de completare a Directivei 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează un set minim de informații privind contractele financiare care trebuie să figureze în evidența detaliată și circumstanțele în care trebuie impusă această cerință

având în vedere Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (1), în special articolul 71 alineatul (8),

(1) Autoritatea competentă sau autoritatea de rezoluție impune instituției sau a entității menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din Directiva 2014/59/UE să păstreze o evidență detaliată a contractelor financiare în cazul în care planul de rezoluție sau planul de rezoluție a grupului prevede aplicarea de măsuri de rezoluție instituției sau entității respective atunci când sunt îndeplinite condițiile pentru rezoluție.

(2) Atunci când acest lucru este necesar pentru a se asigura o planificare exhaustivă și eficace, autoritățile competente și autoritățile de rezoluție pot impune cerințele de la alineatul (1) și instituțiilor sau entităților menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din Directiva 2014/59/UE cărora nu li se aplică alineatul (1) din prezentul articol.

Setul minim de informații privind contractele financiare care trebuie să figureze în evidența detaliată

(1) O instituție sau o entitate care este obligată să păstreze o evidență detaliată a contractelor financiare în conformitate cu articolul 1 păstrează în permanență setul minim de informații prevăzut în anexă pentru fiecare contract financiar din evidențele sale.

(2) La solicitarea autorității competente sau a autorității de rezoluție, instituția sau entitatea menționată la alineatul (1) pune la dispoziția și transmite autorității solicitante informațiile cerute privind contractele financiare, în termenul stabilit în solicitare.

(3) În cazul în care un câmp de informații prevăzut în anexă nu este aplicabil pentru un anumit tip de contract financiar, iar instituția sau entitatea menționată la alineatul (1) poate demonstra acest lucru autorității competente sau autorității de rezoluție, informațiile relevante pentru câmpul respectiv sunt scutite de îndeplinirea cerinței de la articolul 1.

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2) Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).

(3) Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).

ANEXĂ

Setul minim de informații privind contractele financiare care trebuie să figureze în evidența detaliată

Câmp

Descrierea informațiilor care trebuie incluse în evidența detaliată a contractelor financiare

Secțiunea 1 – Părțile din contractul financiar

Marca temporală a evidenței

Data și ora înregistrării

Tipul de identificator al contrapărții care efectuează raportarea

Tipul de cod utilizat pentru identificarea contrapărții care efectuează raportarea

Identificatorul contrapărții care efectuează raportarea

Codul unic (identificatorul entității juridice – LEI, dacă este disponibil) prin care este identificată contrapartea care efectuează raportarea

Tipul de identificator al celeilalte contrapărți

Tipul de cod utilizat pentru identificarea celeilalte contrapărți

Identificatorul celeilalte contrapărți

Codul unic (LEI, dacă este disponibil) prin care este identificată cealaltă contraparte a contractului financiar. Acest câmp se completează din perspectiva contrapărții care efectuează raportarea. În cazul unei persoane fizice, se utilizează în mod consecvent un cod de client.

Denumirea contrapărții care efectuează raportarea

Denumirea juridică a contrapărții care efectuează raportarea.

Acest câmp poate fi lăsat necompletat în cazul în care se utilizează LEI pentru identificarea contrapărții care efectuează raportarea.

Sediul contrapărții care efectuează raportarea

Informații privind sediul social, constând în adresa completă, orașul și țara contrapărții care efectuează raportarea.

Acest câmp poate fi lăsat necompletat în cazul în care se utilizează LEI pentru identificarea contrapărții care efectuează raportarea.

Țara celeilalte contrapărți

Codul țării în care se află sediul social al celeilalte contrapărți sau, dacă cealaltă contraparte este o persoană fizică, codul țării de reședință.

Legislația aplicabilă

A se identifica legislația aplicabilă contractului financiar.

Recunoașterea contractuală – competențele de reducere a valorii contabile și de conversie [numai pentru contractele reglementate de legislația țărilor terțe, care fac obiectul cerinței privind clauza contractuală în conformitate cu articolul 55 alineatul (1) primul paragraf din Directiva 2014/59/UE]

Clauza contractuală impusă în conformitate cu articolul 55 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE.

În cazul în care această clauză contractuală este inclusă întrun acord-cadru și se aplică tuturor tranzacțiilor reglementate de respectivul acord-cadru, aceasta poate fi înregistrată la nivelul acordului-cadru.

Recunoașterea contractuală – suspendarea drepturilor de reziliere (numai pentru contractele reglementate de legislația țărilor terțe)

Clauza contractuală prin care creditorul sau partea din acord care creează obligația recunoaște competența autorității de rezoluție dintr-un stat membru de a suspenda drepturile de reziliere.

În cazul în care această clauză contractuală este inclusă într-un acord-cadru și se aplică tuturor tranzacțiilor reglementate de respectivul acord-cadru, poate fi înregistrată la nivelul acordului-cadru.

Recunoașterea contractuală – competențele de rezoluție (numai pentru contractele reglementate de legislația țărilor terțe)

Clauza contractuală, dacă există, prin care creditorul sau contrapartea din acord care creează obligația recunoaște competența autorității de rezoluție dintr-un stat membru de a aplica măsuri de rezoluție, altele decât cele menționate în câmpurile 10 și 11.

Liniile de activitate principale

A se identifica liniile de activitate principale la care se referă contractul financiar, dacă este cazul.

Valoarea contractului

Evaluarea contractului financiar prin raportare la piață sau prin raportare la model utilizată în temeiul articolului 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și raportată în temeiul articolului 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și al regulamentelor delegate și de aplicare adoptate în temeiul regulamentului menționat. Evaluarea CPC se utilizează pentru tranzacțiile compensate.

Moneda evaluării

Moneda utilizată pentru evaluarea contractului financiar

Marca temporală a evaluării

Data și ora ultimei evaluări

În cazul evaluării prin raportare la piață, se raportează data și ora afișării prețurilor de referință.

Tipul de evaluare

A se indica dacă evaluarea a fost realizată prin raportare la piață sau prin raportare la model sau a fost furnizată de CPC.

Constituirea de garanții reale

A se indica dacă există un acord între contrapărți în ceea ce privește constituirea de garanții reale. În cazul în care contractului financiar i se aplică cerințele de raportare menționate la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și cerințele regulamentelor delegate și de aplicare adoptate în temeiul acestuia, informațiile referitoare la constituirea de garanții reale sunt furnizate conform prevederilor respective.

Portofoliul de garanții reale

A se indica dacă constituirea de garanții reale s-a realizat la nivel de portofoliu. Prin portofoliu se înțelege calcularea garanțiilor reale pe baza pozițiilor nete rezultate dintr-un set de contracte, nu pe baza tranzacțiilor individuale.

Codul portofoliului de garanții reale

Dacă garanțiile reale se raportează la nivel de portofoliu, acesta ar trebui identificat printr-un cod unic stabilit de contrapartea care efectuează raportarea.

Marja inițială furnizată

Valoarea marjei inițiale furnizate celeilalte contrapărți de către contrapartea care efectuează raportarea.

În cazul în care marja inițială este furnizată la nivel de portofoliu, acest câmp ar trebui să includă valoarea globală a marjei inițiale furnizate pentru portofoliu.

Moneda marjei inițiale furnizate

A se specifica moneda în care este exprimată marja inițială furnizată.

Marja de variație furnizată

Valoarea marjei de variație, inclusiv a decontărilor în numerar, furnizate celeilalte contrapărți de către contrapartea care efectuează raportarea.

În cazul în care marja de variație este furnizată la nivel de portofoliu, acest câmp ar trebui să includă valoarea globală a marjei de variație furnizate pentru portofoliu.

Moneda marjei de variație furnizate

A se specifica moneda în care este exprimată marja de variație furnizată.

Marja inițială primită

Valoarea marjei inițiale primite de contrapartea care efectuează raportarea de la cealaltă contraparte.

În cazul în care marja inițială este primită la nivel de portofoliu, acest câmp ar trebui să includă valoarea globală a marjei inițiale primite pentru portofoliu.

Moneda marjei inițiale primite

A se specifica moneda în care este exprimată marja inițială primită.

Marja de variație primită

Valoarea marjei de variație, inclusiv a decontărilor în numerar, primite de către contrapartea care efectuează raportarea de la cealaltă contraparte.

În cazul în care marja de variație este primită la nivel de portofoliu, acest câmp ar trebui să includă valoarea globală a marjei de variație primite pentru portofoliu.

Moneda marjei de variație primite

A se specifica moneda în care este exprimată marja de variație primită.

Secțiunea 2a – Tipul de contract financiar

Tipul de contract financiar

A se clasifica contractul financiar în conformitate cu articolul 2 alineatul (1) punctul 100 din Directiva 2014/59/UE.

Identificatorul contractului financiar

Identificatorul unic de tranzacție, în cazul în care contractului financiar i se aplică cerințele de raportare menționate la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și cerințele regulamentelor delegate și de aplicare adoptate în temeiul acestuia. Pentru alte tipuri de contracte financiare, identificatorul alocat de contrapartea care efectuează raportarea.

Secțiunea 2b – Detalii privind tranzacția

Data obligațiilor

Data la care trebuie decontate obligațiile care decurg din contractul financiar.

Data scadenței

Data inițială de expirare a contractului financiar raportat. Încetarea anticipată nu se raportează în acest câmp.

Data rezilierii

Data rezilierii, în cazul încetării anticipate a contractului financiar raportat.

Dacă aceasta nu este diferită de data scadenței, acest câmp se lasă necompletat.

Dreptul de reziliere

A se indica dacă dreptul de reziliere al celeilalte contrapărți conform contractului financiar raportat se bazează pe insolvența sau pe situația financiară a entității aflate în rezoluție.

Tipul de acord-cadru

Referire la denumirea acordului-cadru relevant, dacă este utilizată pentru contractul financiar raportat (de exemplu, ISDA Master Agreement, Master Power Purchase and Sale Agreement, International ForEx Master Agreement, European Master Agreement sau alte tipuri locale de acorduri-cadru).

Versiunea acordului-cadru

Referire la anul versiunii acordului-cadru utilizate pentru tranzacția raportată, dacă este cazul (de exemplu, 1992, 2002 etc.)

Acordul de compensare

Referința unică a acordului de compensare, în cazul în care contractul financiar face parte dintr-un acord de compensare, definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 98 din Directiva 2014/59/UE.

Tipul obligațiilor/creanțelor

A se indica dacă obligațiile care derivă din contractul financiar:

—	sunt excluse integral de la aplicarea recapitalizării interne în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE;

—	sunt excluse parțial de la aplicarea recapitalizării interne în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE;

—	nu sunt excluse de la aplicarea recapitalizării interne în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Directiva 2014/59/UE.

Secțiunea 2c – Compensarea

Obligația de compensare

A se indica dacă contractul financiar raportat aparține unei clase de instrumente financiare derivate extrabursiere care a fost declarată ca făcând obiectul obligației de compensare și dacă ambele contrapărți din contract fac obiectul obligației de compensare în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012, la momentul executării contractului financiar.

Compensat

A se indica dacă a avut loc compensarea.

Marca temporală a compensării

Data și ora la care a avut loc compensarea

CPC

În cazul unui contract financiar care a fost compensat, codul unic al CPC care a realizat compensarea contractului financiar.

Intragrup

A se indica dacă contractul financiar a fost încheiat sub forma unei tranzacții intragrup, definită la articolul 3 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012.