Help Print this page 
Title and reference
Marca comunitară - EUR-Lex

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
BG ES CS DA DE ET EL EN FR GA HR IT LV LT HU MT NL PL PT RO SK SL FI SV
HTML html ES html CS html DE html EN html FR html IT html HU html PL html RO
Multilingual display
Text

Marca comunitară

Pentru a contribui la buna funcționare a pieței interne, este primordial să se pună la dispoziția întreprinderilor un regim comunitar al mărcilor, care să ofere o protecție uniformă pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Prezentul regulament introduce dispozițiile necesare în vederea atingerii acestui obiectiv.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (versiune codificată) (Text cu relevanță pentru SEE).

SINTEZĂ

Prezentul regulament introduce normele și condițiile care trebuie respectate în vederea acordării mărcilor comunitare.

Dreptul mărcilor

În baza înregistrării, orice persoană fizică sau juridică, precum și entitățile de drept public, pot obține o marcă comunitară. Această marcă poate fi constituită din orice semn care poate avea o reprezentare grafică (în special cuvintele, numele de persoane, desenele, literele, cifrele, forma produsului sau a ambalajului său), cu condiția ca aceste semne să fie în măsură să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale alteia.

Marca comunitară are un caracter unitar, adică produce aceleași efecte pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

Ea îi conferă titularului său un drept exclusiv, care poate interzice terților utilizarea în scopuri comerciale:

  • a unui semn identic cu marca comunitară pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care aceasta a fost înregistrată;
  • a unui semn pentru care există un risc de confuzie cu o altă marcă;
  • a unui semn identic sau similar cu marca comunitară pentru produse sau servicii care nu sunt similare celor pentru care marca comunitară a fost înregistrată, în cazul în care utilizarea semnului ar genera profit din renumele și din caracterul distinctiv al mărcii.

Cu toate acestea, titularul mărcii comunitare nu poate interzice unui terț utilizarea în scopuri comerciale:

  • a numelui sau a adresei sale;
  • a indicațiilor privind caracteristicile produselor sau ale serviciilor, precum specia, calitatea sau cantitatea;
  • a mărcii, cu condiția ca scopul să fie indicarea destinației unui produs sau a unui serviciu ca accesoriu sau piesă detașată.

Titularul mărcii comunitare are obligația de a o utiliza cu bună-credință pe o perioadă de cinci ani de la înregistrarea acestei mărci. În caz contrar, el poate fi supus unor sancțiuni pentru neutilizare.

Cererea de înregistrare a mărcii comunitare

Solicitantul poate depune o cerere de înregistrare a mărcii comunitare la:

Cererile de înregistrare a unei mărci comunitare se depun într-una din limbile oficiale ale Uniunii Europene. Solicitantul trebuie să indice o a doua limbă, care trebuie să fie una dintre limbile Oficiului (engleză, franceză, germană, italiană și spaniolă), și a cărei utilizare trebuie să o accepte ca limbă alternativă de procedură.

Cererile depuse la serviciile centrale din domeniul proprietății industriale sau la Oficiul Benelux sunt transmise către OHMI în termen de două săptămâni de la depunere.

Cererea trebuie să conțină următoarele elemente:

  • o cerere pentru înregistrarea unei mărci comunitare;
  • datele care permit identificarea solicitantului;
  • lista produselor sau a serviciilor pentru care se cere înregistrarea;
  • reproducerea mărcii.

De asemenea, solicitantul trebuie să achite o taxă de depunere. După prezentarea documentelor și plătirea taxei, cererii i se va atribui o dată de depunere.

O persoană care a înregistrat o marcă într-unul din statele care sunt părți la Convenția de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului sau succesorul său în drepturi beneficiază, pentru a depune o cerere de marcă comunitară pentru aceeași marcă, de un drept de prioritate pe un termen de șase luni de la data depunerii primei cereri.

Titularul unei mărci anterioare înregistrate într-un stat, care depune o cerere pentru înregistrarea unei mărci identice ca marcă comunitară, poate să se prevaleze de senioritatea mărcii naționale anterioare.

Procedura de înregistrare

După depunerea cererii, Oficiul examinează dacă aceasta îndeplinește toate condițiile de acordare a unei mărci comunitare. Publicarea cererii va permite ulterior terților să se opună acordării mărcii, în baza drepturilor anterioare, în cadrul procedurii de opoziție.

Cererea de înregistrare a unei mărci comunitare se publică, dacă aceasta îndeplinește toate criteriile solicitate și dacă nicio opoziție nu a fost formulată sau acceptată.

Durata, reînnoirea, modificarea și divizarea mărcii comunitare

Durata înregistrării mărcii comunitare este de zece ani cu începere de la data depunerii cererii.

Înregistrarea poate fi reînnoită pentru perioade de zece ani. Cererea de reînnoire trebuie depusă în termen de șase luni înainte de expirarea valabilității înregistrării. Reînnoirea intră în vigoare în ziua ulterioară datei de expirare a înregistrării.

Marca nu poate face obiectul unor modificări în cursul perioadei sale de valabilitate, nici a reînnoirii înregistrării, cu excepția numelui și a adresei titularului și cu condiția ca acestea să nu afecteze identitatea mărcii, astfel cum aceasta a fost înregistrată.

Titularul mărcii comunitare are astfel posibilitatea de a diviza înregistrarea, recurgând la înregistrarea divizionară pentru anumite produse și servicii.

Renunțarea, decăderea și nulitatea

Marca comunitară poate face obiectul unei renunțări pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este înregistrată. De asemenea, titularul poate fi declarat decăzut din drepturile sale dacă:

  • marca nu a făcut obiectul unei utilizări de bună-credință în Uniunea Europeană timp de cinci ani;
  • marca a devenit denumirea obișnuită a unui produs sau serviciu;
  • marca poate induce în eroare publicul în ceea ce privește natura, calitatea sau proveniența geografică a acestor produse sau servicii.

Regulamentul stabilește, de asemenea, cauzele de nulitate absolută sau relativă ale mărcii.

Procedurile de atac

Calea de atac poate fi formulată în scris în termen de două luni de la data notificării deciziei care cauzează prejudicii. Aceasta are un efect suspensiv. În cazul în care calea de atac este admisibilă, ea este transferată către camera de recurs care o cercetează și se pronunță.

Deciziile luate de către camera de recurs pot, de asemenea, forma obiectul unei căi de atac în fața Curții de Justiție pe motivele următoare:

  • incompetență;
  • încălcarea unor norme fundamentale de procedură;
  • nerespectarea tratatului, a regulamentului sau a oricărei norme de aplicare a acestora;
  • abuz de putere.

Calea de atac poate fi formulată de oricare dintre părțile la procedură în termen de două luni de la data notificării deciziei camerei de recurs. Oficiul are obligația de a ține cont de deciziile finale ale Curții de Justiție.

Mărcile comunitare colective

Pot constitui mărci comunitare colective acele mărci comunitare astfel desemnate la data depunerii cererii de înregistrare. Sunt autorizate pentru a depune mărci comunitare colective asociațiile:

  • de fabricanți;
  • de producători;
  • de prestatori de servicii;
  • de comercianți;

precum și persoanele juridice de drept public.

Acțiunile în justiție care se referă la mărcile comunitare

Dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 44/2001 se aplică procedurilor privind mărcile comunitare și cererile de înregistrare a mărcii comunitare, precum și procedurilor privind acțiunile simultane sau succesive intentate pe baza mărcilor comunitare și a mărcilor naționale.

Statele membre trebuie să desemneze instanțe competente în domeniul mărcilor comunitare. Aceste instanțe au o competență exclusivă pentru toate litigiile în materie de contrafacere și de valabilitate a mărcilor comunitare.

Transformarea în cerere de marcă națională

Solicitantul sau titularul unei mărci comunitare poate, în anumite cazuri, să ceară transformarea cererii sale de marcă comunitară într-o cerere de marcă națională.

Înregistrarea internațională a mărcilor

Înregistrarea internațională permite titularului unei mărci comunitare să obțină protejarea mărcii sale în mai multe țări desemnate, prin introducerea unei singure cereri direct la oficiul din țara sa. Această cerere este transmisă către Biroul Internațional al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale (OMPI), cu sediul la Geneva, Elveția, care notifică înregistrarea internațională oficiilor din țările desemnate.

Regulamentul se aplică tuturor cererilor de înregistrare internațională în virtutea Protocolului de la Madrid, care permite, odată cu semnarea acestuia de către Uniunea Europeană în 2004:

  • depunerea, la OHMI, a unei cereri de înregistrare internațională pe baza unei cereri sau a unei înregistrări a mărcii comunitare;
  • desemnarea teritoriului Uniunii Europene într-o cerere de înregistrare internațională depusă la Oficiul pentru proprietate intelectuală de către o parte contractantă a Protocolului de la Madrid (a se vedea lista membrilor actuali).

Regulamentul abrogă Regulamentul (CE) nr. 40/94.

REFERINȚE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 207/2009

13.4.2009

JO L 78 din 24.3.2009

ACTE CONEXE

Propunere de regulament al Parlamentului Europeanși al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 207/2009 din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (COM(2013) 0161 final - 2013/0088 (COD)) [Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Propunerea de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 207/2009 vizează o modernizare precis orientată a măsurilor existente, urmărindu-se, în esență:

  • adaptarea terminologiei regulamentului la Tratatul de la Lisabona;
  • simplificarea procedurilor de solicitare și de înregistrare a unei mărci europene;
  • sporirea securității juridice prin clarificarea dispozițiilor și eliminarea ambiguităților, în special în ceea ce privește definirea mărcii europene și dreptul conferit de aceasta;
  • stabilirea unui cadru adecvat pentru cooperarea dintre Oficiul pentru armonizare în cadrul pieței interne (OAPI) și oficiile naționale, în vederea promovării convergenței practicilor și a dezvoltării unor instrumente comune;
  • alinierea cadrului juridic la măsurile prevăzute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în ceea ce privește actele delegate.

Propunere de directivă a Parlamentului Europeanși a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (Reformare) ( COM(2013) 0162 final - 2013/0089 (COD)) [Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Această inițiativă formează un pachet împreună cu propunerea de modificare a Regulamentului (CE) nr. 207/2009. Obiectivul lor comun este creșterea accesibilității pentru întreprinderi (în special pentru IMM-uri) a sistemelor de înregistrare a mărcilor la nivelul întregii UE, precum și creșterea eficienței acestora prin scăderea costurilor și a complexității, precum și prin creșterea vitezei, a previzibilității și a securității juridice.

Mai exact, propunerea de reformare a directivei referitoare la mărci vizează următoarele obiective:

  • modernizarea și îmbunătățirea dispozițiilor în vigoare ale directivei existente (modificarea dispozițiilor care nu mai sunt de actualitate, sporind astfel securitatea juridică și clarificând drepturile conferite de marcă);
  • realizarea unei mai mari apropieri a legislațiilor și a procedurilor naționale în materie de mărci, cu scopul de a le alinia la sistemul mărcilor comunitare;
  • facilitarea cooperării dintre oficiile din statele membre și OAPI, cu scopul de a promova convergența practicilor și dezvoltarea de instrumente comune, prin instituirea unui temei juridic pentru această cooperare.

Ultima actualizare: 05.02.2014

Top