23.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 318/88


Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a obligațiilor operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn

COM(2008) 644 final — 2008/0198 (COD)

2009/C 318/17

Raportor: dl SALVATORE

Coraportor: dl BURNS

La 14 noiembrie 2008, în conformitate cu articolul 175 alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a obligațiilor operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 2 septembrie 2009. Raportor: dl SALVATORE; coraportor: dl BURNS.

În cea de a 456-a sesiune plenară, care a avut loc la 30 septembrie și 1 octombrie 2009 (ședința din 1 octombrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 87 voturi pentru, 7 voturi împotrivă și 8 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Comitetul Economic și Social European împărtășește întru totul obiectivul regulamentului propus de Comisie, și anume reducerea la minimum a riscului de a se introduce pe piața europeană lemn și produse din lemn de proveniență ilegală. Într-adevăr, despăduririle sunt cauza a circa 20 % din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial și a distrugerii biodiversității, generând totodată probleme economice și, mai ales, sociale. Pentru îndeplinirea obiectivului stabilit, este nevoie de mai mult curaj și de acțiuni mai hotărâte, prin luarea unor măsuri obligatorii din punct de vedere legal și prin reducerea termenelor de punere în aplicare.

1.2

Propunerea de regulament, ca și acordurile de parteneriat voluntare FLEGT (1), reprezintă o componentă esențială pentru dezvoltarea programelor de cooperare privind certificarea și utilizarea durabilă a resurselor forestiere, pentru acordurile încheiate cu cele mai mari țări importatoare de lemn, în vederea combaterii recoltării ilegale a lemnului, precum și a comercializării acestuia.

1.3

Conceptul de durabilitate nu se referă numai la capacitatea de a produce lemn, ci și la aspecte sociale (condiții convenabile de muncă, respectarea drepturilor lucrătorilor), pe baza definițiilor OIM (2), economice (evitarea denaturărilor cauzate de concurența neloială de pe piața lemnului) și ecologice (impactul despăduririlor ilegale asupra mediului și reducerea biodiversității).

1.4

În regulamentul supus examinării, Comisia a identificat în acțiunea cu precauție (due diligence) instrumentul potrivit pentru a reduce la minimum riscul de a fi introduse pe piața europeană lemn și produse din lemn de proveniență ilegală. Astfel formulată, această opțiune reclamă unele corecturi.

1.5

În primul rând, sunt vizați doar operatorii care introduc pentru prima dată lemn și produse din lemn pe piața comunitară. În opinia Comitetului, acest sistem trebuie extins, prin diverse modalități și norme, la toți operatorii care alcătuiesc filiera lemnului. Trasabilitatea trebuie să se refere la toți operatorii, care trebuie să dispună de informații cu privire la originea și la caracteristicile produsului (țară, pădure, specie, vârstă și furnizor). Întreprinderile mici și mijlocii, ca și micii producători, ar trebui să beneficieze de flexibilitate și de adaptare treptată la noul sistem, fără a avea de suportat sarcini excesive.

1.6

În orice caz, trebuie evitate suprapunerile cu sistemele de urmărire existente, prin recunoașterea legislațiilor naționale și a instrumentelor respective de control, a sistemelor de certificare forestieră și a modelelor de organizare care corespund cel mai bine criteriilor de gestiune durabilă a patrimoniului forestier. În special acolo unde se respectă deja principiile acțiunii cu precauție, nu trebuie impuse sarcini administrative suplimentare. UE trebuie să stabilească standarde de norme și abordări comune ale procedurii de gestionare a riscului, cu o exigență sporită în zonele în care riscul comiterii unor ilegalități în gestiunea lemnului este mai ridicat (3), recurgând, dacă este cazul, la organisme terțe de certificare, independente și cu experiență dovedită.

1.7

Acordurile cu țările terțe trebuie să prevadă o colaborare la nivel organizatoric/administrativ și sisteme de stimulente sociale, ținând seama de bine cunoscutul raport invers proporțional dintre rata de recoltare ilegală a lemnului și venitul pe cap de locuitor dintr-o țară dată.

1.8

Extinderea principiului acțiunii cu precauție la toți operatorii ar promova introducerea pe piață doar a lemnului recoltat în mod legal, mai apreciat nu atât în virtutea efectelor economice în sens strict, cât a impactului său social ridicat. Gestiunea patrimoniului forestier pe termen lung și utilizarea unor produse legale sunt, într-adevăr, oportunități pe care dezvoltarea durabilă le oferă populației locale care lucrează în acest sector și, totodată, o garanție pentru viitorul industriei europene a lemnului.

1.9

Regulamentul trebuie extins și la lemnul și produsele din lemn destinate producției de energie din surse regenerabile.

1.10

Sancțiunile împotriva celor care își încalcă obligațiile în materie de comercializare a lemnului și a produselor din lemn trebuie să fie omogene în diferitele state și proporționale cu gradul de răspundere, ajungându-se chiar, în cazuri deosebit de grave, la suspendarea activităților comerciale.

1.11

Pentru a asigura corecta funcționare a sistemului, se încurajează puternic ideea înființării pe lângă Comisie a unui grup consultativ pentru comerțul cu lemn, din care să facă parte toți cei interesați.

1.12

Comisia ar trebui să efectueze, la doi ani după intrarea în vigoare a regulamentului, un studiu de impact asupra bunei funcționări a pieței interne a produselor din lemn. În cazul unor eventuale rezultate negative, ar trebui să se prevadă revizuirea punctelor slabe ale regulamentului.

2.   Introducere

2.1

Această propunere de regulament urmărește combaterea recoltării ilegale de lemn, promovând aprovizionarea din țări cu practici legale de gestionare a pădurilor. Ea reprezintă unul din răspunsurile formulate de UE cu privire la recoltarea ilegală de lemn, care este una dintre cauzele despăduririi. Despădurirea reprezintă cauza a aproximativ 20 % din emisiile totale de gaze cu efect de seră și este una din principalele cauze ale distrugerii biodiversității la nivel mondial. În plus, exploatarea forestieră ilegală generează fenomene de dumping economic, social și de mediu, subminând competitivitatea întreprinderilor care exploatează pădurile în condiții de legalitate.

2.2

În ceea ce privește dumpingul social, UE a încercat în repetate rânduri, încă din 1996, să introducă dispozițiile privind protecția drepturilor fundamentale ale muncii în acordurile Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). Aceste propuneri au întâmpinat o puternică opoziție din partea țărilor în curs de dezvoltare, care acuză țările industrializate că, prin ele, urmăresc instituirea unor noi forme de protecționism față de exporturile lor. În prezent, această temă este foarte des abordată și în interiorul UE.

2.3

Comisia a elaborat așadar o serie de posibile măsuri pentru a garanta comercializarea în interiorul UE a lemnului și a produselor din lemn de proveniență exclusiv legală. Aceste măsuri au făcut obiectul unui studiu de impact, fiind în cele din urmă integrate în sistemul acțiunii cu precauție. Cu siguranță, controalele mai riguroase la graniță ar fi de dorit și extrem de eficace, dar, din păcate, s-ar dovedi incompatibile cu regulile liberului schimb de mărfuri, fiind așadar imposibil de aplicat.

2.4

Legalitatea provenienței se definește pe baza legislației din țara în care se cultivă lemnul. Legalitatea poate fi verificată în țările care au aderat la acordurile FLEGT, în cadrul regimului de licențe UE-FLEGT, stabilite prin încheierea unor acorduri de parteneriat voluntare (VPA) între Comisia Europeană și diferite țări exportatoare, sau pe baza permiselor CITES (4). În celelalte țări, legalitatea poate fi verificată cu alte mijloace. Pentru operatori, aceasta poate fi verificată prin intermediul unor sisteme care corespund întru totul criteriilor impuse de sistemul acțiunii cu precauție.

2.5

Sistemul acțiunii cu precauție are la bază responsabilitatea operatorilor de a reduce la minimum riscul introducerii de lemn ilegal pe piață, printr-un sistem de trasabilitate, bazat pe accesul la informațiile privind proveniența și caracteristicile lemnului, care trebuie să corespundă cerințelor legale stabilite de legislațiile naționale. Sistemul urmărește, de asemenea, informarea consumatorului, atunci când acesta face achiziția, cu privire la faptul că astfel nu contribuie la recoltarea ilegală de lemn.

2.6

Pentru a facilita punerea în aplicare a regulamentului supus examinării, operatorii se pot folosi de sistemele elaborate de organismele de control, dacă există. În orice caz, autoritățile de resort desemnate de statele membre trebuie să identifice organismele de monitorizare, rezervându-și dreptul de a verifica, periodic, corectitudinea conduitei acestora.

2.7

Organismele de control elaborează în prealabil norme de realizare a acțiunii cu precauție, eliberează certificatele corespunzătoare destinate operatorilor, efectuează controalele cuvenite și aplică măsurile disciplinare necesare împotriva operatorilor certificați care nu respectă sistemul acțiunii cu precauție.

2.8

Statele membre adoptă dispoziții cu privire la sancțiunile care trebuie aplicate în caz de abateri și iau toate măsurile necesare pentru a facilita punerea în aplicare a regulamentului. Normele stabilite de acesta, pe baza acordurilor OMC, vor fi aplicate în același mod, atât produselor de import, cât și celor provenite din UE.

3.   Observații generale

3.1   Obiectivul potrivit căruia lemnul de pe piața europeană trebuie să provină din păduri gestionate în mod legal și durabil este pe deplin împărtășit; astfel, este de dorit ca regulamentul să fie aprobat în cel mai scurt timp și să reprezinte un semnal puternic al luptei UE împotriva recoltării ilegale a lemnului.

3.2   Amplificarea abordării bilaterale prin intermediul acordurilor de parteneriat voluntare FLEGT este, cu siguranță, bine-venită, așa cum sunt, de altfel, și acordurile cu cele mai mari țări importatoare de lemn (SUA, Rusia, China și Japonia), în vederea stabilirii unor norme internaționale de combatere nu doar a recoltării ilegale, ci și a comercializării lemnului obținut pe această cale. Se recomandă și derularea unor programe de cooperare cu țările producătoare, pentru utilizarea durabilă a resurselor forestiere, respectarea legilor în țările producătoare și extinderea sistemelor de certificare. În general, ar trebui realizate proiecte care, prin instituirea unor sisteme corespunzătoare de control, să favorizeze aplicarea pe teren a principiilor bunei guvernanțe.

3.3   Sistemul acțiunii cu precauție prezintă însă și unele carențe. În primul rând, sistemul se referă doar la operatorii care comercializează pentru prima dată lemn și produse din lemn (proprietarii de păduri, deținătorii dreptului de recoltare și importatorii), ceea ce face ca efectele așteptate privind controlul riscului de introducere a produselor ilegale pe piață să se estompeze pe măsură ce operatorii din filieră se apropie de destinatarul final. În opinia Comitetului, sistemul trebuie extins, prin diverse modalități și norme, la toți operatorii de pe filiera lemnului din UE.

3.3.1

Toți operatorii de pe filieră trebuie să se asigure că lemnul aflat în posesia lor este obținut în mod legal și să dispună de informații esențiale asupra originii produsului (țară, pădure, furnizor, specie, vârstă, volum). Adoptarea unui sistem de trasabilitate care să prevadă diferite niveluri de răspundere poate contribui la realizarea acestor cerințe. Într-adevăr, este inutil să le fie impuse sarcini administrative suplimentare micilor proprietari de păduri care își desfășoară activitatea într-un cadru național deja organizat, cu sisteme legislative de control eficiente, care respectă sistemul acțiunii cu precauție. Marii operatori însă, care achiziționează și comercializează lemn în UE sau îl importă din țări terțe, sunt obligați să aplice sistemul întocmai cum prevede regulamentul.

3.4   Sistemul acțiunii cu precauție, în ciuda ajustărilor recomandate, nu pare totuși suficient pe termen scurt pentru îndeplinirea obiectivelor stabilite, dacă se ține seama de gravitatea și de complexitatea problemei recoltării ilegale de lemn. Măsurile și controalele trebuie îndreptate mai ales către zonele de proveniență a lemnului și către etapele de pe filieră considerate cu risc înalt de încălcare a legii, adevăratul punct focal al problemei. În astfel de situații, gestiunea forestieră ar necesita și monitorizare din partea unor organisme de certificare independente și cu experiență dovedită.

3.5   Ar trebui definit la nivelul UE un cadru comun care să stabilească standardele de urmat în cadrul procedurii de gestionare a riscului, prin utilizarea cât mai eficientă a sistemelor de control și de urmărire a lemnului existente în UE, evitând suprapunerile inutile, care afectează în special întreprinderile forestiere mici și mijlocii, și vizând armonizarea noului sistem cu cele mai eficiente sisteme adoptate în diferitele state membre. Trebuie încurajată așadar aplicarea tuturor sistemelor care se conformează cerințelor legate de acțiunea cu precauție, pe baza legislațiilor naționale și a unor sisteme adecvate de control, precum certificarea forestieră.

3.6   Ar trebui ca prezentul regulament să fie extins și la lemnul și produsele din lemn destinate producției de energie din surse regenerabile. Toate produsele și subprodusele din lemn, inclusiv cele care ar putea prezenta caracteristici de durabilitate, cum este cazul biomasei care servește la producerea energiei, trebuie să aibă proveniență legală. Pentru ca o acțiune să fie durabilă, legalitatea este, într-adevăr, o premisă indispensabilă.

3.7   În sfârșit, trebuie definit în mod clar și omogen sistemul de sancțiuni pe care statele membre trebuie să-l adopte împotriva celor care își încalcă obligațiile în materie de comercializare a lemnului și a produselor din lemn obținute în mod legal. Pentru aceasta, sancțiunile trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive, ajungându-se chiar, în cazuri deosebit de grave, la suspendarea activităților comerciale.

4.   Observații specifice

4.1

Identificarea unor instrumente adecvate, în măsură să certifice legalitatea lemnului și a produselor din lemn comercializate în UE, este hotărâtoare pentru realizarea obiectivelor propuse. Trebuie luate în considerare, alături de legislațiile naționale și de instrumentele prevăzute în propunerea de regulament, diversele sisteme care întrunesc deja criteriile acțiunii cu precauție, inclusiv cele de certificare forestieră. Trebuie definite, de asemenea, sisteme potrivite de recunoaștere a celor care desfășoară operațiuni comerciale corecte cu lemn și produse din lemn și de pedepsire a celor care încalcă normele stabilite. Va trebui ca statele membre să stabilească aceste normele – care nu pot fi stabilite la nivel european – cu respectarea criteriilor de omogenitate.

4.2

Recoltările ilegale reprezintă, într-adevăr, o amenințare pentru orice proiect de gestionare forestieră durabilă. Acordurile cu țările terțe trebuie să prevadă așadar o colaborare la nivel organizatoric/administrativ și sisteme de stimulente sociale, ținând seama de bine cunoscutul raport invers proporțional dintre rata de recoltare ilegală a lemnului și venitul pe cap de locuitor dintr-o țară dată. Țările tropicale caracterizate de o mare presiune demografică și de o sărăcie foarte răspândită sunt cele mai afectate de despăduriri (5). Tot astfel, țările africane exportatoare de lemn se numără printre cele mai sărace 50 de țări din lume, printre cele cu cel mai scăzut indice de dezvoltare umană și printre cele cu cel mai scăzut venit pe cap de locuitor (6).

4.3

Extinderea sistemului acțiunii cu precauție la toți operatorii, nu numai la cei care comercializează lemn și produse din lemn pentru prima dată, presupune sarcini administrative suplimentare, dar avantajele așteptate vor apărea atunci când se va introduce pentru prima dată pe piața europeană doar lemn de proveniență legală, urmărit de-a lungul întregii filiere. Este vorba despre avantaje multiple, nu atât de natură economică (7), cât mai ales socială. Astfel, mediul este considerat ca făcând parte din forțele economice și sociale, actorii fiind motivați nu doar de interese economice, ci și de alt tip (ecologice, sociale și culturale).

4.4

Pe lângă faptul că răspund mai bine exigențelor unei piețe din ce în ce mai sensibile la protecția mediului, produsele obținute pe această cale vor fi puse astfel în valoare, oferind țărilor terțe posibilitatea de a urma acest exemplu, fapt ce nu poate fi trecut cu vederea. Prin urmare, gestionarea pe termen lung a patrimoniului forestier și utilizarea produselor de proveniență legală le oferă lucrătorilor locali perspective de dezvoltare și reprezintă o garanție pentru viitorul industriei de profil.

4.5

Ar fi totuși bine-venită aplicarea cerințelor în funcție de dimensiunea întreprinderilor,

4.6

IMM-urile și micii producători putând beneficia astfel de o mai mare flexibilitate și de adaptare treptată la sistemul acțiunii cu precauție. În special operatorii care achiziționează lemn pentru prima dată ar trebui să reducă la minimum riscul de a comercializa produse ilegale prin trasabilitatea documentelor, care trebuie să precizeze originea și caracteristicile produsului (țară, pădure, furnizor, specie, vârstă, volum), ceilalți operatori de pe filieră, din aval, având obligația de a dovedi cu documente de la cine au achiziționat lemnul.

4.7

La definirea regulamentului ar trebui să se insiste asupra deplinei recunoașteri a legislațiilor și a modelelor de organizare naționale care corespund cel mai bine criteriilor de gestionare durabilă a patrimoniului forestier, fără a li se impune schimbări de dragul schimbării. În acest sens, este utilă extinderea conceptului de durabilitate, care nu se referă numai la capacitatea de a produce lemn, ci și la aspecte sociale (condiții de respectare a drepturilor omului și ale muncii), economice (evitarea denaturărilor cauzate de concurența neloială de pe piața lemnului) și ecologice (impactul operațiunilor asupra mediului și asupra biodiversității din regiunea respectivă).

4.8

Trebuie creată o atmosferă pozitivă, în beneficiul operatorilor care procedează corect și care îi informează pe cumpărători cu privire la proveniența legală a lemnului și a produselor derivate. În final, se recomandă lansarea unei campanii de informare și de sensibilizare a consumatorilor în legătură cu importanța pe care o au cunoașterea și verificarea, prin trasabilitate, a provenienței legale a lemnului și produselor derivate, în momentul achiziționării.

4.9

Promovarea utilizării lemnului de proveniență legală în construcții și în sectorul mobilei sau în cel al altor produse de manufactură se poate realiza prin acțiuni comune și prin distribuirea de materiale publicitare și de informare, pentru a promova lemnul provenind din păduri gestionate durabil, ca unică materie primă durabilă, care se poate regenera pe cale naturală și care poate înmagazina dioxidul de carbon pe durata întregului său ciclu de viață, ceea ce reprezintă o trăsătură distinctivă a lemnului, în comparație cu celelalte materiale.

4.10

În final, pentru a asigura buna funcționare a sistemului, Comitetul susține cu hotărâre ideea înființării pe lângă Comisie a unui grup consultativ pentru comerțul cu lemn, din care să facă parte toți cei interesați.

Bruxelles, 1 octombrie 2009

Președintele Comitetului Economic și Social European

Mario SEPI


(1)  Action plan for Forest Law Enforcement Governance and Trade (Plan de acțiune referitor la aplicarea legislației, la guvernanță și la schimburile comerciale în domeniul forestier).

(2)  Organizația Internațională a Muncii.

(3)  Ruhong Li, J. Buongiorno, J.A. Turner, S. Zhu, J. Prestemon. Long-term effects of eliminating illegal logging on the world forest industries, trade, and inventory (Efecte pe termen lung ale eliminării exploatării ilegale a pădurilor asupra industriilor forestiere, comerțului și stocurilor mondiale). Forest policy and Economics (Politică și știință economică forestieră). Nr. 10 (2008) p. 480-490.

(4)  Convention on International Trade in Endangered Species (Convenția privind comerțul internațional cu specii pe cale de dispariție).

(5)  Causes of forest encroachment: An analysis of Bangladesh (Cauzele distrugerii pădurilor: cazul Bangladesh-ului). Iftekhar M.S., Hoque A.K.F. Geo Journal nr. 62 (2005) p. 95-106.

(6)  Greenpeace. Industria lemnului în Africa. Impacturi de mediu, sociale și economice. (2001).

(7)  Economics of sustainable forest management (Știința economică a gestionării durabile a pădurilor). Editorial. Shashi S. Kant. Forest Policy and Economics (Politică și știință economică forestieră). Nr. 6 (2004) p. 197-203.