22.12.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 376/87


Avizul Comitetului Economic și Social European privind ropunerea de regulament al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale

COM(2011) 126 final – 2011/0059 (CNS)

și propunerea de regulament al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia parteneriatelor înregistrate

COM(2011) 127 final – 2011/0060 (CNS)

2011/C 376/16

Raportor: dl Antonello PEZZINI

La 26 aprilie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

 

Propunerea de regulament al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale

COM(2011) 126 final – 2011/0059 (CNS)

și la

 

Propunerea de regulament al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia parteneriatelor înregistrate

COM(2011) 127 final – 2011/0060 (CNS).

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 31 august 2011.

În cea de-a 474-a sesiune plenară, care a avut loc la 21 și 22 septembrie 2011 (ședința din 21 septembrie 2011), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 156 voturi pentru, 3 voturi împotrivă și 6 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   CESE este de acord cu opinia exprimată de Comisia Europeană, referitoare la necesitatea eliminării incertitudinilor și discriminărilor în privința drepturilor de proprietate ale cuplurilor internaționale și consideră oportună adoptarea unui pachet legislativ alcătuit din două regulamente distincte, unul referitor la regimurile matrimoniale, iar celălalt la parteneriatele înregistrate.

1.2   Comitetul consideră că elementele fundamentale ale oricărei reglementări în materie trebuie să fie certitudinea juridică, previzibilitatea, simplificarea și accesul rapid la justiție, soluțiile echitabile, costurile abordabile și termenele scurte, singurele excepții admise fiind doar din rațiuni de ordine publică.

1.3   CESE consideră esențial ca orice reglementare avută în vedere să apere în mod clar și transparent nu numai drepturile referitoare la regimurile matrimoniale și la parteneriatele înregistrate, ci și interesele și drepturile terților. În acest sens, în momentul înregistrării căsătoriei sau parteneriatului ar trebui impusă obligația alegerii legii aplicabile și a competențelor jurisdicționale.

1.4   În acest sens, CESE se întreabă dacă nu s-ar putea recurge în această materie la crearea unui regim european suplimentar opțional, așa-numit „al 28-lea regim”, care să protejeze cuplurile internaționale sub aspectul regimului matrimonial și, în egală măsură, al efectelor patrimoniale.

1.4.1   În plus, acest fapt ar înlesni recursul la arbitraj, validând acordurile extrajudiciare.

1.5   Comitetul reafirmă importanța învestirii cu formulă executorie a hotărârilor judecătorești, fără inițierea unor proceduri suplimentare, fie și simplificate, în vederea reducerii costurilor și termenelor pentru cetățeni și a complicațiilor administrative pentru sistemele juridice.

1.6   CESE recomandă introducerea unui sistem de informare și formare a autorităților judiciare competente, precum și a practicienilor din domeniul dreptului și a cetățenilor, prin crearea unui portal web interactiv în toate limbile oficiale și prin instituirea unor sisteme de schimb de experiență și competențe.

1.7   CESE solicită crearea, în cadrul Agenției pentru Drepturi Fundamentale, a unei rețele europene de puncte de asistență tehnico-juridică gratuită, la nivel național, astfel încât să le fie asigurată tuturor cuplurilor exercitarea conștientă și în cunoștință de cauză a propriilor drepturi.

1.8   CESE subliniază importanța tratării de către o unică autoritate judiciară a diverselor proceduri succesorale, de divorț, de separare de drept și de lichidare a regimului matrimonial.

1.9   În cele din urmă, Comitetul recomandă insistent asigurarea unei coerențe depline între reglementările în vigoare, în curs de modificare sau de elaborare, astfel încât toți cetățenii europeni să beneficieze de un cadru omogen, simplificat și accesibil în materia regimurilor matrimoniale.

2.   Cadrul legislativ actual

2.1   În opinia Comitetului Economic și Social European, este esențial să se garanteze că cetățenii pot circula liber între toate statele membre, astfel încât să poată trăi, întemeia o familie și achiziționa o proprietate în Uniunea Europeană fără probleme sau incertitudini.

2.2   Tratatele și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene garantează dreptul la liberă circulație și ședere, accesul la justiție și respectarea drepturilor fundamentale, în special dreptul de proprietate, egalitatea tuturor în fața legii, principiul nediscriminării, dreptul la respectarea vieții private și de familie, dreptul la căsătorie și la întemeierea unei familii, în conformitate cu legislația națională, precum și dreptul la un proces echitabil.

2.3   Sporirea mobilității cetățenilor în interiorul UE a condus la creșterea numărului căsătoriilor și parteneriatelor „internaționale”, în care cei doi au fiecare altă cetățenie sau locuiesc în state membre diferite ori într-un stat membru ai cărui cetățeni nu sunt.

2.4   CESE este conștient de importanța exercitării depline a drepturilor, într-un spațiu fără granițe interne, indiferent de forma uniunilor dintre cetățeni din state membre diferite, și chiar dacă trăiesc într-un stat membru a cărui cetățenie nu o dețin. Această situație este însoțită adesea de deținerea de bunuri mobile și/sau imobile situate pe teritoriul mai multor țări din UE.

2.5   În prezent în Europa există circa 16 milioane de cupluri internaționale. În 2007, din 2,4 milioane de noi căsătorii, 13 % (310 000) aveau o dimensiune internațională. În mod similar, din cele 211 000 de parteneriate înregistrate în același an în UE, 41 000 priveau cupluri internaționale.

2.6   Persoanele de același sex pot încheia căsătorii în cinci țări (în Țările de Jos din 2001, în Belgia din 2003, în Spania din 2005, în Suedia din 2009 și în Portugalia din 2010), în vreme ce „parteneriatul înregistrat”, instituție juridică mai recentă, este recunoscut în 14 state membre (1). În toate aceste 14 țări este admis parteneriatul înregistrat între persoane de același sex, în timp ce parteneriatul, atât între persoane de același sex, cât și între persoane de sex opus, este admis doar în Belgia, Franța, Luxemburg și Țările de Jos.

2.7   Consultat de Comisie în 2006 pe tema Cărții verzi privind reglementarea conflictelor de legi în materia regimului matrimonial, CESE s-a declarat în general de acord (2) cu modificările Regulamentului (CE) nr. 2201/2003, care extindeau competențele instanțelor judecătorești și normele aplicabile în materie matrimonială, propunând ca modificările respective să vină, la aceste puncte, în completarea unui regulament privind recunoașterea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și de custodie a copiilor. În ce privește competența instanței judecătorești și legea aplicabilă în materie matrimonială, CESE s-a pronunțat deja asupra acestora la momentul prezentării Cărții verzi privind divorțul, despre care a elaborat un aviz foarte detaliat, la care face trimitere (3).

2.8   De asemenea, CESE a formulat îndoieli asupra oportunității abordării separate a chestiunii împărțirii bunurilor comune (imobile, mobile și alte drepturi patrimoniale), extinzând la cuplurile necăsătorite (care însă ar putea avea copii împreună) sfera de aplicare rationae personae a normelor care reglementează această împărțire.

2.9   Ar fi fost poate mai logic să fie tratate, pe de o parte, toate consecințele desfacerii căsătoriei și, pe de altă parte, să fie reglementate toate efectele separării cuplurilor necăsătorite aflate în regim de parteneriat înregistrat, elaborându-se un cadru unitar de reglementare.

2.10   Aceasta ar fi îmbunătățit probabil claritatea și înțelegerea legislației aplicabile și ar fi facilitat recunoașterea hotărârilor judecătorești, care reglementează adesea printr-o hotărâre definitivă unică toate condițiile și efectele divorțului.

2.11   Având în vedere caracteristicile specifice ale căsătoriei și ale parteneriatului înregistrat și eventualele diferențe juridice dintre aceste două forme de uniune, CESE este de acord cu nevoia existenței a două instrumente de reglementare distincte: unul privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale și celălalt privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate.

2.12   Comitetul își pune întrebări cu privire la oportunitatea de a se lua în considerare elaborarea unui instrument unic integrat, sub forma unui regim european suplimentar opțional („al 28-lea regim”) (4), la care cuplurile – căsătorite sau în parteneriat înregistrat – să poată recurge în mod liber și fără nicio discriminare. Acordul pentru crearea unui regim matrimonial comun (5) încheiat între Franța și Germania ar putea constitui un punct de reper în această privință.

2.12.1   Aspectele patrimoniale ale căsătoriei și ale parteneriatului înregistrat sunt tratate deseori „în procedură necontencioasă”. În această situație, CESE consideră că ar fi bine-venită introducerea în cadrul „celui de-al 28-lea regim”, a unor clauze (6) privind validitatea acordurilor extrajudiciare de arbitraj, cu beneficii însemnate pentru cetățenii europeni.

2.13   În opinia Comitetului, ambele instrumente ar trebui să asigure:

previzibilitatea și certitudinea juridică a legii aplicabile, grație unor norme clare și uniforme;

coerența în ceea ce privește cooperarea judiciară în materie civilă, în special în domeniul dreptului familiei;

recunoașterea automată a hotărârilor judecătorești și executarea lor printr-o procedură uniformă simplificată, garantând circulația hotărârilor fără procedura de exequatur în materie de recunoaștere și executare a acestora;

armonizarea normelor privind competența și stabilirea legii aplicabile de către o singură instanță judecătorească pentru toate aspectele situației unui cuplu, care ar trebui să aibă obligația de a alege în această privință;

definirea unui cadru juridic structurat, coerent și ușor accesibil, prin unificarea și armonizarea terminologiei folosite pentru toate tematicile, conceptele și cerințele privind norme similare existente în toate domeniile (de exemplu litispendența, clauzele de competență etc.).

3.   Propunerile Comisiei

3.1   În Raportul privind cetățenia UE în 2010 - Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor UE  (7), Comisia consideră că incertitudinea privind drepturile de proprietate ale cuplurilor internaționale este unul dintre principalele obstacole cu care cetățenii încă se confruntă în exercitarea de zi cu zi a drepturilor lor.

3.2   Propunerile Comisiei se întemeiază pe articolul 81 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

3.3   Comisia a prezentat Consiliului două inițiative privind legea aplicabilă drepturilor de proprietate ale cuplurilor internaționale: prima se referă la determinarea competenței și a legii aplicabile, precum și la recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materia regimurilor matrimoniale, iar cea de a doua privește aceleași problematici din perspectiva efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate.

3.4   Propunerile Comisiei își propun să conecteze diferitele ordini juridice din UE și să faciliteze viața cuplurilor internaționale, fără să armonizeze sau să modifice dreptul material al statelor membre în materia regimurilor matrimoniale sau a parteneriatelor înregistrate. Propunerile urmăresc:

să permită cuplurilor internaționale căsătorite să aleagă legea aplicabilă bunurilor lor comune în caz de de deces al unuia dintre soți sau de divorț;

creșterea certitudinii juridice pentru parteneriatele înregistrate care au o dimensiune internațională, supunând, ca regulă generală, bunurile cuplurilor aflate într-un parteneriat înregistrat legislației statului în care această asociere a fost înregistrată;

creșterea certitudinii juridice pentru cuplurile internaționale (căsătorite sau în parteneriat înregistrat), instituind un ansamblu de norme coerente pentru a stabili instanța judecătorească competentă și legea aplicabilă pe baza unei liste de criterii obiective aferente, ordonate ierarhic;

îmbunătățirea previzibilității pentru cuplurile internaționale, simplificând procedurile de recunoaștere a hotărârilor judecătorești și a actelor autentice adoptate peste tot în UE și oferind cetățenilor posibilitatea de a sesiza aceeași instanță judecătorească cu privire la mai multe acțiuni în justiție.

3.5   Propunerile mai preconizează crearea unei pagini web referitoare la registrele existente în materia regimurilor matrimoniale și a normelor naționale, în cadrul Rețelei Judiciare Europene în materie civilă și comercială.

3.6   Propunerile trebuie aprobate în unanimitate de Consiliul de Miniștri al UE, după consultarea Parlamentului European.

4.   Observații generale

4.1   CESE consideră că legea aplicabilă cuplurilor căsătorite trebuie aleasă chiar în momentul căsătoriei, pentru a se evita alegerea unei legi cu care care căsătoria nu are nicio legătură legislativă. În schimb, pentru căsătoriile preexistente, ar trebui să existe o listă de criterii aferente, aplicabile în mod obiectiv, în vederea stabilirii legii aplicabile, conform sistemului adoptat în recentul regulament „Roma III” (8).

4.1.1   În opinia CESE, introducerea de norme care limitează posibilitatea soților de a alege legea aplicabilă ar consolida certitudinea juridică și ar oferi părților interesate o oarecare libertate în stabilirea legii aplicabile bunurilor lor, garantând în același timp protecția intereselor terților.

4.1.2   În cazul parteneriatelor înregistrate, se alege legislația statului de înregistrare.

4.1.3   CESE subliniază necesitatea unui sistem clar și adecvat de informare cu privire la alegerea legii, prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 și în propunerea care figurează în COM(2011) 126 final, pentru a le permite cuplurilor să înțeleagă pe deplin regimul divorțului și reglementarea raporturilor patrimoniale.

4.1.4   Comitetul consideră certitudinea juridică o prioritate și își exprimă așadar preocuparea în legătură cu posibilitatea efectivă a cuplului de a împăca alegerea regimului juridic aplicabil reglementării patrimoniului și localizarea efectivă a bunurilor, atunci când acestea se află în altă țară decât cea a regimului asupra căruia s-a convenit.

4.1.4.1   În opinia Comitetului, în scopul garantării certitudinii juridice și, în același timp, a dreptului soților de a păstra valoarea bunurilor lor mobile și imobile, ar trebui să aibă loc o evaluare corectă a patrimoniului în momentul căsătoriei și chiar în momentul separării sau al divorțului.

4.1.4.2   CESE recomandă ca în toate actele referitoare la bunurile patrimoniale să se indice regimul matrimonial aplicabil celor doi soți, acest aspect fiind deosebit de relevant atunci când printre bunurile respective se numără acțiuni și alte titluri de participare, asigurări de viață, fonduri de pensie ș.a.

4.1.5   CESE se întreabă ce consecințe poate avea asupra unor terți faptul că legea aplicabilă aleasă pentru regimul matrimonial este diferită de cea a țării în care sunt situate efectiv bunurile, inclusiv în cazul în care acestea se află în afara UE.

4.2   Comitetul consideră că este important să se elimine problemele legate de recunoașterea hotărârilor și a actelor prin înregistrarea de progrese sub aspectul economiilor și al rapidității de recunoaștere a hotărârilor și prin eliminarea posibilităților de introducere a unui recurs în fața autorităților judiciare din diferite state membre.

4.3   Normele în materie de competență referitoare la lichidarea regimurilor matrimoniale ar extinde competențele autorității judiciare care se ocupă de divorț sau de succesiune la chestiuni legate de lichidarea regimului matrimonial. Aceasta ar conduce la o mai mare certitudine juridică pentru cetățeni, de vreme ce autoritatea judiciară competentă pentru divorț sau succesiune ar fi competentă și pentru lichidarea regimului matrimonial.

4.3.1   Comitetul este preocupat de consecințele timpului scurs între adaptarea legislațiilor naționale ale statelor membre și data la care vor intra în vigoare regulamentele privind regimurile matrimoniale.

4.4   CESE consideră indispensabilă garantarea liberei circulații a hotărârilor judecătorești prin recunoașterea lor automată în întreaga Uniune și executarea lor printr-o procedură uniformă simplificată, precum și garantarea coerenței necesare în ceea ce privește cooperarea judiciară în materie civilă.

4.5   CESE consideră că obiectivul general trebuie să fie definirea unui cadru juridic coerent structurat și ușor accesibil. El este de părere că, în acest scop, trebuie unificată și armonizată terminologia referitoare la toate tematicile, conceptele și cerințele privind norme similare existente în toate domeniile (de exemplu litispendența, clauzele de competență, reședința obișnuită etc.).

4.6   În opinia Comitetului, este la fel de important să se permită recunoașterea, executarea hotărârilor judecătorești și libera circulație a acestora fără exequatur pe piața internă, în conformitate cu modificările propuse (9) la normele în materie civilă și comercială, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului, fără alte excepții în afara celor din rațiuni de ordine publică și a celor impuse de respectarea Cartei drepturilor fundamentale.

4.7   CESE este de acord cu faptul că diversele proceduri (de divorț, de separare de drept și de lichidare a regimului matrimonial) ar trebui tratate de către o unică autoritate judiciară. Autoritățile judiciare competente sunt exact cele identificate în temeiul Regulamentului Bruxelles II bis.

4.7.1   Comitetul subliniază importanța evitării procedurilor paralele și a aplicării unui drept material diferit pentru bunurile cuplurilor căsătorite și pentru cele ale parteneriatelor înregistrate.

4.8   CESE consideră de importanță fundamentală o acțiune la nivel european de formare a instanțelor autorităților publice competente în materie, precum și a practicienilor în domeniul dreptului care vor trebui să aplice noul cadru normativ în materia regimurilor matrimoniale și a efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate.

4.9   Persoanele căsătorite și cuplurile aflate în parteneriat înregistrat vor trebui informate în mod corespunzător cu privire la efectele legislației alese asupra patrimoniului în cazul transferului acestuia, mai ales în ipoteza în care regimul ales diferă de cel aplicabil acolo unde se află efectiv bunurile.

4.10   În conformitate cu Concluziile Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 24 și 25 februarie 2011, „respectarea drepturilor fundamentale ar trebui luată în considerare și în cadrul redactării actelor juridice care nu sunt supuse procedurii legislative (10). Comitetul consideră că Agenția pentru Drepturi Fundamentale poate și trebuie să joace un rol activ în asistența tehnico-juridică acordată cuplurilor, astfel încât acestea să-și poată exercita în mod eficient propriile drepturi.

5.   Observații specifice

5.1   Propuneri de reglementare în materia regimurilor matrimoniale

5.1.1   Comitetul se declară de acord cu definiția regimului matrimonial, care acoperă atât aspectele privind administrarea curentă a bunurilor soților, cât și lichidarea regimului, fără să afecteze natura drepturilor reale, calificarea bunurilor și a drepturilor și nici stabilirea prerogativelor titularului acestor drepturi, singurele excepții fiind cele din rațiuni de ordine publică, prevăzute în legislațiile statelor membre.

5.1.2   Comitetul este extrem de preocupat de nevoia asigurării coerenței în materie de competență între regimurile aplicabile în temeiul Regulamentului nr. 1259/2010 (divorț sau separare de drept) și al Regulamentului nr. 2201/2003 (căsătorie) și cele prevăzute de propunerea de regulament în materia regimurilor matrimoniale (a se vedea capitolul II, articolele 4 și 5, și capitolul III, articolele 15-18).

5.1.2.1   În opinia CESE, în anumite cazuri, diferențele dintre regimuri – care pot fi alese liber de către părți – ar putea determina complicații excesive și conflicte de competență, cu consecințele de rigoare, sporind semnificativ costurile financiare și prelungind considerabil termenele. Comitetul consideră oportună stabilirea competențelor jurisdicționale în momentul căsătoriei.

5.1.3   Comitetul consideră că principiul recunoașterii reciproce în domeniul liberei circulații a hotărârilor judecătorești, a actelor autentice și a tranzacțiilor judiciare în materia regimurilor matrimoniale trebuie să elimine posibilitatea inițierii unor proceduri care le exced pe cele propuse deja. Într-adevăr, orice tip de procedură de exequatur (a se vedea regulamentele Bruxelles I și II) ar presupune creșteri de costuri și prelungirea termenelor.

5.1.4   În opinia CESE, din ambele regulamente, la articolul 4, ar trebui exclusă posibilitatea de a subordona acordului dintre părți competența instanțelor judecătorești sesizate cu o cerere de desfacere sau anulare, de a statua cu privire la efectele patrimoniale ale actelor respective.

5.2   Propuneri de reglementare în materia parteneriatelor înregistrate

5.2.1   CESE consideră esențial să se țină seama de caracteristicile speciale ale parteneriatelor înregistrate, în vederea stabilirii efectelor juridice în cazul cuplurilor aflate într-un parteneriat înregistrat, exclusiv sub aspect patrimonial în relația dintre parteneri și între aceștia și terți.

5.2.2   În ceea ce privește normele care figurează la capitolul III al propunerii de regulament din COM(2011) 127 (parteneriate înregistrate), CESE este preocupat de faptul că dispozițiile formulate ar putea contraveni celor din legislația locului în care sunt situate efectiv bunurile.

5.2.3   Având în vedere diferențele existente între regimurile din țările care recunosc parteneriatele înregistrate, ar trebui ca, în vederea unei mai bune garantări a drepturilor părților aflate în parteneriate înregistrate și ale terților, să se treacă la armonizarea sistemelor de informare și a procedurilor privind publicitatea și opozabilitatea drepturilor aferente bunurilor care aparțin cuplurilor, în special în cazul în care aceste bunuri sunt situate în țări care nu recunosc parteneriatele înregistrate.

5.3   Accesul la informații privind regimurile patrimoniale existente în statele membre

5.3.1   CESE subliniază importanța asigurării unui acces corespunzător la informație, în primul rând pentru cuplurile căsătorite sau necăsătorite înregistrate, dar și pentru autoritățile judiciare competente și pentru practicienii din domeniul dreptului, prin ghiduri practice în limbile UE și prin crearea unui portal web în toate limbile oficiale ale Uniunii.

5.3.2   Comitetul consideră indispensabilă elaborarea unui program de formare a autorităților judecătorești, a practicienilor din domeniul dreptului și a utilizatorilor acestuia, însoțit de acțiuni de schimb de experiență, pentru asigurarea unei diseminări adecvate a competențelor și cunoștințelor referitoare la sistemele juridice naționale relevante.

5.3.3   CESE recomandă crearea, în cadrul Agenției pentru Drepturi Fundamentale, a unei rețele europene de puncte de asistență tehnico-juridică gratuită la nivel național, astfel încât să le fie asigurată în mod gratuit tuturor cuplurilor căsătorite sau în parteneriat înregistrat exercitarea în cunoștință de cauză a propriilor drepturi în materie de regim patrimonial.

Bruxelles, 21 septembrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Irlanda, Luxemburg, Țările de Jos, Regatul Unit, Republica Cehă, Slovenia, Suedia și Ungaria.

(2)  JO C 325, 30.12.2006, p. 71.

(3)  JO C 24, 31.1.2006, p. 20.

(4)  JO C 21, 21.1.2011, p. 26.

(5)  Cf. Franța – Consiliul de Miniștri din 23 martie 2011.

(6)  Cf. Ministerul Justiției din Italia, precum și Hotărârea West Tankers a Curții de Justiție a Uniunii Europene, AFF. C - 185/07, punctul 26, privind validitatea clauzei de arbitraj.

(7)  Adoptat la 27 octombrie 2010.

(8)  A se vedea Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 al Consiliului din 20 decembrie 2010, JO L 343, 29.12.2010, p. 10.

(9)  Cf. COM(2010) 748 final.

(10)  Cf. Concluziile Consiliului privind rolul Consiliului Uniunii Europene în garantarea punerii în aplicare efective a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, 24-25 februarie 2011.