31.5.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 161/84

A.

întrucât prea multe obstacole, rezultate din lipsa de informații cu privire la drepturi și oportunități, reglementarea fragmentată, o lipsă de inițiative legislative în unele domenii cheie, transpunerea redusă, aplicarea și controlul inadecvat al respectării normelor, precum și lipsa coordonării și cooperării administrative, stau în calea cetățenilor, a consumatorilor și a IMM-urilor care doresc să se deplaseze, să cumpere, să vândă sau să desfășoare activități comerciale peste granițe, bucurându-se de același sentiment de siguranță și încredere pe care îl au în propriile lor state membre;

B.

întrucât, în același timp, eforturile de a armoniza legislația în vederea depășirii acestor obstacole au condus uneori la o reglementare excesivă din cauza căreia majoritatea IMM-urilor, în special microîntreprinderile, nu vor să desfășoare activități pe piața europeană, ci preferă să rămână active pe plan local, iar organele guvernamentale locale au înregistrat efecte negative și, prin urmare, este nevoie de o mai bună reglementare care să implice o sarcină administrativă minimă;

C.

întrucât numai un mic procent de lucrători, furnizori de servicii și profesioniști decid să se mute într-un alt stat membru deoarece, printre altele, birocrația și riscul de a-și pierde drepturile de asigurări sociale fac acest proces prea complicat și costisitor;

D.

întrucât puțini antreprenori și IMM-uri își comercializează bunurile și serviciile în afara piețelor interne din cauza barierelor lingvistice, a lipsei de certitudine cu privire la investiții, plăți și răspundere, precum și din cauza diferențelor dintre tradițiile juridice, administrative, sociale și culturale ale diferitelor state membre;

E.

întrucât piața unică nu trebuie considerată izolat de celelalte domenii de politică orizontală, cum ar fi sănătatea, protecția socială și protecția consumatorilor, dreptul muncii, mediul, dezvoltarea durabilă și politicile externe;

F.

întrucât strategia UE 2020 ar trebui să stabilească obiective realiste pentru realizarea unei economii ecologice și sociale de piață, bazate pe cunoaștere, și a unei dezvoltări durabile până în 2020, precum și pentru crearea de locuri de muncă, inclusiv în domeniul mediului; întrucât piatra de temelie a strategiei UE 2020 ar trebui să fie piața unică europeană, abordând provocările justiției sociale și ale creșterii economice și concentrându-se pe beneficiile pentru cetățeni, protecția consumatorilor și IMM-uri;

G.

întrucât, din ce în ce mai mult, aspectele legate de piața unică și comerțul internațional sunt interdependente și se influențează reciproc;

H.

întrucât numeroși cetățeni europeni nu sunt conștienți de beneficiile practice pe care ei înșiși le pot obține din piața unică, deoarece prea puține informații privind piața unică sunt disponibile, iar acestea nu sunt explicate în mod adecvat,

1.

consideră că Uniunea se confruntă cu un moment extrem de problematic din istoria integrării pieței unice europene; crede că actualele și viitoarele provocări trebuie abordate cu coerență, hotărâre, angajament și fermitate, toate acestea asociate în mod necesar cu sensibilitatea și pragmatismul, în spiritul cooperării și al solidarității; subliniază faptul că acest demers va avea nevoie de o autoritate fermă și de o mare capacitate de inițiativă din partea Comisiei Europene, precum și de voință politică din partea Consiliului, a statelor membre și a Parlamentului European;

2.

subliniază că piața unică nu este doar o structură economică, iar legislația privind piața unică protejează și apără drepturi fundamentale specifice ale cetățenilor, cum ar fi securitatea și dreptul la viață privată și că, din acest motiv, buna funcționare a pieței unice este în interesul cetățenilor europeni, al consumatorilor și al IMM-urilor, având în vedere numeroasele provocări de natură economică și nu numai cu care se confruntă UE în prezent;

3.

evidențiază că, indiferent de deficiențele economice, tehnologice și legislative din structura sa, piața unică europeană, alături de zona euro, ilustrează cel mai bine ceea ce înseamnă cu adevărat integrarea și unitatea economică a UE și este, desigur, cea mai vizibilă realizare a integrării europene pentru cetățenii UE;

4.

subliniază faptul că piața unică ar trebui să deschidă orizonturi noi în sectorul cercetării și inovării, făcând mai multe eforturi în direcția promovării dezvoltării bunurilor și serviciilor, punând accentul pe cunoaștere și tehnologie care constituie o forță motrice a dezvoltării economice viitoare;

5.

salută și sprijină fără rezerve intenția Comisiei de a readuce în centrul pieței interne pe aceia care trăiesc în ea și o utilizează zilnic, precum și angajamentul Comisiei de a apăra cu fermitate piața internă făcând uz la maximum de competențele sale executorii și de a elabora o viziune socială și ecologică asupra pieței unice, pe baza obligațiilor prevăzute prin Tratatul de la Lisabona;

6.

subliniază că integrarea pe piața unică nu este un proces ireversibil și că existența continuă a acesteia nu ar trebui considerată implicită;

7.

își exprimă preocuparea față de faptul că reapariția protecționismului economic la nivel național ar putea cel mai probabil duce la fragmentarea pieței unice și, prin urmare, trebuie evitat; este îngrijorat că actuala criză economică și financiară ar putea fi utilizată pentru a justifica reapariția măsurilor protecționiste în diferite state membre, pe când această criză impune în schimb recurgerea la mecanisme de protecție comune;

8.

consideră că această criză a afectat în mod semnificativ procesul de integrare a pieței unice și că antagonismul și neîncrederea față de aceasta au crescut ca rezultat al deficiențelor și inegalităților de la nivelul sistemelor economice ale statelor membre;

9.

reamintește că politicile de soluționare a crizei nu ar trebui să dăuneze procesului de integrare a pieței unice, ci, dimpotrivă, ar trebui să ofere ocazia de a reforma, consolida și îmbunătăți structura actuală a pieței unice, de a realiza potențialul de creare de locuri de muncă al unei economii ecologice și de a recâștiga încrederea cetățenilor, în special a consumatorilor și a IMM-urilor;

10.

subliniază că relansarea pieței unice nu ar trebui să fie dictată în întregime de recenta criză financiară și că revitalizarea acesteia trebuie să depășească lecțiile fundamentale învățate în urma crizei;

11.

subliniază faptul că relansarea pieței unice ar trebui să atingă obiective concrete, măsurabile, realizabile, relevante și cu termen stabilit ce trebuie realizate prin instrumente politice adecvate și eficiente, bazate pe cele patru libertăți de circulație la care au dreptul toți cetățenii UE;

12.

subliniază faptul că piața unică europeană are absolută nevoie de un nou impuls și că este nevoie de o atitudine fermă de lider din partea instituțiilor europene, în special din partea Comisiei, și de inițiativă politică din partea statelor membre pentru a reinstaura credibilitatea pieței unice și încrederea în aceasta;

13.

consideră că vechea percepție a pieței unice ar trebui completată pentru a o face mai favorabilă incluziunii; subliniază că toți cei implicați în modelarea și implementarea pieței unice trebuie să adopte o abordare mai holistică, care să integreze în întregime preocupările cetățenilor;

14.

subliniază faptul că o piață unică mai puternică, mai profundă și mai extinsă are o importanță vitală pentru creștere și crearea de locuri de muncă;

15.

subliniază că piața unică ar trebui să aibă un rol central în atingerea obiectivului de realizare a unei economii sociale de piață durabile și foarte competitive în contextul viziunii pe termen lung expuse în strategia UE 2020;

16.

consideră că piața unică reprezintă o condiție prealabilă foarte importantă pentru succesul strategiei UE 2020; propune, prin urmare, ca orice strategie și politică menite să revitalizeze piața unică europeană să fie coordonate de instituțiile europene și să fie bazate pe un acord pragmatic, cuprinzător și cu o sferă largă, sprijinit de toate statele membre și axat pe priorități pentru care acestea își vor asuma efectiv responsabilitatea și pe care le vor aplica într-adevăr la nivel național, regional și local;

17.

subliniază faptul că piața unică ar trebui să ofere în continuare consumatorilor avantaje reprezentate de o calitate mai bună, o varietate mai mare, prețuri rezonabile, precum și de bunuri și servicii sigure;

18.

solicită o nouă paradigmă a viziunii politice, axându-se pe cetățeni, consumatori și IMM-uri în relansarea pieței unice europene; consideră că acest lucru poate fi realizat dacă cetățenii europeni sunt plasați în centrul elaborării politicilor Uniunii Europene;

19.

susține că revitalizarea pieței unice necesită implementarea eficace a unui echilibru mai adecvat al puterilor, precum și un dialog mai intens pentru a garanta că necesitățile cetățenilor și ale consumatorilor sunt luate în calcul în mod adecvat; consideră că o abordare bazată pe fapte și pe cetățean va ajuta Uniunea să recâștige încrederea cetățenilor în piața unică europeană și să găsească formula potrivită pentru adoptarea inițiativelor care să ofere Uniunii avantajul competitiv de care are nevoie, fără a afecta însă dimensiunea socială;

20.

reiterează că o evaluare pertinentă a impactului pieței unice asupra dimensiunii sociale, de mediu, economice și asupra consumatorilor - care ar trebui să apară în toate propunerile referitoare la piața unică - este crucială pentru a câștiga încrederea publicului și va asigura în același timp integrarea realistă a obiectivelor sociale, economice, de protecție a consumatorilor și de mediu;

21.

consideră că eliminarea granițelor în interiorul pieței unice a încurajat și mai mult competitivitatea Europei într-o lume globalizată;

22.

subliniază faptul că o bună funcționare a pieței interne nu poate fi disociată de rolul pe care Europa trebuie să-l joace în calitate de actor economic mondial; consideră că Uniunea Europeană trebuie să își protejeze modelul social și ecologic impunându-și cu strictețe normele asupra produselor și serviciilor importate și susținând cu fermitate aplicarea acestor norme, inclusiv în cadrul organismelor multilaterale și, în special, în procedurile de soluționare a litigiilor din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului;

23.

subliniază că piața internă și moneda comună au constituit un scut protector în Europa, reducând impactului negativ al crizei financiare asupra întreprinderilor și cetățenilor din Europa;

24.

consideră că provocarea majoră cu care se confruntă Uniunea este găsirea unui echilibru între o economie deschisă, capabilă să stimuleze creșterea economică și crearea de locuri de muncă și să ofere un răspuns integrat provocărilor majore ale viitorului (cum ar fi competitivitatea, cercetarea și dezvoltarea, politica industrială, aspectele demografice, mediul și noile tehnologii), pe de o parte, și un sistem economic capabil în aceeași măsură să asigure protecția consumatorilor și garanțiile sociale și de mediu de care cetățenii au nevoie, pe de altă parte;

25.

subliniază faptul că punerea în aplicare a normelor pieței unice este în continuare inegală, deoarece rețelele pieței nu sunt suficient de interconectate, ceea ce înseamnă că întreprinderile și cetățenii trebuie să se confrunte cu realitatea zilnică a dificultăților continue în activitățile lor transfrontaliere care pot implica 27 de sisteme juridice diferite pentru o singură tranzacție;

26.

subliniază importanța creării unei piețe unice „verzi” pentru tehnologiile, serviciile și produsele emergente ecologice și cu emisii scăzute de carbon, prin dezvoltarea unor standarde la nivelul UE pentru emisiile de carbon; subliniază că standardele clare și etichetarea produselor eficiente din punct de vedere energetic trebuie să devină progresiv obligatorii pe întreg teritoriul Uniunii; constată că metodologiile și standardele existente ar trebui luate în considerare la elaborarea noilor standarde pentru amprentele de carbon; subliniază faptul că astfel de standarde nu trebuie să creeze cerințe exagerat de greoaie, în special pentru IMM-uri;

27.

insistă asupra faptului că, în era digitală, Uniunea trebuie să exploateze la maximum potențialul și posibilitățile oferite de internet, de comerțul electronic și de răspândirea TIC în IMM-uri și administrația publică pentru dezvoltarea în continuare a pieței unice, astfel încât aceasta să fie disponibilă tuturor cetățenilor UE; subliniază că dezvoltarea noilor tehnologii trebuie să țină seama de nevoia de a proteja cetățenii, consumatorii și IMM-urile, precum și pe cei care se află în cele mai vulnerabile poziții;

28.

subliniază importanța stabilirii de noi modele de afaceri în care titularii de drept ai drepturilor de autor și ai drepturilor aferente sunt remunerați corect, fără a crea restricții inutile în calea accesului consumatorilor la conținutul creativ online;

29.

sprijină inițiativele luate de Comisie pentru a acorda prioritate cercetării, cunoașterii și inovării în toate viitoarele strategii; speră că vor fi alocate fonduri suficiente în bugetele succesive ale Uniunii pentru tratarea acestor probleme cruciale; reamintește, în acest context, necesitatea urgentă de a finaliza dosarul în curs privind brevetul comunitar; propune începerea de către Comisie a examinării căilor posibile de a găsi indicatori de referință concreți pentru a măsura succesul în domeniile cercetării, cunoașterii și inovării;

30.

sprijină eforturile Comisiei de a promova siguranța bunurilor fabricate prin intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor;

31.

este convins că percepția, înțelegerea și cunoștințele cetățeanului european cu privire la piața unică sunt scăzute, inexistente, vagi sau chiar negative, parțial din cauza unei lipse de angajament politic și de informație, precum și a unui nivel scăzut de sensibilizare a publicului; consideră că trebuie să se adopte măsuri ferme, astfel încât politica viitoare a Uniunii Europene privind piața unică să răspundă necesităților cetățenilor, în special ale consumatorilor și ale IMM-urilor, și să le ofere rezultate tangibile;

32.

subliniază că, pentru a atrage sprijinul social și economic și cooperarea cetățenilor europeni, UE și statele membre trebuie să promoveze intens posibilitățile ce rezultă din integrarea economică europeană și să schimbe radical percepțiile publicului asupra pieței unice, informând cetățenii despre beneficiile pe care aceasta le oferă și despre modalitățile în care aceștia își pot cere drepturile; consideră, de aceea, că este important ca sectoarele care au un impact direct asupra vieții de zi cu zi a cetățenilor, precum și nevoile consumatorilor, să se afle în centrul pieței unice;

33.

consideră că printre cele mai evidente probleme întâlnite de consumatori, în special în domeniul serviciilor, care necesită luarea de măsuri în mod prioritar pentru a obține rezultate rapide, se numără: (1) accesul la produse sigure și la servicii de bază de calitate; (2) accesul la informații comparabile și obiective, inclusiv comparații de preț; (3) mai multă certitudine juridică și mai multă claritate în relațiile contractuale; (4) mai multă siguranță în ceea ce privește plățile; (5) accesul la căi de atac adecvate, abordabile și eficiente și (6) o mai bună cunoaștere a sistemului și o consolidare a încrederii în sistem;

34.

susține că cetățenilor nu le sunt puse la dispoziție informații suficiente cu privire la legislația referitoare la piața unică, la existența drepturilor și la posibilitatea de a-și exercita drepturile; subliniază necesitatea de a organiza mai eficient site-urile web relevante, SOLVIT și punctele de contact; consideră că este nevoie de o mai bună coordonare și comunicare a unor astfel de inițiative, având în vedere faptul că până acum acestea nu au reușit să comunice eficient cu publicul țintă; subliniază rolul portalului „Europa ta” al Comisiei în informarea atât a cetățenilor, cât și a întreprinderilor cu privire la aspecte legate de viața, munca și oportunitățile de afaceri din Uniunea Europeană; propune consolidarea ofertelor existente în locul creării de noi puncte de contact;

35.

consideră că o abordare responsabilă din partea întreprinderilor, constând în respectarea principiului responsabilității sociale, a regulilor concurenței și a intereselor economice ale consumatorilor ar inspira încredere în rândul acestora din urmă, constituind condiția minimă necesară consolidării protecției consumatorilor;

36.

susține că inițiativele de integrare economică vor reuși să producă rezultate mai bune dacă cetățenii sunt convinși că drepturile lor sociale sunt protejate și că politicile în materie de piață internă vor avea un impact pozitiv asupra politicilor sociale;

37.

regretă faptul că doar un procentaj limitat de cetățeni, consumatori și IMM-uri știu că există mecanisme alternative de soluționare a litigiilor sau cunosc procedura de depunere a unei plângeri pe lângă Comisie; subliniază faptul că sistemele actuale de soluționare a problemelor aflate la dispoziția cetățenilor și a întreprinderilor, cum ar fi SOLVIT, trebuie să fie consolidate în conformitate cu raportul Parlamentului din 2 martie 2010 cu privire la SOLVIT [2009/2138(INI)]; invită Comisia să inițieze o procedură accelerată privind încălcarea tratatului în cazul în care o plângere SOLVIT nesoluționată evidențiază o încălcare prima faciae a dreptului comunitar; regretă că, în pofida recomandărilor Comisiei, mecanismele alternative de soluționare a conflictelor nu au fost aplicate întotdeauna corect sau nu funcționează încă satisfăcător;

38.

subliniază rolul major pe care asociațiile de consumatori îl joacă în difuzarea informațiilor către consumatori referitoare la drepturile lor, sprijinul pe care aceste asociații îl acordă acestora în litigiile de consum, precum și în ceea ce privește promovarea intereselor lor în construirea pieței interne;

39.

afirmă că IMM-urile reprezintă o parte esențială a coloanei vertebrale a economiei europene și sunt principalele forțe motrice ale creării de locuri de muncă, ale creșterii economice, ale reorientării către o economie ecologică și ale coeziunii sociale în Europa; susține că participarea activă a IMM-urilor într-o Uniune Europeană extinsă este o condiție imperativă pentru a face piața unică mai inovatoare și mai competitivă și subliniază că trebuie să se intensifice eforturile pentru a îmbunătăți accesul IMM-urilor la piața unică, pentru a le facilita dezvoltarea și pentru ca acestea să poată profita la maximum de potențialul lor antreprenorial;

40.

consideră că obstacolele cu care se confruntă IMM-urile în accesarea piețelor de achiziții publice ar trebui înlăturate pentru a încuraja competitivitatea în cadrul pieței unice, mai precis prin simplificarea cerințelor pentru IMM-uri în cererile de oferte ale autorităților contractante;

41.

încurajează viitoarele inițiative comune lansate de Comisie și de statele membre pentru: (1) a sprijini micile întreprinderi care desfășoară activități transfrontaliere pe teritoriul UE; (2) a reduce în mod vizibil sarcina administrativă, financiară și de reglementare, în special obstacolele administrative cu care se confruntă IMM-urile, indiferent dacă își desfășoară activitatea la nivel local, național sau european, în conformitate cu principiul proporționalității; în acest sens, invită statele membre și Comisia Europeană să implementeze și să aplice cu strictețe principiul „a gândi mai întâi la scară mică”, așa cum se subliniază în Small Business Act;

42.

solicită Comisiei să își accelereze eforturile pentru a ajuta IMM-urile să depășească obstacolele lingvistice care adesea le împiedică să facă afaceri în alte state membre în afară de al lor, oferindu-le toate informațiile și serviciile de pe piața internă în toate limbile oficiale ale Uniunii Europene;

43.

se angajează să reducă și pe viitor practica supra-legiferării în noua legislație privind piața internă și solicită statelor membre și, în special parlamentelor lor, să se angajeze și pe viitor să combată practica supra-legiferării atunci când transpun legislația UE, deoarece aceste sarcini suplimentare dăunează în mod deosebit IMM-urilor;

44.

este de acord cu faptul că buna punere în aplicare a Small Business Act - în special în ceea ce privește aplicarea strictă a testului IMM de către Comisie atunci când propune măsuri legislative noi privind piața internă - și introducerea unui statut al societății private europene vor garanta integrarea practică a IMM-urilor într-un sistem european unic, relevant și viabil;

45.

sprijină cu tărie regulamentul ce vizează cerințele în materie de traducere pentru viitorul brevet al UE, care va transpune în sfârșit în realitate brevetul UE și va consolida Europa ca forță motrice a inovării și concurenței în lume; sprijină în continuare revizuirea sistemului de mărci comerciale comunitare vizând realizarea unei calități mai bune și a unor perspective mai bune pentru acest sistem;

46.

afirmă că cea mai mare problemă pentru IMM-uri pe timp de criză economică este accesul la finanțare; regretă că, în urma retragerii marilor bănci din zone rurale și slab populate sau ineficiente economic, a apărut o problemă majoră pentru IMM-uri din perspectiva accesului la finanțare; salută rolul important al băncilor de economii și al diverselor mișcări cooperative în ceea ce privește finanțarea economiei regionale și contribuția lor la economia socială de piață datorită promovării de către acestea a proiectelor etice și sociale;

47.

este de acord că procedura de notificare introdusă prin Directiva 98/34/CE constituie un instrument foarte eficient pentru îmbunătățirea legislației naționale, pe de o parte, și pentru evitarea obstacolelor de pe piața unică, în special pentru IMM-uri, pe de altă parte; consideră că Comisia ar trebui să consolideze mecanismul, prin inițierea unei proceduri accelerate privind încălcarea dreptului comunitar dacă un stat membru nu respectă avizul detaliat emis de Comisie sau nu reacționează la un aviz detaliat emis de un stat membru;

48.

consideră că diferitele politici economice și sociale, cum ar fi politicile fiscale, educaționale și de cercetare trebuie să fie coordonate la nivelul UE;

49.

susține că, în temeiul principiului subsidiarității, o parte semnificativă a responsabilității administrative și juridice pentru piața unică revine statelor membre și, dacă este cazul, autorităților lor regionale și locale, care, alături de instituțiile UE, trebuie să își asume deci o responsabilitate reală pentru piața unică europeană și pentru gestionarea acesteia;

50.

susține că tablourile de bord ale pieței interne și tablourile de bord ale pieței de consum arată cu claritate că statele membre nu reușesc încă să își atingă obiectivele în ceea ce privește corectitudinea transpunerii, aplicării și controlului respectării legislației în materie de piață unică și că există întârzieri la nivelul transpunerii legislației europene, lucru care subminează condițiile echitabile de concurență care sunt esențiale pentru o piață internă care funcționează bine, în special în sectorul serviciilor;

51.

observă că fragmentarea progresivă a normelor și inconsecvențele în punerea în aplicare a legislației în UE afectează din ce în ce mai mult realizarea pieței unice; ia act de faptul că UE nu a adoptat încă un set de politici coerente la nivel intern pentru a înlătura obstacolele directe și indirecte în calea bunei funcționări a pieței interne;

52.

salută inițiativa Comisiei pentru o mai bună legiferare, care consolidează eficacitatea normelor și aplicarea lor corectă de către statele membre; îndeamnă Comisia să își mențină dinamica în acest sens, întrucât punerea rapidă în aplicare a acestei strategii ar contribui în mod semnificativ la relansarea cu succes a pieței unice;

53.

ia act de noul concept de „reglementare inteligentă” introdus în comunicarea Comisiei privind UE 2020;

54.

propune ca, în vederea ameliorării transpunerii, aplicării și controlului respectării legislației privind piața unică, Comisia să construiască un parteneriat între toate părțile implicate în elaborarea, punerea în aplicare și controlul respectării acestei legislații, utilizând noi mecanisme, cum ar fi forumul anual propus pentru piața internă;

55.

invită Comisia să asigure punerea în aplicare și transpunerea adecvată a legislației printr-o monitorizare mai sistematică și independentă, pentru a accelera și soluționa cu rapiditate procedurile privind încălcarea dreptului comunitar; susține că întârzierile înregistrate în soluționarea procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar vor avea un efect negativ asupra intereselor cetățenilor în cadrul pieței unice;

56.

solicită Comisiei să elaboreze noi modalități de îmbunătățire a transpunerii și a punerii în aplicare a normelor pieței unice, altele decât procedurile oficiale privind încălcarea dreptului comunitar; în acest context, îi solicită să analizeze posibilitatea creării unor mecanisme inovatoare, cum ar fi procedura de evaluare reciprocă avută în vedere în cadrul Directivei privind serviciile pentru a încuraja revizuirea inter pares și asumarea răspunderii de către statele membre, precum și să îmbunătățească mecanismele informale de soluționare a problemelor, cum ar fi SOLVIT și EU-PILOT care ar putea aduce beneficii semnificative cetățenilor care se confruntă zilnic cu frustrările de pe piața unică;

57.

invită Comisia să acorde mai multă atenție evaluării sistematice și simplificării legislației actuale privind piața unică, reducând birocrația de fiecare dată când se poate, ceea ce va aduce beneficii atât cetățenilor, cât și întreprinderilor;

58.

invită Comisia să asigure coordonarea necesară și să colaboreze cu Parlamentul și cu statele membre, precum și cu partenerii comerciali majori și întreprinderile și asociațiile de consumatori, în ceea ce privește supravegherea pieței de bunuri și asigurarea respectării legislației în materie de protecție a consumatorilor, precum și pentru o informare mai eficientă a consumatorilor și a cetățenilor europeni;

59.

recomandă Comisiei să realizeze un studiu independent pentru a identifica principalele 20 de surse de nemulțumire și frustrare legate de piața unică cu care cetățenii se confruntă zi de zi, în special pe piața muncii, în legătură cu comerțul electronic, serviciile medicale, achiziționarea și închirierea de vehicule la nivel transfrontalier, transferabilitatea drepturilor de pensie, recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale, custodia copiilor, adopțiile, îngrijirea și indemnizațiile;

60.

solicită Comisiei să facă eforturi în direcția creării unui mecanism mai bun pentru examinarea modului în care normele pieței unice sunt puse în practică la toate nivelurile în diferitele state membre și a modului în care cetățenii și întreprinderile își pot exercita drepturile legate de piața unică;

61.

solicită Comisiei să ofere un sprijin sporit statelor membre și, după caz, autorităților lor regionale și locale pentru a facilita conformarea corespunzătoare cu standardele UE; subliniază că instituțiile UE în ansamblu trebuie să înăsprească regulile și să încurajeze statele membre să îmbunătățească transpunerea legislației în mod corect și în timp util pentru a se asigura că pe întreg teritoriul Uniunii se aplică aceleași reguli;

62.

solicită consolidarea rolului Parlamentului în domeniul aplicării, controlului respectării și monitorizării legislației în materie de piață unică; consideră că rolul consolidat al Parlamentului European și al parlamentelor naționale în temeiul Tratatului de la Lisabona trebuie să genereze o mai bună sinergie între cele două niveluri parlamentare;

63.

solicită statelor membre să asigure o mai bună coordonare și schimbul de cele mai bune practici cu privire la piața unică, în special prin sistemul de informare privind piața internă și prin pregătirea de specialiști în domeniul pieței unice și al protecției consumatorilor la nivel național, regional și local;

64.

insistă că trebuie asigurate de către Comisie următoarele: controlul de calitate independent al propunerilor de reglementare; adoptarea unor mecanisme ex-ante și ex-post pentru verificarea eficacității legislației; utilizarea evaluării comparative în raport cu bunele practici internaționale; utilizarea evaluărilor de conformitate pentru a stabili impactul economic, social și de mediu la nivelul UE și la nivel național; măsuri necesare în vederea informării și implicării mai eficace a cetățenilor și a IMM-urilor pe piața unică;

65.

solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze o strategie de comunicare bine orientată și axată pe problemele zilnice cu care se confruntă cetățenii atunci când se stabilesc și se angajează într-un alt stat membru, mai ales când desfășoară tranzacții transfrontaliere, când se deplasează, cumpără sau vând peste granițe, precum și pe standardele sociale, de sănătate, de protecție a consumatorilor și de mediu pe care aceștia se pot baza; consideră că această strategie de comunicare ar trebui să includă neapărat mecanisme de soluționare a litigiilor precum SOLVIT;

66.

invită Comisia și statele membre să își accelereze eforturile pentru a garanta că standardele produselor utilizate pe piața unică devin principalul standard mondial, asigurând astfel condiții concurențiale echitabile pentru societățile europene, în special pentru IMM-uri, care doresc să își desfășoare activitatea și în afara pieței unice;

67.

îndeamnă Comisia ca, la planificarea activităților sale anuale, să se axeze cu prioritate pe legislația privind piața unică care protejează drepturile consumatorilor și facilitează viața de zi cu zi a cetățenilor europeni; consideră că acest demers trebuie să fie urmat de campanii de informare corespunzătoare pentru a consolida percepțiile cetățenilor asupra pieței unice;

68.

reamintește că, pe lângă activitățile emblematice de tipul „campaniilor publicitare” realizate de actorii instituționali europeni sau de statele membre, este important să se efectueze un demers paralel de comunicare descentralizată la care să fie asociate mai bine părțile interesate de la nivel local și mass-media națională, regională și locală (cu un accent deosebit pe mass-media locală) și care să se axeze mai mult pe problemele zilnice cu care se confruntă consumatorii pe piața unică (exemple de taxe bancare într-un alt stat membru, un studiu privind posibilitățile de schimbare a operatorului, o comparare a costurilor telefonice etc.);

69.

solicită Comisiei să inițieze o serie regulată de studii care să analizeze raportul dintre piața unică și cetățeanul european obișnuit, axându-se în special pe costurile și beneficiile generate de acest raport, precum și pe problemele zilnice cu care se confruntă cetățenii;

70.

solicită statelor membre ca, beneficiind de sprijinul Comisiei, să amelioreze capacitatea mecanismelor de soluționare a litigiilor, în special SOLVIT, alocându-le acestora resurse financiare și umane suplimentare și revizuindu-le mandatul pentru a garanta că aceste mecanisme pot aborda gama largă de probleme cu care se confruntă cetățenii și întreprinderile; solicită Comisiei să finalizeze cât mai rapid proiectul SMAS referitor la servicii de asistență în privința pieței unice, astfel încât cetățenii și întreprinderile să aibă acces ușor la informațiile și îndrumările de care au nevoie, precum și să găsească soluții la problemele cu care se confruntă aceștia;

71.

încurajează Comisia și statele membre ca, prin campanii de informare și verificări mai riguroase, să își mențină și să își intensifice eforturile de creștere a încrederii cetățenilor în marcajul CE, instrument fundamental pentru a asigura drepturile consumatorilor și standardele de calitate pe piața unică;

72.

subliniază rolul-cheie al rețelei Enterprise Europe Network, care le permite IMM-urilor să valorifice oportunitățile oferite de piața unică; subliniază că obligațiile birocratice consumă resurse prețioase, împiedicând astfel o concentrare sporită asupra sarcinii principale a rețelei Enterprise Europe Network, și anume de a oferi IMM-urilor asistență personalizată; invită Comisia să folosească mai mult rețeaua Enterprise Europe Network pentru difuzarea direcționată de informații și să reducă birocrația pentru partenerii rețelei;

73.

sugerează Comisiei că strategia privind piața unică ar trebui să cuprindă patru etape principale: prima etapă ar trebui să includă o evaluare sau un bilanț de sănătate al situației curente pentru a stabili gradul de denaturare și de presiune cu care s-au confruntat diferitele părți interesate de pe piața unică îndeosebi în urma crizei; a doua etapă ar trebui să constea în lansarea unui proces de consolidare pentru a pune la punct aspectele neclare; a treia etapă ar presupune dezvoltarea și ameliorarea pieței unice; iar a patra etapă se va concentra pe viziunea pe termen lung asupra pieței (strategia UE 2020);

74.

consideră că atât serviciile financiare, cât și accesul la finanțare trebuie să facă parte din strategia UE 2020;

75.

sugerează ca în prima etapă a bilanțului de sănătate menționat, Comisia să realizeze un audit financiar al bugetului UE și să aloce cu prioritate mai multe fonduri pentru investițiile în educație, inovare și cercetare; invită statele membre să stabilească aceleași priorități în cadrul cheltuielilor lor bugetare;

76.

consideră că, pentru a realiza o piață internă eficace, Comisia trebuie să prezinte un set clar de priorități politice prin adoptarea unui „Act privind piața unică”, act care ar trebui să cuprindă atât inițiative legislative, cât și nelegislative cu scopul de a crea o economie ecologică și socială de piață cu grad ridicat de competitivitate;

77.

încurajează Comisia să prezinte „Actul” până în mai 2011 - cu mult înainte de cea de a douăzecea aniversare a programului privind piața unică din 1992 - plasând cetățenii, consumatorii și IMM-urile în centrul pieței unice; subliniază faptul că acesta ar trebui considerat un proiect pentru măsuri viitoare în condițiile în care se dorește obținerea unei economii ecologice și sociale de piață cu grad ridicat de competitivitate, ceea ce ar asigura în același timp un mediu concurențial echitabil și credibil;

78.

invită Comisia să includă în „Actul privind piața unică” măsuri specifice care să vizeze, dar să nu se limiteze la:

79.

solicită Comisiei ca în pregătirea „Actului privind piața unică” să țină cont de diferitele rapoarte și consultări organizate de instituțiile UE (UE 2020, rapoartele Monti, Gonzales și IMCO etc.) și să lanseze o amplă consultare publică suplimentară cu scopul de a prezenta o propunere de politică coordonată pentru o piață unică mai coerentă și mai viabilă;

80.

recomandă efectuarea unei analize care să identifice posibilele soluții de integrare a intereselor consumatorilor în politicile relevante ale UE, astfel încât protecția consumatorilor să devină automat o preocupare în elaborarea legislației relevante a UE;

81.

reafirmă importanța Directivei privind serviciile pentru finalizarea pieței unice și potențialul imens al acesteia de a oferi beneficii consumatorilor și IMM-urilor; subliniază că punerea în aplicare cu succes acestei legislații implică un angajament politic susținut și sprijin din partea tuturor actorilor la nivel european, național și local; invită Comisia, după etapa de punere în aplicare, să realizeze o evaluare a Directivei privind serviciile pentru a stabili dacă aceasta și-a atins obiectivele principale; solicită o implicare clară a Parlamentului European în realizarea acestei sarcini și insistă asupra nevoii de a menține un echilibru între necesitatea consolidării pieței unice în sectorul serviciilor și necesitatea garantării unui nivel ridicat de protecție socială;

82.

consideră că punerea adecvată în aplicare a legislației privind piața unică (de exemplu Directiva privind calificările profesionale, Directiva privind serviciile și Regulamentul privind supravegherea pieței) ar trebui să rămână o prioritate de vârf pentru noua Comisie;

83.

observă că mecanismul căilor de atac aplicabil în Uniune a produs rezultate limitate și, prin urmare, solicită Comisiei să prezinte o propunere legislativă pentru a asigura punerea în aplicare până în mai 2011 a unor căi de atac colective, rezonabile ca preț, rapide și accesibile peste tot în Europa;

84.

invită Comisia să examineze posibilitatea adoptării unei „carte a cetățenilor” care să includă diversele aspecte legate de dreptul de a locui și de a lucra oriunde în UE; susține că acest drept trebuie să fie disponibil pentru toți cetățenii Uniunii Europene; subliniază că pe piața unică mai există anumite restricții pentru lucrătorii din noile state membre; invită statele membre să examineze posibilitatea de a elimina restricțiile existente, ținând cont de toate efectele pozitive și negative ale deschiderii piețelor naționale;

85.

invită Comisia să prezinte Parlamentului și Consiliului, în actuala legislatură, o propunere de regulament privind un statut european pentru societățile mutuale și asociații;

86.

invită Comisia să ia măsurile necesare pentru a propune, cât mai curând posibil, un studiu de fezabilitate și o consultare care să ducă la instituirea unui statut european pentru societățile mutuale;

87.

solicită Comisiei să se concentreze și mai mult asupra monitorizării pieței, în special în domeniul serviciilor financiare, al asigurărilor, al telefoniei, al serviciilor bancare și al utilităților, și consideră că o monitorizare eficace a piețelor va consolida concurența loială și va crește eficiența acestora, cu rezultate benefice atât pentru economie, cât și pentru consumatori;

88.

consideră că este necesar să se amelioreze considerabil calitatea protecției consumatorilor în sectorul serviciilor financiare, în special în ceea ce privește aspectele de monitorizare și supraveghere;

89.

susține că dezvoltarea durabilă continuă a pieței interne depinde de: (1) angajamentul constant al Comisiei față de toate inițiativele legate de piață necesare pentru a ne stimula și ameliora semnificativ poziția și avantajul competitiv pe piața mondială; (2) adoptarea unui cadru general de natură să garanteze că piața unică produce într-adevăr rezultate pentru toate părțile interesate; și, foarte important, (3) capacitatea pieței interne de a ajunge la cetățeni;

90.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.