Regimul comun aplicabil importurilor din anumite ţări terţe

Acest regulament stabileşte regimul comun aplicabil importurilor în Uniunea Europeană (UE) de produse originare din anumite ţări terţe. Acesta instituie şi procedurile prin care se permite Uniunii Europene să aplice măsuri de supraveghere şi de salvgardare necesare pentru a apăra interesele UE.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 625/2009 al Consiliului din 7 iulie 2009 privind regimul comun aplicabil importurilor din anumite ţări terţe.

SINTEZĂ

Importurile de produse care intră sub incidenţa acestui regulament nu fac obiectul niciunei restricţii cantitative şi, prin urmare, se desfăşoară liber, sub rezerva unor posibile măsuri de salvgardare.

Domeniul de aplicare

Acest regulament se aplică produselor originare din oricare dintre următoarele ţări terţe: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Coreea de Nord, Kazahstan, Rusia, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan şi Vietnam. Domeniul de aplicare exclude produsele reglementate de regimul comun aplicabil importurilor.

Procedura de informare şi consultare

Statele membre ale UE trebuie să informeze Comisia în cazul în care evoluţia importurilor sugerează necesitatea recurgerii la măsuri de supraveghere sau de salvgardare. Se pot demara consultări fie la cererea unui stat membru, fie la iniţiativa Comisiei. Consultările se desfăşoară în cadrul unui comitet consultativ, compus din reprezentanţi ai fiecărui stat membru şi prezidat de către un reprezentant al Comisiei.

Aceste consultări examinează următoarele elemente:

• condiţiile importurilor;
• situaţia economică şi comercială;
• chestiunile referitoare la administrarea acordurilor comerciale dintre Uniunea Europeană şi ţara terţă în cauză din lista de mai sus;
• după caz, măsurile care urmează a fi adoptate.

Dacă este necesar, consultările pot avea loc în scris şi statele membre îşi pot exprima opinia sau pot cere consultări orale, într-un termen cuprins între cinci şi opt zile lucrătoare.

Procedura de anchetă

În cazul în care, în urma încheierii consultărilor, se constată că există suficiente dovezi pentru a justifica deschiderea unei anchete, Comisia declanşează o anchetă în termen de o lună şi publică un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, care conţine un rezumat al informaţiilor primite şi stabileşte termenele în care părţile interesate pot comunica informaţii, precum şi termenele cu privire la audieri.

În cadrul anchetei, Comisia examinează următoarele elemente:

• volumul importurilor;
• preţul importurilor;
• impactul pe care îl au acestea asupra producătorilor din Uniunea Europeană;
• sistemul economic specific al ţărilor în cauză.

Atunci când se invocă o ameninţare cu producerea unui prejudiciu grav, Comisia examinează în egală măsură dacă se preconizează că o situaţie specială se poate transforma într-un prejudiciu real. În această privinţă, Comisia va analiza rata de creştere a exporturilor către Uniunea Europeană şi capacitatea de export a ţării de origine sau a ţării exportatoare.

Ancheta trebuie să se desfăşoare pe o perioadă de 9 luni. În circumstanţe excepţionale, această perioadă se poate prelungi cu cel mult 2 luni.

Drepturile procedurale (accesul la informaţii neconfidenţiale, dreptul de a fi audiat, confidenţialitatea) trebuie respectate pe toată durata anchetei.

La încheierea anchetei, Comisia prezintă un raport comitetului consultativ şi, în funcţie de concluziile anchetelor sale, decide fie închiderea anchetei, fie aplicarea unor măsuri de supraveghere sau de salvgardare.

Măsuri de supraveghere

În cazul în care interesele Uniunii Europene reclamă aceasta, Comisia, la cererea unui stat membru sau din proprie iniţiativă, poate solicita fie supunerea anumitor importuri supravegherii ulterioare, fie condiţionarea anumitor importuri de o supraveghere prealabilă. Punerea în liberă circulaţie a produselor aflate sub supraveghere prealabilă este condiţionată de prezentarea unui document de supraveghere. Acest document este valabil pe întreg teritoriul Uniunii Europene, indiferent de statul membru care l-a emis.

În această privinţă, acest regulament se deosebeşte de Regulamentul (CE) nr. 260/2009 (regimul comun aplicabil importurilor din alte ţări terţe). În cazul în care se aplică măsuri de supraveghere, condiţiile de utilizare a documentelor de import pot fi mai stricte pentru ţările enumerate mai sus decât pentru alte ţări terţe. Concret, în cazul în care interesele Uniunii Europene o cer, Comisia poate limita perioada de valabilitate a documentului de import, poate condiţiona eliberarea acestui document de îndeplinirea anumitor condiţii sau chiar de introducerea unei clauze de revocare.

Măsuri de salvgardare

Măsurile de salvgardare se pot aplica în cazul produselor importate în UE în cantităţi atât de mari sau în astfel de condiţii sau modalităţi încât cauzează sau ameninţă să cauzeze un prejudiciu grav producătorilor din UE. Condiţiile sunt similare cu cele din Regulamentul (CE) nr. 260/2009. Măsurile de salvgardare se aplică fiecărui produs care este pus în liberă circulaţie după intrarea lor în vigoare. Cu toate acestea, ele nu împiedică punerea în liberă circulaţie a produselor care sunt deja în drum spre Uniunea Europeană.

Acest regulament nu împiedică îndeplinirea obligaţiilor care decurg din acordurile speciale încheiate între Uniunea Europeană şi ţările terţe care sunt enumerate mai sus. De asemenea, nu împiedică adoptarea sau punerea în aplicare de către statele membre a unor interdicţii, a unor restricţii cantitative sau a unor măsuri de supraveghere justificate prin considerente de: moralitate publică, de ordine publică, de siguranţă publică, de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi a animalelor sau de conservare a plantelor, de protecţie a bogăţiilor naţionale cu valoare artistică, istorică sau arheologică, de protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale şi de formalităţi speciale în cadrul schimburilor valutare.

ACTE CONEXE

Regulamentul (UE) nr. 1241/2009 al Comisiei din 16 decembrie 2009 de continuare şi actualizare a domeniului de supraveghere prealabilă a importurilor de anumite produse siderurgice originare din unele ţări terţe.

Ultima actualizare: 11.02.2011