale și locale. Abordarea bazată pe stimulente ar putea debloca politica privind azilul, depinzând însă de identificarea corectă a celor mai bune stimulente și susținerea corespunzătoare a acestora, inclusiv din punct de vedere financiar.

3.11

Comitetul sugerează de asemenea că măsurile de integrare a refugiaților trebuie îmbunătățite. Numeroase dovezi oferite de organizațiile care lucrează în acest domeniu arată că azilanții sunt vulnerabili în fața discriminării, le lipsește accesul la servicii publice de bază, au probleme legate de locuire și securitate individuală. Sistemul de azil european pe care dorim să îl edificăm, chiar dacă funcționează eficient în ceea ce privește rapiditatea și corectitudinea procesului de acordare a statutului de refugiat, poate eșua în dimensiunea integrării.

3.12

Legat de acest fapt, Comitetul recomandă ca politica de azil, pe lângă structurarea existentă în dimensiuni transversale, să fie analizată și prin prisma unui „ciclu” de azil complet, care urmărește traseul persoanelor aflate în situație de risc, de la accesul propriu-zis pe teritoriul Uniunii, mergând prin procedurile de aplicare, incluzând măsurile de integrare și, respectiv, perspectiva pe termen mediu și lung privind integrarea și reîntoarcerea în țara natală, dacă este cazul. Proiectarea politicii, urmărind întregul „ciclu” al azilului și punând în centrul acesteia persoana aflată în situație de risc, poate ajuta semnificativ în identificarea blocajelor și inconsecvențelor.

3.13

Experiența acumulată de către organizațiile societății civile și de către Comitet în acest domeniu poate ajuta la o evaluare mai cuprinzătoare, dar și detaliată a politicii de azil, politică aflată în mod legitim sub semnul întrebării în urma recentelor evenimente politice din vecinătatea Uniunii. Comitetul consideră oportună o reflectare mult mai clară a rolului organizațiilor societății civile în conținutul comunicării.

3.14

Comitetul salută de asemenea implicarea Comitetului Regiunilor și a autorităților locale în proiectarea politicii privind azilul și consideră rolul autorităților subnaționale central în succesul acesteia și, în special, în ceea ce privește măsurile de integrare. Autoritățile subnaționale trebuie încurajate, inclusiv prin măsuri financiare active, în a-și asuma un rol mai pregnant în integrarea refugiaților.

4.1

Comitetul întâmpină cu satisfacție accentul pus de către Comisia Europeană asupra aspectelor legate de cooperarea practică. Împreună cu modificările prevăzute ale pachetului legislativ, de altfel necesare, cooperarea practică este de natură să aducă îmbunătățiri punctuale în derularea procedurilor privind azilul. Cooperarea practică îmbunătățită ar trebui să își propună ca scop limitarea birocrației asociate cu acordarea azilului și scurtarea perioadei în care se derulează procedurile corespunzătoare.

4.1.1

Înființarea EASO este salutară și, deși se află în faza incipientă de instituționalizare, arată că există potențial deosebit în cooperarea între statele membre. Acțiunile EASO, în special cele de sprijin și formare, sunt primii pași realizați. Comitetul încurajează EASO să facă pași mai rapizi în direcția ajungerii la o capacitate operațională superioară. Întărirea capacității EASO, urgentă și indispensabilă, trebuie sa fie coordonată cu planificarea și folosirea Fondului pentru migrație și azil (FAM). Detașarea personalului, precum și intervențiile în caz de urgență ar putea fi măsuri care măresc vizibilitatea acestei structuri și încrederea în aceasta. Raportul anual previzionat poate să ajute la obținerea de date relevante privind azilul. Comitetul recomandă ca în redactarea Raportului anual să se țină seama de numeroasele dovezi pe care organizațiile societății civile active în domeniu le pot pune la dispoziție.

4.1.2

Comitetul încurajează EASO să dezvolte cu rapiditate sistemul de strângere a informațiilor din statele de origine ale migranților. Ar putea astfel să ofere statelor membre informații credibile, în timp util și comparabile, facilitând astfel o procedură mai rapidă și posibil echitabilă. Este de asemenea necesară includerea în aceste evaluări a informațiilor din surse independente.

4.1.3

Cu toate că întărirea EASO este o direcție de acțiune bine-venită, aceasta nu ar trebui să oprească statele membre de la a-și dezvolta propriile instituții și capacități de gestionare a problematicii azilului. Continuând în logica stimulării, întărirea EASO trebuie să meargă în paralel cu mecanisme care să asigure o mai mare deschidere a autorităților naționale către cooperarea europeană și gestionarea eficientă a provocărilor azilului.

4.1.4

Situațiile de criză sunt cele care testează, în cazul politicii de azil, cu rezultate amestecate, viabilitatea soluțiilor instituționale găsite. Uniunea Europeană și țările membre sunt în general slab pregătite să facă față unor fluxuri excepționale de refugiați. O simplă analiză arată însă că acestea, cel puțin sub aspectul punctelor de intrare, sunt previzibile. Comitetul recomandă acordarea unei atenții deosebite întăririi capacității statelor celor mai expuse fluxurilor de refugiați, uzuale sau extraordinare.

4.1.5

Continuarea si adâncirea cooperării EASO cu alte agenții specializate ale UE, precum FRONTEX, sunt bine-venite. Comitetul insistă ca Biroul să acorde o atenție specială problematicii drepturilor fundamentale ale celor cu care vine în contact direct și indirect. Cooperarea cu Agenția pentru Drepturi Fundamentale este indispensabilă realizării unui echilibru structural și operațional între instrumentele folosite în politica azilului.

4.1.6

Comitetul consideră oportună folosirea mecanismului de protecție civilă în cazul unor fluxuri migratorii excepționale. Această posibilitate nu trebuie să diminueze însă motivația autorităților naționale de a construi sisteme de azil robuste, care să facă față în mod satisfăcător variației din fluxurile de refugiați.

4.1.7

Finanțarea din exercițiul financiar curent trebuie să fie folosită cu prioritate pentru implementarea eficientă a pachetului legislativ reînnoit. Cu toate acestea, Comitetul atrage atenția că în continuare capacitățile statelor care se confruntă cu fluxuri de refugiați trebuie întărite. Având în vedere că situația geopolitică din zonele care sunt la originea acestor fluxuri este în continuare instabilă, nu ne putem aștepta la o scăderea semnificativă a nivelului acestora. Astfel, consolidarea sistemelor în țările expuse trebuie să continue în paralel cu eforturile de armonizare și aplicare a legislației. Proiectele existente, multe dintre ele inovatoare, trebuie continuate și susținute corespunzător. Dacă acestea eșuează în a genera rezultate, se va submina încrederea statelor membre în sprijinul comunitar și va fi afectată motivația implicării mai susținute în viitor.

4.1.8

Din 2014, statele membre vor avea la dispoziție un nou Fond pentru azil și migrație (FAM). Comitetul încurajează Comisia să se angajeze într-un dialog substanțial cu statele membre în vederea creării unor profiluri exacte ale nevoilor și priorităților de la nivel național. Este foarte important ca în acest dialog să fie implicate atât Comitetul Economic și Social European, în calitate de for reprezentativ al societății civile organizate, cât și Comitetul Regiunilor și autoritățile locale. Planificarea utilizării Fondului trebuie să indice clar nevoile și prioritățile naționale, dar și resursele și instrumentele disponibile acestora. De asemenea, Comitetul consideră că raportarea anuală asupra utilizării fondurilor va responsabiliza statele membre în a urmări mai decis obiectivele politicii de azil.

4.1.9

Comitetul remarcă dificultatea cu care organizațiile societății civile reușesc să acceseze fonduri necesare derulării unor proiecte cu impact local semnificativ. Procedurile trebuie simplificate astfel încât să faciliteze implicarea societății civile și a azilanților.

4.1.10

Comitetul încurajează intenția Comisiei Europene de a utiliza fondurile disponibile cu precădere în țările expuse în mod curent fluxurilor de refugiați. Acest lucru va stimula implicarea acestora și, respectiv, consolidarea capacităților existente. Este în plus o măsură care transpune în practică principiul-cheie al politicii de azil, solidaritatea.

4.1.11

În mod similar, Comitetul susține fără rezerve stimulentele financiare previzionate a fi acordate statelor membre, similare celor utilizate în prezent pentru reinstalarea categoriilor specifice de refugiați (grupuri și persoane vulnerabile provenind din cadrul programelor de protecție regionale), pentru a despăgubi statele membre care sunt de acord cu transferul beneficiarilor de protecție internațională din alt stat membru.

4.1.12

Este de asemenea necesar ca fondurile disponibile să fie utilizate în complementaritate cu alte surse de finanțare, precum Fondul social european și Fondul european pentru dezvoltare regională, și recomandă implicarea într-o mai mare măsură în proiecte a societății civile organizate și a autorităților locale și regionale.

4.2

Comitetul susține efortul angajat de reformare a Regulamentului Dublin. Există mai multe dovezi, multe semnalate de către organizațiile societății civile, că sistemul nu este eficient raportat la obiective. Deciziile și recomandările Curții Europene a Drepturilor Omului sunt de asemenea fundamentale în cadrul dezbaterii asupra reformării acestuia, necesară pe termen mediu și lung. Comitetul este în continuare deschis dezbaterii și va sprijini orice efort de analiză, evaluare și identificare a celor mai potrivite reglementări și instrumente de intervenție. Referința la drepturile fundamentale, drept criterii prioritare de evaluare a adecvării sistemului Dublin, este mai mult decât bine-venită.

4.3

În ceea ce privește transferul solicitanților de protecție internațională, Comitetul consideră că nu este necesar în măsura în care aceștia beneficiază de condiții decente în țările în care aplică și, respectiv, se bucură de o procedură rapidă de aplicare. Capacitățile de primire ale statelor trebuie întărite. Dacă acest lucru nu se întâmplă, este posibil ca un mecanism voluntar, bazat pe stimulente, de transfer al solicitanților, să dea rezultate.

4.3.1

În privința transferului beneficiarilor de protecție internațională, deși există un relativ consens asupra necesității acestuia în practică, statele membre au cooperat neconvingător. Proiectul-pilot susținut de Comisia Europeană nu reușește să creeze un mecanism eficient de transfer. Comitetul încurajează Comisia Europeană, EASO și statele membre să continue colaborarea în cadrul acestui proiect și agreează transformarea acestuia într-un program permanent, derulat pe baze voluntare. Este însă esențial să se identifice și să fie mobilizate stimulentele care ar implica într-o mai mare măsură statele membre în acest program permanent. În evaluarea programată de către Comisie, dimensiunea stimulentelor și motivației trebuie să ocupe un loc central.

4.4

Instituirea prelucrării comune a cererilor de azil ar putea fi un instrument util în implementarea politicii de azil. Comitetul așteaptă cu interes rezultatele evaluării programate de către Comisia Europeană în această problemă, care este complexă sub aspect legal și operațional. Comitetul consideră că prelucrarea comună ar putea fi un răspuns potrivit pentru a se face față fluxurilor variabile de solicitanți de azil. De asemenea, ar putea crea un standard de procedură care să inspire statele membre în propria activitate. Comitetul consideră că prelucrarea comună, sub rezerva luării în considerare a analizei de impact, trebuie promovată în paralel cu consolidarea capacităților naționale. Aceste capacități sunt mai complexe decât simpla prelucrare a aplicațiilor și statele membre trebuie stimulate să își asume în continuare un rol activ în toate componentele politicii de azil.

4.5

Activarea mecanismului prevăzut în Directiva privind protecția temporară, atunci când condițiile sunt îndeplinite, este bine-venită. Fluxurile excepționale de refugiați, deși rare, provoacă momente critice, pentru care instituțiile europene și naționale trebuie să fie pregătite. Comitetul atrage de asemenea atenția asupra practicilor asociate cu misiunile de salvare și reîntărește ideea că principiul nereturnării trebuie să fie respectat integral.

4.6

Comitetul salută maturizarea și rafinarea politicii de azil demonstrată în cazul Greciei. Utilizarea instrumentelor de sancționare a încălcării dreptului UE trebuie însoțită de măsuri de suport. Comitetul încurajează o abordare proactivă și preventivă din partea Comisiei Europene și a altor agenții specializate, în relație cu statele care trebuie să își îmbunătățească performanța sistemului național de azil. Deși programul de asistență al Greciei este un pas important înainte, trebuie continuat și finanțat corespunzător. Cazul grecesc, împreună cu cel maltez, sunt pietrele de încercare ale politicii de azil. Dacă statele membre și instituțiile europene nu reușesc să fie în mod concret solidare cu țări care trebuie să facă față unor fluxuri majore de refugiați, politica comună de azil este un eșec cu consecințe majore pentru numeroși oameni aflați în situație de risc. Asistența trebuie diversificată, întărită și coordonată corespunzător.

4.7

Comitetul încurajează întărirea sistemului Dublin sub aspectul unei mai bune monitorizări și al creării unui mecanism de avertizare rapidă. Aceste instrumente pot pregăti mai bine statele membre pentru a face față fluxurilor de refugiați și coordonării efective a politicii de azil. Aceste instrumente trebuie în mod clar orientate către nevoile statelor membre, în lumina necesității respectării drepturilor fundamentale ale refugiaților.

4.8

O gestionare mai bună a frontierelor și o mai bună politică privind vizele ar putea ajuta la consolidarea politicii de azil. Comitetul salută pașii făcuți în această direcție, dar consideră că o clauză de salvgardare care ar face posibilă suspendarea circulației fără vize pentru cetățenii unei țări terțe poate fi problematică, chiar dacă există o condiție, și anume existența datelor că absența vizelor a condus la o utilizare abuzivă a sistemului de azil.