27.2.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 57/3

(1)

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 definește ajustările pentru riscul de credit ca fiind cuantumul provizioanelor generale și specifice pentru pierderile din împrumuturi asociate cu riscurile de credit care a fost recunoscut în situațiile financiare ale instituțiilor conform cadrului contabil aplicabil, însă nu prevede norme specifice pentru a determina ceea ce constituie ajustările specifice și ajustările generale pentru riscul de credit.

(2)

Ar trebui să se stabilească norme referitoare la determinarea sumelor care trebuie incluse în calculul ajustărilor pentru riscul de credit care să reflecte pierderile legate exclusiv de riscul de credit. Calculul ajustărilor pentru riscul de credit în scopul determinării cerințelor de fonduri proprii ar trebui să fie limitat la sumele care au redus fondurile proprii de nivel 1 de bază (CET1) ale instituției.

(3)

Pierderile legate exclusiv de riscul de credit, recunoscute conform cadrului contabil aplicabil în exercițiul financiar în curs, ar trebui să fie recunoscute ca ajustări pentru riscul de credit, cu condiția ca instituția să recunoască efectul acestora în CET1. Acest lucru este relevant pentru situațiile în care astfel de pierderi din depreciere înregistrate în cursul unui exercițiu financiar se produc, în ciuda profiturilor interimare globale din cursul exercițiului sau de la sfârșit de exercițiu financiar care nu sunt aprobate în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în care recunoașterea acestor pierderi ca ajustări pentru riscul de credit ar avea un impact mai întâi asupra valorilor expunerilor sau asupra fondurilor proprii de nivel 2 și mai târziu asupra CET1. Pentru pierderile interimare astfel cum sunt prevăzute la articolul 36 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 o astfel de ajustare nu este necesară în măsura în care, în temeiul articolului respectiv, pierderile exercițiului financiar în curs sunt deduse imediat din CET1.

(4)

Anumite dispoziții ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 referitoare la ajustările pentru riscul de credit se referă în mod explicit la elemente extrabilanțiere. În cazul în care nu se face această distincție, dispozițiile relevante se aplică atât elementelor bilanțiere, cât și elementelor extrabilanțiere.

(5)

Ar trebui stabilite norme referitoare la pierderile legate exclusiv de riscul de credit care sunt recunoscute în cadrul contabil aplicabil și care au fost deduse din fondurile proprii de nivel 1 de bază ale instituției. Aceste norme ar trebui să acopere deprecierile și ajustările de valoare pentru activele financiare sau provizioanele pentru elementele extrabilanțiere, în măsura în care acestea reflectă pierderile legate exclusiv de riscul de credit și cu condiția ca acestea să fie recunoscute în contul de profit și pierdere conform cadrului contabil aplicabil. În măsura în care acele pierderi sunt legate de instrumente financiare evaluate la valoarea justă, normele ar trebui să se refere, de asemenea, la sumele recunoscute ca deprecieri conform cadrelor contabile aplicabile sau la ajustările similare efectuate, cu condiția ca acestea să reflecte pierderile legate de o deteriorare sau de o înrăutățire a calității creditului asociate unui activ sau unui portofoliu de active. În acest stadiu, nu este oportună reglementarea altor sume care nu reprezintă o depreciere a unui instrument financiar conform cadrului contabil aplicabil sau care nu reflectă un concept de natură similară, chiar dacă schimbările respective ar putea include o componentă de risc de credit.

(6)

Pentru a asigura sfera exhaustivă a calculului, este necesar ca orice sumă relevantă pentru scopurile enumerate la primul paragraf al articolului 110 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 să fie alocată fie calculului ajustărilor generale pentru riscul de credit (ajustările generale pentru riscul de credit), fie calculului ajustărilor specifice pentru riscul de credit (ajustările specifice pentru riscul de credit).

(7)

În ceea ce privește identificarea sumelor care pot fi incluse în calculul ajustărilor specifice pentru riscul de credit, singurul criteriu prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 este cel potrivit căruia ajustările specifice pentru riscul de credit nu sunt eligibile pentru a fi incluse în fondurile proprii de nivel 2 în cadrul abordării standardizate pentru riscul de credit, în conformitate cu articolul 62 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Așadar, distincția dintre sumele care urmează să fie incluse în calculul ajustărilor specifice pentru riscul de credit și cele care urmează să fie incluse în calculul ajustărilor generale pentru riscul de credit trebuie să fie făcută respectând criteriile de identificare a ceea ce poate fi inclus în fondurile proprii de nivel 2.

(8)

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pune în aplicare standardele convenite la nivel internațional în cel de al treilea cadru de reglementare internațional aplicabil băncilor, instituit de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (2) (denumit în continuare „Basel III”). Prin urmare, normele adecvate privind ajustările pentru riscul de credit ar trebui, de asemenea, să fie conforme cadrului de reglementare instituit de Comitetul de la Basel, care prevede că unul dintre criteriile pentru efectuarea distincției între ajustările generale pentru riscul de credit și ajustările specifice pentru riscul de credit trebuie să fie faptul că provizioanele generale sau rezervele generale pentru pierderi din împrumuturi sunt „disponibile fără restricții pentru acoperirea pierderilor care urmează să se materializeze ulterior”. În conformitate cu Basel III, provizioanele sau rezervele pentru pierderi din împrumuturi, constituite în previziunea unor pierderi viitoare, neidentificate în prezent, sunt disponibile fără restricții pentru acoperirea pierderilor provenite din riscul de credit, care urmează să se materializeze ulterior și, prin urmare, se califică pentru includerea în fondurile proprii de nivel 2. În plus, sumele incluse în calculul ajustărilor generale pentru riscul de credit ar trebui să fie pe deplin disponibile, în termeni de calendar și cuantum, pentru a acoperi astfel de pierderi, cel puțin pe baza unei situații de încetare a activității, în care fondurile proprii permit absorbția pierderilor în caz de insolvență înainte ca deponenții să piardă bani.

(9)

Aplicarea normelor în acest domeniu ar trebui să fie posibilă indiferent de cadrul contabil aplicabil. Cu toate acestea, pentru a permite instituțiilor să aplice o modalitate comună pentru a face distincția între ajustările specifice pentru riscul de credit și ajustările generale pentru riscul de credit, ar trebui furnizate, pentru tratarea pierderilor din riscul de credit în interiorul unui cadru contabil aplicabil, criterii corespunzătoare fiecărui tip de ajustare pentru riscul de credit. În timp ce tratarea pierderilor legate exclusiv de riscul de credit, recunoscute conform cadrelor contabile aplicabile, depinde de îndeplinirea acestor criterii, marea majoritate a sumelor respective ar trebui să fie, în mod normal, clasificate ca ajustări specifice pentru riscul de credit, dat fiind caracterul restrictiv al criteriilor pentru ajustările generale pentru riscul de credit.

(10)

Standardele internaționale de contabilitate fac obiectul revizuirilor, ceea ce ar putea necesita modificarea criteriilor pe baza cărora se face distincția între ajustările specifice pentru riscul de credit și ajustările generale pentru riscul de credit. În lumina discuțiilor în curs, în special a celor referitoare la modelele de depreciere, pare a fi prematur să se anticipeze modelul respectiv în cadrul criteriilor privind ajustările pentru riscul de credit.

(11)

Regulamentul (UE) nr. 575/2013 impune identificarea ajustărilor specifice pentru riscul de credit pentru o singură expunere dată. Prin urmare, este necesar să se decidă modul de tratare a ajustărilor specifice pentru riscul de credit care reflectă pierderile legate de riscul de credit aferent unui întreg grup de expuneri. În plus, este necesar să se decidă pentru care expuneri din grup ar trebui recunoscute ajustările specifice pentru riscul de credit și în ce măsură. Alocarea către expunerile din grup a unor părți din suma care rezultă din aceste ajustări specifice pentru riscul de credit trebuie să fie efectuată în mod proporțional cu valorile ponderate la risc ale expunerilor. În acest scop, valorile expunerilor ar trebui să fie determinate fără a se ține seama de ajustările specifice pentru riscul de credit.

(12)

Pentru determinarea stării de nerambursare în conformitate cu articolul 178 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, este necesar să se includă doar ajustările specifice pentru riscul de credit care sunt efectuate individual pentru o singură expunere sau pentru un singur debitor și să nu se includă ajustările specifice pentru riscul de credit efectuate pentru grupuri întregi de expuneri. Ajustările specifice pentru riscul de credit efectuate pentru grupuri întregi de expuneri nu identifică debitorii expunerilor aparținând grupurilor respective pentru care se consideră că a avut loc un eveniment de nerambursare. În special, existența ajustărilor specifice pentru riscul de credit aferent unui grup de expuneri nu este un motiv suficient pentru a concluziona că au avut loc evenimente de nerambursare pentru fiecare debitor sau pentru fiecare expunere aparținând grupului respectiv.

(13)

Este necesar ca instituțiile să fie capabile să demonstreze modul de utilizare a criteriilor pe baza cărora se face distincția dintre ajustările specifice pentru riscul de credit și ajustările generale pentru riscul de credit, în contextul cadrului contabil aplicabil. Prin urmare, instituțiile ar trebui să formalizeze acest proces.

(14)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare prezentate Comisiei de către Autoritatea bancară europeană.

(15)

Autoritatea bancară europeană a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente, în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010,

(a)

acestea sunt disponibile fără restricții și pe deplin, în termeni de calendar și cuantum, pentru a acoperi pierderile legate de riscul de credit care nu s-au materializat încă;

(b)

acestea reflectă pierderile legate de riscul de credit pentru un grup de expuneri, în legătură cu care instituția nu are în prezent nicio dovadă că a survenit un eveniment generator de pierderi.

(a)

pierderile recunoscute pentru a acoperi pierderi aferente portofoliului mai ridicate decât media din ultimii ani, deși în prezent nu există elemente care să ateste existența unor evenimente generatoare de pierderi și care să confirme nivelul de pierderi observat în trecut;

(b)

pierderile în legătură cu care instituția nu are cunoștință de deteriorarea calității creditului pentru un grup de expuneri, dar în cazul cărora un anumit grad de neplată este probabil, din punct de vedere statistic, pe baza experienței anterioare.

(a)

pierderile recunoscute în contul de profit și pierdere pentru instrumente evaluate la valoarea justă care reprezintă deprecieri pentru riscul de credit conform cadrului contabil aplicabil;

(b)

pierderile rezultate în urma evenimentelor actuale sau anterioare care afectează o singură expunere semnificativă sau expuneri care nu sunt semnificative în mod individual și care sunt evaluate individual sau colectiv;

(c)

pierderile pentru care experiența anterioară, ajustată pe baza datelor observabile actuale, indică faptul că pierderea a avut loc, dar că instituția nu știe încă la nivelul cărei expuneri au intervenit pierderile respective.

(a)

sumele identificate ca ajustări specifice pentru riscul de credit în conformitate cu articolul 1, care sunt legate de riscul de credit aferent unei singure expuneri;

(b)

sumele identificate ca ajustări specifice pentru riscul de credit în conformitate cu articolul 1, care sunt legate de riscul de credit aferent unui grup de expuneri și care au fost atribuite în conformitate cu articolul 2.