7.1.7.

Caracteristicile de plată în avans cu compensare negativă (Modificări la IFRS 9), publicat în octombrie 2017, a adăugat punctele 7.2.29-7.2.34 și punctul B4.1.12A și a modificat punctul B4.1.11 litera (b) și punctul B4.1.12 litera (b). O entitate trebuie să aplice aceste modificări pentru perioadele anuale care încep la 1 ianuarie 2019 sau ulterior acestei date. Se permite aplicarea anterior acestei date. Dacă o entitate aplică aceste modificări pentru o perioadă anterioară, entitatea trebuie să prezinte informații cu privire la acest fapt.

7.2.29.

O entitate trebuie să aplice Caracteristicile de plată în avans cu compensare negativă (Modificări la IFRS 9) retroactiv, în conformitate cu IAS 8, cu excepția situațiilor prevăzute la punctele 7.2.30-7.2.34.

7.2.30.

O entitate care aplică pentru prima dată aceste modificări odată cu aplicarea pentru prima dată a prezentului standard trebuie să aplice punctele 7.2.1-7.2.28 în locul punctelor 7.2.31-7.2.34.

7.2.31.

O entitate care aplică pentru prima dată aceste modificări după ce a aplicat pentru prima dată prezentul standard trebuie să aplice punctele 7.2.32-7.2.34. Entitatea trebuie să aplice, de asemenea, celelalte dispoziții tranzitorii din prezentul standard care sunt necesare pentru aplicarea acestor modificări. În acest scop, trimiterile la data aplicării inițiale se interpretează ca trimiteri la începutul perioadei de raportare în care entitatea aplică pentru prima dată aceste modificări (data aplicării inițiale a acestor modificări).

7.2.32.

În ceea ce privește desemnarea unui activ financiar sau a unei datorii financiare ca fiind evaluată la valoarea justă prin profit sau pierdere, o entitate:

O astfel de desemnare și revocare trebuie făcută pe baza faptelor și circumstanțelor care existau la data aplicării inițiale a acestor modificări. Această clasificare trebuie aplicată retroactiv.

7.2.33.

O entitate nu este obligată să retrateze perioadele anterioare pentru a reflecta aplicarea acestor modificări. Entitatea poate să retrateze perioadele anterioare dacă și numai dacă este posibil acest lucru fără a se utiliza înțelegerea ulterioară și dacă situațiile financiare retratate reflectă toate cerințele din prezentul standard. Dacă o entitate nu retratează perioadele anterioare, aceasta trebuie să recunoască orice diferență între valoarea contabilă anterioară și valoarea contabilă de la începutul perioadei de raportare anuale care cuprinde data aplicării inițiale a acestor modificări în rezultatul reportat de deschidere (sau în altă componentă a capitalurilor proprii, după caz) al perioadei de raportare anuale care cuprinde data aplicării inițiale a acestor modificări.

7.2.34.

În perioada de raportare care include data aplicării inițiale a acestor modificări, entitatea trebuie să prezinte următoarele informații valabile la respectiva dată a aplicării inițiale pentru fiecare clasă de active financiare și de datorii financiare care au fost afectate de aceste modificări:

B4.1.10

Dacă un activ financiar conține un termen contractual care ar putea modifica intervalul temporar sau valoarea fluxurilor de trezorerie contractuale (de exemplu, dacă activul poate fi plătit anticipat înainte de scadență sau dacă termenul său de valabilitate poate fi extins), entitatea trebuie să determine dacă fluxurile de trezorerie contractuale care ar putea apărea pe durata de viață a instrumentului din cauza respectivului termen contractual reprezintă exclusiv plăți ale principalului și ale dobânzii aferente valorii principalului datorat. Pentru a efectua această determinare, entitatea trebuie să evalueze fluxurile de trezorerie contractuale care ar putea apărea atât înainte, cât și după modificarea fluxurilor de trezorerie contractuale. Poate fi, de asemenea, necesar ca entitatea să evalueze natura oricărui eveniment contingent (adică evenimentul declanșator) care ar putea modifica intervalul temporar sau valoarea fluxurilor de trezorerie contractuale. Deși natura evenimentului contingent nu reprezintă în sine un factor determinant pentru a aprecia dacă fluxurile de trezorerie contractuale reprezintă exclusiv plăți ale principalului și ale dobânzii, aceasta poate constitui un indicator. De exemplu, să comparăm un instrument financiar cu o rată a dobânzii care este restabilită la un nivel mai ridicat dacă debitorul nu efectuează un anumit număr de plăți aferente cu un instrument financiar cu o rată a dobânzii care este restabilită la un nivel mai ridicat dacă un anumit indice pe capitaluri proprii atinge un anumit nivel. În primul caz, este mai probabil ca fluxurile de trezorerie contractuale pe durata de viață a instrumentului să reprezinte exclusiv plăți ale principalului și ale dobânzii aferente valorii principalului datorat, din cauza legăturii dintre plățile neefectuate și o creștere a riscului de credit. (A se vedea, de asemenea, punctul B4.1.18.)

B4.1.11

În continuare sunt date câteva exemple de termeni contractuali care au ca rezultat fluxuri de trezorerie contractuale care reprezintă exclusiv plăți ale principalului și ale dobânzii aferente valorii principalului datorat:

B4.1.12

În pofida punctului B 4.1.10, un activ financiar care altminteri ar îndeplini condiția de la punctul 4.1.2 litera (b) și de la punctul 4.1.2A litera (b), dar nu o îndeplinește numai din cauza unui termen contractual care permite (sau impune) ca emitentul să plătească anticipat un instrument de datorie sau care permite (sau impune) deținătorului să restituie emitentului înainte de scadență instrumentul de datorie este eligibil pentru a fi evaluat la costul amortizat sau la valoarea justă prin alte elemente ale rezultatului global [sub rezerva îndeplinirii condiției de la punctul 4.1.2 litera (a) sau a condiției de la punctul 4.1.2A litera (a)] dacă:

B4.1.12A

În scopul aplicării punctului B4.1.11 litera (b) și a punctului B4.1.12 litera (b), indiferent de evenimentul sau de circumstanța care determină încetarea anticipată a contractului, o parte poate plăti sau primi o compensație rezonabilă pentru încetarea anticipată. De exemplu, o parte poate plăti sau primi o compensație rezonabilă atunci când alege să rezilieze anticipat contractul (sau provoacă într-un alt mod încetarea anticipată).