Help Print this page 

Summaries of EU Legislation

Title and reference
Siguranța maritimă în UE: organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
Multilingual display
Text

Siguranța maritimă în UE: organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor

Uniunea Europeană (UE) a stabilit un cadru legal de reglementare a relațiilor dintre țările UE și organizațiile recunoscute (*), desemnate pentru efectuarea inspecțiilor, controalelor și certificarea navelor, care acționează în numele lor.

ACT

Directiva 2009/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor, precum și pentru activitățile în domeniu ale administrațiilor maritime

SINTEZĂ

Uniunea Europeană (UE) a stabilit un cadru legal de reglementare a relațiilor dintre țările UE și organizațiile recunoscute (*), desemnate pentru efectuarea inspecțiilor, controalelor și certificarea navelor, care acționează în numele lor.

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva stabilește normele și condițiile în baza cărora o țară UE, în calitate de stat de pavilion, poate autoriza o organizație recunoscută să efectueze inspecții și certificări statutare în numele său.

ASPECTE-CHEIE

Autorizarea organizațiilor recunoscute

Țările UE trebuie să se asigure că administrațiile lor pun în aplicare convențiile internaționale (*) relevante în ceea ce privește inspecția și certificarea navelor care arborează pavilionul lor.

O țară UE poate să autorizeze organizațiile să efectueze integral sau parțial inspecțiile și controalele aferente emiterii sau reînnoirii certificatelor statutare (*) ale navelor. Țara respectivă poate să confere aceste competențe numai organizațiilor recunoscute.

Competențele legate de emiterea de certificate de siguranță a comunicațiilor radio pentru navele comerciale pot fi însă acordate unor organisme private recunoscute care dețin suficientă experiență și personal calificat.

O țară UE nu poate refuza autorizarea niciunei organizații recunoscute. Cu toate acestea, țara UE respectivă poate să decidă privind limitarea numărului de organizații autorizate în baza unor criterii obiective și nediscriminatorii.

Organizațiile situate în țările din afara UE pot fi recunoscute la nivelul UE și ulterior autorizate de administrațiile țărilor UE. În astfel de cazuri pot fi solicitate proceduri pentru autorizarea reciprocă.

Relațiile de colaborare

Atunci când o țară UE autorizează o organizație recunoscută, țara respectivă stabilește o „relație de colaborare” cu aceasta. Această relație este reglementată printr-un acord care conține clauze privind răspunderea financiară, auditarea periodică a atribuțiilor, inspecțiile aleatorii și amănunțite ale navelor și dispoziții privind raportarea obligatorie a informațiilor referitoare la flota de nave înscrise în registrul său de clasificare („clasa” de nave se referă la un grup de nave cu aceleași specificații de proiectare). Organizațiile autorizate pot fi obligate să fie reprezentate la nivel local în țara în cauză.

Țările UE trebuie să notifice Comisia Europeană despre relațiile de colaborare pe care le încheie.

O țară a UE poate suspenda sau retrage autorizația unei organizații recunoscute în cazul în care consideră că acea organizație nu mai îndeplinește condițiile necesare executării sarcinilor ce îi revin.

Monitorizare

Țările UE trebuie să se asigure că organizațiile recunoscute care acționează în numele lor își îndeplinesc sarcinile în mod corespunzător. Acestea trebuie să le monitorizeze o dată la fiecare doi ani și trebuie să informeze țările UE și Comisia cu privire la rezultatele acestor activități de monitorizare.

Atunci când o țară a UE monitorizează nave în calitate de stat de port, aceasta trebuie să informeze Comisia și alte țări ale UE dacă:

  • o navă care deține un certificat statutar valabil nu îndeplinește, de fapt, cerințele relevante ale convențiilor internaționale;
  • la o navă care deține un certificat de clasă (*) valabil se constată o defecțiune care privește elementele cuprinse în certificatul respectiv.

Țările UE trebuie să raporteze cazurile navelor care reprezintă o amenințare reală la adresa siguranței și mediului sau cele care fac dovada unei neglijențe deosebite din partea organizațiilor recunoscute. Organizațiile trebuie ținute la curent pentru a putea lua măsurile de corecție necesare.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Începând cu 17 iunie 2009.

CONTEXT

Această directivă a fost adoptată în paralel cu Regulamentul (CE) nr. 391/2009 privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor. Cele două instrumente abrogă Directiva 94/57/CE. Regulamentul creează un sistem de acordare a autorizațiilor la nivelul UE, care este o precondiție pentru orice organizație ce urmează să fie autorizată de o țară a UE în contextul Directivei 2009/15/CE.

TERMENI-CHEIE

(*) Organizație recunoscută: o organizație recunoscută în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 391/2009 privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor (a se vedea secțiunea „Context”).

(*) Convenții internaționale: Convenția pentru ocrotirea vieții omenești pe mare din 1 noiembrie 1974 (SOLAS 74), cu excepția capitolului XI-2 din anexa la aceasta; Convenția asupra liniilor de încărcare din 5 aprilie 1966; Convenția pentru prevenirea poluării de către nave din 2 noiembrie 1973 (MARPOL); împreună cu protocoalele și modificările la acestea și codurile conexe cu statut obligatoriu în toate țările UE, cu excepția alineatelor 16.1, 18.1 și 19 din partea 2 din Codul de aplicare a instrumentelor OMI și a secțiunilor 1.1, 1.3, 3.9.3.1, 3.9.3.2 și 3.9.3.3 din partea 2 din Codul IMO pentru organizațiile recunoscute, în versiunea actualizată a acestora.

(*) Certificat statutar: un certificat eliberat de un stat de pavilion sau în numele unui stat de pavilion în conformitate cu convențiile internaționale.

(*) Certificat de clasă: un certificat prin care se atestă că nava poate fi utilizată într-un anume scop sau pentru un anumit serviciu, eliberat în conformitate cu normele și procedurile organizației recunoscute.

REFERINȚE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Directiva 2009/15/CE

17.6.2009

17.6.2011

JO L 131, 28.5.2009, pp. 47-56

Act(e) de modificare

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Directiva 2014/111/UE

21.12.2014

31.12.2015

JO L 366, 20.12.2014, pp. 83-87

ACTE CONEXE

Regulamentul (CE) nr. 391/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 privind normele și standardele comune pentru organizațiile cu rol de inspecție și control al navelor (JO L 131, 28.5.2009, pp. 11-23); Versiunea consolidată

Data ultimei actualizări: 06.08.2015

Top