Help Print this page 
Title and reference
Acordul de la Cotonou

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
BG ES CS DA DE ET EL EN FR GA HR IT LV LT HU MT NL PL PT RO SK SL FI SV
HTML html ES html CS html DA html DE html EL html EN html FR html IT html HU html NL html PL html PT html RO html FI html SV
Multilingual display
Text

Acordul de la Cotonou

Principalele obiective ale Acordului de la Cotonou sunt reducerea și, în final, eradicarea sărăciei și integrarea progresivă a țărilor din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP) în economia mondială, respectând totodată obiectivele de dezvoltare durabilă.

ACT

Acordul 2000/483/CE de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000.

SINTEZĂ

Cadrul general

Acordul de la Cotonou constituie un cadru pentru relațiile de cooperare ale Uniunii Economice (UE), pentru dezvoltarea economică, socială și culturală a țărilor din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP).

Focalizată pe obiectivul reducerii și, pe termen lung, al eradicării sărăciei, cooperarea trebuie, de asemenea, să contribuie la pacea, la securitatea și la stabilitatea politică și democratică a țărilor ACP. În acest context, partenerii la acord acționează împreună pentru realizarea progresivă a Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM).

Acordul de la Cotonou se bazează pe egalitatea partenerilor și pe însușirea strategiilor de dezvoltare. Semnat la 23 iunie 2000 pentru o durată de 20 de ani, acesta poate fi revizuit la fiecare cinci ani.

Dimensiunea politică

Acordul are o puternică dimensiune politică, ce se traduce în special prin:

  • un dialog politic periodic, menit să consolideze cooperarea și să promoveze un sistem de multilateralism eficient;
  • politici de consolidare a păcii, de prevenire și de soluționare a conflictelor. În acest domeniu, parteneriatul se concentrează pe inițiativele regionale și pe consolidarea capacităților locale, dar și pe implicarea organizațiilor regionale, cum este Uniunea Africană;
  • promovarea drepturilor omului, a principiilor democratice bazate pe statul de drept, a gestionării transparente și responsabile a afacerilor publice. S-a elaborat o nouă procedură în cazul încălcării acestor elemente, punându-se accentul pe responsabilitatea statului în cauză;
  • identificarea chestiunilor de interes comun, legate de problematicile generale (integrare regională) sau specifice (comerț, cheltuieli militare, droguri, crimă organizată, munca copiilor, discriminare);
  • elaborarea unor strategii de cooperare, inclusiv agenda pentru eficacitatea ajutoarelor, politicile sectoriale referitoare la mediu, schimbările climatice, egalitatea între femei și bărbați și migrația;
  • atenția acordată temei securității, în special în ceea ce privește lupta împotriva proliferării armelor de distrugere în masă, Curtea Penală Internațională și cooperarea internațională în materie de combatere a terorismului și a traficului ilicit.

Dialogul politic se desfășoară în mod flexibil, într-un cadru oficial sau neoficial și la nivelul teritorial cel mai adecvat. La acest dialog pot participa și organizațiile regionale și parlamentele naționale.

Promovarea abordărilor participative

Acordul prevede un rol important pentru actorii nestatali în elaborarea și punerea în aplicare a strategiilor și a programelor de dezvoltare. Este vorba, în special, de autoritățile locale, de organizațiile societății civile și din sectorul privat, care au acces la finanțări specifice ale parteneriatului.

Strategii de dezvoltare și de reducere a sărăciei

Acordul se bazează pe o abordare integrată care cuprinde acțiuni în favoarea dezvoltării economice, sociale și umane, precum și a integrării regionale. Prioritățile pentru intervenție se stabilesc pentru fiecare țară, respectându-se principiul diferențierii.

Dezvoltarea economică se focalizează pe:

  • politicile și reformele macroeconomice și structurale;
  • politicile sectoriale (în special pe dezvoltarea sectorului industrial, agricol, turistic, al pescuitului și al cunoștințelor tradiționale);
  • investiții și dezvoltarea sectorului privat; în special cooperarea sprijină investițiile sectorului public în infrastructurile care pot să favorizeze dezvoltarea sectorului privat, creșterea economică și eradicarea sărăciei.

Principalele dimensiuni ale dezvoltării sociale și umane sunt următoarele:

  • politicile sectoriale sociale, în materie de îmbunătățire a sistemelor de educație, de sănătate și de nutriție);
  • chestiunile privind tineretul, în special participarea la viața publică și schimburile între țările partenere;
  • sănătatea și accesul la servicii, lupta împotriva bolilor legate de sărăcie și protecția sănătății sexuale și reproductive;
  • dezvoltarea culturală.

Integrarea și cooperarea regionale au ca obiectiv facilitarea dezvoltării în toate sectoarele. Cooperarea sprijină și proiectele și inițiativele de cooperare interregională și intra-ACP, inclusiv care privesc țările în curs de dezvoltare care nu sunt ACP. Integrarea și cooperarea regională își propun, între altele:

  • accelerarea și diversificarea economiilor țărilor ACP;
  • promovarea și dezvoltarea comerțului, și în beneficiul țărilor cel mai puțin dezvoltate (ȚPD) dintre statele ACP;
  • punerea în aplicare a politicilor sectoriale de reformă la nivel regional.

În cele din urmă, strategiile de dezvoltare țin seama în mod sistematic de trei aspecte transversale:

  • egalitatea între femei și bărbați;
  • gestionarea durabilă a mediului și a resurselor naturale;
  • dezvoltarea instituțională și consolidarea capacităților.

Cooperarea economică și comercială

Acordul este în conformitate cu normele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și permite țărilor ACP să participe pe deplin la comerțul internațional.

Acesta prevede negocierea acordurilor regionale de parteneriat economic, în scopul liberalizării schimburilor comerciale.

Acordul subliniază situația vulnerabilă a țărilor ACP, importanța cooperării și a ajutorului pentru comerț. În acest sens, cooperarea în materie comercială nu se limitează numai la practicile comerciale, ea se extinde și asupra protecției drepturilor de proprietate intelectuală sau asupra respectării normelor internaționale de muncă.

Cele mai vulnerabile țări

Se acordă un tratament special celor mai vulnerabile țări ACP, fără ieșire la mare sau insulare, cât și țărilor ieșite dintr-un conflict. Acestora li se acordă atenție specială în anumite domenii, îndeosebi în materie de siguranță alimentară, de cooperare regională, de infrastructuri de transport și de comunicații.

Instituții comune

Consiliul de miniștri se reunește o dată pe an: este compus din membri ai Consiliului UE, ai Comisiei și dintr-un membru al guvernului fiecărei țări ACP. Președinția Consiliului este deținută prin rotație de către un membru al Consiliului UE și un membru al guvernului unei țări ACP.

Consiliul conduce dialogul politic și veghează la punerea optimă în aplicare a acordului. Acesta poate lua decizii obligatorii pentru părți, poate formula rezoluții, recomandări și avize. De asemenea, poate să delege competențe Comitetului ambasadorilor. Consiliul prezintă Adunării Parlamentare Comune un raport anual privind punerea în aplicare a acordului.

Comitetul ambasadorilor asistă Consiliul de miniștri. Acesta este compus din reprezentantul permanent al fiecărui stat membru în Uniunea Europeană, dintr-un reprezentant al Comisiei și dintr-un șef al misiunii fiecărei țări ACP la UE. Președinția sa este asigurată prin rotație de către reprezentantul unui stat membru al UE și de către reprezentantul unei țări ACP.

Adunarea Parlamentară Paritară este un organism consultativ compus, în număr egal, din membri ai Parlamentului European și din reprezentanți ai țărilor ACP. Adunarea poate adopta rezoluții și poate face recomandări Consiliului de miniștri. Aceasta se reunește de două ori pe an în sesiune plenară, alternativ în UE și într-o țară ACP.

Încălcarea elementelor esențiale ale acordului

Textul prevede măsuri în caz de nerespectare a elementelor esențiale ale acordului, și anume respectarea drepturilor omului, a principiilor democratice și a statului de drept.

Acesta prevede o procedură preliminară de consultare, dar, în absența unei soluții acceptabile, se pot lua măsuri suplimentare, inclusiv suspendarea acordului.

Context

Acordul de la Cotonou reprezintă o nouă etapă în cooperarea dintre țările ACP și UE. Pentru unele țări ACP, cooperarea a început odată cu semnarea Tratatului de la Roma, în 1957. Aceasta s-a dezvoltat prin semnarea celor două convenții de la Yaoundé și a celor patru convenții de la Lomé.

REFERINȚE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial

Acordul 2000/483/CE

1.4.2003

-

JO L 317, 15.12.2000

Act/acte

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial

Decizia 2005/599/CE

21.6.2005

-

JO L 209, 11.8.2005

Decizia 2010/648/UE

14.5.2010

-

JO L 287, 4.11.2010

ACTE CONEXE

Regim comercial

Propunere de decizie a Consiliului din 30 septembrie 2008 privind semnarea și aplicarea cu titlu provizoriu a acordului de stabilire a unui cadru pentru un Acord de parteneriat economic între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și statele partenere din Comunitatea Africii Orientale, pe de altă parte [ COM(2008) 521 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Regimul comercial prevăzut în Acordul de la Cotonou și derogarea acordată de OMC acestui regim au expirat în decembrie 2007. Astfel, stabilirea unui Cadru pentru un acord de parteneriat economic (CAPE) între UE și statele partenere din Comunitatea Africii Orientale trebuie să permită menținerea relațiilor comerciale existente și să servească drept bază pentru negocierea unui acord de parteneriat economic la nivel mondial în 2009. CAPE prevede măsurile necesare pentru instituirea unei zone de liber schimb, precum și dispoziții specifice referitoare la regulile de origine, la măsurile netarifare, la măsurile de apărare comercială, la prevenirea conflictelor, pescuitul, la cooperarea administrativă și instituțională.

Regulamentul (CE) nr. 1528/2007 al Consiliului din 20 decembrie 2007 privind aplicarea regimurilor aplicabile produselor originare din anumite state care fac parte din grupul statelor din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP) prevăzute în acordurile de stabilire sau care duc la stabilirea Acordurilor de parteneriat economic [Jurnalul Oficial L 348 din 31.12.2007].

Acest regulament stabilește lista statelor care beneficiază de un Acord de parteneriat economic (APE). Regulamentul prevede o aplicare a acestui regim comercial începând cu 1 ianuarie 2008.

Dispoziții specifice

Decizia 2008/991/CE nr. 3/2008 a Consiliului de miniștri ACP-CE din 15 decembrie 2008 de adoptare a modificărilor la anexa IV a Acordului de parteneriat [Jurnalul Oficial L 352 din 31.12.2008].

Anexa IV referitoare la procedurile de punere în aplicare și de gestionare a Acordului de la Cotonou a fost modificată în vederea armonizării procedurilor de atribuire și de executare a contractelor de achiziții publice.

Contractele și subvențiile se atribuie în conformitate cu normele și standardele comunitare.

Decision 2006/1/EC of the ACP-EC Council of Ministers of 2 June 2006 specifying the multiannual financial framework for the period 2008 to 2013 and modifying the revised ACP-EC Partnership Agreement [Official Journal L 247 of 9.9.2006] (Decizia 2006/1/CE a Consiliului de miniștri ACP-CE din 2 iunie 2006 de specificare a cadrului financiar multianual pentru perioada 2008-2013 și de modificare a Acordului de parteneriat ACP-CE revizuit).

Acest acord de finanțare privind Acordul de parteneriat de la Cotonou acoperă perioada 2008-2013 și prevede un pachet bugetar de peste 24 de miliarde EUR. Acest pachet cuprinde 2 miliarde EUR din resurse proprii ale BEI, iar restul sumei constituie cel de al 10-lea Fond european de dezvoltare (FED). Aceasta reprezintă, anual, o creștere de aproximativ 35 % în raport cu cel de al 9-lea FED. O parte mai semnificativă din buget va fi destinată programelor regionale, subliniind astfel importanța pe care o are integrarea economică regională pentru dezvoltarea națională și locală.

Decizia nr. 1/2012 a Consiliului de miniștri ACP-UE din 15 iunie 2012 privind revizuirea modalitățilorși condițiilor de finanțare a investițiilor (capitolul 1 din anexa II la Acordul de parteneriat ACP-UE) [Jurnalul Oficial L 174, 4.7.2012].

Această decizie prevede că subvenționarea dobânzii de care beneficiază țările ACP în baza Acordului poate fi capitalizată sau poate fi utilizată sub formă de finanțări nerambursabile. Maximum 15 % din bugetul pentru subvenționarea ratei dobânzii poate fi folosit pentru a finanța asistența tehnică aferentă proiectelor în țările ACP.

Decizia nr. 1/2013 a Consiliului de miniștri ACP-UE din 7 iunie 2013 de adoptare a unui protocol privind cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020 în cadrul Acordului de parteneriat între membrii grupului statelor din Africa, zona Caraibilorși Pacific, pe de o parte,și Comunitatea Europeanăși statele membre ale acesteia, pe de altă parte [Jurnalul Oficial L 173, 26.6.2013].

Această decizie stabilește valoarea totală a asistenței financiare oferite statelor ACP în cadrul financiar multianual pentru perioada 2014-2020, respectiv 31,5 milioane de euro, dintre care 29 milioane de euro sunt pentru cel de al 11-lea Fond european de dezvoltare (FED), ceea ce reprezintă o creștere cu peste 30 % față de cel de al 10-lea FED. Suma celui de al 11-lea FED se alocă după cum urmează:

  • 24,365 milioane de euro pentru programe indicative naționale și regionale;
  • 3,590 milioane de euro pentru cooperarea intra-ACP și interregională;
  • 1,134 milioane de euro pentru Facilitatea pentru investiții.

Ultima actualizare: 05.02.2014

Top