(1)

Decizia nr. 1313/2013/UE stabilește cadrul juridic al rescEU. Aceasta este o rezervă de capacități la nivelul Uniunii ce vizează oferirea de asistență în situații covârșitoare, în care capacitățile totale existente la nivel național și cele angajate de statele membre în cadrul Rezervei europene de protecție civilă nu sunt în măsură să asigure un răspuns eficace în caz de dezastre naturale și provocate de om.

(2)

Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/570 a Comisiei (2) stabilește componența inițială a rescEU în ceea ce privește capacitățile și cerințele de calitate ale acesteia. Capacitățile inițiale ale rescEU au constat în capacități de combatere aeriană a incendiilor forestiere cu ajutorul avioanelor și al elicopterelor.

(3)

În conformitate cu articolul 12 alineatul (2) din Decizia nr. 1313/2013/UE, rescEU trebuie definită ținând seama de riscurile identificate și emergente, de capacitățile generale și de lacunele de la nivelul Uniunii. Unul dintre domeniile asupra căruia rescEU ar trebui să se axeze în mod deosebit este răspunsul medical de urgență.

(4)

În urma unei analize a riscurilor identificate și emergente, a capacităților și a lacunelor de la nivelul Uniunii s-a constatat că în ceea ce privește răspunsul medical de urgență sunt necesare capacități rescEU pentru evacuarea aeriană medicală a victimelor dezastrelor („Medevac”) și o echipă medicală de urgență de tip 3 („EMT de tip 3”).

(5)

Pentru prevenirea oricărui risc de transmitere a bolilor extrem de infecțioase de la pacienții în cauză, ar trebui să existe două tipuri de capacități Medevac: una care să asigure evacuarea victimelor dezastrelor care au boli extrem de infecțioase și alta care să asigure evacuarea victimelor dezastrelor care au boli neinfecțioase.

(6)

Prin „echipă medicală de urgență” (EMT) se înțelege o echipă care poate fi trimisă pe teren, alcătuită din personal medical și alt tip de personal-cheie pregătit și echipat pentru a trata pacienții afectați de un dezastru. Organizația Mondială a Sănătății clasifică echipele medicale de urgență în trei tipuri, în funcție de nivelul de asistență medicală pe care îl oferă. În prezent, niciun stat membru nu are capacitate EMT de tip 3 care să poată răspunde unei cereri din partea unui guvern vizând un astfel de nivel de asistență clinică, ceea ce înseamnă că există lacune în materie de capacitate de răspuns la nivelul Uniunii.

(7)

Medevac și EMT de tip 3 sunt capacități care ar putea interveni în cazul unor dezastre a căror producere este puțin probabilă, dar al căror impact este ridicat și, în cazul în care sunt definite drept capacități instituite pentru a interveni în cazul unor dezastre a căror producere este puțin probabilă, dar al căror impact este ridicat în acte de punere în aplicare, astfel cum se prevede la articolul 32 litera (ha) din Decizia nr. 1313/2013/UE, se va acorda asistență financiară integrală din partea Uniunii pentru a asigura faptul că aceste capacități sunt disponibile și pot fi trimise pe teren.

(8)

Pentru a asigura punerea în aplicare a articolului 12 alineatul (2) din Decizia nr. 1313/2013/UE, capacitățile Medevac și EMT de tip 3 ar trebui incluse în componența rescEU.

(9)

În conformitate cu articolul 12 alineatul (4) din Decizia nr. 1313/2013/UE, cerințele de calitate pentru capacitățile de răspuns care fac parte din rescEU trebuie stabilite în urma unor consultări cu statele membre și trebuie să se bazeze pe standarde consacrate la nivel internațional, atunci când există deja astfel de standarde.

(10)

Având în vedere faptul că în cazul capacităților de evacuare aeriană medicală nu există standarde consacrate la nivel internațional, cerințele de calitate pentru aceste capacități ar trebui să se bazeze pe cerințele generale existente pentru modulele din Rezerva europeană de protecție civilă și pe cele mai bune practici din cadrul mecanismului Uniunii. Cerințele de calitate pentru EMT de tip 3 ar trebui să se bazeze pe standardele minime furnizate de Organizația Mondială a Sănătății.

(11)

Pentru a acorda asistență financiară din partea Uniunii pentru dezvoltarea unor astfel de capacități în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) din Decizia nr. 1313/2013/UE, ar trebui stabilite costurile estimate totale ale acestora. Costurile estimate totale ar trebui calculate ținând seama de categoriile de costuri eligibile prevăzute în anexa IA la decizia respectivă.

(12)

Prin urmare, Decizia de punere în aplicare (UE) 2019/570 ar trebui modificată.

(13)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului menționat la articolul 33 alineatul (1) din Decizia nr. 1313/2013/UE,