Consensul european privind dezvoltarea

Uniunea Europeană (UE) ocupă primul loc în ceea ce priveşte ajutorul pentru dezvoltare acordat la nivel mondial, contribuind într-o cotă de 55 %. Cu toate acestea, eficacitatea ajutorului european poate şi trebuie să se majoreze printr-un efort sporit de coordonare şi armonizare. Această declaraţie prezintă o viziune comună, care orientează acţiunea UE în domeniul cooperării şi al dezvoltării atât la nivelul statelor membre, cât şi la cel al Comunităţii. Ea expune, de asemenea, acţiunile concrete care trebuie urmate pentru punerea în aplicare a acestei viziuni la nivel comunitar.

ACT

Declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în Consiliu, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene intitulată „Consensul european” [Jurnalul Oficial C 46 24.2.2006].

SINTEZĂ

La 20 decembrie 2005, preşedinţii Comisiei, Parlamentului şi Consiliului au semnat noua declaraţie privind politica de dezvoltare a UE, „Consensul european”. Acesta defineşte, pentru prima oară în cincizeci de ani de cooperare, cadrul principiilor comune în care UE şi statele membre îşi vor pune fiecare în aplicare politicile de dezvoltare într-un spirit de complementaritate.

Prima parte: viziunea UE pentru dezvoltare

Această primă parte a declaraţiei precizează obiectivele şi principiile pe baza cărora statele membre şi Comunitatea se angajează faţă de o viziune comună. Deoarece obiectivul primordial este reducerea sărăciei în lume în contextul dezvoltării durabile, UE doreşte să realizeze până în 2015 Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM), la care subscriu toate statele membre ale Organizaţiei Naţiunilor Unite. Aceste obiective sunt:

• eliminarea sărăciei extreme şi a foametei;
• asigurarea unei educaţii primare pentru toţi;
• promovarea egalităţii sexelor şi a autonomizării femeilor;
• reducerea mortalităţii infantile;
• îmbunătăţirea sănătăţii materne;
• combaterea virusului HIV/bolii SIDA, a malariei şi a altor boli;
• asigurarea unui mediu înconjurător durabil;
• instituirea unui parteneriat mondial pentru dezvoltare.

Uniunea consideră, de asemenea, că obiectivul fundamental de reducere a sărăciei se sprijină pe obiectivele complementare de promovare a bunei guvernări şi de respectare a drepturilor omului, valori comune ce reprezintă fundamentul UE. Combaterea sărăciei implică totodată stabilirea unui echilibru între activităţile asociate dezvoltării umane, protejării resurselor naturale şi creşterii economice şi crearea de avere în favoarea populaţiilor sărace.

Principiile comune care guvernează activităţile de cooperare şi dezvoltare sunt posesia, parteneriatul, un dialog politic aprofundat, participarea societăţii civile, egalitatea sexelor şi un angajament continuu în scopul de a preveni fragilitatea statelor. Ţările în curs de dezvoltare sunt principalele responsabile pentru propria dezvoltare, însă UE îşi asumă partea sa de răspundere în eforturile furnizate în comun, în cadrul parteneriatului.

UE şi-a asumat angajamentul de a majora bugetele dedicate ajutorului până la nivelul de 0,7 % din venitul naţional brut până în 2015, cu un obiectiv colectiv intermediar de 0,56 % până în 2010; jumătate din acest spor al ajutorului va fi destinată Africii. Uniunea va continua să acorde prioritate sprijinului pentru ţările cel mai puţin dezvoltate cu venit mic şi cu venit mediu. Resursele vor fi alocate conform unor criterii obiective şi transparente, bazate pe necesităţi şi pe performanţe. Întreaga programare naţională şi regională a Comunităţii se va baza pe principiul concentrării, care prevede selecţia unui număr limitat de domenii de acţiune prioritare.

Calitatea ajutorului va fi primordială pentru UE, care va asigura monitorizarea angajamentelor sale în favoarea eficacităţii ajutorului, în special prin stabilirea de obiective concrete pentru 2010. Posesia naţională, coordonarea şi armonizarea donatorilor, care începe pe teren, alinierea la sistemele ţărilor beneficiare şi orientarea către rezultate sunt principiile de bază sub acest aspect. Vor fi consolidate mecanisme de ajutor mai previzibile pentru a permite o planificare mai eficace a ţărilor partenere.

UE va încuraja o mai bună coordonare şi complementaritate între donatori, depunând eforturi în sensul unei programări multianuale comune, bazată pe strategiile şi pe procedurile ţărilor partenere, pe mecanisme comune de punere în aplicare şi pe utilizarea dispozitivelor de cofinanţare. Va favoriza, de asemenea, coerenţa politicilor pentru dezvoltare în numeroase domenii.

A doua parte: punerea în aplicare a politicii de dezvoltare a Comunităţii Europene

Politica comunitară şi politicile statelor membre trebuie să fie complementare în acest domeniu. Valoarea adăugată a politicii comunitare provine din prezenţa sa la scară mondială, expertiza sa în punerea în aplicare a ajutorului, rolul său în promovarea coerenţei politicilor şi a celor mai bune practici, facilitarea coordonării şi a armonizării, sprijinul pentru democraţie, drepturile omului, buna guvernare şi respectarea dreptului internaţional, precum şi promovarea participării societăţii civile şi a solidarităţii Nord-Sud.

Cooperarea pentru dezvoltare este un element major dintr-un ansamblu mai amplu de acţiuni externe, care trebuie să fie coerente şi complementare. Documentele de programare referitoare la strategiile naţionale, regionale sau tematice reflectă acest ansamblu de politici şi asigură coerenţa acestora.

Pentru a răspunde la nevoile exprimate de ţările partenere, Comunitatea îşi va concentra activităţile în domeniile următoare:

• comerţul şi integrarea regională;
• mediul şi gestiunea durabilă a resurselor naturale; infrastructurile;
• apa şi energia;
• dezvoltarea rurală, agricultura şi siguranţa alimentaţiei;
• guvernarea, democraţia, drepturile omului şi sprijinul pentru reformele economice şi instituţionale;
• prevenirea conflictelor şi a fragilităţii statelor;
• dezvoltarea umană; coeziunea socială şi ocuparea forţei de muncă.

În cazul anumitor probleme care implică, de asemenea, principii generale aplicabile oricărei iniţiative şi care necesită un efort multisectorial, Comunitatea va consolida abordarea „mainstreaming”. Aceste probleme includ: democraţia, buna guvernare, drepturile omului, drepturile copiilor şi ale populaţiilor indigene, egalitatea între bărbaţi şi femei, durabilitatea ecologică şi lupta împotriva HIV/SIDA.

Modalităţile de ajutor vor fi adaptate la nevoile şi la contextele fiecărei ţări, cu preferinţă pentru sprijinul bugetar, acolo unde condiţiile permit. Abordarea Comunităţii se va baza pe indicatori ai rezultatelor şi ai performanţei. Majoritatea ajutorului comunitar va continua să fie oferită sub formă de donaţii, adecvate în special în cazul ţărilor celor mai sărace şi al celor cu capacitate de rambursare limitată.

Asistenţa comunitară şi calitatea ajutorului oferit s-au îmbunătăţit graţie reformei ajutorului extern, lansată în anul 2000 de către Comisie. Se vor aduce în continuare noi îmbunătăţiri în domenii cum ar fi, de exemplu, sistemele informatice, şi se va stabili o deconcentrare mai mare către delegaţii. Comisia va ţine cont de învăţămintele extrase din evaluarea politicii de dezvoltare a Comunităţii Europene adoptată în 2000 şi va asigura punerea în aplicare a „Consensului european privind dezvoltarea” prin programele de dezvoltare comunitare din toate ţările în curs de dezvoltare.

ACTE CONEXE

Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European - Raport anual 2007 privind politica de dezvoltare a Comunităţii Europene şi implementarea asistenţei externe în 2006 [COM(2007) 349 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial]. În 2006, UE a alocat 9,8 miliarde de euro ajutorului public pentru dezvoltare (APD). Anul s-a caracterizat prin schimbări importante în modul de gestionare a cooperării pentru dezvoltare de către UE, şi anume: decizia de a acorda o atenţie deosebită coerenţei politicilor în serviciul dezvoltării, adoptarea de strategii regionale care să reflecte principalele priorităţi ale UE, simplificarea instrumentelor de ajutor extern (în special crearea instrumentului de finanţare a cooperării pentru dezvoltare şi a instrumentului pentru democraţie şi drepturile omului), punerea în aplicare a unui cadru pentru creşterea eficacităţii ajutorului şi îmbunătăţirea metodologiei de evaluare a rezultatelor.

Communication from the Commission to the Council and the European Parliament - Annual Report 2006 on the European Community’s Development Policy and the Implementation of External Assistance in 2005 [COM(2006) 326 final - Not published in the Official Journal] (Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 22 iunie 2006 - Raport anual 2006 privind politica de dezvoltare a Comunităţii Europene şi punerea în aplicare a ajutorului extern în 2005) [COM(2006) 326 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial]. În 2005, UE şi-a asumat angajamentul de a dubla nivelul actual al APD până în 2010 şi a cheltuit 6,2 miliarde de euro pentru acordarea de ajutoare. În strategia politică anuală pentru 2005, obiectivele Comisiei în materie de dezvoltare erau constituite din reexaminarea şi majorarea contribuţiei UE către ODM, precum şi din lansarea unei facilităţi pentru apă.

În plus, Comunitatea şi statele membre au semnat Declaraţia de la Paris cu privire la eficacitatea ajutorului pentru dezvoltare (pdf) (DE) (EN) (ES) (FR) şi a fost aprobată o nouă declaraţie tripartită privind politica de dezvoltare (Consensul european privind dezvoltarea).

Africa a fost prioritatea specială pentru 2005, cu revizuirea Acordului de la Cotonou, punerea în aplicare a facilităţii de sprijin pentru pace şi elaborarea unei strategii UE pentru Africa.

Ultima actualizare: 28.11.2007