Help Print this page 

Summaries of EU Legislation

Title and reference
Asistența medicală în alte țări ale UE – drepturile pacienților

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
Multilingual display
Text

Asistența medicală în alte țări ale UE – drepturile pacienților

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2011/24/UE privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere

SINTEZĂ

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

  • Directiva stabilește condițiile în care un pacient poate călători într-o altă țară a UE pentru a primi îngrijiri medicale sigure și de înaltă calitate și pentru a i se rambursa costul de către sistemul național de asigurări de sănătate.
  • De asemenea, actul încurajează cooperarea dintre sistemele naționale de asistență medicală.

ASPECTE-CHEIE

  • Țara UE care furnizează tratamentul trebuie să se asigure că:
    • pacienții au toate informațiile necesare pentru a lua hotărâri în cunoștință de cauză;
    • există proceduri transparente pentru depunerea de plângeri;
    • există sisteme de asigurări de răspundere profesională sau garanții similare;
    • se respectă confidențialitatea datelor cu caracter personal;
    • pacienții au acces la dosarul, în format pe hârtie sau electronic, al tratamentului pe care îl primesc;
    • onorariile plătite pentru asistența medicală sunt aceleași ca în cazul pacienților autohtoni.
  • Țara UE în care pacientul este asigurat trebuie să se asigure că:
    • se rambursează costurile asistenței medicale furnizate;
    • sunt disponibile informații privind drepturile pacienților;
    • pacienții au acces la orice tratament medical de monitorizare care ar putea fi necesar;
    • pacienții au acces la dosarele lor medicale.
  • Punctele naționale de contact există pentru a furniza informații și pentru a se consulta cu organizațiile de pacienți, cu furnizorii de servicii medicale și cu asigurătorii.
  • Furnizorii de servicii medicale le oferă pacienților informații, inclusiv următoarele:
    • opțiunile de tratament;
    • disponibilitatea;
    • calitatea și siguranța asistenței medicale pe care o furnizează;
    • prețurile;
    • autorizarea sau înregistrarea.
  • Țara de reședință a unui pacient trebuie să ramburseze costul tratamentului conform baremelor pe care le aplică intern. De asemenea, țara poate decide să ramburseze costurile de călătorie și cazare.
  • Un pacient poate solicita autorizarea prealabilă din țara de reședință înainte de a merge în străinătate pentru tratament. Aceasta poate fi necesară dacă îngrijirile medicale implică cel puțin o noapte la spital și/sau utilizarea unui echipament medical foarte specializat și costisitor sau dacă prezintă un risc deosebit pentru pacient sau pentru populație.
  • O autoritate națională poate refuza acordarea autorizării prealabile în cazul în care consideră că îi poate oferi pacientului asistența medicală într-un termen rezonabil din punct de vedere medical.
  • Cererile pentru tratament medical într-o altă țară a UE trebuie să fie prelucrate într-un termen rezonabil.
  • Prescripțiile eliberate într-o țară a UE sunt valabile într-o altă țară a UE.
  • Autoritățile naționale de sănătate trebuie să coopereze între ele la punerea în aplicare a legislației și la dezvoltarea rețelelor europene de referință între furnizorii de servicii medicale și centrele de expertiză.
  • Cooperarea se extinde la abordarea bolilor rare, dezvoltarea eSănătății și la evaluarea noilor tehnologii medicale.
  • Actul legislativ nu vizează asistența de lungă durată, alocarea și accesul la organe sau vaccinări.
  • Directiva nu afectează modul în care țările UE organizează și finanțează sistemele naționale de sănătate pentru proprii cetățeni.
  • Comisia Europeană elaborează un raport la fiecare trei ani privind modul de funcționare al sistemului și de aplicare a directivei. Primul raport a fost adoptat în septembrie 2015.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva a intrat în vigoare la 24 aprilie 2011. Țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la 25 octombrie 2013.

CONTEXT

Motivul pentru care a fost necesară clarificarea normelor pentru asistența medicală transfrontalieră este acela că normele au fost dezvoltate pe baza unor hotărâri individuale ale Curții de Justiție a Uniunii Europene de-a lungul unei perioade de peste 10 ani. Directiva a fost concepută în mod specific pentru a clarifica drepturile la asistență medicală care derivă din hotărârile Curții pe baza articolului 56 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și pentru a permite utilizarea în practică a acestor drepturi. Directiva vizează clarificarea relației dintre normele sale privind asistența medicală transfrontalieră și cadrul existent furnizat de Regulamentul (CE) 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială.

Îngrijiri transfrontaliere: către un cadru legislativ

ACT

Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere (JO L 88, 4.4.2011, pp. 45-65)

Modificările succesive aduse Directivei 2011/24/UE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

Directiva de punere în aplicare 2012/52/UE a Comisiei din 20 decembrie 2012 de stabilire a unor măsuri pentru facilitarea recunoașterii prescripțiilor medicale emise în alt stat membru (JO L 356, 22.12.2012, pp. 68-70)

Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu: Raportul Comisiei cu privire la punerea în aplicare a Directivei 2011/24/UE privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere [COM(2015) 421 final din 4.9.2015]

2014/286/UE: Decizia delegată a Comisiei din 10 martie 2014 de stabilire a criteriilor și condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească rețelele europene de referință și furnizorii de servicii medicale care doresc să se alăture unei rețele europene de referință [JO L 147, 17.5.2014, pp. 71-78]

2014/287/UE: Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 10 martie 2014 de stabilire a criteriilor pentru înființarea și evaluarea rețelelor europene de referință și a membrilor lor și pentru facilitarea schimbului de informații și de expertiză privind înființarea și evaluarea unor asemenea rețele (JO L 147, 17.5.2014, pp. 79-87)

2011/890/UE: Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 22 decembrie 2011 de stabilire a normelor pentru înființarea, gestionarea și funcționarea rețelei de autorități naționale responsabile cu e-sănătatea (JO L 344, 28.12.2011, pp. 48-50)

2013/329/UE: Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 26 iunie 2013 de stabilire a normelor pentru înființarea, gestionarea și funcționarea transparentă a rețelei autorităților sau organismelor naționale responsabile de evaluarea tehnologiilor medicale (JO L 175, 27.6.2013, pp. 71-72)

Data ultimei actualizări: 18.01.2016

Top