Avizul Comitetului Regiunilor privind „Pachetul de primăvară: Planul de acţiune al UE pentru îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului”

1. împărtăşeşte dorinţa politică a Comisiei ca Uniunea Europeană să-şi păstreze statutul de lider în lupta împotriva sărăciei în lume, iniţiată în anul 2000 prin adoptarea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM (1)) în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite;

2. salută elaborarea „planului de acţiune al UE în douăsprezece puncte” care se bazează pe numeroase documente care alcătuiesc „Pachetul de primăvară”, descris în detaliu în anexă. Obiectivul UE constă în elaborarea unei poziţii comune în vederea Summitului de la New York, care se va desfăşura în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, între 20 şi 22 septembrie a.c. În ciuda gravei crize economice, sociale şi financiare, miza finală constă în intensificarea luptei pe care o purtăm împotriva sărăciei ce afectează sute de milioane de femei, bărbaţi şi copii şi în definirea modalităţilor concrete de respectare a angajamentelor asumate în cadrul ODM, al căror termen-limită va fi anul 2015;

3. apreciază că aceste documente, bogate în analize şi propuneri, permit evaluarea situaţiei la nivel mondial, deoarece conţin informaţii clare şi detaliate privind situaţia progreselor – inegale – înregistrate în realizarea fiecărui ODM sau eforturile financiare depuse de statele membre prin intermediul asistenţei oficiale pentru dezvoltare (AOD); fără a disimula întârzierile şi neajunsurile, ele reprezintă dovada complexităţii iniţiativelor luate de UE, atât pe plan intern, cât şi în cadrul diferitelor forumuri internaţionale, pentru a aşeza diferitele părţi interesate pe picior de luptă; ele trasează, de asemenea, noi piste în vederea accelerării progreselor care trebuie realizate;

4. regretă cu atât mai mult faptul că autorităţile regionale şi locale (ARL), atât din UE, cât şi din ţările beneficiare, nu sunt menţionate în mod explicit (2) în prima comunicare a Comisiei, printre partenerii implicaţi în realizarea ODM. Această omisiune se opune Consensului european privind dezvoltarea din 2005, care grupează axele fundamentale ale politicii europene în acest domeniu, Comunicării Comisiei din 2008, care recunoştea în mod explicit rolul jucat de ARL în dezvoltare, Concluziilor Consiliului privind această comunicare, adoptate la 10 noiembrie 2008, precum şi dialogului purtat de Comisie şi Comitetul Regiunilor, reprezentantul instituţional al ARL, de la adoptarea în unanimitate de CoR a Avizului 312/2008 final, la 22 aprilie 2009;

5. consideră că este indispensabilă acoperirea acestei lacune în viitoarea poziţie comună a UE, de după examinarea de către Consiliu şi de către Parlament, precum şi recunoaşterea rolului important al autorităţilor locale şi regionale europene şi al omoloagelor lor în combaterea sărăciei;

6. nu doreşte să revină cu detalii asupra contribuţiei ARL europene şi a administraţiilor locale ale ţărilor destinatare ale asistenţei la realizarea ODM, cu respectarea guvernanţei democratice (3), deoarece a avut deja prilejul de a o sublinia şi de a prezenta propuneri în cadrul avizelor adoptate referitoare la cooperarea pentru dezvoltarea colectivităţilor locale, începând cu 2005 (4), şi consideră lămurit acest subiect;

7. aminteşte că Planul de acţiune de la Accra din 2008 recunoaşte rolul guvernelor locale şi regionale în noua arhitectură a asistenţei;

8. cu toate acestea, consideră că este bine-venită sublinierea unor puncte care privesc ARL în mod direct, într-un moment în care UE doreşte să confere importanţă poziţiilor sale pe scena internaţională;

9. aminteşte că 7 din cele 8 ODM (1) se referă la aspecte foarte concrete ale sărăciei. După două treimi din parcurs, bilanţul întocmit în 2010 prezintă aspecte contradictorii. Acestea sunt mai degrabă pozitive în ceea ce priveşte uşoara reducere a sărăciei extreme, mortalitatea copiilor sub 5 ani, epidemiile şi accesul la apă potabilă. Rămân negative, chiar foarte negative, aspectele legate de foame şi malnutriţie, de inegalităţile în materie de educaţie, de mortalitatea maternă, de SIDA şi de serviciile de canalizare. Acest bilanţ global, care este şi rezultatul unor crize (alimentară, apoi economică şi financiară) trebuie analizat luând în considerare disparităţile existente în cadrul aceleiaşi ţări şi, mai ales, între diferite regiuni ale lumii: dacă, de pildă, creşterea economică din China determină progrese ale anumitor indicatori, Africa Subsahariană prezintă cele mai mari întârzieri în materie de acces al copiilor la învăţământul primar, de combatere a SIDA şi de acces la servicii de canalizare. De asemenea, Comitetul reaminteşte că realizarea acestor 7 ODM este condiţionată de obiectivul 8: „participarea la un parteneriat global pentru dezvoltare”, care, în ciuda contextului crizei, stă la baza angajamentului solidar asumat de toate părţile interesate, pentru a putea câştiga lupta cu sărăcia din lume;

10. împărtăşeşte ideea Comisiei referitoare la interdependenţa ODM. În vederea completării şi a ilustrării exemplelor oferite în documentele din „Pachetul de primăvară”, putem menţiona, de asemenea, accesul la apă, domeniu de care UE se ocupă prin intermediul programului „Facilitatea pentru apă”, dar care este prezent în mare măsură şi în cadrul acţiunilor de cooperare conduse de ARL europene. Faptul că apa este potabilă influenţează sănătatea tuturor, însă disponibilitatea acesteia permite îmbunătăţirea agriculturii şi, deci, în principiu, o alimentaţie de mai bună calitate, precum şi schimbarea vieţii femeilor, ale căror sarcini sunt uşurate, şi mai ales a vieţii fetiţelor, care pot avea astfel acces la educaţie;

11. subliniază că progresele în ceea ce priveşte ODM sunt condiţionate de crearea unor sisteme naţionale care, la conceperea şi repartizarea mijloacelor, să nu omită serviciile aşa-numite „de bază”, adică acele servicii în măsură să satisfacă eficient nevoile fundamentale ale populaţiei;

12. în această privinţă, nu poate decât să sublinieze rolul fundamental pe care îl au autorităţile regionale şi locale în crearea unor astfel de servicii şi în organizarea lor, cu respectarea unei guvernanţe democratice şi eficiente, care să se orienteze după principiul bunăstării celor administraţi;

13. totodată, considerăm că abordarea la nivel local este indispensabilă pentru examinarea uneia dintre marile provocări cu care ne vom confrunta în realizarea ODM-urilor, aceea a transformării demografice: dacă nu se vor lua în considerare nevoile de dezvoltare la nivel local, în special printr-o susţinere a micilor exploataţii rurale, emigrarea din mediul rural va determina extinderea sărăciei în oraşele de tip megalopolis, care vor deveni imposibil de administrat, sau va îngroşa rândurile circuitelor de migraţie către alte ţări;

14. în consecinţă, Comitetul cere Comisiei să integreze această abordare locală a dezvoltării în elaborarea – împreună cu ţările partenere – a documentelor de strategie regională (care se referă la mai multe ţări) şi a celor de strategie de ţară; în acest sens, el reaminteşte necesitatea asocierii ARL la elaborarea şi punerea în aplicare a programelor de dezvoltare. Într-adevăr, confruntarea cu provocările globalizării presupune luarea în considerare a autorităţilor care sunt responsabile, pe teren, de guvernanţa democratică şi de dezvoltarea locală;

15. în plus, prin acţiuni adecvate, ARL contribuie la sensibilizarea marelui public în legătură cu realităţile sărăciei pe plan mondial, în contextul crizei, şi cu nevoia urgentă de a reacţiona în favoarea dezvoltării. Prin solidaritatea şi generozitatea de care dau dovadă, aceste acţiuni pot reprezenta pentru persoanele provenind din imigraţie ocazia de a-şi redescoperi rădăcinile culturale şi de a participa în ţara lor de origine la consolidarea instituţiilor şi a libertăţilor cetăţeneşti în sprijinul dezvoltării;

16. estimează că UE (Comisia şi statele membre) este primul donator în domeniul AOD, la nivel mondial (5): chiar dacă suma „pe 2010” a contribuţiei sale la AOD (estimată la circa 0,45 % din PNB) rămâne inferioară obiectivelor intermediare pe care şi le-a stabilit, UE se află cu mult deasupra mediei contribuţiilor ţărilor bogate (0,31 % din PNB în 2010);

17. doreşte să evidenţieze faptul că anumite state membre contabilizează în cadrul AOD naţionale sumele pe care colectivităţile regionale şi locale le consacră acţiunilor de cooperare descentralizată, în timp ce altele nu fac acest lucru, din diferite motive;

18. prin urmare, consideră că este necesar să se identifice în mod clar contribuţia colectivităţilor regionale şi locale la eforturile depuse pentru AOD, la nivel naţional şi la nivel mondial;

19. considerăm totodată şi că această clarificare a cifrelor este de natură să sporească implicarea din punct de vedere financiar a ARL în lupta împotriva sărăciei în lume. Într-adevăr, chiar dacă aportul ARL depăşeşte cu mult limitele contribuţiei lor financiare, multe dintre acestea şi-au stabilit deja obiectivul de a dedica un procent de 0,7 % din resursele proprii acţiunilor de cooperare cu ţările în curs de dezvoltare pe care le iniţiază. Uneori, ele au creat şi mecanisme financiare care permit satisfacerea anumitor nevoi specifice (cum ar fi accesul la apă, în cazul Franţei);

20. de asemenea, s-ar putea propune ca fiecare dintre cele 100 000 de ARL, ţinând seama de legislaţiile naţionale în vigoare în fiecare stat membru, să ia hotărârea de a aloca anual asistenţei pentru dezvoltare, de bunăvoie, cel puţin câte 1 euro de locuitor. ARL care nu conduc în mod direct acţiuni de cooperare descentralizată ar putea contribui la un fond destinat asistenţei pentru dezvoltare a colectivităţilor locale, practică încetăţenită în prezent în Spania. Şi acţiunile care contribuie în mod indirect la dezvoltare (de exemplu, cele care se referă la sensibilizarea publicului în legătură cu sărăcia pe plan mondial) ar putea fi valorificate prin această contribuţie;

21. împărtăşeşte preocuparea autorităţilor europene privind conlucrarea cu ţările în curs de dezvoltare pentru a întemeia încasările fiscale ale acestora pe baze şi pe practici care sunt în conformitate cu guvernanţa democratică, luptând împotriva paradisurilor fiscale şi a corupţiei, şi sprijină demersurile pe care acestea doresc să le întreprindă în acest sens;

23. subliniază rolul jucat de ARL, alături de societatea civilă, în educarea în favoarea dezvoltării şi sensibilizarea opiniei publice cu privire la problema sărăciei în lume: în absenţa unor iniţiative la nivelul populaţiei şi a încrederii în cheltuirea fondurilor, ar fi şi mai greu de explicat cetăţenilor europeni, într-un moment de criză, necesitatea solidarităţii din punct de vedere financiar cu alte continente ale planetei;

24. salută iniţiativele luate de UE pentru a concretiza principiul Consensului european privind dezvoltarea, potrivit căruia politicile europene care nu privesc dezvoltarea nu trebuie să se opună eforturilor care trebuie depuse în vederea îndeplinirii ODM şi aminteşte că, dintre cele douăsprezece politici interesate, Consiliul din noiembrie 2009 a hotărât că eforturile se vor concentra în primul rând asupra a cinci domenii prioritare: comerţul şi finanţele, schimbările climatice, siguranţa alimentară mondială, migraţia şi securitatea;

25. observă că, în consecinţă, pentru a nu reţine decât anumite puncte, reforma politicii agricole comune după 2013 ar trebui să ţină seama de siguranţa alimentară la nivel mondial şi că migraţia profesioniştilor înalt calificaţi provenind din ţările în curs de dezvoltare va fi încurajată sub formă circulară, pentru a nu priva aceste ţări de unele competenţe esenţiale pentru dezvoltarea lor şi îndeplinirea ODM, în special în domeniul sănătăţii. De asemenea, modul de a gestiona dezvoltarea locală a unui teritoriu trebuie să ţină seama de dimensiunea de mediu;

26. În Avizul său 312/2008, adoptat în aprilie 2009, CoR a salutat deschis „progresul decisiv” reprezentat de Declaraţia de la Paris în ceea ce priveşte armonizarea asistenţei, adoptată în 2005 şi doreşte ca interconectarea diferitelor niveluri de cooperare să se realizeze în comun şi în mod transparent. Deoarece armonizarea acestor acţiuni presupune cunoaşterea lor, CoR a întreprins, în strânsă colaborare cu Comisia Europeană, elaborarea unui „Atlas internet al cooperării descentralizate”, pentru a se şti mai bine despre autorităţile locale europene – lucru care nu se întâmpla înainte – „cine ce face, unde şi cum”.

27. doreşte să sublinieze că raporturile stabilite între autorităţile locale şi regionale din Europa şi omoloagele acestora din ţările partenere permit realizarea unor progrese concrete în ceea ce priveşte punerea în aplicare a principiului aproprierii democratice şi al alinierii la priorităţile şi caracteristicile ţărilor partenere, care se află în centrul Declaraţiei de la Paris şi al Planului de acţiune de la Accra şi care nu trebuie să rămână o chestiune la nivel de state;

28. observă că acţiunile întreprinse la nivelul colectivităţilor nu lipsesc din raportul privind realizarea ODM până în 2015 (6), întocmit în februarie 2010 în vederea reuniunii din septembrie a.c., de către secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Documentul subliniază interesul pe care îl prezintă aceste obiective, care se sprijină pe sinergia intervenţiilor şi pe participarea grupurilor de populaţie interesate.

29. pledează încă de pe acum pentru ca, în poziţia comună a UE care va fi adoptată de Consiliul European din iunie, conducătorii politici să nu piardă din vedere faptul că realizarea ODM are drept scop îmbunătăţirea vieţii de zi cu zi a sute de milioane de persoane şi că eficienţa marilor mecanisme ale asistenţei internaţionale se măsoară la nivel local;

30. solicită, prin urmare, să se ţină seama în mod explicit de nivelul subnaţional în cadrul analizelor şi propunerilor care vor fi reţinute de UE în iunie şi de comunitatea internaţională, în septembrie. Cele 100 000 de colectivităţi locale din Europa pot alimenta micii afluenţi ai marilor fluvii care asigură resurse vitale. Această alianţă între state şi colectivităţile locale reprezintă ocazia de a consolida instituţiile democratice şi de a favoriza repartizarea echitabilă a bogăţiilor, în vederea neutralizării butoiului cu pulbere reprezentat de sărăcia extremă şi pentru a îndeplini Obiectivele de dezvoltare ale mileniului, conform angajamentelor politice şi umanitare asumate în 2010.

Bruxelles, 9 iunie 2010

Preşedinta Comitetului Regiunilor

Mercedes BRESSO

(1) Obiectivul 1: reducerea la jumătate a sărăciei şi a foametei în lume; obiectivul 2: accesul universal la ciclul primar de învăţământ; obiectivul 3: promovarea egalităţii între sexe; obiectivul 4: reducerea mortalităţii la copii; obiectivul 5: îmbunătăţirea sănătății materne; obiectivul 6: combaterea HIV/SIDA şi a altor boli; obiectivul 7: asigurarea durabilităţii mediului; obiectivul 8: participarea la un parteneriat global pentru dezvoltare.

(2) Cu excepţia documentului privind taxele, printre ai cărui destinatari, în mod paradoxal, nu se numără şi CoR.

(3) Documentul organizaţiei „Oraşele şi Administraţiile Locale Unite” (The United Cities and Local Governments – UCLG) „UCLG Position Paper on Aid Effectiveness and Local Gouvernement”, din decembrie 2009, prezintă, de asemenea, numeroase exemple.

(4) Avizul CoR 224/2005 fin, Avizul CoR 383/2006 fin, Avizul CoR 144/2008 fin, Avizul CoR 312/2008, adoptat în aprilie 2009.

(5) În anexa documentului SEC (2010)420 final este prezentată contribuţia la AOD a fiecăruia dintre cele 27 de state membre UE şi perspectivele pentru 2015.